Exclusiv
EXCLUSIV/Trebuie umblat la arhivele ultimilor 28 de ani, pentru a şti exact cine a vândut această ţară! – Comisarul de Prahova
Documentele există, pentru că rapoarte s-au făcut și nu s-au distrus (sperăm!).
SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român, care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi, pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori; câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională.
Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!
Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul – care ar cere, aşa cum am spus, tomuri întregi –, vă facem o trecere în revistă selectivă, cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.
Ştiaţi că, în performantul şi „occidentalul” SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, „occidentalul” SRI?
Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp). Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost considerat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).
În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filialei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv. Până la condamnarea definitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus (inaugurat de Ion Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, în 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.
În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-şef sector la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.
Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe: Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în memoria publică.
Reformarea SRI a continuat şovăitor şi fals, de rezonanţă publică fiind doar trecerea în rezervă în 2008 a influenţilor generali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin (tanchist!), din conducerea SRI.
După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Inspectoratului de Contraspionaj, Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brăteanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe, Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Constantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.
SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu (doar câteva exemple, pentru că Reţeaua a fost mult mai mare): În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vântu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vântu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii.
– Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă a devenit preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor.
– Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate a devenit angajat al trustului Gelsor.
– Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Vasile Doroş, fost colonel de securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş.
– Dan Gheorghe, fost ofiţer de securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne), a revenit în SRI în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
– Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Florian Ioan, fost ofiţer de securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
– Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
– Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Cornel Rudăreanu, fost colonel de securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vântu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vântu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu. Şi a devenit şef de complex balnear şi de odihnă cu circuit închis.
– Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării CDR-iste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
– Răzvan Temeşan, fost ofiţer de securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut până în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu.
– căpitan Stoica Liviu, ofiţer de contraspionajj la SRI Prahova.
– Victor Velişcu, fost ofiţer de securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vântu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cât a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne. Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj, unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor), şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991, a trecut în rezervă. În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vântu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat Victor Velişcu, asociatul lui Vântu.
Asistăm la o adevărată mistică a serviciilor: într-o Românie în care instituţiile nu merg şi s-au încercat fel de fel de reforme, de la primării la consilii judeţene, regionalizare, reforme ale sistemelor sociale, numai Serviciile sunt imuabile şi performante. Evident, nu acesta este adevărul faptic, pentru că nu avem acces la el – ţine de siguranţa naţională! –, acesta este adevărul mistic.
Acesta nu este intelligence modern, ci este tot fosta Securitate: un uriaş aparat de strîns maculatură destinată să controleze destine, la o adică. Şi adevărul e că nu putem şti cît de mult mai seamănă sau nu SRI şi SIE cu fosta Securitate, pentru că tot ce e acolo ţine de securitatea naţională.
SRI şi SIE au fost singurele instituţii pentru care atât Băsescu, cât și Iohannis au avut cuvinte de laudă de la început pînă la sfârşit. Toate celelalte au avut lipsuri: justiţia a fost murdară (cu excepţia decrepitei foste preşedintă de ÎCC, Livia Stanciu) şi a DNA (doamna doctor Koveşi!), care face treabă bună, dar cînd se apropie de familiile prezidențiale ori acoliți ale acestora, se dovedeşte controlată de forțe obscure și interese ostile comandate din exterior, învățământul și educaţia produc în mod inoportun prea mulţi filozofi, sistemul sanitar ne îmbolnăveşte etc. etc.
Dar serviciile secrete? Impecabile, domnule! Cam acesta a fost 10 ani discursul lui Traian Băsescu, preluat de doi ani şi ceva, ca un patefon zgâriat, de Iohannis. Sunt mărturii că, pe măsură ce anturajul de la Cotroceni s-a degradat, serviciile au jucat un rol tot mai mare în formarea viziunii despre lume a şefului statului. Cumva, cumva, și Băsescu, și Iohannis au ajuns la concluzia că doar în servicii se poate avea încredere.
Au demonstrat-o din plin Maior şi Coldea! (Cutov Ina).
