Connect with us

Exclusiv

EXPLOZIV/Klaus Iohannis a musamalizat ilegalitatile din S.R.I – Comisarul de Prahova

Publicat

pe

Va prezentam un „Memoriu” transmis de col SRI, Ion Dedu, comandant de unitate, Presedintelui Klaus Iohannis, prin care era informat de ilegalitatile savarsite de conducerea SRI.  S-a considerat „informat” si, „Memoriul” a fost musamalizat.

 

Catre,

PRESEDINTELE ROMANIEI Klaus Werner IOHANNIS

ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA

In atentia: Consiliului Suprem de Aparare a Tarii

 

DOMNULE PRESEDINTE,

 

Subsemnatul Dedu C. Ion  cu domiciliul in Bucuresti, …………in calitate de colonel (r), fost ofiter superior in cadrul UM 0318 Bucuresti, structura centrala a Serviciului Roman de Informatii, in temeiul art. 1 si urmatoarele din Ordonanta nr. 27/2002, in temeiul Regulamentului de Organizare si Functionare al Administratiei Prezidentiale, precum si in temeiul art. 51 din Constitutie, va inaintez prezenta,

PETITIE

Prin care va sesizez o serie de incalcari ale legii, atat prin actiune, cat si prin omisiune, care s-au produs cu privire la drepturile si libertatile mele fundamentale prin raportare la modul in care a fost tratata, de catre Ministerul Justitiei si Inspetia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Mgistraturii, situatia juridica generata de litigiul referitor la contestarea masurilor dispuse/activitati nelegale exercitatea de catre Serviciul Roman de Informatii (SRI) impotriva mea, in perioada 2009 – 2010 si, care, in fapt si in drept, au fost sesizate catre dumenavoastra[1], in calitate atat de Presedinte al Romaniei cat si de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, sesizari ce nu au primit un raspuns in consecinta si conform cu actele normative aplicabile spetei de referinta.

Astfel, in data de 21.05.2015 pe site-ul oficial al Senatului Romaniei a fost postat raspunsul nr. SG 4526/19.09.2014 pe care Ministerul Justitiei l-a inaintat domnului senator Valer Marian, ca efect al interpelarii nr. 2201/16.06.2014 formulate de catre acesta catre Primul Ministru si ministrul justitiei. Raspunsul ministerului reprezinta un document unilateral si individual care a fost asumat de aceasta institutie, urmare a unui raport de control intocmit de catre Inspectia Judiciara.

In documentul ce emana de la Ministrul Justitiei, purtand si semnatura Secretarului de Stat, i.e. raspunsul antementionat, se fac o serie de constatari si recunoasteri, pe care le voi cita in continuare, astfel:

  • “in cuprinsul hotararii (n.n. pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 37955/3/2010) nu au fost analizate apararile reclamantului, se recunoaste un abuz exercitat asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale reclamantului, in conditiile in care instanta ar fi trebuit sa se sesizeze din oficiu cu privire la incalcarea drepturilor reclamantului, au fost apreciate ca legale actele administrative emise de conducerea Serviciului Roman de Informatii, aspect ce vine in contradictie cu probele administrate in cauza de reclamant.”
  • “Instanta si-a intemeiat solutia pe documente clasificate, la care reclamantul nu a avut acces, fiind pus astfel intr-o situatie de discriminare procesuala. Mai mult, se apreciza ca exista suspiciuni cu privire la independenta si impartialitatea judecatorului cauzei, avand in vedere ca acesta detine certificat ORNISS, care a fost validat de paratul Serviciul Roman de Informatii si care ii asigura accesul la informatiile clasificate, la care reclamantul nu a avut acces. Desi s-a incuviintat proba cu interogatoriul paratilor, instanta nu a staruit in administrarea acesteia.”
  • “Un aspect apreciat ca fiind de o gravitate deosebita este acela ca instanta nu a retinut ca sanctiunea disciplinara “consemnare” era abrogata la data aplicarii acesteia reclamantului, atat prin Constitutie, cat si prin Legea nr. 345/2004.”

Din cele trei puncte de mai sus reies urmatoarele constatari pe care ministrul justitiei le face, prin modul de redactare semnatica a documentului in cauza (vorbirea indirecta si fara utilizarea ghilimelelor pentru textele copiate sau care nu-i apartin ca proprietate intelectuala sau creatie proprie), cu privire la situatia mea procesuala in dosarul nr. 37955/3/2010 ce s-a aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti:

  • S-au incalcat drepturile si libertatile fundamentale ale subsemnatului;
  • S-a incalcat dreptul la un proces echitabil, subsemnatul fiind pus intr-o situatie de discriminare procesuala ca efect al clasificarii documentelor probatorii aflate la dosarul cauzei, documente la care nu am avut acces;
  • S-au incalcat regulile de procedura, generandu-se, iarasi, o situatie de discriminare procesuala, instanta refuzand sa mai administreze proba cu interogatoriul paratilor, proba incuviintata anterior;
  • Solutia pronuntata de catre instanta a fost data in baza unor prevederi legale abrogate (situatie grava in activitatea de judectata, contrara principiului suprematiei legii), sanctiunea disciplinara “consemnare 9 zile” fiind abrogata la data aplicarii acesteia subsemnatului de catre conducerea SRI, (in cauza data in primele luni ale anului 2010). Daca sanctiunea consemnarii era abrogata la data aplicarii acesteia, dupa cum certifica totate actele normative aplicabile si publicate in Romania, rezulta ca subsemnatul am fost lipsit de libertate fara a exista un temei legal, ceea ce aduce o atingere vadita a drepturilor si libertatilor fundamentale ale subsemnatului. Separat de aceasta, facand un rationament deductiv, daca lipsirea de libertate nu a avut temei legal, iar lipsirea de libertate fara temei legal este sanctionata de legea penala, se pune intrebarea in ce masura cei care au pus in aplicare impotriva mea aceasta masura a consemnarii, respectiv toti cei care au luat la cunostinta ulterior de astfel de fapte nelegale, au intrat in conflict cu legea penala.
  • In sprijinul ultimei concluzii aducem si raspunsul Ministerului Apararii Nationale 38b/23.05.2014 care precizeaza in clar ca art. 2 din Legea nr. 354/2004 prevede in mod expres faptul ca dispozitiile Decretului Consiliului de Stat nr. 976/1968 privind sanctiunea disciplinara cu arest pentru militari sunt si raman abrogate, iar prevederea referitoare la consemnare de la art. 33 din Legea nr. 80/1995 a fost considerata abrogata tacit, in virtutea contradictorialitatii a doua texte legislative aparute la date diferite si in virtutea principiului ierarhiei actelor normative. De asemenea, prevederea referitoare la consemnare a fost eliminata prin Legea nr. 53/2011 pentru modificarea Legii nr. 80/1995, iar Regulamentul disciplinei militare RG 3/2000 in vigoare la momentul aplicarii sanctiunii nu mai prevedea consemnarea ca sanctiune disciplinara privativa de libertate.

Pe acest fond, potrivit art. 5, lit. f) si art. 6, II, pct. 3 din HG nr. 652/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, ministerul este obligat:

– sa vegheze la respectarea ordinii de drept si a drepturilor si libertatilor cetatenesti, prin mijloacele si procedurile puse la dispozitie de respectiva hotarare si alte legi;

– sa evalueze legislatia din punctul de vedere al constitutionalitatii, al tehnicii legislative si al compatibilitatii cu acquis-ul comunitar si tratatele si conventiile internationale, ori alte documente juridice cu caracter international la care România este parte si propune Guvernului, altor ministere sau autoritati solutii de imbunatatire legislativa, inclusiv in forma unor proiecte de acte normative;

sens in care, reprezentantul acestei institutii reprezentative a statului de drept ar fi trebui sa se autosesize si sa intreprinda masuri legale in consecinta pentru clarificare situatiei de fapt si de drept, intrucat prevederea normativa in cauza prin natura si continutul sau a produs efecte juridice negative/grave si contrare respectarii depturilor si libertatilor mai multor persoane, in perioada 2004 – 2011, cu incalcarea flagranta a legilor statului, inclusiv a Conventiei europene a drepturilor omului, in principal de catre autoritatile/institutile publice componente ale sistemului national de securitate al tarii, entitati juridice ce fac parte din consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT).

