Exclusiv
EXCLUSIV/PE MASA PROCUROAREI ADINA FLOREA AU AJUNS DOSARELE GRELE ALE CAPILOR SRI ÎNGROPATE DE ”JUSTIŢIA” MILITARĂ
Pe masa procuroarei Adina Florea din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție au ajuns si dosarele “ingropate” de justitia militara.
Îndeosebi în perioada 20144-2016, pe masa cioclilor din instanţele militare şi-au dat obştescul sfârşit mai multe dosare sensibile de corupţie care îi vizau pe şefii serviciilor secrete din Armată şi SRI. Cu chiu cu vai, situaţia a ajuns în atenţia DNA (care a pus batista pe ţambal în buna sa tradiţie anticorupţie) şi a CSM (care l-a sancţionat timid, de ochii lumii) pe generalul maior magistrat GHEORGHE MANEA, fost preşedinte al Curţii Militare de Apel Bucureşti (CMA).
Controlul Inspecției Judiciare a CSM, din aprilie 2015, a venit în urma sesizării chiar fostului președinte al CMA, generalul GHEORGHE MANEA, care a cerut să i se „repereze” onoarea făcută zdrenţe. Acesta s-a simțit lezat de acuzațiile colegilor[1], cum că dosarele cu generali sunt intenționat dirijate, prin repartizare manuală, către el și magistratul general CEZARIAN BUGA, când, legal, repartiția cauzelor se face aleatoriu, prin programul informatic ECRIS. Unul dintre magistrații revoltați (chiar personajul despre care vom vorbi mai jos) a arată cum s-a derulat procedura în dosarul 23/81/2014. În această cauză, mai mulți ofițeri SRI s-au plâns de abuzuri ale generalului de brigadă SRI DUMITRU DUMBRAVĂ, șeful Direcției Juridice.
”Înainte și în perioada soluționării, dosarul a fost repartizat generalului CEZARIAN BUGA care, bineînțeles, a respins plângerea. Am văzut mașina de serviciu a generalului Dumbravă, în curtea unității (n. red. – la Curtea Militară de Apel Bucureşti), deși nu avea ce căuta acolo, câtă vreme e justițiabil”, a povestit judecătorul nemulțumit. S-au confirmat integral prezenţa şi discuţiile lui DUMBRAVĂ cu judecătorul MANEA, acesta din urmă pretextând că întâlnirea viza o modalitate concretă de implementare a normelor privind repartiția dosarelor cu secrete de stat (sic!). Numai că, la data primirii în birou a generalului SRI, MANEA nu mai era președintele CMA, deci nu mai avea calitatea de a discuta cu DUMBRAVĂ. ”Acest episod confirmă că cei doi colegi, Buga și Manea s-au fixat să soluționeze numai ei plângerile împotrivă, întotdeauna dându-le ”dreptate” generalilor”, a explicat, atunci, judecătorul STANCU RADU.
Raportul Inspecției Judiciare a sesizat anomalia prin care generalii sunt judecați doar de către cei doi magistrați cu grad de general, în urma unei decizii a Colegiului CMA. Restul de cinci, din cei șapte judecători militari, cu grad de colonel, erau sunt excluși de la judecarea cauzelor cu generali. Inspecția Judiciară și DNA l-au audiat pe judecătorul care afirmă că dosarele sunt intenționat direcționate, sub oblăduirea fostului vicepremier Gabriel Oprea. El consideră că situația actuală favorizează anumiți generali din serviciile secrete și MApN. ”M-am referit concret la un dosar al generalului Hăpău Marian (șeful Direcției Generale de Informații a Armatei – n. Red. – DGIA). Dosarul a fost repartizat direct, fără procedură aleatorie, la solicitarea expresă a domnului judecător Buga, aflat în anturajul direct al generalului Hăpău dar și al vicepremierului Oprea Gabriel. Generalul Buga se și laudă că se află în acest anturaj, cu care joacă tenis… ”. El a susţinu că și alți colegi de la CMA au constatat, în mod repetat, că dosarele ”de interes pentru gruparea cu interese oculte în sistem” reprezentată de Gabriel Oprea, sunt direcționate manual și soluționate favorabil doar de către judecătorii Cezarian Buga și Gheorghe Manea.
Ce s-a întâmplat după? Mai nimic! Tovarăşului magistrat general GHEORGHE MANEA, deja suspendat din funcţie „ca act managerial” (ce-i mai place SRI-ului sintagma asta idioată!) la cererea Inspecţiei Judiciare[2], CSM-ul i-a aplicat (ds. nr. 6/J/2016, 32/J/2016) la 15 martie 2017 şi sancţiunea disciplinară de suspendare din funcţie pe o perioadă de 3 luni pentru abateri disciplinare (în baza art 100 lit. d şi conform art. 99, lit. i, ambele din Legea 303/200 privind Statutul judecatorilor şi procurorilor), iar DNA, cum am scris mai sus, s-a făcut că pluă torenţial.
Asta pentru că tenisul se juca în anturaje selecte la Baza lui Dinu Pescariu, Ştrandul generalilor şi terenurile din faimoasa locaţie T 14 a Serviciului Român de Informaţii (structură secretă, nu-i aşa?!), scoasă de Sebastian Ghiţă din aşa-zisa conspirativitate (pentru proşti, desigur!), unde se aduna „elita” românească care, asemeni lui Ludovic Soare la singular, se creau, în grup, „Noi suntem Statul” (nu vă mai plictisim cu chestii din astea greţoase; dacă vreţi amănunte, citiţi http://www.evz.ro/chermezele-sri-pescariu-strandul.html şi http://www.evz.ro/noi-suntem-statul-noi-nume-grele.html).
Luaţi cu multă lâmăie!