Exclusiv
Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”? – Ziarul Incisiv de Prahova
În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să disece „Mafia Antigrindină” încă de la primele rachete trase în vânt, aduce în prim-plan o nouă mutare de geniu a „Procurorilor Gliei”. Fermierii prahoveni, adevărații Agenți 007 ai României profunde, au decis că nu mai pot aștepta după procurorii aflați în „comă birocratică” și au luat cu asalt Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Prahova.
Incisiv de Prahova, singurul ghimpe în coasta „Mafiei norilor”

Ani de zile, Incisiv de Prahova a fost vocea care a strigat în deșert despre jaful programat din banii publici, despre „hectarele fantomă” și despre toxicitatea tăcută a iodurii de argint. Astăzi, dezvăluirile noastre în exclusivitate capătă o nouă dimensiune. Nu mai vorbim doar despre bani furați, ci despre siguranța publică și despre un regim al explozibililor care pare să fi fost tratat de Electromecanica SA Ploiești ca o joacă de copii în curtea școlii.
Într-un demers fără precedent, obținut în exclusivitate de redacția noastră, Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova, sub semnătura președintelui Adrian Mocanu, a somat IPJ Prahova să scoată la lumină adevărul despre „artificiile” scumpe care ne zboară peste capete.
Radiografia „Bombei de sub norii Prahovei”: Rechizitoriul fermierilor-007 către Poliția Prahova
| Nr. Crt. | Domeniul de Control (Solicitare ACCPT Prahova) | Miza Juridică și de Siguranță Publică | Suspiciunea de „Derapaj” Legal (Analiză Incisiv de Prahova) |
|---|---|---|---|
| 1 | Încadrarea Juridică a Rachetelor | Clasificarea rachetelor ca materii explozive, muniții sau obiecte pirotehnice (Legea 126/1995). | Suspiciunea că rachetele sunt manipulate fără regimul strict de securitate impus armamentului și muniției reale. |
| 2 | Autorizarea de Funcționare | Existența licențelor de operare și a documentelor care atestă dreptul de a lucra cu materiale explozibile. | Posibilitatea ca operatorii să activeze în baza unor avize expirate sau fără vizele anuale obligatorii de la IPJ. |
| 3 | Securitatea Depozitelor | Verificarea distanțelor de siguranță față de școli, biserici, locuințe și conducte de gaz/petrol. | Pericolul unei catastrofe în cazul unui incident la depozitele temporare amplasate iresponsabil în proximitatea zonelor locuite. |
| 4 | Personalul „Pirotehnic” | Atestarea calificării profesionale, a aptitudinilor psihologice și medicale ale celor care apasă pe buton. | Temerea că „specialiștii” sunt instruiți superficial, punând în pericol viața cetățenilor prin manipulare defectuoasă. |
| 5 | Trasabilitatea Explozibilului | Controlul fluxului rachetelor: de la producția la Electromecanica, până la lansare sau distrugerea celor expirate. | Riscul ca „muniția” să circule prin județ fără pază armată și fără o evidență strictă a consumului operativ. |
| 6 | Istoricul Incidentelor | Evidența oficială a rachetelor căzute intacte pe câmp sau în curțile oamenilor și a rachetelor „rătăcite”. | Mușamalizarea incidentelor în care rachetele au reprezentat un pericol direct pentru viața și bunurile prahovenilor. |
| 7 | Intervenția la Urgență | Procedura clară de ridicare și neutralizare a componentelor de rachete căzute la sol în zonele agricole. | Lipsa de coordonare între operator și autorități (Poliție, ISU) atunci când rachetele deviază de la traiectoria balistică. |
| 8 | Paza și Protecția Obiectivelor | Respectarea normelor privind paza bunurilor, posesia de armament și protecția împotriva incendiilor/tensiunilor. | Suspiciunea că punctele de lansare sunt vulnerabile și nu respectă standardele de siguranță națională impuse de regimul explozivilor. |
Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Agenții 007 cu palmele bătătorite: Fermierii fac treaba DNA-ului
Cine are nevoie de agenți secreți cu costume scumpe când îi avem pe fermierii prahoveni? Acești „Agenți 007 ai Gliei” au demonstrat o rigoare juridică și o tenacitate care ar trebui să bage în ședință orice serviciu de informații. Ei au pus degetul pe rana sângerândă a sistemului: regimul materiilor explozive.