Avand in vedere constatarile de nelegalitate consemnate in raspunsul ministerului de resort, precum si neconcordantele legislative evidente legate de sanctiunea disciplinara „consemnare”, neconcordanta care a persistat inca de la intrarea in vigoare a noii Constitutii si a Legii nr. 345/2004, precum si faptul ca nu s-a intreprins nicio masura la nivelul Ministerului Justitiei si al Guvernului in sensul remedierii acestor nelegalitati si neconformitati normative si, nici Ministrul Justitiei, si nici Primul Ministru nu s-au sesizat cu privire la aplicarea ilegala a unei sanctiuni privative de libertate, va sesizez incalcarea obligatiilor institutionale potrivit prevederilor din HG nr. 652/2009 si potrivit art. 4, lit. c), pct. 2 din Legea nr. 415/2002 si va rog sa analizati faptele semnalate si sa sesizati organele in drept sa se pronunte asupra acestor nelegalitati, potrivit art. 12 din Legea nr. 115/1999.

Solicit a se lua in considerare, in sensul celor de mai sus, daca omisiunile, dupa anul 2004, ale  Ministerului Justitiei, precum si ale Primului Ministru, ca reprezentant, coordonator si conducator al Guvernului, in mod implicit, precum si ale altor institutii publice ale statului cu responsabilitati in consecinta, in ceea ce priveste protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale, evaluarea legislatiei si corelarea ei cu acquis-ul comunitar si tratatele internationale, ar putea intruni elementele constitutive ale unor fapte prevazute de legea penala, respectiv art. 297 – abuzul in serviciu si/sau art. 298 – neglijenta in serviciu, avand in vedere ca ambele se refera la indeplinirea sau neindeplinirea unui act in executarea atributiilor de serviciu care produce pagube sau vatamari ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane.

Separat de asta, avand in vedere ca ministrul justitiei a constatat si consemnat faptul ca sanctiunea „consemnare” era abrogata tacit la data aplicarii acesteia si ca subsemnatul am fost lipsit de libertate fara a exista un temei legal, iar lipsirea de libertate fara temei legal este sanctionata de legea penala, se pune intrebarea in ce masura si cei care au pus in aplicare impotriva mea, respectiv directorul SRI si adjunctii acestuia, aceasta masura a consemnarii au intrat in conflict cu legea penala, respectiv cu art. 205 din Noul Cod Penal (dar si cu alte articole incidente in caz) si, daca nu cumva Ministerul ar fi fost obligat sa sesizeze organele de urmarire penala conform art. 267 din acelasi Cod Penal odata ce s-a facut aceasta constatare.

Domnule Presedinte, in calitatea dumneavoastra si de Presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functie care va stabileste obligatia de a lua masurile necesare pentru apararea si restabilirea ordinii constitutionale, conform art. 4, lit. c), pct. 2 din Legea nr. 415/2002, precum si in calitatea dumneavoastra de garant al respectarii Constitutiei si a bunei functionari a autoritatilor publice, respectiv in calitatea dumneavoastra de comandant al fortelor armate, conform art. 80, alin. (2) si art.92 (1) din Constitutie, va solicit sa va pronuntati asupra urmatoarelor aspecte, inclusiv in ceea ce priveste sanctiunea disciplinara militara „consemnare”:

  • Care este textul de lege in baza caruia mi s-a aplicat sanctiunea disciplinara privativa de libertate „consemnare 9 zile” si, daca aceasta sanctiune era aplicabila in anul 2010, respectiv daca mai este aplicabila in continuare? Care este continutul acestei sanctiuni stabilit prin lege pe care o veti indica in scris modalitatea de aplicare a acesteia si, care este textul de lege care le prevede in mod expres? (avand in vedere ca restrangea drepturi si libertati ale cetateanului si, ca astfel de activitati se pot stabili doar printr-o lege si nu prin ordonante de urgenta, hotarari de guvern sau ordine/instructiuni ale autoritatilor publice, conform Constitutiei si deciziilor/jurisprudentei CCR).
  • De ce a existat in practica si s-a aplicat sanctiunea disciplinara „consemnare”, care este o sanctiune privativa de libertate si nu numai, in conditiile in care, prin Constitutia Romaniei, respectiv Legea nr. 345/2004, tara noastra prin Parlament a retras rezerva formulata la art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar la art. 2 din aceasta lege precizandu-se clar ca dispozitiile Decretului Consiliului de Stat nr. 976/1968 privind sanctiunea disciplinara cu arest pentru militari sunt si raman abrogate, iar prevederea referitoare la consemnare de la art. 33 din Legea nr. 80/1995 a fost considerata abrogata tacit?
  • Care este impactul lipsei de evaluare legislativa in aceasta problema si al faptului ca sanctiunea „consemnarii”, ca sanctiune privativa de libertate, pe langa faptul ca era abrogata tacit, era si in contradictie cu noua Constitutie din 2003 si cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv cu prevederile art.5 din conventia mentionata?
  • Cum afecteaza sau va afecta aceasta omisiune/situatie legislativa negativa indeplinirea de catre Romania a acquis-ului comunitar (cu atat mai mult cu cat tara noastra s-a angajat ca pana in anul 2007 v-a armoniza in totalitate legislatia aplicabila in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, respectiv capitolul 24 JAI), a raportului anual MCV si angajamentele pe care si le-a asumat fata de Uniunea Europeana si NATO? Mentionez ca intentionez sa ma adreseze forurilor europene in drept pe subiectul in cauza.
  • Precizati care au fost ratiunile si argumentele de ordin juridic care au stat la baza modificarii art. 33 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv la baza eliminarii din textul articolului a sanctiunii disciplinare „consemnare”. Astfel, prin Legea nr. 53/2011 statutul cadrelor militare a fost modificat, iar textul art. 33 a devenit, dupa eliminarea „consemnarii”, astfel: ”Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de convieţuire socială, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcţie; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani”. Dupa cum observati sintagma „consemnare” a disparut din textul noii legi de modifiacre a Legii nr.80/1995, fara a exista o explicatie rationala si in drept pentru acesta eliminare legislativa semnificativa din nota de fundamentare a initiatorului, care in fapt a fost Guvernul Romaniei la aceea data (anul 2011), existand, totodata, un aviz pozitiv din partea CSAT pentru proiectul de lege ce avea ca obiect modificarea Legii nr.80/1995 (a se vedea procesul legislativ al problematicii anterioare existent, conform principiului transparentei, pe site-ul Camerei Deputatilor etc.), institutie care, printre altele, nu a sesizat inadvertenta normativa in cauza.
  • Cum explicati faptul ca, in expunerea de motive a legii privind modificarea Legii nr. 80/1995, nu s-a facut vorbire nicaieri despre oportunitatea/necesitatea eliminarii din textul de lege a sanctiunii „consemnare”, ci s-a trecut direct la eliminarea din text a acestei denumiri, fara niciun fel de referinta, nici macar in cuprinsul legii de modificare, respectiv al Legii nr. 53/2011? De ce s-au eludat normele de tehnica legislativa in privinta explicatiilor si fundamentarilor cu privire la „consemnare” si ce ratiuni juridice au stat la baza acestei decizii legislative? Mai mult nici in dezbaterile parlamentare si nici in cadrul amendamentelor propuse nu s-a facut vorbire de modificarea art.33 din Legea nr.80/1995, sens in care se pune intrebarea cum a fost posibil sa se elimine din textul legii sintagma consemnare fara nicio explicatie/fundamentare in drept si fapt? Cate astfel de erori mai pot exista si in alte legi adoptate si promulgate de cei in drept, care prin natura lor pot determina efecte juridice sau consecinte incontrolabile.
  • Cum explicati faptul ca, in expunerea de motive, desi nu se face vorbire despre eliminarea „consemnarii”, se precizeaza necesitatea clarificarii prevederilor referitoare la punerea la dispozitie din cauza ambiguitatii si datorita numeroaselor litigii declansate de catre cadrele militare impotriva armatei si a demersurilor facute la Curtea Constitutionala in legatura cu aceste aspecte? Care este diferenta intre sintagma „punerii la dispozitie” si cea a „consemnarii”?
  • Care este actul normativ care reglementeaza „punerea la dispozitie” sub aspectul definirii acesteia, a conditiilor si a modului in care se aplica si se executa?
  • Precizati daca „punerea la dispozitie” constituie o sanctiune privativa de libertate prin raportare la prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale la care Romania este parte, cu precadere prin raportare la art. 5 din Conventie. Va solicit sa precizati si temeiurile de drept la care va raportati in aprecierea asupra „punerii la dispozitie”.
  • Cum au fost admise, pastrate si aplicate, in aceasta perioada, in legislatia romaneasca dupa anul 2004 (ex. Legea nr.80/1995), sanctiuni cu caracter privativ de libertate si nu numai (reglementate prin art.48 „consemnarea”, art.49 „arestul pentru studentii militari sau militarilor in termen” din RG – 3/2000 – Regulamentul disciplinei militare, act fara forta de lege), care ies din sfera celor prevazute de Constitutie, Conventie si legea penala, atentionandu-va ca singurele masuri privative de libertate permise prin lege sunt retinerea si arestarea, cu precizarea duratei maxime si a frecventei acestora si, atribut legal prevazut doar in competenta parchetelor si a instantelor judecatoresti, nu a altor entitati publice, cu atat mai putin SRI, care nu are atribut de cercetare si urmarire penala conform legii?
  • Cum apreciati din punct de vedere al dispozitiilor legale si constitutionale modalitatea de aplicare si executare a sanctiunii „consemnare 9 zile” care mi-a fost pusa in sarcina, respectiv consemnarea/retinerea mea in unitate, prin ordin unilateral, peste vointa mea si, apoi interzicerea parasirii domiciliului pe perioada consemnarii, in timpul liber legal, peste programul de munca stabilit prin Constitutie si lege (respectiv dupa orele 17, sau 21 pana a doua zi la orele 07 – 08, adica pana la momentul inceprii programului de lucru in unitate)? Considerati ca este aceasta o modalitate de executare, in fapt, un arest la domiciliu, dupa cum a fost reglemantat in Romania din anul 2009 cu aplicare in sfera penala din anul 2014[2]? Cum s-a putut aplica, in fapt si in drept, in anul 2010, aceasta masura disciplinara consemnare[3], o masura privativa de libertate in conditiile in care in Romania arestul la domiciliu nu era reglementat prin lege, iar aceasta masura disciplinara nici macar nu a fost dispusa de un procuror cu aprobarea instantei[4]? Explicati daca exista sau nu exista diferente juridice de fond intre sanctiunea disciplinara consemnare si masuara arestului la domiciliu dispusa de judecator, avand in vedere similitudinea de text si de semnatica a celor doua prevederi normative „consemnare” si „arest al domiciliu”, prima prevazuta intr-un ordin, act normativ tertiar, emis in aplicarea unei legi, iar cea de a doua masura stipulata intr-o lege organica.