În acele vremuri de glorie pentru Binom (eu l-aş numi Trinom!) şi sateliţii săi (unii naturali, alţii artificiali) care implementau împreună, profund, şi pe faţă şi prin spate (cu „tacâm” complet!), statul de drepţi în România, generalul izmenar Gabriel Oprea, ministru de interne şi vicepremier pe probleme de securitate naţională (să înnebuneşti, nu alta!) în Guvernul de tristă amintire (cu Duşa et. Co.), era în graţii şi în mari tandreţuri instituţionale subterane cu un alt general impostor, repetentul cu trei stele Coldea, „pretenul” doctoriţei Luluţa, şefa lui „Zdreanţă” de la DNA Ploieşti (Portocală, să moară mama!).
Cu profil de slugă, sicofant şi oportunist, de un absurd kafkian în atitudine şi comportament, Gabi Oprea era „băiatul de mingi” şi „femeia de serviciu”, executând cele mai infamante sarcini. Obedientul cu „interesul naţional” în gură, i-a scos din rahat pe mulţi membri ai elitei selecte în care fusese şi el tolerat tocmai pentru că se dovedea a fi util. Cum se întâmplă, însă, întotdeauna şi oriunde, în această lume fără scrupule şi fără de Dumnezeu, unde numai banul şi interesul personal sunt valori supreme, şi Găbiţă a fost executat şi scuipat ca pe o măsea stricată. Cică din motive de „dura lex, sed lex” (sanchi!).
Cel de-al doilea sinistru personaj, generalul SRI DUMBRAVĂ DUMITRU, alintat Mitică, care şi-a băgat pielea la saramură pentru „şef-su”, generalul cu trei stele Coldea şi pentru camarila lui din SRI, a intrat ca boul, ziua în amiaza mare, in staulul de la Curtea Militară de Apel Bucureşti pentru a pune pile la preşedintele instanţei militare de judecată pentru Florinel, acest Lică Sămădăul de Târnova.
Generalul DUMITRU DUMBRAVĂ, tatăl câmpului tactic al SRI (cu mamă necunoscută!) extins în Justiție, este și el amestecat în ciorba scandalului de la Curtea Militară de Apel Bucureşti, fiind consemnat cu intrări în Registrul de evidenţă de la Punctul control acces al instanţei.
Cu SUV-ul Volkswagen Touareg în care l-a fătat mă-sa şi îmbrăcat preţios în fiecare zi cu scutece alternând între firmele Seroussi, Hugo Boss sau Gucci, parvenitul a muncit din greu cu preşedinte Curţii Militare de Apel Bucureşti să îngoape definitiv cauza nr. 25/81/2014.
De altfel, ca să nu avem discuţii, să spunem că chiar magistratul militar GHEORGHE MANEA a recunoscut că a fost vizitat de generalul SRI DUMITRU DUMBRAVĂ în zilele de 14 aprilie (11:30-13:20), 15 aprilie (12:02-12:55) și 17 aprilie 2015 (16:10-16:50) – reţineţi pentru mai jos aceste repere cronologice! – şi că a sesizat acestea directorului SRI, EDUARD HELLVIG (care a luat „aspra”, dar dura măsură de a-l numi pe DUMBRAVĂ secretar general al SRI!!).[3]
Atât premergător, cât şi în perioada acelor vizite, pe rolul Curții Militare de Apel Bucureşti (CMA) erau mai multe cauze la judecătorul de cameră preliminară având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva soluţiilor de clasare (neurmărire) a dosarelor de la parchetele militare date în favoarea generalului SRI şi a mentorului său în metode securiste cripto-comuniste, generalul COLDEA, cauze formate urmare plângerilor şi denunţurilor făcute de mai mulți angajați ai Serviciului (ds. nr. 23/81/2014 – soluţionat pe 21.01.2015 şi ds. nr. 25/81/2014 – soluţionat la 15.04.2015).
De reţinut că şi la Tribunalul Militar Bucureşti, un alt ofiţer SRI, mr. FLOREA DANIEL, se lupta în zadar, aproape concomitent, cu hidra securiştilor din SRI (ds. nr. 156/753/2014 – soluţionat pe 17.12.2014). Pe acesta, „câmpul tactic” l-a rezolvat repede: considerând că nu l-a prejudiciat nimeni, şi deci nu este persoană vătămată (asta fiind doar în închipuirea lui), magiştrii i-au respins ca … inadmisibilă plângerea împotriva soluţiei de clasare a ds. nr. 83/P/2014, la care s-a reunit ds. nr. 84/P/2014, ambele ale DNA – Secţia militară, procuror de caz fiind tovarăşul pilot de helicoptere, general-maior magistrat LUPULESCU NICOLAE, care-l vizau pe col. de securitate, reciclat de SRI, MARIN CONSTANTIN.
Revenim şi ne întrebăm ce motive avea generalul DUMBRAVĂ să-și lase mașina de serviciu B 74 JYI în parcarea CMA, în aprilie 2015? Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de dureros pentru grandioasa şi independenta Justiţie românească şi pentru eternul şi fascinantul stat de drept autohton: atât generalul DUMBRAVĂ, cât şi şeful lui, COLDEA, au primit soluții favorabile, de netrimitere în judecată.
În ds. nr. 25/81/2014, grotescul situaţiei a ajuns la paroxism:
- Cauza a fost judecată de col. magistrat STANCU RADU, adică tocmai unul dintre judecătorii militari (ceilalţi fiind Constantin Udrea, Viorel Chițu și Aurel Dumbravă)care i-au acuzat la DNA şi CSM pe preşedintele instanţei, generalul magistrat MANEA GHEORGHE şi pe generalul magistrat BUGA CEZARIAN că dosarele cu generali sunt intenționat dirijate, prin repartizare manuală, către el și magistratul general CEZARIAN BUGA. Unul dintre dosarele date ca exemplu a fost chiar cel cu nr. 23/81/2014, în care mai mulți ofițeri SRI s-au plâns de abuzuri ale generalului DUMITRU DUMBRAVĂ, șeful Direcției Juridice a SRI.