Conform solicitării trimise către IPJ Prahova, fermierii cer clarificări pe care statul le-a evitat timp de 20 de ani. Sunt aceste rachete materii explozive, muniții sau doar niște „mijloace pirotehnice” de bâlci? Legea 126/1995 este clară, dar se pare că pentru „Mafia Antigrindină”, legile sunt doar sugestii opționale. Fermierii vor să știe: cine a autorizat „bombardierele” de la Electromecanica să se joace cu amestecuri pirotehnice fără să respecte normele drastice impuse oricărui alt muritor de rând?
Muniție, explozibil sau petarde de lux? IPJ Prahova, scos la tablă
Solicitarea fermierilor (Memoriul din 30.03.2026) este un veritabil rechizitoriu care vizează 32 de puncte nevralgice. „Procurorii Gliei” vor să vadă autorizațiile de lucru cu dispozitive explozibile și capacitatea operatorului de a gestiona muniția.
Iată ce trebuie să explice Poliția Prahova, sub presiunea dezvăluirilor Incisiv de Prahova:
- Încadrarea Juridică: Sunt rachetele de la Ploiești muniție de război? Dacă da, cine le păzește?
- Autorizarea de fațadă: Au avut operatorii punctelor de lansare vizele anuale obligatorii sau au tras „la negru” timp de două decenii?
- „Calificările Fantomă”: Cine sunt pirotehnicienii care apasă pe buton? Au ei atestate reale sau sunt doar „specialiști” cu diplome scoase la imprimantă, așa cum Incisiv de Prahova a sugerat în repetate rânduri?
Depozite lângă școli și rachete prin grădini: Cine semnează pentru moarte?
Cea mai gravă parte a solicitării vizează amplasamentul depozitelor și al punctelor de lansare. Fermierii-007 întreabă direct: s-au respectat distanțele de siguranță față de locuințe, școli, biserici și conducte petroliere? Sau „Mafia Norilor” a instalat rachete lângă rezervoarele de gaz, bazându-se pe norocul chior că nu va bubui tot județul?
Incisiv de Prahova a documentat cazuri în care rachetele au căzut intacte în curțile oamenilor sau au deviat periculos de la traiectorie. Acum, fermierii cer Poliției toate procesele-verbale de incident, toate dosarele penale ascunse prin sertare și toate sancțiunile care – bănuim noi – au fost „uitate” pentru a nu deranja afacerea de 260 de milioane de lei.
„Trasabilitatea” banului și a explozibilului: Un circuit al minciunii
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Unde se duc rachetele care nu pornesc? Cine le neutralizează pe cele expirate? Fermierii cer evidența clară a stocurilor și a distrugerilor. Există o suspiciune legitimă, întreținută de opacitatea sistemului, că rachetele circulă prin județ ca pâinea caldă, fără avize de transport și fără pază armată, transformând Prahova într-un poligon de tragere scăpat de sub control.
Dacă Poliția Prahova nu poate garanta siguranța acestor operațiuni, înseamnă că trăim într-un „Ospiciu Antigrindină” unde pacienții (noi) suntem la mila unor pirotehnicieni de ocazie.
Incisiv de Prahova va monitoriza pas cu pas răspunsul IPJ Prahova. Nu vom accepta răspunsuri evazive! Dacă instituțiile statului vor continua să protejeze „Mafia Norilor”, „Procurorii Gliei” sunt pregătiți să meargă până la capăt. Adevărul despre rachetele care ne pârjolesc norii și ne amenință casele trebuie să iasă la suprafață.
Cine își asumă responsabilitatea dacă o „muniție” de la Electromecanica aterizează pe o școală? Rămâneți aproape, asediul asupra minciunii instituționalizate abia a început! Vom reveni. (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică!
Exclusiv
O farsă de 94 de milioane de lei cu pedigree sovietic! Cum cumpărăm explozibili, nu protecție! – Ziarul Incisiv de Prahova
FABRICĂ DE ILUZII ÎN CRÂNGUL LUI BOT: CUM A PUS STATUL BOTUL LA RACHETA „ROMÂNEASCĂ” ANTIGRINDINĂ
Cum cumpără statul cu 94 de milioane de lei o tehnologie antigrindină care seamănă izbitor cu Alazan, dar e validată mai ales ca exploziv, nu ca eficiență antigrindină
Statul român, expert în iluzii scumpe: 94 de milioane de lei pentru o rachetă care nu stie să facă decât zgomot!