 

  • Prin raportare la punctul anterior, va subliniem ca, recent, in data de 7 mai 2015, Curtea Constitutionala a pronuntat neconstitutionalitatea art. 222 din Codul de Procedura Penala referitor la durata arestului la domiciliu. Avand in vedere ca si Curtea Constitutionala considera termenul si durata maxima a arestului la domiciliu ca fiind in afara cadrului constitutional, cum justificati aplicarea masurii privative de libertate „consemnare 9 zile” in sarcina subsemnatului[5]?

In temeiul tuturor celor descrise mai sus in cuprinsul prezentului document, va solicit sa dati curs petitiei mele si sa imi prezentati raspunsurile solicitate, precum si sa intreprindeti demersurile necesare in vederea efectuarii analizelor pe care le considerati necesare si suficiente in vederea rezolvarii cu celeritate a problemelor de nelegalitate semnalate, inclusiv prin sesizarea organelor statului abilitate sa aprecieze cu privire la neexecutarea obligatiilor de serviciu ale Ministrului Justitiei si ai celorlalti membri ai Guvernului cu atributii in sfera aspectelor semnalate in cuprinsul prezentului document, precum si a reprezentantilor institutiei/institutiilor in care au fost aplicate, in perioada 2004 -2011, masurile diciplinare militare „consemnare”, privative de libertate si nu numai, dupam cum am aratat in paragraful anterior. Mentionez ca, problemele ridicate in cuprinsul prezentei cereri/sesizari, respectiv raspunsul dumneavoastra vor fi inaintate spre justa analiza si solutionare catre entitati/autoritati europene abilitate sa se pronunte pe situatia in cauza, inclusiv CEDO.

Va solicit respectuos rezolvarea cu celeritate a acestei cereri, in interiorul maximului termenului stabilit de normele incidente in materie, in caz contrar fiind nevoit sa uzez de toate mijloacele procedurale legale in vederea remedierii nelegalitatilor consemnate si a vatamarilor produse cu privire la subsemnatul.

Atasez la prezenta o serie de documente ce vin in sprijinul si confirmarii celor mai sus expuse, pentru a fi evaluate si analizate conform competentei si autoritatii de care dispuneti in baza legii.

 

Data                                                  Cu stima,

Dedu C. Ion

 

[1] Adresa nr.DRA2/17101/29.10.2014 si Adresa  nr.DRA2/20305/23.12.2014

[2] “Art. 221 – Conţinutul măsurii arestului la domiciliu

(1) Măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.”

[3]RG 3/2000, art.48: “(1) Consemnarea consta in interzicerea iesirii militarului din cazarma (locul de dislocare) si se aplica pentru abateri savarsite in exercitarea atributiilor functionale si de la regulile de indeplinire a misiunilor, altele decat cele ce constituie infractiuni. (2) Pe timpul consemnarii, cadrele militare si (…) isi desfasoara activitatea in unitate zilnic, de la inceperea programului cadrelor pana la orele 21,00, indeplinind atributiile functionale si misiunile precizate de comandant. In restul timpului, inclusiv in timpul sarbatorilor legale, se gasesc la domiciliu, pe care nu au voie sa-l paraseasca decat in cazuri deosebite, cu aprobarea comandantului sau a ofiterului de seviciu pe unitate, daca acesta este egal sau mai mare in functie decat cel sanctionat.”

[4] A se vedea: “Decizia nr. 22/2009 privinda examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind stabilirea soluţiei ce trebuie dată de către instanţă în cazul solicitării deducerii arestului la domiciliu executat în străinătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004”, respectiv Adresa nr.1456/247/III-5/2009, a Procurorului General al Romaniei catre ICCJ privind “Recurs in interesul legii în vederea stabilirii soluţiei ce trebuie dată de către instanţă în cazul solicitării deducerii arestului la domiciliu executat în străinstrăinătate; aplicarea dispoziţiilor art.18 din Legea nr.302/2004.”

[5]“În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a decis: 1. Cu unanimitate de voturi, a admis excepția de econstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.222 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Curtea a constatat că, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul acestui articol termenul şi durata maximă a măsurii preventive a arestului la domiciliu luate în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.23 – libertatea individuală, art.25 – libera circulaţie, art.26 – viaţa intimă, familială şi privată, art.39 – libertatea întrunirilor, art.41 – munca şi protecţia socială a muncii şi, respectiv în art. 53 – restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale.”(Mara F.).

 

Exclusiv

Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE! – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează”

Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe hârtie marcată „Nesecret” și apoi faci dosar penal celui care le citește cu voce tare. Caz-școală: I.P.J. Neamț și felul în care a decis să transforme Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” în dușman de stat pentru că a îndrăznit să întrebe cum se împarte o majorare salarială.

S.P.R. „Diamantul” a publicat pe sprd.ro denunțul privind majorarea Bayraktar – acea creștere de până la 30% din salariul de funcție prevăzută la art. VIII din O.U.G. 26/2024. Ministerul Afacerilor Interne stabilise procentele prin ordine clasificate „secret de serviciu” (O.M.A.I. S/84/2024 și O.M.A.I. S/16/2025) și se aștepta, probabil, ca acestea să rămână blocate în sertarele birocratice, nu înțelese de muritorii de rând care le și muncesc.