- Colonelul magistrat STANCU RADU a soluţionat ds. nr. 25/81/2014 exact în aceeaşi manieră părtinitoare cu cea pe care el o reproşa şefilor instanţei[4], stimulat tot de factorul politic numit Gabriel Oprea şi speriat de imixtiunea SRI în Justiţie (cine ştie ce scheleţi are şi el prin dulap!). Asfel:
– a „tras” vreo patru luni de dosar, doar, doar, o scăpa de el sau l-o lumina Dumnezeu cum să găsească o soluţie să iasă basma curată;
– a cerut petentului (culmea procedurii penale!!) să ataşeze la plângere Ordonanţele atacate!! De noaptea minţii această aberaţie, în condiţiile în care, potrivit art. 341, alin. (3) Cod procedură penală, aceasta este obligaţia procurorului: „Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării prevăzute la alin. 2, transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei”. Şi, pentru asta, a mai acordat un termen!;
– la termenul din 05.03.2015, nemaigăsind ceva de invocat, şi-a dat seama, ergo subit, că nu înţelege … plângerea cu care a fost investit, astfel că a cerut petentului „să-şi precizeze plângerea pe fiecare intimat în parte”! Mai mult, la fila 15 din Încheiere de dezinvestire prin care a soluţionat dosarul, judecătorul de cameră preliminară, col. STANCU RADU, a ţinut să se facă definitiv de râs, consemnând: „Deşi învinuirile au fost formulate de o persoană cu studii juridice care a avut calitatea de procuror – n.red. – col. GULIANU FLORIN a fost procuror la Procuratura locală a Sectorului 4 Bucureşti şi la Procuratura Locală Ploieşti între 1990-1991 – acestea nu sunt punctuale …”.
**** Noi vă prezentăm Plângerea şi Concuziile / precizările petentului col. GULIANU FLORIN, foarte detaliate, ordonate, coerente şi expuse chiar într-un riguros limbaj juridic penal şi, dacă nu se înţelege ce a vrut omul ăsta să spună, noi ne lăsăm de meserie! ****
– pe 02.04.2015, judecătorul militar a mai scornit o dilemă, motiv pentru care a amânat pronunţarea pe 15.04;
– la 15.04.2015, „eminentul” magistrat a respins, prin Încheiere, plângerea, dar de emoţionat ce a fost, nici el şi nici grefiera de şedinţă (fiinţă nevinovată!) nu au văzut, când au semnat-o, o hilară eroare materială (nu are importanţă aici în ce a constat);
– pe 17.05.2015, domnul judecător militar, dovedind o conştiinciozitate demnă de o cauză mai bună (pe care, mai bine, şi-o manifesta când a dat soluţia!) s-a apucat să îndrepte eroarea materială.
Pe fondul său, soluţia de respingere a plângerii împotriva Ordonanţelor procurorului militar colonel VĂETIŞI MARIAN, respectiv a generalului maior magistrat LUPULESCU NICOLAE de la DNA – Secţia militară, date în ds. reunite nr. 109/P/201 şi 125/P/2014, este complet nemotivată. Necunoscătorii pot fi păcăliţi să creadă contrariul, deoarece aceasta se întinde pe 16 pagini, însă parcurgerea ei de către cunoscătorii în domeniu, coroborată cu susţinerile petentului, văzând şi catastrofalele Ordonanţe ale procurorilor atacate în instanţă, este relevantă în sensul expus mai sus.
Şi, uite aşa, „disidentul” colonel magistrat STANCU RADU, de la Curtea Militară de Apel Bucureşti a mai bifat un dosar rezolvat conform dorinţelor Binomului SRI-DNA!
*** Vă prezentăm şi Încheiere din 15.04.2014 a magistratului militar STANCU RADU, rod al intervenţiilor la conducerea Curţii Militare de Apel Bucureşti făcute de „interesul naţional” pe terenurile de tenis din unităţile SRI şi fruct al vizitelor repetate ale generalului SRI DUMBRAVĂ DUMITRU, la ex-preşedintele Curţii Militare de Apel Bucureşti, general magistrat MANEA GHEORGHE. ***
Ne putem ostoi puţin mâhnirea şi mânia pentru astfel de glorioase fapte de arme ale acestor vajnici militari, prin împrejurarea că:
– OPREA nu mai este nici în Guvern, nici în Parlament şi se târăşte ca o nevertebrată după moartea nedreaptă către care l-a împins pe tânărul poliţist Ginghină,
– parvenitul de COLDEA a căzut rău de pe piedestalul pe care se urcase cu cerbicie, setos de putere ca Lică Sămădăul,
– „tânăra” speranţa Securităţii, col. MARIN CONSTANTIN, care, deşi şi-a făcut operaţie estetică să pară mai june şarmant, a plecat din SRI cu doi ani înainte de termen,
– MANEA GHEORGHE e suspendat din magistratură,
– nici DUMBRAVĂ nu se simte prea bine, fiind pus pe liber intr-un final,
– LUPULESCU şi VĂETIŞI sunt pe linie moartă, faimoasa secţie militară a DNA desfiinţându-se … Dar astea sunt paleative!
Oricum, nimeni nu este veşnic în funcţie! O quam cito transit gloria mundi ! (Irinel I.).