Incisiv de Prahova prezintă un nou episod din dosarul sistemului antigrindină: statul român continuă să pompeze sume uriașe într-o tehnologie prezentată drept „românească”, deși documentele analizate de redacție indică o asemănare frapantă cu familia de rachete sovietico-rusești Alazan. Și mai grav: în locul unei validări științifice solide a eficienței antigrindină, ceea ce găsim în acte este, în principal, o omologare de siguranță și conformitate pirotehnică, cu teste făcute pe standul producătorului și cu proceduri interne ale acestuia. Pe scurt: România pare să finanțeze din bani publici grei nu o tehnologie dovedită științific, ci o rachetă cu profil balistic validat și cu pedigree tehnologic rusesc, vândută într-o piață închisă, fără concurență reală.
Alazan-RAG-96: Când ‘made in România’ sună suspect de rusesc (și scump)!
Documentele tehnice despre RAG 96 arată că racheta produsă de Electromecanica Ploiești are exact următorii parametri: 82,5 mm calibru, 1,4 m lungime, 8,8 kg masă totală, 0,66 kg încărcătură utilă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m distanță orizontală maximă și autodistrugere la 38–47 secunde. În plus, racheta este descrisă ca având două încărcături propulsive, două întârzietoare, un cartuș activ fumigen și mecanism de autodistrugere. Acum comparați aceste date din fișa rachetelor rusești Alazan-5 și Alazan-6: 82,5 mm calibru, max. 1402 mm lungime, 8,8 kg masă, 0,66 kg încărcătură activă fumigenă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m bătaie maximă, pornirea părții active la 13 ± 2,5 secunde și autodistrugere la 41 ± 5 secunde. Asta nu mai este o simplă „coincidență inginerească”. Este o suprapunere aproape perfectă. Mai mult, documentația despre Alazan arată că și racheta rusească este descrisă drept rachetă neghidată, cu aripioare, motor în două regimuri, cap activ pirotehnic și autodistrugere, iar pentru Alazan-5 este prezentat lansatorul TKB-040-04, cu 12 ghidaje, tragere în salve și unghiuri diferite pentru a acoperi volumetric zona de însămânțare. Racheta „românească” RAG 96 nu doar că seamănă cu Alazan. Arată ca un produs din aceeași familie tehnologică.
Istoria ‘secreta’ a rachetei ‘noastre’: Bun venit inapoi, URSS!
Documentul rusesc despre dezvoltarea tehnologiei de combatere a grindinei spune explicit că primele cercetări din fosta URSS au început în valea Alazan din Georgia, că primele experimente s-au făcut în anii 1950 și că metoda rachetelor a fost dezvoltată prin complexele PGI-M, Oblako și, ulterior, Alazan. Același document arată că familia Alazan a rămas una dintre platformele majore ale sistemului rusesc și că ulterior a fost modernizată în variante precum Alazan-5 și Alazan-6. În același material, Alazan-6 apare în tabelul principal al complexelor rusești cu exact parametrii care aprind toate becurile roșii: 82,5 mm, 1402 mm, 8,8 kg, 630 g agent activ și lansator de 12 ghidaje. Așadar, problema nu mai este dacă există sau nu o asemănare. Problema reală este alta: de ce statul român continuă să prezinte această tehnologie ca pe o soluție autohtonă excepțională, fără să clarifice transparent proveniența ei constructivă și filiația tehnologică?
Omologarea fantastică: Racheta stie să nu explodeze, dar cu grindina… mai vedem!
Aici intrăm în miezul scandalului. Singurele informații disponibile despre omologarea RAG 96 nu au nicio legătură cu demonstrarea eficienței antigrindină. Practic, omologarea a constat dintr-o evaluare de conformitate cu cerințe de securitate. Ce s-a testat concret? Nu eficiența în nor. Nu reducerea grindinei. Nu modificarea măsurabilă a microfizicii celulei convective, ci • presiuni maxime și medii, • timpi de ardere, • impuls total, • timpii întârzietoarelor, • secvența pirotehnică a autodistrugerii. Condițiile de conformitate care au stat la baza omologării sunt strict balistice și pirotehnice: pmax ≤ 70 bar, intervale de ardere, impuls minim și un timp T25 între 11 și 17 secunde pentru aprinderea unui element din lanțul pirotehnic. Mai direct spus: ceea ce s-a validat este că racheta pornește, arde, intră în regim, declanșează cartușul activ și se autodistruge în limitele cerute de proiect. Nu că suprimă grindina în mod demonstrat.