Sindicatul a făcut ce face un sindicat normal: a trimis denunț la Președinție, Parlament, Parchetul General și M.A.I., apoi l-a publicat. Răspunsul statului democratic nu a fost o explicație, o dezbatere sau o lămurire, ci… un dosar penal contra sindicatului.

Alertă URGENT – a aflat poporul cât la sută ia din salariu

Pe 14 februarie 2025, Serviciul Structura de Securitate din I.G.P.R. ia foc. Trimite „URGENT” la I.P.J. Neamț adresa nr. 681202, semnată de comisarul-șef Alexandru Zambardi. Motivul: articolul de pe sprd.ro ar conține „elemente de conținut” din cele două ordine „secrete”. Adică poporul a aflat cât primește el însuși la salariu.

Se ordonă verificarea unui „posibil incident de securitate”, cu termen. Nu cumva află contribuabilul că statul îl plătește prost, dar îi și ascunde formula de calcul.

Trei ofițeri de la I.P.J. Neamț – comisarul-șef Marius-Ciprian Barboșanu (adjunct al șefului inspectoratului), comisarul-șef Petrică Bodron și comisarul Andreea-Georgiana Andone – se execută exemplar: pe 10 martie 2025 încheie un proces-verbal de sesizare din oficiu nr. 800244.

„Sindicatul Polițiștilor din România «Diamantul»” ar fi divulgat „fără drept” informații secrete de serviciu, „fiind creat un risc ca informațiile să fie accesate de un număr nelimitat de persoane neautorizate”.

Traducere: e grav că polițiștii de rând și cetățenii obișnuiți află ce procent li se pune la leafă, pentru că ei sunt, în logica asta, „persoane neautorizate” să-și cunoască propriul salariu.

Șeful I.P.J. Neamț, comisarul-șef Gabriel Coman, își pune semnătura și trimite sesizarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Se deschide dosarul nr. 52/118/P/2025. În mai puțin de o lună de la denunțul sindicatului, sistemul reacționează prompt: nu la conținut, ci la cel care a îndrăznit să-l facă public.

Pentru sindicat – fulger. Pentru abuz –în comă

După ce sindicatul este băgat sub lupa penală, urmează partea preferată a justiției birocratice: nimicul. Dosarul 52/118/P/2025 stă șapte luni fără niciun act de cercetare. Nu se audiază, nu se verifică, nu se deranjează nimeni de pe scaun.

Pe 21 octombrie 2025, procurorul decide, firesc, că nu există infracțiune: publicarea denunțului nu a afectat interesele nimănui, iar „riscul” cu „număr nelimitat de persoane” a rămas doar o frază alarmistă într-un proces-verbal.

Sindicatul nu se oprește și, pe 7 noiembrie 2025, depune plângere penală pentru abuz în serviciu (art. 297 Cod penal) împotriva celor cinci ofițeri care au pornit vânătoarea: Alexandru Zambardi, Gabriel Coman, Marius-Ciprian Barboșanu, Petrică Bodron și Andreea-Georgiana Andone. Argumentul S.P.R. „Diamantul” (sursa acestui caz): aceștia au prezentat ca „secrete” niște informații despre care știau foarte bine că circulă liber în minister.

Dosarul ajunge la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț (nr. 3811/119/P/2025). Și aici începe comedia contabilă: pe 6 iulie 2026 procurorul clasează cauza cu formula magică „fapta nu există”.

Zece zile mai târziu, același parchet recunoaște, într-o adresă către parchetul superior, că:

  • „nu a fost întocmit plan de anchetă”;
  • „nu au fost întocmite în cauză acte de urmărire penală”.

Cât a costat acest „efort investigativ”? Nota de cheltuieli: 20,67 lei. Suficient, probabil, pentru niște coli de hârtie și un toner subțire.

Prim-procurorul adjunct respinge plângerea sindicatului, declară materialul „complet” și îi obligă pe reclamanți la câte 30 de lei cheltuieli judiciare. Adică ancheta a costat statul mai puțin decât scot reclamanții din buzunar pentru că au avut tupeul să reclame abuzul.

Inspecția Judiciară este sesizată pentru tărăgănare. Concluzia: „într-adevăr, soluția a fost dispusă cu întârziere”, dar întârzierea nu e imputabilă procurorului, care avea 638 de dosare. Când sunt prea multe dosare, abuzul ajunge la coada listei, lângă „închideți calculatorul și luați-o de la capăt”.

Rezumat: un dosar penal contra sindicatului – deschis în mai puțin de o lună. O plângere contra celor care l-au inventat – clasată în opt luni, fără ca cineva să fie audiat.

Secretul „de serviciu”, ștampilat Nesecret și dat pe semnătură

Partea grotesc-comică abia aici începe. În septembrie 2026, la cererea sindicatului, I.P.J. Neamț trimite, prin Serviciul Resurse Umane, actele de salarizare ale unor membri. Adresele de însoțire, nr. 52.511 și 52.514 din 25.09.2026, sunt marcate clar: „NESECRET”. Sunt semnate de același șef al inspectoratului, acum chestor de poliție, Gabriel Coman, și de șeful Serviciului Resurse Umane, comisarul-șef Constantin Bogdan Iosub.

Printre acte se află trei dispoziții ale șefului I.P.J. Neamț, toate:

  • marcate „Nesecret – Nedestinat publicității”;
  • vizate de Serviciul Resurse Umane;
  • emise înainte ca ofițerii să se „sesizeze” din oficiu împotriva sindicatului.

Dispozițiile conțin exact informațiile pentru care sindicatul fusese acuzat că divulgă „secrete”:

  • Dispoziția nr. 265.730 din 04.07.2024 – anexă cu „22% majorare salarială prevăzută la art. VIII alin. (1) din O.U.G. 26/2024”;
  • Dispoziția nr. 266.556 din 30.12.2024 – „18% majorare salarială prevăzută la art. VIII alin. (1) din OUG 26/2024”;
  • Dispoziția nr. 490.232 din 25.02.2025 – care, în preambul, invocă Ordinul M.A.I. S/7/2018 „modificat prin Ordinul M.A.I. nr. S/84 din 31.05.2024 și Ordinul M.A.I. nr. S/16 din 23.01.2025” și acordă „14% majorare privind realizarea și menținerea capacității operaționale – S/84/2024”.

Toate poartă semnătura lui Gabriel Coman, același care, pe 13 martie, a înaintat sesizarea la parchet pentru „divulgarea” acestor informații.

Ultima dispoziție, cea cu 14%, a fost emisă cu doar 13 zile înainte de procesul-verbal de sesizare din 10 martie 2025. Citează cu număr și dată exact ordinele M.A.I. prezentate drept „secrete”.

Situația, la nivel de logică elementară, arată așa:

  1. Inspectoratul tipărește procentele și referirile la ordinele „secrete” pe dispoziții „Nesecret – Nedestinat publicității” și le înmânează personal beneficiarilor.
  2. Apoi, tot inspectoratul se preface șocat că aceste informații „ar putea ajunge” la un „număr nelimitat de persoane” și semnează sesizări penale.

E ca și cum ai da fluturașul de salariu omului, iar a doua zi l-ai acuza că a divulgat secrete de stat pentru că și-a întrebat colegii: „Tu cât ai la procentul ăsta Bayraktar?”.

Procurorul n-a găsit fapta. Noi îi ducem fapta la dosar, tipărită frumos

Acum, S.P.R. „Diamantul” merge mai departe. Plângerea împotriva clasării, în baza art. 340 Cod procedură penală, se judecă la Judecătoria Piatra Neamț, dosarul nr. 9791/279/2026, pe 23 noiembrie 2026, de la ora 13:00.

Judecătorul de cameră preliminară are de lămurit dacă procurorul a clasat legal o cauză pe care, de fapt, nu a cercetat-o.

Ce cere sindicatul (conform expunerii proprii, sursa acestui articol):

  • desființarea celor două ordonanțe de clasare;
  • trimiterea cauzei înapoi la parchet, ca urmărirea penală să înceapă, în sfârșit, pe bune;
  • audierea persoanelor reclamate;
  • ridicarea actelor nesecrete prin care majorarea a fost comunicată beneficiarilor.