[1] Acuzaţii integral fondate, înmormântate de membrii clubului select „Noi suntem Statul” – a se vedea aici acuzaţiile http://adevarul.ro/news/eveniment/fostul-sef-curtii-militare-apel-denuntat-dna-militar-inspectia-judiciara-nu-l-a-tras-raspundere-fiindca-nu-mai-functie-1_57480f785ab6550cb85a7ab3/index.html
[2] http://www.flux24.ro/dezvaluiri-explozive-despre-gabriel-oprea-controleaza-justitia/
[3] https://vocea.biz/justitie/2017/jan/27/exclusiv-un-judecator-militar-ii-cerea-informatii-lui-hellvig-privind-proceduri-prevazute-de-legile-in-vigoare-dupa-ce-fusese-vizitat-de-3-ori-de-generalul-sri-dumbrava-documente/
[4] http://linx.crji.org/88-88-5439/comenzile-generalului-oprea-catre-justitia-militara
Exclusiv
Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță – Ziarul Incisiv de Prahova
Clanul cătușelor de pluș: cum s-a transformat SNPP din scut sindical în bâtă de familie
Sub flamura “drepturilor”, cu metode de cazarmă
Dacă vrei să fii jignit, umilit, amenințat cu exilul profesional și pus la zid în stil de mahala, există o scurtătură: intră în Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare (SNPP). Ce ar trebui să fie o organizație de apărare a drepturilor angajaților riscă să arate, conform documentelor interne, mai degrabă a “clan” de familie cu interese încrucișate, unde sindicatul, conducerea penitenciarelor și viața de familie se amestecă într-un talmeș-balmeș toxic.
În centrul rețelei, potrivit notelor de relații și rapoartelor de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, se află Antoanela Cristina Teoroc, fost director al Penitenciarului București-Jilava, soția liderului SNPP, Ștefan Teoroc. Ea este acuzată de un comportament abuziv, limbaj suburban și utilizare discreționară a funcției publice.
“Măgarilor, proștilor, țăranilor”: manualul de “management” de la Jilava
Conform acestor documente, în Penitenciarul București-Jilava, conducerea ar fi practicat un “stil managerial” demn de crâșma de la marginea târgului. Angajați SNPP ar fi fost etichetați cu apelative precum „măgari”, „proști”, „țărani” sau „urâți”, fiind ironizați inclusiv pentru felul în care arată fizic.
Nu vorbim de glume nevinovate la o cafea, ci de jigniri sistematice, consemnate în note oficiale, care au creat – conform rapoartelor de control – un mediu de lucru toxic, cu impact direct asupra stării de sănătate a unor polițiști de penitenciare.
În loc ca directorul să fie reper de echilibru și profesionalism, subalternii se trezesc în fața unui “șef de scară” cu microfon instituțional, care urlă de sus, dar răspunde greu la lege.
“Te mut la Satu Mare!” – amenințarea cu exilul profesional
Când jignirile nu ajung, intră în scenă arma grea: transferul disciplinar mascat în “necesitate de serviciu”. Membrii de sindicat care au îndrăznit să aibă opinii diferite, să semnaleze nereguli sau pur și simplu să nu se închine la “altarul conducerii” ar fi fost amenințați cu trimiterea la unități aflate la sute de kilometri distanță, precum Penitenciarul Satu Mare.
“Te mut la Satu Mare” devine, astfel, corespondentul birocratic al bâtei la genunchi: nu te bat, dar te rup de familie, de casă, de viață. Unde se termină nevoia de personal și începe răzbunarea personală? Documentele indică un model de “management de frică”, nicidecum o aplicare sănătoasă a legii.
Soțul – “apărătorul”, soția – “abuzatorul”: conflictul total de interese
Ironia maximă: în timp ce Ștefan Teoroc, liderul SNPP, se prezintă public drept apărătorul drepturilor polițiștilor de penitenciare, soția sa, aflată în vârful ierarhiei la Jilava, este acuzată că exact pe aceiași oameni îi umilește și îi presează.
Cercul se închide grotesc: dacă ești membru SNPP și reclami abuzurile conducerii, ajungi să te plângi – practic – soțului persoanei pe care o acuzi. Sindicalism “all inclusive”: șeful la sindicat acasă, șeful la serviciu nevasta. Când familia are monopol pe butoanele puterii, membrul simplu devine decor.
Legea e clară. Doar că unii o citesc… pe diagonală
Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare nu lasă loc de interpretări pe principiul “facem cum simțim azi”. Raporturile de serviciu “se exercită în condițiile prezentei legi”, nu după orgolii, ranchiuni sau “cine cu cine e prieten la vârf”.
Aceeași lege precizează limpede că „trecerea temporară în altă funcție se poate dispune fără acord […] în caz de forță majoră sau ca măsură de protecție”. Așadar, modificarea unilaterală a raporturilor de serviciu este o excepție strictă, de urgență și protecție, nu o bâtă cu care lovești pe cine te deranjează.
Când “forța majoră” devine “forța șefului nervos”, nu mai vorbim de aplicarea legii, ci de caricaturizarea ei.
Mărgineni – “tarla proprie”: rețeta se exportă
Informațiile din sistem arată că modelul “manager pe persoană fizică” nu s-a oprit la Jilava. La Penitenciarul Mărgineni, directorul Aldea Marian, apropiat al cercului de influență al familiei Teoroc, ar aplica aceleași metode de constrângere și blocaj.
Angajații care își doresc să se mute în alte unități ar fi întâmpinați cu amenințări și piedici artificiale, de parcă penitenciarul ar fi moștenire de familie, nu instituție publică. Când o unitate a statului devine “tarla proprie”, legea se transformă în simplu decor pe perete.
Bani publici, colecte “evaporate” și suspiciuni penale
Rapoartele de control de la Penitenciarul București-Jilava ating și zona penală, punând pe masă acuzații și suspiciuni grave:
- Art. 296 Cod Penal – folosirea de expresii jignitoare de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor, nu la colț de stradă.