Autoevaluarea supremă: Când vulpea păzește găinile și testează explozibili!
Și aici apare o altă problemă grea. În lipsa unor standarde armonizate, directivele permit utilizarea standardelor naționale / procedurilor interne ale producătorului, iar pentru RAG 96.00 Electromecanica Ploiești a dezvoltat propriile proceduri pentru verificarea cerințelor relevante de siguranță. Mai mult, pentru determinarea parametrilor balistici, producătorul are o infrastructură proprie de testare, un stand special pentru rachetele antigrindină și componentele lor. Testele au fost efectuate în laboratorul Electromecanica. Asta înseamnă că: • producătorul își testează propriul produs, • cu proceduri dezvoltate de el însuși, • pentru a demonstra conformitatea cu cerințe de securitate și funcționare. Unde este aici validarea independentă a eficienței antigrindină? Unde este laboratorul extern care să măsoare aerosolul activ, activitatea glaciogenă, distribuția particulelor și efectul real în nor? Răspunsul, în lucrarea care legitimează oficial produsul, este simplu: nu există.
Bulgarii au făcut stiință, Noi facem… PR agresiv pe bani publici!
Documentele studiate de noi despre situația din Bulgaria arată un contrast devastator pentru discursul oficial românesc. După ce și bulgarii au pornit de la rachete rusești de tip PGI, Oblako și Alazan, ei au schimbat reactivul, au introdus modele de difuzie și au testat reactivul în: • Laboratorul Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie al Academiei Bulgare de Științe, • laboratorul lui P. DeMott de la Colorado State University, • Laboratorul de Cercetare a Aerosolilor de la Observatorul Aerologic Central din Moscova. Aceleași documente spun că noul compus pirotehnic cu 10% AgI emite 5 × 10^13 nuclei pe gram, iar cantitatea de reactiv necesară a fost stabilită prin model de difuzie, ceea ce a redus consumul de rachete de cinci ori. La români, în schimb, cifra cu „numărul de nuclei” apare pe site-ul producătorului sau în materiale de prezentare, dar nicăieri nu apare demonstrată prin teste dedicate ale aerosolului. Nu se prezintă măsurători specifice ale nucleației active în funcție de temperatură, nu se prezintă metoda de determinare și nici nu se vede o validare externă comparabilă cu exemplul bulgar. Adică exact acolo unde ar fi trebuit să înceapă știința, la noi începe PR-ul.
Magia numerelor mari: Când nucleii sunt mai mulți decât dovezile!
Aici autoritățile și producătorul joacă una dintre cele mai eficiente cărți de marketing tehnico-pseudoștiințific: numere foarte mari. La Alazan-5, documentul vorbește despre 12,6 g AgI per rachetă și 6,6 × 10^15 nuclei activi la -10°C. În literatura rusească mai apar variante Alazan-6 cu 26,4 g AgI, ceea ce arată că și în familia Alazan există mai multe formule active și mai multe niveluri de încărcare cu iodură de argint. Problema este că, în cazul românesc, discuția despre reactiv și nuclei pare ruptă de orice protocol de testare public, reproductibil și independent. Iar fără o astfel de testare, „numărul de nuclei” devine doar un număr de catalog, nu o probă de eficiență. În plus, documentele bulgare recunosc că pentru operarea serioasă nu ajunge să știi câți nuclei scoți pe gram; trebuie să știi și: • unde introduci reactivul, • când îl introduci, • în ce strat termic al norului îl activezi, • și ce densitate volumetrică atingi în zona de însămânțare. Exact această verigă – trecerea de la balistică la microfizica reală a norului – lipsește din validarea românească prezentată public.
Monopolul absurdității: 94 de milioane de lei aruncați fără concurență reală!