Cele trei dispoziții „Nesecret”, semnate și parafate de I.P.J. Neamț, sunt depuse ca înscrisuri noi, în temeiul art. 341 alin. (5¹) Cod procedură penală. Ele demonstrează ceva ce procurorul nu s-a obosit să verifice: „secretul” pe care sindicatul l-ar fi divulgat era, de luni de zile, scris negru pe alb în hârtiile nesecrete ale aceluiași inspectorat.

Bayraktar – când „secretul de serviciu” e livrat cu ștampilă și capsator

Cazul Neamț nu e singular, ci doar savuros prin gradul de absurd. S.P.R. „Diamantul” arată că a refăcut grila majorării Bayraktar din sute de astfel de acte nesecrete și fluturași, din 18 județe și din București, și a publicat-o (cu explicații și exemple de acte) pe sprd.ro, la secțiunea dedicată majorării Bayraktar.

Cu alte cuvinte, statul român a transformat într-un fel de glumă proastă noțiunea de „secret de serviciu”:

  • ordine „secrete” sus, în vârf, pentru decor;
  • dispoziții „nesecrete” jos, cu aceleași cifre, pentru ca oamenii să-și primească banii;
  • dosare penale pentru cei care îndrăznesc să spună cu voce tare ce scrie deja pe hârtie.

Concluzie: Nu divulgați secretele pe care vi le dă șeful în plic nesecret!

Dacă acest caz n-ar fi real, ar fi scenariu de comedie neagră:

  • Inspectoratul care își ștampilează „Nesecret” propriile dispoziții cu procentele Bayraktar;
  • aceiași șefi care semnează plângeri penale pentru „divulgare de secrete” împotriva sindicatului care a citat, practic, fix aceleași cifre;
  • un parchet care clasează fără anchetă și se laudă cu asta într-o adresă oficială de 20,67 lei.

Morala, în România anului 2026, pare să fie următoarea:

Nu ai voie să divulgi ce scrie în hârtiile nesecrete ale statului, chiar dacă statul ți le-a dat el însuși. Dacă o faci, devii pericol național. Dacă inventezi un dosar din nimic, fapta „nu există” și dosarul „e complet” chiar și fără să fii întrebat măcar: „De unde ați scos secretul ăsta?”.

Sursa cazului și a documentelor: Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (sprd.ro) – cei acuzați că au divulgat secretele pe care I.P.J. Neamț le tipărise, liniștit, cu mențiunea „Nesecret”. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

prostul statului, cu normă întreagă și pensie la ofertă – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De ce să nu te faci polițist în România: îți iei adio de la drepturi, îți iei țeapă la bani și te alegi cu un „statut special” de sclav cu legitimație.

 Statut special: cum să-ți spună statul în față că te ia de prost, cu legea în brațe

Legea zice pompos că polițistul e „funcționar public civil, cu statut special” și că profesia lui are „îndatoriri și riscuri deosebite”. Traducere pe românește:
– Tu îți asumi riscurile, noi îți luăm drepturile.
– Tu te bagi la scandal, noi te băgăm la înghețat salariu, chirie, pensie și nervi.

„Statut special” în România înseamnă așa: tu ești special doar prin cât de mult poți înghiți. Statul îți ia tot ce prinde, apoi îți aruncă pe jos, cu piciorul, niște mici „drepturi compensatorii” desenate frumos în PowerPoint la minister.

Dreptul la grevă: la alții e drept, la polițiști e infracțiune morală

Funcționarul public normal are drept la grevă. Scrie în Codul administrativ. Dacă nu-i convine ceva, pune jos pixul, iese cu pancarta.

Polițistul? Nu, el nu. Lui i se spune:
– N-ai voie, că cine mai apără populația?

Frumos, emoționant. Numai că, dacă tot îi interzici greva în numele „siguranței publice”, normal ar fi să-l și plătești ca pe cineva fără de care se prăbușește civilizația. În realitate, îl plătești ca pe unul pe care-l poți înlocui mâine cu un „call center” și un afiș: „Rugați-vă să nu vi se întâmple nimic.”

Rezultatul:
– Funcționarul are drept la grevă și salariu decent.
– Polițistul n-are drept la grevă și are salariu în care „drepturile” lui circulă doar pe hârtie, ca unicornii.

Drepturile politice: cetățean de mâna a doua, dar cu pistol

Funcționarul public: poate fi membru de partid, poate candida, poate ajunge primar, deputat, ministru.

Polițistul:
– N-ai voie în partid.
– N-ai voie să candidezi.
– N-ai voie să-ți spui părerile politice NICI în public, nici la serviciu.

Adică:
– Ai drept de port armă, dar n-ai drept de port opinie.
– Ai voie să păzești urna de vot, dar să nu-ți treacă prin cap că tu, personal, ai vreun cuvânt de spus în democrație.

„Funcționar public civil, cu statut special” înseamnă de fapt: civil fără drepturi civile.

Viața economică: toți pot să mai câștige un ban, polițistul poate să mai apuce o țeapă

Funcționarul public:
– Poate avea al doilea loc de muncă în privat, poate câștiga bani legal în domenii fără legătură cu funcția lui. Nu are voie doar în anumite structuri de stat și firme de stat.

Polițistul:
– Nu doar că are aceleași interdicții, dar în plus NU are voie să facă comerț, nici direct, nici prin interpuși.
– NU are voie să participe la conducerea unei societăți comerciale.
– Singura excepție: poți fi acționar tăcut. Adică bagi bani (dacă ai), dar să nu te prindă statul că știi ce faci cu ei.

Concluzie:
– Dacă ești polițist, ești bun doar ca să fii plătitor de taxe și muncitor la negru pentru propriul stat. N-ai voie să fii și prea inteligent în economie, nu cumva să-ți treacă prin cap să devii independent.

Ce primește „prostul statului” în schimb: salariu sub lupă, drepturi sub lacăt

Legea promite: „drepturi compensatorii” pentru condițiile speciale și riscuri.
Realitatea: „drepturi” înghețate, amputate, clasificate, reduse la „hai, mă, taci din gură, că e bine că ai serviciu”.

Sporul de pericol: există doar la muzeu, în vitrină

Se numește „spor de pericol deosebit”. Sună eroic. Din 2010, pentru foarte mulți, nu mai există decât pe hârtie. Pericolul e real, sporul e teoretic.
Pe scurt:
– Riscurile cresc, sporul scade la 0.
– Gloanțele nu s-au declasificat, dar sporul da – în sensul că a dispărut din fluturaș.

Salariu calculat după rețete secrete: statul contabil-jongler

Metodele după care M.A.I. calculează salariile? Ascunse într-un ordin CLASIFICAT: OMAI nr. S/7/2018. Sindicatele cer declasificare? Ministerul le răspunde afectat, prin adrese oficiale: „nu se poate”.

Traducere:
– Tu, polițist, ai voie să investighezi evazioniști, dar nu ai voie să știi cum ți se calculează propriul salariu.
– Fiecare fluturaș e o loterie de stat: azi atât, mâine vedem ce visează șeful de la Financiar.

„Statut special” în varianta M.A.I.: nu doar prost plătit, ci și ținut în întuneric, cu tot cu LED-urile de la autospecială.

Chirie pentru polițist: nici măcar un container nu meriți

Polițistul primește o compensație de chirie calculată la nivelul salariului DIN DECEMBRIE 2009. Adică din vremea când smartphone-ul era lux, nu prost obligatoriu.

– Un agent de poliție: 600–700 de lei compensație (658 lei la o chirie de 1.000).
– În București, chiar și un container maritim de 15 m² pentru depozitare costă de la 750 lei/lună. Și oricum nu ai voie să LOCUIEȘTI acolo.

Magistrații?
– Plafon de până la 600 de euro.
Polițistul?
– Plafon de „mai taci, mă, că-ți dăm container imaginar”.

Practic, mesajul statului e clar:
– Tu, polițist, meriți mai puțin decât un spațiu rece de depozitare.
– Ești bun să protejezi magistrații, dar nu meriți să trăiești în aceleași condiții de bază.

Permanența: sclavon call-center, 24/24, moca

Până la final de 2017, permanența de la domiciliu se plătea cu +40%. Aveai program, stăteai în stand-by, luai ceva bani în plus.

Din 2018:
– Gata cu plata, nu mai avem „cadru”.
– Dar graficele de permanență au rămas, frumos, în excelurile lor, ascunse și ele în OMAI-uri clasificate.