- Folosirea fondurilor publice – există suspiciuni că anumite sume de bani publici ar fi fost “mediate” și direcționate discutabil, profitând de dubla calitate: soție de lider sindical și director de unitate.
- Colecte de bani cu traseu neclar – sume strânse pentru diverse ocazii (de exemplu, pentru pensionarea unor ofițeri) care, potrivit documentelor, nu ar fi ajuns întotdeauna la destinație, rămânând în ceață în gestiunea sindicatului.
Când aceeași mână semnează și pentru conducere, și pentru sindicat, și pentru colecte, întrebarea firească este: cine mai numără banii și cine mai verifică drumul lor?
Sindicat sau clan de familie cu ștampilă?

Cazul ridică o întrebare incomodă pentru toți membrii SNPP: mai reprezintă această structură interesele polițiștilor de penitenciare sau a ajuns o unealtă de presiune, control și reglare de conturi pentru un cerc restrâns care se crede deasupra legii?
Când conducerea penitenciarului se suprapune cu conducerea sindicatului, iar în vârf domnește aceeași familie, “apărarea drepturilor” riscă să devină doar slogan. În realitate, simplul membru de sindicat este prins într-o menghină: dacă reclamă abuzul, reclamă exact la oamenii care îl produc.
Acest material se bazează pe notele de relații și rapoartele de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, documente din interiorul sistemului penitenciar.
Chestor peste semne de întrebare: “Ceva nu iese la socoteală”
Dincolo de limbajul suburban, de presiunile asupra angajaților și suspiciunile privind banii publici, rămâne o întrebare care nu poate fi ocolită:
Prin ce mijloace a obținut gradul de chestor fosta directoare de la Penitenciarul București-Jilava, Antoanela Cristina Teoroc?
Când pui cap la cap acuzațiile, notele de relații, rapoartele de control și traseul fulger al carierei, ceva nu se mai potrivește.
Ori sistemul promovează excelența în abuz, ori cineva a urcat prea repede treptele, sărind, la fiecare etaj, peste câte o lege. În ambele variante, statul are obligația să iasă din tăcere. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”? – Ziarul Incisiv de Prahova
În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să disece „Mafia Antigrindină” încă de la primele rachete trase în vânt, aduce în prim-plan o nouă mutare de geniu a „Procurorilor Gliei”. Fermierii prahoveni, adevărații Agenți 007 ai României profunde, au decis că nu mai pot aștepta după procurorii aflați în „comă birocratică” și au luat cu asalt Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Prahova.
Incisiv de Prahova, singurul ghimpe în coasta „Mafiei norilor”

Ani de zile, Incisiv de Prahova a fost vocea care a strigat în deșert despre jaful programat din banii publici, despre „hectarele fantomă” și despre toxicitatea tăcută a iodurii de argint. Astăzi, dezvăluirile noastre în exclusivitate capătă o nouă dimensiune. Nu mai vorbim doar despre bani furați, ci despre siguranța publică și despre un regim al explozibililor care pare să fi fost tratat de Electromecanica SA Ploiești ca o joacă de copii în curtea școlii.
Într-un demers fără precedent, obținut în exclusivitate de redacția noastră, Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova, sub semnătura președintelui Adrian Mocanu, a somat IPJ Prahova să scoată la lumină adevărul despre „artificiile” scumpe care ne zboară peste capete.
Radiografia „Bombei de sub norii Prahovei”: Rechizitoriul fermierilor-007 către Poliția Prahova
| Nr. Crt. | Domeniul de Control (Solicitare ACCPT Prahova) | Miza Juridică și de Siguranță Publică | Suspiciunea de „Derapaj” Legal (Analiză Incisiv de Prahova) |
|---|---|---|---|
| 1 | Încadrarea Juridică a Rachetelor | Clasificarea rachetelor ca materii explozive, muniții sau obiecte pirotehnice (Legea 126/1995). | Suspiciunea că rachetele sunt manipulate fără regimul strict de securitate impus armamentului și muniției reale. |
| 2 | Autorizarea de Funcționare | Existența licențelor de operare și a documentelor care atestă dreptul de a lucra cu materiale explozibile. | Posibilitatea ca operatorii să activeze în baza unor avize expirate sau fără vizele anuale obligatorii de la IPJ. |
| 3 | Securitatea Depozitelor | Verificarea distanțelor de siguranță față de școli, biserici, locuințe și conducte de gaz/petrol. | Pericolul unei catastrofe în cazul unui incident la depozitele temporare amplasate iresponsabil în proximitatea zonelor locuite. |
| 4 | Personalul „Pirotehnic” | Atestarea calificării profesionale, a aptitudinilor psihologice și medicale ale celor care apasă pe buton. | Temerea că „specialiștii” sunt instruiți superficial, punând în pericol viața cetățenilor prin manipulare defectuoasă. |
| 5 | Trasabilitatea Explozibilului | Controlul fluxului rachetelor: de la producția la Electromecanica, până la lansare sau distrugerea celor expirate. | Riscul ca „muniția” să circule prin județ fără pază armată și fără o evidență strictă a consumului operativ. |
| 6 | Istoricul Incidentelor | Evidența oficială a rachetelor căzute intacte pe câmp sau în curțile oamenilor și a rachetelor „rătăcite”. | Mușamalizarea incidentelor în care rachetele au reprezentat un pericol direct pentru viața și bunurile prahovenilor. |
| 7 | Intervenția la Urgență | Procedura clară de ridicare și neutralizare a componentelor de rachete căzute la sol în zonele agricole. | Lipsa de coordonare între operator și autorități (Poliție, ISU) atunci când rachetele deviază de la traiectoria balistică. |
| 8 | Paza și Protecția Obiectivelor | Respectarea normelor privind paza bunurilor, posesia de armament și protecția împotriva incendiilor/tensiunilor. | Suspiciunea că punctele de lansare sunt vulnerabile și nu respectă standardele de siguranță națională impuse de regimul explozivilor. |
Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Agenții 007 cu palmele bătătorite: Fermierii fac treaba DNA-ului
Cine are nevoie de agenți secreți cu costume scumpe când îi avem pe fermierii prahoveni? Acești „Agenți 007 ai Gliei” au demonstrat o rigoare juridică și o tenacitate care ar trebui să bage în ședință orice serviciu de informații. Ei au pus degetul pe rana sângerândă a sistemului: regimul materiilor explozive.