Peste toate aceste întrebări tehnice vine și componenta financiară. Potrivit textului acordului-cadru CAN1133652/20 septembrie 2024 transmis redacției, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor a atribuit către Electromecanica Ploiești SA un acord-cadru în valoare de 93.910.000 lei fără TVA pentru maximum 12.000 rachete antigrindină, dintre care 11.000 RAG 96 și 1.000 RAG 96 S, prin negociere fără publicare prealabilă. Motivul? În același text se afirmă că RAG 96 și RAG 96 S sunt singurele produse omologate pentru tehnologia utilizată în România. Tradus din limbaj birocratic: • tehnologia este închisă, • omologarea este închisă, • furnizorul este cunoscut dinainte, • competiția reală dispare. Și atunci întrebarea devine una de interes public major: Statul român cumpără exclusiv, fără concurență reală, o rachetă care seamănă izbitor cu Alazan, dar a cărei validare publică disponibilă este în principal una de tip pirotehnic și balistic.
Rețeta succesului românesc: Rachetă veche, monopol nou, bani publici proști!
Aici este, de fapt, cheia întregii povești. Dacă o tehnologie cu filiație clar estică este prezentată drept soluție strategică românească, dacă omologarea invocată este în realitate una de siguranță și conformitate pirotehnică, dacă reactivul și nucleii activi nu sunt validați transparent și independent, iar apoi statul o cumpără prin procedură închisă, cu aproape 94 de milioane de lei, atunci nu mai vorbim doar despre o achiziție discutabilă. Vorbim despre mecanismul clasic prin care o tehnologie opacă este împinsă în față ca „indispensabilă”, apoi blindată administrativ și alimentată constant din bani publici. Iar fermierilor li se spune, de ani de zile, să creadă pe cuvânt.
Întrebări deranjante pentru Sistem: Când răspundeți, „Maiestățile Voastre”?

- De ce parametrii RAG 96 coincid aproape integral cu cei ai familiei rusești Alazan-5 / Alazan-6?
- Care este proveniența tehnologică reală a rachetei RAG 96?
- Unde este validarea independentă a eficienței antigrindină, nu doar a siguranței pirotehnice?
- Unde sunt testele publice privind reactivul, nucleii activi și comportarea aerosolului în nor?
- De ce statul cumpără prin negociere fără publicare prealabilă o tehnologie declarată din start „singura omologată”?
- Cine și pe baza căror criterii a decis că exact aceste rachete sunt singurele acceptabile pentru România? Până când aceste întrebări nu primesc răspuns, orice nou milion aruncat în această schemă va mirosi tot mai puțin a „protecție antigrindină” și tot mai mult a sistem întreținut pe bani publici.
Exclusiv
Statut special, viață de cățel! (sau cum ne batem joc de lege și de ordine) – Ziarul Incisiv de Prahova
Prahova, paradisul fiscal al penibilului polițienesc și sanatoriul de lux al incompetenței, atinge noi culmi ale parodiei instituționale! După scandaluri cu „Oscaruri” pe Xanax și alte „floricele” abuzive (aici) , (aici), (aici), Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova – și în special Serviciul de Investigații Criminale Economice (SICE), acea unitate de elită a „recuperărilor” pe persoană fizică – ne servește acum o porție de „mușamalizare” atât de cruntă, încât până și Stan și Bran ar fi invidioși pe scenariul de-a dreptul gogolian. Cei de la IPJ Prahova, sub bagheta „arhitectului” Marcel Bălan, un „incompatibil” cu ștampilă de la ANI, dovedesc că, la ei, adevărul e o chestiune de marketing, iar justiția… o farsă de doi lei! (aici).
„Treptele minciunii” – Poliția ne arată cum să furi si să mai si zici că ești păgubit!


Șantajul grosolan și abuzul instituțional dezvăluit de Incisiv de Prahova pe 18 martie 2026, în articolul „DOCUMENTE/”Oscaruri” cu teapă și xanax: SICE din I.P.J. Prahova, mașina de fabricat infractori, sub bagheta „incompatibilă” a lui Marcel Bălan!”, a stârnit un val de panică printre șefii cu epoleți de la Prahova. Cine se crede „victimă” acum? Nimeni altul decât agentul Călin Mihai de la SICE, cel acuzat că a comandat o lucrare, n-a plătit-o integral și apoi și-a folosit colegii de la SICE pe post de recuperatori!