Exemplu beton:
– Agent-șef de poliție Alin Rusu, la Poliția de Frontieră Siret.
– Zile întregi de permanență × 24 de ore, adică de la 08:00 la 08:00 a doua zi.
– Trebuie să răspundă la telefon oricând, să vină la sediu oricând, DUPĂ programul normal.
– Și totul pentru… nimic. Zero lei.

Când a refuzat permanența neplătită și nu a răspuns la unele apeluri din afara programului?
– 5 cercetări disciplinare.
– 5 sancțiuni.
– Ultima: trecerea într-o funcție inferioară.

Adică:
– Statul îți cere să fii disponibil non-stop gratis.
– Dacă refuzi să fii sclav voluntar, statul te retrogradează oficial.

Pensia „de recunoștință”: recunoștință indexată negativ

Pensiile militare de stat (inclusiv ale polițiștilor) sunt, teoretic, semn de „recunoștință a statului”. Practic, sunt semn de „mai tăiem de aici, că nu se mai plânge nimeni”.

– 2018: fără indexare.
– 2021, 2025, 2026: înghețări prin ordonanțe de urgență.

Raport 2017–2026:
– Pensiile militare ajung la indice 130.
– Prețurile ajung la 167.
Rezultat: rezervistul pierde ~22% din valoarea reală a pensiei.

Mesajul este limpede:
– Cât timp te avem la muncă, te stoarcem.
– Când ieși la pensie, îți spunem că e „recunoștință”, dar în realitate îți mâncăm o cincime din putere de cumpărare.

Dacă ritmul continuă, pensia polițistului o să ajungă mic frumos, de comparat la aceeași categorie cu indemnizația unui asistat social… doar că asistatul n-a avut 30 de ani de nopți pierdute și riscuri.

Contribuția de 25%: jecmăneală oficială cu chitanță

Din salariul polițistului se ia lunar:
– 25% contribuție la bugetul de stat, din venitul brut.

În 2025, la mediană:
– ~2.634 lei/lună pentru un agent.
– ~3.748 lei/lună pentru un ofițer.

Total strâns la nivel de sistem, împreună cu alte contribuții: peste 7,7 miliarde de lei.

Și acum partea grotescă:
– PENSIA militară de stat e considerată „necontributivă”, acordată din „recunoștință”.
– Sporul pe care Legea nr. 223/2015 îl promite pentru aceste contribuții ajunge, practic, la ZERO în plată, pentru că pensia calculată depășește plafonul legal.

Adică:
– Tu plătești un sfert din salariu la stat toată viața.
– Când ieși la pensie, statul se face că nu știe nimic de banii ăia.
– „Necontributivă”, frate, așa scrie la carte: mare recunoștință, zero recunoaștere.

Socoteala finală: din „statut special” în „prostul statului”

Dacă pui totul pe hârtie, iese ceva așa:

Polițistul CE DĂ:

  • Dreptul la grevă.
  • Dreptul la apartenență politică.
  • Dreptul la candidatură la alegeri.
  • Dreptul de a-și exprima public opiniile politice.
  • Dreptul la activitate economică normală (comerț, conducere firmă).
  • Dreptul la timp liber real (permanență neplătită).
  • 25% din venitul brut, lună de lună, ca „contribuție”.

Polițistul CE PRIMEȘTE:

  • Salariu cu sporuri fantomă.
  • Norme de salarizare clasificate, ca să nu poată înțelege nimic.
  • Compensație de chirie cu care nu-și închiriază nici măcar un container, d-apoi o locuință.
  • Permanență de la domiciliu neplătită, cu riscul de a fi sancționat dacă nu e sclav 24/24.
  • Pensie militară înghețată și mâncată în termeni reali cu peste 20%.
  • Spor de contribuție la pensie care în decizii se vede frumos: zero lei.

Concluzie de pamflet:

Cât timp „statutul special” înseamnă doar să ai mai puține drepturi decât un funcționar de birou și mai multe obligații decât o plantă de pază, întrebarea „De ce să nu te faci polițist?” nici nu mai e întrebare.

Răspunsul corect, în actualul regim:
– Te faci polițist dacă vrei să fii:

  • contribuabil premium,
  • cetățean de mâna a doua,
  • angajat cu drepturi amputate,
  • rezervist cu pensie cosmetizată,
  • și, peste toate, „prostul statului” cu ștampilă oficială și pistol la curea.

Semnat, în spirit:
S.P.R. „Diamantul” – sindicatul care are tupeul să-ți arate cât de tare își bate joc statul de tine . (Cristina T.).

Pamflet inspirat din analiza S.P.R. „Diamantul”

Citeste in continuare

Exclusiv

cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce adevărata „operă de artă” – o notă „strict secretă” a D.G.P.I. din 26 iunie 2024 – se plimbă prin sertarele I.G.P.R. ca un unicorn birocratic: toți vorbesc despre ea, nimeni n-o vede. Vitalie Josanu, polițist și președinte S.P.R. „Diamantul”, a fost destituit pe baza acestui document-fantomă. Curtea de Apel Iași îl cere, I.G.P.R. ridică din umeri: „nu gestionăm”. Dar ce să vezi: când a fost nevoie de el, în 2024, știau și numărul, și data.

Justiție disciplinară made in D.G.P.I.: „te-am citit la TV, e secret de stat”

Vitalie Josanu nu e vreun anonim: este ofițer de poliție la I.P.J. Neamț și, din 2022, președintele S.P.R. „Diamantul”. Adică omul ăla enervant care citează legea, nu dispozițiile „de la centru”.

Delictul?
– Două articole publicate pe sprd.ro, intitulate „Îndrumar electoral”, din 24 martie și 14 aprilie 2024.
– O emisiune la Roman TV, „Radar TV”, din 2 aprilie 2024, cu titlul blând ca o grenadă: „Dezastrul din MAI nu va fi salvat de majorarea salariului de grad”.

Art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 le interzice polițiștilor exprimarea de opinii politice. Conducerea n-a tresărit aproape trei luni. Abia când a intrat în scenă Direcția Generală de Protecție Internă (D.G.P.I.), pe 26 iunie 2024, deodată a devenit „pericol la securitatea națională”.

Pe scurt:
– Articolele și emisiunea erau publice de la început.
– Timp de 94, 85 și 73 de zile, nimeni nu a mișcat un deget.
– Pe 26 iunie 2024, D.G.P.I. emite Nota de informare nr. 001834860, clasificată „strict secret” – cel mai „tare” nivel din clasa secretelor de stat, conform Legii nr. 182/2002.

Adică două articole pe un site de sindicat și o emisiune TV devin, brusc, subiect de „strict secret”. Îți trebuie o imaginație de serviciu secret ca să transformi un link de YouTube într-o armă de distrugere în masă.

Sursa: D.G.P.I. recunoaște în instanță că a clasificat nota „secret de stat, nivelul strict secret”, în dosarul nr. 902/45/2025, iar S.P.R. „Diamantul” explică pe larg abuzul în răspunsul lui Josanu depus la Înalta Curte de Casație și Justiție la 23 septembrie 2026 (pct. 20–21).

„Strict secret” sau strict ilegal? Cine are voie să pună ștampila de super-secret

Legea spune clar, la art. 19 lit. b) din Legea nr. 182/2002: nivelul „strict secret” îl pot da Președintele României, premierul, miniștrii, șefii serviciilor naționale de informații sau funcționarii cu rang de secretar de stat.

D.G.P.I. este o structură din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, nu un serviciu național de informații. Directorul său general nu are rang de secretar de stat (art. 8 din O.U.G. nr. 76/2016). Adică, pe românește: nu prea are cheia de la seiful numit „strict secret”.

Mai adăugăm și art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002, care definește „strict secret” ca informațiile a căror divulgare poate produce „daune grave securității naționale”. Între o emisiune la Roman TV și căderea statului român, D.G.P.I. pare să nu vadă o mare diferență.

Concluzia lui S.P.R. „Diamantul”, prezentată în dosarul nr. 902/45/2025:
– Criteriul D.G.P.I. pentru secret de stat este „cine scrie”, nu „ce scrie”.
– Tot ce iese din D.G.P.I. e automat secret. Dacă mâine scriu o rețetă de sarmale, devine „strict secret de importanță deosebită”.