Conform solicitării trimise către IPJ Prahova, fermierii cer clarificări pe care statul le-a evitat timp de 20 de ani. Sunt aceste rachete materii explozive, muniții sau doar niște „mijloace pirotehnice” de bâlci? Legea 126/1995 este clară, dar se pare că pentru „Mafia Antigrindină”, legile sunt doar sugestii opționale. Fermierii vor să știe: cine a autorizat „bombardierele” de la Electromecanica să se joace cu amestecuri pirotehnice fără să respecte normele drastice impuse oricărui alt muritor de rând?
Muniție, explozibil sau petarde de lux? IPJ Prahova, scos la tablă
Solicitarea fermierilor (Memoriul din 30.03.2026) este un veritabil rechizitoriu care vizează 32 de puncte nevralgice. „Procurorii Gliei” vor să vadă autorizațiile de lucru cu dispozitive explozibile și capacitatea operatorului de a gestiona muniția.
Iată ce trebuie să explice Poliția Prahova, sub presiunea dezvăluirilor Incisiv de Prahova:
- Încadrarea Juridică: Sunt rachetele de la Ploiești muniție de război? Dacă da, cine le păzește?
- Autorizarea de fațadă: Au avut operatorii punctelor de lansare vizele anuale obligatorii sau au tras „la negru” timp de două decenii?
- „Calificările Fantomă”: Cine sunt pirotehnicienii care apasă pe buton? Au ei atestate reale sau sunt doar „specialiști” cu diplome scoase la imprimantă, așa cum Incisiv de Prahova a sugerat în repetate rânduri?
Depozite lângă școli și rachete prin grădini: Cine semnează pentru moarte?
Cea mai gravă parte a solicitării vizează amplasamentul depozitelor și al punctelor de lansare. Fermierii-007 întreabă direct: s-au respectat distanțele de siguranță față de locuințe, școli, biserici și conducte petroliere? Sau „Mafia Norilor” a instalat rachete lângă rezervoarele de gaz, bazându-se pe norocul chior că nu va bubui tot județul?
Incisiv de Prahova a documentat cazuri în care rachetele au căzut intacte în curțile oamenilor sau au deviat periculos de la traiectorie. Acum, fermierii cer Poliției toate procesele-verbale de incident, toate dosarele penale ascunse prin sertare și toate sancțiunile care – bănuim noi – au fost „uitate” pentru a nu deranja afacerea de 260 de milioane de lei.
„Trasabilitatea” banului și a explozibilului: Un circuit al minciunii
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Unde se duc rachetele care nu pornesc? Cine le neutralizează pe cele expirate? Fermierii cer evidența clară a stocurilor și a distrugerilor. Există o suspiciune legitimă, întreținută de opacitatea sistemului, că rachetele circulă prin județ ca pâinea caldă, fără avize de transport și fără pază armată, transformând Prahova într-un poligon de tragere scăpat de sub control.
Dacă Poliția Prahova nu poate garanta siguranța acestor operațiuni, înseamnă că trăim într-un „Ospiciu Antigrindină” unde pacienții (noi) suntem la mila unor pirotehnicieni de ocazie.
Incisiv de Prahova va monitoriza pas cu pas răspunsul IPJ Prahova. Nu vom accepta răspunsuri evazive! Dacă instituțiile statului vor continua să protejeze „Mafia Norilor”, „Procurorii Gliei” sunt pregătiți să meargă până la capăt. Adevărul despre rachetele care ne pârjolesc norii și ne amenință casele trebuie să iasă la suprafață.
Cine își asumă responsabilitatea dacă o „muniție” de la Electromecanica aterizează pe o școală? Rămâneți aproape, asediul asupra minciunii instituționalizate abia a început! Vom reveni. (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică!
Exclusiv
O farsă de 94 de milioane de lei cu pedigree sovietic! Cum cumpărăm explozibili, nu protecție! – Ziarul Incisiv de Prahova
FABRICĂ DE ILUZII ÎN CRÂNGUL LUI BOT: CUM A PUS STATUL BOTUL LA RACHETA „ROMÂNEASCĂ” ANTIGRINDINĂ
Cum cumpără statul cu 94 de milioane de lei o tehnologie antigrindină care seamănă izbitor cu Alazan, dar e validată mai ales ca exploziv, nu ca eficiență antigrindină
Statul român, expert în iluzii scumpe: 94 de milioane de lei pentru o rachetă care nu stie să facă decât zgomot!
Incisiv de Prahova prezintă un nou episod din dosarul sistemului antigrindină: statul român continuă să pompeze sume uriașe într-o tehnologie prezentată drept „românească”, deși documentele analizate de redacție indică o asemănare frapantă cu familia de rachete sovietico-rusești Alazan. Și mai grav: în locul unei validări științifice solide a eficienței antigrindină, ceea ce găsim în acte este, în principal, o omologare de siguranță și conformitate pirotehnică, cu teste făcute pe standul producătorului și cu proceduri interne ale acestuia. Pe scurt: România pare să finanțeze din bani publici grei nu o tehnologie dovedită științific, ci o rachetă cu profil balistic validat și cu pedigree tehnologic rusesc, vândută într-o piață închisă, fără concurență reală.