Pentru a se disculpa, acest geniu al infatuării a scos din mânecă… niște poze cu scara! Da, ați auzit bine! Poze! Și ce a declarat, cu o seriozitate demnă de circarii fără bilete? Că treptele ar fi „ieșit prea mici”! Incisiv de Prahova vă prezintă, în exclusivitate, aceste poze! Priviți singuri capodopera „treptelor prea mici” și râdeți, că plânsul nu mai ajută! E incredibil cum, în loc să plătească o datorie de 9500 de lei, un polițist de la SICE preferă să ne ia pe toți de proști, arătând cu degetul la o lucrare făcută după un proiect aprobat chiar de el! Cine e prostul aici, domnule Călin Mihai?

SICE: Serviciul de „Integrare Criminală Economică” – Cu colegii la santaj!
Domnule agent Călin Mihai, dacă „treptele” vă deranjau atât de tare, de ce nu ați deschis o acțiune civilă? Sau, în cel mai „rău” caz, o plângere penală la Poliția Câmpina, de unde e executantul? Prea multă bătaie de cap, nu-i așa? E mai simplu să suni la „băieți” de la SICE, să te lauzi că ești polițist, să verifici datele personale ale omului și ale neveste-sii (știați, nu, că asta e o încălcare flagrantă a GDPR-ului, pe care dumneavoastră ar trebui să-l aplicați, nu să-l violați?) și să-i trimiteți „controlul” pe cap! Asta e munca SICE, domnule Marcel Bălan, sau e o agenție de „recuperări interlope” cu uniforme de stat?
Reamintim „domnilor” de la IPJ Prahova, că legea penală nu e bibelou de pus în vitrină. O plângere penală are un traseu clar: se înregistrează la Parchet ca dosar penal, sub supravegherea procurorului! Nu ca o „simplă lucrare” ținută la secret în sertarele poliției, doar-doar s-o face nevăzută datoria „colegului tepar”! Asta nu e justiție, e o batjocură la adresa bunului simț și a cetățenilor! Vă mai mirați de ce râde lumea de justiția prahoveană?
Potrivit prevederilor art. 289 Cod procedură penală, persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni, poate formula o plângere care este supusă prima dată procedurii de examinare a sesizării, prevăzută de art. 294 Cod procedură penală. Cu ocazia examinării plângerii, organul de cercetare penală verifică dacă aceasta îndeplinește condițiile de formă stabilite la art. 289 Cod procedură penală iar ulterior are obligația de a o înainta unității de parchet competente potrivit competenței materiale și a celei teritoriale stabilită de art. 41 Cod procedură penală, unde se înregistrează ca dosar penal, fiind obligate ca după sesizare să îl informeze pe procuror despre activitățile pe care le efectueazză sau urmează să le efectueze, potrivit prevederilor art. 300 alin. 2 Cod procedură penală. Toate activitățile care se efectuează într-o cauză care vizează săvârșirea unei infracțiuni se realizează numai în cadrul unui dosar penal înregistrat la parchet, nicidecum într-o lucrare înregistrată doar la poliție, pentru că actele efectuate de către organele de cercetare penală se pot efectua doar sub supravegherea procurorului.
„Plutonierul” făcut ofițer la apelul bocancilor: Când minciuna are un protector la Câmpina!
Și ca să fie tacâmul complet, agentul Călin Mihai a mai scos o perla, încercând să-si convingă colegii că dezvăluirile noastre vin de la comisarul șef Bogdan Stoican, șeful Poliției Orașului Băicoi, un așa-zis „om al lui Marcel Bălan”. A încercat să ne prostească, spunând că el, Călin Mihai, l-ar fi „cercetat” pe Stoican într-o comisie de disciplină, deci nu ar fi de-al lui Bălan!
Domnilor, sunteți ridicoli! Țineți-vă bine:
- Incisiv de Prahova NU primește informații de la domnul Stoican, ci de la surse din interiorul IPJ Prahova, sătule de mizeria dumneavoastră!