Planul de verificare: „se dețin date”. Traducere: avem ceva, dar nu-ți spunem ce

După nota D.G.P.I., lanțul de aur al „actelor nepublice pentru activități publice” continuă:

– 10 iulie 2024: Direcția Control Intern a I.G.P.R. face Planul de verificare nr. S/605959/IAS/10.07.2024, unde scrie că „la nivelul I.G.P.R. se dețin date” despre ofițer. Nu zice de unde. Nu zice ce. Doar că „se dețin”.
– 21 august 2024: apare Nota-raport nr. S/606032/IAS/21.08.2024, aprobată de inspectorul general al Poliției Române, care trimite cazul spre cercetare la I.P.J. Neamț.

La Neamț ajunge doar „ultima verigă”. Nota D.G.P.I. și Planul de verificare rămân la Direcția Control Intern, cu binecuvântarea inspectorului general. I.P.J. Neamț primește un dosar disciplinar cu două piese lipsă – dar e invitat să tragă concluzia finală: destituirea.

Conform S.P.R. „Diamantul”, acest traseu cu stație finală Neamț avea un efect bine calculat:
– Contestația împotriva sancțiunii urma să ajungă tot la I.G.P.R., ca organ ierarhic superior.
– Adică exact la cei care s-au jucat cu actele: ce pleacă, ce rămâne, ce intră în dosar și ce rămâne „în gestiune”.

Sursa: articolele și diagramele publicate de S.P.R. „Diamantul” și actele din dosarul nr. 902/45/2025, invocate în fața Curții de Apel Iași.

Consiliul de disciplină de la I.P.J. Neamț: proces fără probă, dar cu concluzie gata scrisă

Consiliul de disciplină al I.P.J. Neamț (președinte: comisar-șef Bărboșanu Marius Ciprian; membri: Cocea Cătălin Mihai, Dumitru Răzvan Adrian; secretar: Andrei Irina-Georgeta) a primit o cerere simplă de la Josanu:
– Să i se prezinte Planul de verificare.
– Să i se prezinte nota D.G.P.I. din 26 iunie 2024.

Răspunsul Consiliului, prin Încheierea nr. S/485460 din 17 februarie 2025:
– Documentele „nu fac parte din categoria actelor cercetării”.
– „Nu sunt concludente și utile”.
– Oricum „sunt emise de alte structuri” și „sunt anterioare cercetării”.

Bonus magic-trick: în adresa din 6 februarie 2025, același Consiliu recunoaște că documentele „nu au fost identificate la dosarul cauzei”. Adică:
– Nu le avem.
– Nu le-am văzut.
– Dar știm că nu sunt concludente și utile.

Dreptul la apărare, art. 58³ alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care îi dă polițistului dreptul „să cunoască în întregime actele cercetării”, dispare sub ștampila „nu fac parte din categoria actelor cercetării”. H.G. nr. 725/2015 cere ca polițistului să i se prezinte „materialul de sesizare care stă la baza declanșării cercetării disciplinare” (art. 13 alin. (1)). Dar la Neamț s-a introdus un nou principiu: „Ce nu știe polițistul, nu-l poate afecta. Dar îl putem da afară cu el.”

Cronometrul disciplinar: 6 luni de la „am aflat” sau de la „am decis să mă fac că n-am aflat”?

Adevărata bombă nu e doar conținutul notei, ci data ei.

Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 spune că prescripția răspunderii disciplinare e de 6 luni. Dar între 26 și 28 iunie 2024, textul s-a schimbat, ca din întâmplare, exact când a apărut nota D.G.P.I.:

– Până la 27 iunie 2024 (O.U.G. nr. 36/2020): termenul curgea de la data la care șeful competent „a luat cunoștință” despre faptă.
– De la 28 iunie 2024 (O.U.G. nr. 82/2024): termenul curge de la data actului de declanșare a cercetării.

Fără dispoziții tranzitorii, intră în joc art. 6 alin. (4) din Codul civil: ce a început sub legea veche rămâne sub legea veche.

Josanu susține – și o face în mod detaliat în fața Curții de Apel Iași, ca Anexa 1 la notele scrise pentru termenul din 21 octombrie 2026 – că:
– Nota D.G.P.I. a fost înregistrată la I.G.P.R. și pusă în atenția inspectorului general la 26 iunie 2024.
– Deci termenul de 6 luni a început atunci.
– 26 iunie 2024 + 6 luni = 26 decembrie 2024.
– Adăugând cele 31 de zile de suspendare reținute chiar de Tribunalul Iași, se ajunge la 26 ianuarie 2025.

Realitatea calendaristică:
– Dispoziția de destituire a fost emisă la 19 februarie 2025.
– Comunicată lui Josanu la 10 martie 2025.
– A devenit executorie la 17 aprilie 2025.

Toate trei după 26 ianuarie 2025. Adică după ce, sub legea veche, prescripția se împlinise de 24 de zile.

Tribunalul Iași însă pornește termenul de la 30 august 2024, data dispoziției de declanșare a cercetării la Neamț, și ajunge la 31 martie 2025. Diferența dintre cele două cronologii depinde de o singură informație:
– Ziua în care inspectorul general I.G.P.R. a luat cunoștință de nota D.G.P.I.

Această dată stă frumos trecută pe exemplarul notei intrat la I.G.P.R. și în registrele sale. Nu pe altundeva.

Curtea de Apel Iași cere nota. I.G.P.R.: „nu o gestionăm”. Adică am avut-o, dar nu ne mai convine

În recurs, Curtea de Apel Iași încearcă să facă ceea ce Tribunalul Iași n-a avut curaj sau chef să facă: să vadă tot dosarul.
La 9 septembrie 2026, Curtea dispune să se completeze registrul documentelor clasificate cu:
– Nota D.G.P.I. din 26 iunie 2024.
– Planul de verificare.
– Nota-raport.

La 19 octombrie 2026 sosesc, ca prin minune sincronizată, răspunsurile:

– I.G.P.R. trimite Planul și Nota-raport, declasificate între timp.
– Despre nota D.G.P.I. scrie senin: „nu gestionăm” documentul, „motiv pentru care nu putem da curs solicitării instanței”.
– I.P.J. Neamț confirmă prin adresa nr. 25588/9 octombrie 2026 (ajunsă tot pe 19 octombrie) că Planul și Nota „nu au intrat niciodată în evidențele sale”.

Până aici, ai zice: poate chiar n-au nota. Doar că S.P.R. „Diamantul” scoate din sertar o altă hârtie:
– Adresa I.G.P.R. din 13 noiembrie 2024, semnată de inspectorul general, către D.G.P.I., prin care cere „alte informații” despre Josanu „altele decât cele care au făcut obiectul notei de informare nr. 001834860/26.06.2024”.

Cu alte cuvinte:
– În 2024, I.G.P.R. știa perfect că nota există, știa numărul și data ei și o folosea în corespondență.
– În 2026, când Curtea de Apel Iași cere același document, I.G.P.R. descoperă brusc că „nu gestionează” nota.

D.G.P.I. are și ea un exemplar – cel al emitentului. Dar acolo nu apare esențialul: numărul de intrare la I.G.P.R. și data rezoluției inspectorului general. Adică exact informațiile de care depinde prescripția.

S.P.R. „Diamantul” pune punctul pe i: singura explicație logică pentru acest joc de-a v-ați ascunselea e că I.G.P.R. ascunde nota pentru că ea ar dovedi că răspunderea disciplinară a lui Josanu era deja prescrisă când a fost destituit.

Procedura internă care spune „adu tot dosarul” și poliția care zice „lasă, că nu e cazul”

Ca scenă secundară de teatru absurd, I.G.P.R. depune la Curtea de Apel Iași propria Procedură de sistem PS-IGPR-DCI-05 nr. 99948 din 4 noiembrie 2020, nesecretă, dar ținută bine ascunsă de ochii polițiștilor simpli. Documentul e „proprietatea Direcției Control Intern” și poate fi folosit doar cu aprobarea directorului D.C.I.