Alazan-RAG-96: Când ‘made in România’ sună suspect de rusesc (și scump)!
Documentele tehnice despre RAG 96 arată că racheta produsă de Electromecanica Ploiești are exact următorii parametri: 82,5 mm calibru, 1,4 m lungime, 8,8 kg masă totală, 0,66 kg încărcătură utilă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m distanță orizontală maximă și autodistrugere la 38–47 secunde. În plus, racheta este descrisă ca având două încărcături propulsive, două întârzietoare, un cartuș activ fumigen și mecanism de autodistrugere. Acum comparați aceste date din fișa rachetelor rusești Alazan-5 și Alazan-6: 82,5 mm calibru, max. 1402 mm lungime, 8,8 kg masă, 0,66 kg încărcătură activă fumigenă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m bătaie maximă, pornirea părții active la 13 ± 2,5 secunde și autodistrugere la 41 ± 5 secunde. Asta nu mai este o simplă „coincidență inginerească”. Este o suprapunere aproape perfectă. Mai mult, documentația despre Alazan arată că și racheta rusească este descrisă drept rachetă neghidată, cu aripioare, motor în două regimuri, cap activ pirotehnic și autodistrugere, iar pentru Alazan-5 este prezentat lansatorul TKB-040-04, cu 12 ghidaje, tragere în salve și unghiuri diferite pentru a acoperi volumetric zona de însămânțare. Racheta „românească” RAG 96 nu doar că seamănă cu Alazan. Arată ca un produs din aceeași familie tehnologică.
Istoria ‘secreta’ a rachetei ‘noastre’: Bun venit inapoi, URSS!
Documentul rusesc despre dezvoltarea tehnologiei de combatere a grindinei spune explicit că primele cercetări din fosta URSS au început în valea Alazan din Georgia, că primele experimente s-au făcut în anii 1950 și că metoda rachetelor a fost dezvoltată prin complexele PGI-M, Oblako și, ulterior, Alazan. Același document arată că familia Alazan a rămas una dintre platformele majore ale sistemului rusesc și că ulterior a fost modernizată în variante precum Alazan-5 și Alazan-6. În același material, Alazan-6 apare în tabelul principal al complexelor rusești cu exact parametrii care aprind toate becurile roșii: 82,5 mm, 1402 mm, 8,8 kg, 630 g agent activ și lansator de 12 ghidaje. Așadar, problema nu mai este dacă există sau nu o asemănare. Problema reală este alta: de ce statul român continuă să prezinte această tehnologie ca pe o soluție autohtonă excepțională, fără să clarifice transparent proveniența ei constructivă și filiația tehnologică?
Omologarea fantastică: Racheta stie să nu explodeze, dar cu grindina… mai vedem!
Aici intrăm în miezul scandalului. Singurele informații disponibile despre omologarea RAG 96 nu au nicio legătură cu demonstrarea eficienței antigrindină. Practic, omologarea a constat dintr-o evaluare de conformitate cu cerințe de securitate. Ce s-a testat concret? Nu eficiența în nor. Nu reducerea grindinei. Nu modificarea măsurabilă a microfizicii celulei convective, ci • presiuni maxime și medii, • timpi de ardere, • impuls total, • timpii întârzietoarelor, • secvența pirotehnică a autodistrugerii. Condițiile de conformitate care au stat la baza omologării sunt strict balistice și pirotehnice: pmax ≤ 70 bar, intervale de ardere, impuls minim și un timp T25 între 11 și 17 secunde pentru aprinderea unui element din lanțul pirotehnic. Mai direct spus: ceea ce s-a validat este că racheta pornește, arde, intră în regim, declanșează cartușul activ și se autodistruge în limitele cerute de proiect. Nu că suprimă grindina în mod demonstrat.
Autoevaluarea supremă: Când vulpea păzește găinile și testează explozibili!
Și aici apare o altă problemă grea. În lipsa unor standarde armonizate, directivele permit utilizarea standardelor naționale / procedurilor interne ale producătorului, iar pentru RAG 96.00 Electromecanica Ploiești a dezvoltat propriile proceduri pentru verificarea cerințelor relevante de siguranță. Mai mult, pentru determinarea parametrilor balistici, producătorul are o infrastructură proprie de testare, un stand special pentru rachetele antigrindină și componentele lor. Testele au fost efectuate în laboratorul Electromecanica. Asta înseamnă că: • producătorul își testează propriul produs, • cu proceduri dezvoltate de el însuși, • pentru a demonstra conformitatea cu cerințe de securitate și funcționare. Unde este aici validarea independentă a eficienței antigrindină? Unde este laboratorul extern care să măsoare aerosolul activ, activitatea glaciogenă, distribuția particulelor și efectul real în nor? Răspunsul, în lucrarea care legitimează oficial produsul, este simplu: nu există.
Bulgarii au făcut stiință, Noi facem… PR agresiv pe bani publici!
Documentele studiate de noi despre situația din Bulgaria arată un contrast devastator pentru discursul oficial românesc. După ce și bulgarii au pornit de la rachete rusești de tip PGI, Oblako și Alazan, ei au schimbat reactivul, au introdus modele de difuzie și au testat reactivul în: • Laboratorul Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie al Academiei Bulgare de Științe, • laboratorul lui P. DeMott de la Colorado State University, • Laboratorul de Cercetare a Aerosolilor de la Observatorul Aerologic Central din Moscova. Aceleași documente spun că noul compus pirotehnic cu 10% AgI emite 5 × 10^13 nuclei pe gram, iar cantitatea de reactiv necesară a fost stabilită prin model de difuzie, ceea ce a redus consumul de rachete de cinci ori. La români, în schimb, cifra cu „numărul de nuclei” apare pe site-ul producătorului sau în materiale de prezentare, dar nicăieri nu apare demonstrată prin teste dedicate ale aerosolului. Nu se prezintă măsurători specifice ale nucleației active în funcție de temperatură, nu se prezintă metoda de determinare și nici nu se vede o validare externă comparabilă cu exemplul bulgar. Adică exact acolo unde ar fi trebuit să înceapă știința, la noi începe PR-ul.