- Despre „plutonierul” Bogdan Stoican – da, domnilor, ați citit corect, „plutonierul” făcut ofițer „la apelul bocancilor” – Incisiv de Prahova va demara în curând o serie de dezvăluiri INCENDIARE! De doi ani investigăm cum sunt „îngropate” dosarele penale la Poliția Orașului Băicoi, sub atenta supraveghere a acestui domn!
Bogdanel „Capsună” și scaunele de aur: Rețeta succesului la IPJ Prahova!
Ah, „Bogdanel” al nostru, o legendă vie a nepotismului! Luat sub aripa protectoare a unui fost șef de IPJ Prahova (că așa se face carieră la voi, nu?), „plutonierul Capsună” a fost „plantat” la Serviciul Logistic. Ce a făcut acolo? A achiziționat scaune pentru IPJ la prețuri care au șocat până și Corpul de Control al Ministrului de Interne și au aterizat într-un dosar penal la DNA! Scaunul de la achiziții i se clătina, iar cel de sub el era de aur curat!
I s-a terminat împuternicirea? Nicio problemă! Protectorul l-a „binecuvântat” cu o nouă împuternicire de adjunct la o secție din Ploiești. Concurs? A albit la față și a părăsit sala! Dar un protector adevărat nu se lasă! S-a scos iar postul la concurs, „Bogdanel” a venit „cu tema învățată” (de la cine, oare?) și a câștigat! Așa se „ascende” în carieră la Prahova, nu-i așa? Acum e comandant la Poliția Orașului Băicoi, unde, surpriză, atât el, cât și Bălan, au același protector din Câmpina! Un fel de Sfânta Treime a incompetenței și a blaturilor!
Mușamalizarea „made in I.P.J. Prahova”: Când epoleții sunt scut pentru escroci!

Cu un șef de IPJ (Marcel Bălan) declarat „incompatibil” de ANI (aici), cu un trecut de șef SIC unde „rapoartele dispăreau și se fabricau dosare” (aici), nu e de mirare că subalternii se simt încurajați să-și folosească uniforma pentru „țepe” și intimidări. E o caracatiță a impunității care a sufocat justiția prahoveană, transformând-o într-un instrument personal al unor indivizi cu epoleți!

Concluzia e clară: asistăm la o mușamalizare mizerabilă a faptelor penale ale agentului Călin Mihai. Minciunile sunt grosolane, tentativa de a devia atenția e penibilă, iar protecția de care se bucură acești polițiști este revoltătoare!
Justiția, articol de export: La „centru” cu ea, că la Prahova se face „la comandă”!
Prahova merită mai mult decât această „șatră a imposturii”, orchestrată de indivizi care și-au transformat uniforma într-un costum de carnaval pentru abuzuri. Îndemnăm, cu indignare, TOȚI CETĂȚENII șantajați sau reținuți ilegal să depună plângeri penale DIRECT LA „CENTRU”! Căci în Prahova, de la o vreme, „funcționează doar culoarele justiției”, iar dreptatea se vinde la tarabă, „la comandă”!
Incisiv de Prahova va continua să zgârie sub fațada pudibondă a IPJ Prahova! Adevărul nu are „trepte prea mici” și nici nu se ascunde după poze ridicole! Vom sta pe urmele „clanului” de la IPJ Prahova, pentru că cetățenii merită o poliție care îi apără, nu o mașinărie care îi „escrochează”, îi „xanaxează” și îi șantajează.
Rămâneți pe fază, spectacolul groazei de Prahova abia a început! Vom reveni, cu dezvăluiri SENZAȚIONALE care vor face ca „treptele minciunii” să pară un simplu joc de copii! Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 6 zileSunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”? – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Viața în Brașovacum 6 zileCum influențează advertorialele SEO vizibilitatea site-ului tău în Google
-
Evenimentacum 5 zileVenus Social Concept dă startul unui nou sezon de evenimente la Divertiland Water Park. Prima competiție de tip duatlon va avea loc în aprilie 2026
-
Evenimentacum 6 zileIubimTM.ro – platforma online independentă dedicată promovării Timișului
-
Uncategorizedacum 4 zile
HONOR MagicPad 4 nu mai este doar o tabletă, ci o punte între hardware-ul și capabilitățile avansate ale AI