Ce spune această procedură?
– Ofițerul care face cercetarea este obligat să ceară „materialul de sesizare și celelalte documente de la structura care le are în gestiune/deținere” (pct. 5.2.2).
– Dosarul cercetării trebuie să cuprindă „materialul de sesizare care a stat la baza declanșării cercetării prealabile și documentele anexate acestuia” (pct. 5.2.11).

Dar la I.P.J. Neamț:
– Cercetarea a fost făcută de comisar-șef Dăscălescu Oana-Maria, șefa Biroului Control Intern din 2018.
– În întâmpinarea depusă la 1 octombrie 2025, Dăscălescu declară solemn că a respectat „în totalitate” Legea nr. 360/2002, H.G. nr. 725/2015 și Procedura PS-IGPR-DCI-05.
– Tot ea zice că actul de sesizare a fost Nota-raport din 21 august 2024 – adică documentul care, în titlu, trimite la Planul de verificare pe care nimeni n-a binevoit să-l ducă la Neamț.

Așadar, procedura internă a I.G.P.R. zice „adu toate actele de sesizare”. Practica I.G.P.R. zice „nu le aduce, că se complică treaba cu termenele”. Iar la final, tot polițistul este cel penalizat pentru că n-a respectat litera legii.

Ce va decide Curtea de Apel Iași, azi, pe 21 octombrie 2026

Pentru termenul din 21 octombrie 2026, S.P.R. „Diamantul” arată negru pe alb, în notele scrise depuse la Curtea de Apel Iași, ce cere:

– Ca I.G.P.R. să fie obligat din nou să depună exemplarul primit al notei D.G.P.I., cu mențiunile de înregistrare și rezoluția inspectorului general, sub sancțiunea amenzii judiciare prevăzute de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
– Dacă I.G.P.R. refuză, să se aplice art. 295 Cod procedură civilă: când o parte dovedit că deține un înscris nu-l prezintă, instanța poate considera dovedite afirmațiile celeilalte părți despre conținutul lui.

Afirmațiile precise ale lui Josanu, consemnate de S.P.R. „Diamantul”:
– Nota D.G.P.I. are conținutul unui act de sesizare disciplinară.
– A fost înregistrată la I.G.P.R. la 26 iunie 2024.
– Poartă rezoluția inspectorului general dată în aceeași zi.

Pe lângă asta, intră în joc art. 272 din Codul muncii (aplicabil și raporturilor de serviciu ale polițiștilor): sarcina probei revine angajatorului. I.G.P.R., instituția care a destituit, trebuie să demonstreze că a respectat termenul. Documentul care ar putea arăta asta e exact acela pe care refuză să-l prezinte.

Așadar, pe 21 octombrie 2026, Curtea de Apel Iași are de ales între două Românii:
– România în care instituțiile statului pot ascunde acte esențiale și tot ele au dreptate.
– România în care, dacă nu prezinți actul cerut de instanță, îți asumi consecințele: se consideră că omul pe care l-ai dat afară pe ascuns are, de fapt, dreptate.

Epilog: când „strict secret” devine mască pentru o destituire prescrisă

Din actele și diagramele prezentate de S.P.R. „Diamantul” rezultă un lanț întreg de încălcări:

  1. D.G.P.I. clasifică „strict secret” o notă despre activități publice – două articole și o emisiune TV.
  2. Nota este probabil clasificată de persoane care nu aveau competența legală pentru nivelul „strict secret” (Legea nr. 182/2002, O.U.G. nr. 76/2016).
  3. I.G.P.R. se folosește de notă pentru a porni mașinăria disciplinară, dar o scoate din peisaj când apare problema prescripției.
  4. I.P.J. Neamț cercetează disciplinar fără materialul de sesizare complet, încălcând inclusiv propria Procedură PS-IGPR-DCI-05.
  5. Tribunalul Iași judecă fără documentele-cheie și acceptă o cronologie care „construiește” un termen de prescripție convenabil angajatorului.

Iar când Curtea de Apel Iași încearcă să deschidă sertarul cu „strict secret”, I.G.P.R. răspunde: „nu gestionăm”.

Dacă asta nu e sfidare la adresa instanței și a legii, atunci cuvântul „sfidare” trebuie și el trecut la „strict secret”. (Paul D.).

Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

Uncategorized33 de minute inainte

HONOR, pe primul loc în topul brandurilor Android din China în octombrie 2026

Noua serie HONOR Magic9 a contribuit la acest rezultat, cu peste 500.000 de unități vândute. București, 16 noiembrie 2026 –...

Uncategorizedo oră inainte

De la peste 36.000 la 55.555 de copaci: Green PR Global x JCI București continuă misiunea Make It Grow

Cea de-a 17-a ediție Make It Grow va avea loc pe 21 noiembrie 2026, în Parcul Natural Comana. Organizatorii își...

Uncategorized2 ore inainte

Mai puține haine, mai multe posibilități: Humana a adus la Constanța un atelier despre garderoba capsulă

Constanța, 16 noiembrie 2026 — Reutilizarea hainelor și reducerea risipei prin alegeri vestimentare mai potrivite stilului propriu au fost în...

Eveniment15 ore inainte

FOTOGEOGRAFICA – 30 de ani dedicați identității vizuale românești: Biblioteca Academiei Române găzduiește Ședința Solemnă dedicată unui fenomen cultural care a documentat România prin imagine timp de trei decenii

(Foto-AI) Compania românească face tehnologia medicală avansată accesibilă publicului larg, printr-un program care integrează analizele, istoricul medical și simptomele într-un...

Eveniment23 de ore inainte

Gastronomia Banatului, prezentată la o gală internațională dedicată turismului

Proiectul „Banat – Regiune Gastronomică Europeană” a fost promovat la Gala Corpului Turistic Austriac din 9 noiembrie 2026, unde România...

Uncategorized2 zile inainte

Mai mult spațiu pentru jocuri: cum pot veni SSD-urile portabile și cardurile de memorie în ajutorul gamerilor

Jocurile moderne ocupă mai mult spațiu ca niciodată, iar gamerii moderni nu se mai mulțumesc cu un singur ecran. Un...

Marius Harosa Marius Harosa
Social2 zile inainte

Nicușor Dan l-a decorat post-mortem pe juristul Marius Harosa cu Ordinul Național „Steaua României”

Președintele României, Nicușor Dan, a anunțat decorarea post-mortem a juristului Marius Harosa cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de...

Uncategorized3 zile inainte

Vineri 13 în era digitală: de la oglinda spartă la ecranul crăpat

41,6% dintre români spun că li s-a adeverit o superstiție, potrivit unui studiu INSCOP. HONOR arată cum tehnologia ne poate...

Uncategorized3 zile inainte

Xiaomi aduce și pe piețele globale o inovație impresionantă în domeniul smartphone-urilor: tehnologia Back Display, care va fi lansată împreună cu seria Xiaomi 18 Pro

București, 13 noiembrie 2026 – În septembrie 2025, Xiaomi a lansat un smartphone flagship care a regândit abordările convenționale privind...

Uncategorized3 zile inainte

Sezamo: Vânzările de produse fără zahăr și cu conținut redus de zahăr au crescut cu 30% în 2026

București, 13 noiembrie 2026. Interesul pentru reducerea consumului de zahăr se reflectă tot mai mult în alegerile de cumpărare. Potrivit...

Pastry Chef, Ana Braghiș MaiDulce.ro, va prezenta la Cupa Mondială Culinară din Luxemburg deserturi inspirate Pastry Chef, Ana Braghiș MaiDulce.ro, va prezenta la Cupa Mondială Culinară din Luxemburg deserturi inspirate
Eveniment3 zile inainte

Pastry Chef, Ana Braghiș MaiDulce.ro, va prezenta la Cupa Mondială Culinară din Luxemburg deserturi inspirate de Brâncuși

​Baia Mare, noiembrie 2026. Ana Braghiș, chef cofetar la Cofetăria Mai Dulce din Baia Mare, va reprezenta România alături de...

Eveniment3 zile inainte

Noi oferte de Black Friday la Oriflame: skincare, machiaj și seturi de îngrijire la reducere

(Foto-AI) Compania românească face tehnologia medicală avansată accesibilă publicului larg, printr-un program care integrează analizele, istoricul medical și simptomele într-un...

Top Știri