Magia numerelor mari: Când nucleii sunt mai mulți decât dovezile!
Aici autoritățile și producătorul joacă una dintre cele mai eficiente cărți de marketing tehnico-pseudoștiințific: numere foarte mari. La Alazan-5, documentul vorbește despre 12,6 g AgI per rachetă și 6,6 × 10^15 nuclei activi la -10°C. În literatura rusească mai apar variante Alazan-6 cu 26,4 g AgI, ceea ce arată că și în familia Alazan există mai multe formule active și mai multe niveluri de încărcare cu iodură de argint. Problema este că, în cazul românesc, discuția despre reactiv și nuclei pare ruptă de orice protocol de testare public, reproductibil și independent. Iar fără o astfel de testare, „numărul de nuclei” devine doar un număr de catalog, nu o probă de eficiență. În plus, documentele bulgare recunosc că pentru operarea serioasă nu ajunge să știi câți nuclei scoți pe gram; trebuie să știi și: • unde introduci reactivul, • când îl introduci, • în ce strat termic al norului îl activezi, • și ce densitate volumetrică atingi în zona de însămânțare. Exact această verigă – trecerea de la balistică la microfizica reală a norului – lipsește din validarea românească prezentată public.
Monopolul absurdității: 94 de milioane de lei aruncați fără concurență reală!
Peste toate aceste întrebări tehnice vine și componenta financiară. Potrivit textului acordului-cadru CAN1133652/20 septembrie 2024 transmis redacției, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor a atribuit către Electromecanica Ploiești SA un acord-cadru în valoare de 93.910.000 lei fără TVA pentru maximum 12.000 rachete antigrindină, dintre care 11.000 RAG 96 și 1.000 RAG 96 S, prin negociere fără publicare prealabilă. Motivul? În același text se afirmă că RAG 96 și RAG 96 S sunt singurele produse omologate pentru tehnologia utilizată în România. Tradus din limbaj birocratic: • tehnologia este închisă, • omologarea este închisă, • furnizorul este cunoscut dinainte, • competiția reală dispare. Și atunci întrebarea devine una de interes public major: Statul român cumpără exclusiv, fără concurență reală, o rachetă care seamănă izbitor cu Alazan, dar a cărei validare publică disponibilă este în principal una de tip pirotehnic și balistic.
Rețeta succesului românesc: Rachetă veche, monopol nou, bani publici proști!
Aici este, de fapt, cheia întregii povești. Dacă o tehnologie cu filiație clar estică este prezentată drept soluție strategică românească, dacă omologarea invocată este în realitate una de siguranță și conformitate pirotehnică, dacă reactivul și nucleii activi nu sunt validați transparent și independent, iar apoi statul o cumpără prin procedură închisă, cu aproape 94 de milioane de lei, atunci nu mai vorbim doar despre o achiziție discutabilă. Vorbim despre mecanismul clasic prin care o tehnologie opacă este împinsă în față ca „indispensabilă”, apoi blindată administrativ și alimentată constant din bani publici. Iar fermierilor li se spune, de ani de zile, să creadă pe cuvânt.
Întrebări deranjante pentru Sistem: Când răspundeți, „Maiestățile Voastre”?

- De ce parametrii RAG 96 coincid aproape integral cu cei ai familiei rusești Alazan-5 / Alazan-6?
- Care este proveniența tehnologică reală a rachetei RAG 96?
- Unde este validarea independentă a eficienței antigrindină, nu doar a siguranței pirotehnice?
- Unde sunt testele publice privind reactivul, nucleii activi și comportarea aerosolului în nor?
- De ce statul cumpără prin negociere fără publicare prealabilă o tehnologie declarată din start „singura omologată”?
- Cine și pe baza căror criterii a decis că exact aceste rachete sunt singurele acceptabile pentru România? Până când aceste întrebări nu primesc răspuns, orice nou milion aruncat în această schemă va mirosi tot mai puțin a „protecție antigrindină” și tot mai mult a sistem întreținut pe bani publici.
-
Evenimentacum 7 zileSC LIFTPARK S.R.L. anunță finalizarea activităților proiectului DIGITALIZAREA SOCIETĂȚII LIFTPARK S.R.L
-
Evenimentacum 7 zileCând mobilitatea nu mai e o cheltuială, ci o decizie financiară pe termen lung
-
Evenimentacum 6 zileStartul sezonului în solarii: de ce luna aprilie face diferența între un an bun și unul pierdut
-
Evenimentacum 3 zilestiricj.ro – platformă de știri dedicată comunității din Cluj-Napoca și județul Cluj
-
Evenimentacum 4 zileCITY PROTECT SECURITY accelerează expansiunea națională: noi parteneriate în retail, intrare în mall-uri și extindere în bricolaj
-
Evenimentacum 2 zileANUNȚ DE PARTICIPARE LA PROCEDURA COMPETITIVĂ „DOTARE SERVICE AUTO PENTRU HTZ AUTO SRL” finanțat prin Programul „Regiunea Centru” 2021–2027
-
Evenimentacum 3 zileBRUTA PLAN S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI BRUTA PLAN S.R.L.”
-
Evenimentacum 12 oreLucruri pe care trebuie să le știi dacă vrei să cumperi un apartament în care să te muți imediat

