Connect with us

Exclusiv

OPINIE/ Efectele catastrofei din învățământ, educație și lipsei totale de morală a societății se reflectă, în primul rând, în presă

Publicat

pe

Școala românească și, în special, cea pe bază de tarife (studii, examene, cursuri, cărți, reexaminări, etc.) produce mediocrități certificate cu diplome, a căror influență în societate e mai mult decât catastrofală. Iar dacă mediocritatea, creată de diplomele fără acoperire valorică, excelează la vreun capitol, acela e al pretențiilor de specialiști în toate domeniile, impunându-și punctul de vedere nu prin competență sau experiență ci prin vorbărie goală, tupeu, nesimțire, critică permanentă și demagogie, precum activiștii partidului comunist, veșnic deținători de soluții perfecte, ce au stagnat România, menținând-o la peste 50 de ani decalaj față de țările vestice ale Europei.

Efectele catastrofei din învățământ, educație și lipsei totale de morală a societății se reflectă, în primul rând, în presă

Tonul influenței nefaste al pseudo-specialiștilor asupra economiei și societății, este dat, din păcate, nu atât de pseudo-specialiștii guvernelor, cât de mass-media, domeniu în care s-au „refugiat” mulți dintre perdanții selecției profesionale, eșuați profesional și moral. Mulți dintre ei, autopretinși docți – în baza unor diplome traficate -, orgolioși și vanitoși, excelând doar la capitolul pretenții și oportunism imoral și-au aflat refugiul nu în mediul privat al economiei – unde se produce plusvaloare -, ci în politică sau mass-media, unde, profitând de lipsa unor standarde minime de performanță, marea majoritate se simt în mediul lor, precum „peștele în apă”. De douăzecișișase de ani suntem bombardați cu același stil pompieristic de analiză superficială a realității, suburbană ca și valoare sau calitate, conținând, în principal, dezinformare, manipulare și nu adevăr. Un stil în care frustrările și angoasle sunt criterii de bază,  în spatele cărora se derulează, în fapt, nu informarea corectă a cetățeanului, ci mizeria luptei dntre grupările și clanurile mafiote, pentru putere, respectiv pentru controlul resurselor, banilor și a averii publice, în care mass-media este utilizată ca armă pentru răfuieli. De douăzecișișase de ani, aceleași figuri expirate, nereformate, ponosite, obosite și surmenate, de atot-știutori, monopolizează curent ecranele sau presa scrisă și nu pleacă nici când sunt arestați și condamnați pentru fapte grave de corupție, hoție sau alte fapte ce reprezintă apogeul imoralității și nu le pasă că au plictisit o țară întreagă cu inepțiile lor sterile. Orice se întâmplă în societate, indiferent de domeniu sau de complexitate, este preluat și introdus în malaxorul omniprezenților pseudo-specialiștilor mass-media, analizat, sortat și clasificat în bun sau rău, de către o pseudo-instituție mass-media, devenită, ad-hoc tribună națională și tribunal popular, compusă din mediocrități sadea, ce-și impun, arbitrar, rolul de factor de sinteză, analiză, discernământ și hotărâre, iar rarele excepții ce încearcă să corecteze anomalia (meteoritice, pentru că sunt imediat înlăturate sau discreditate), nu fac altceva decât să confirme regula. Și, într-un astfel de „ghiveci” în care adevărul este malaxat de nu mai poate fi extras în nici un mod, indiferent dacă domeniul analizat și autopsiat presupune sau nu competență și profesionalism, studii de specialitate sau experiență, interesele – de regulă meschine -, îl transferă, constant, în sfera bagatelizării totale, acolo unde este accesibilă multi-pseudo-specialistului media, care, aflat „pe terenul său”, se pronunță doct și incontestabil (nu acceptă puncte de vedere profesioniste, din principiu), emițând nu judecăți de valoare, ci postulate, de la înălțimea stupidă a pretențiilor, stabilind, printr-un drept subiectiv de veto, generat de orgoliu și vanitate, albul sau negrul domeniului, cu care manipulează, inclusiv justiția.

Ce preferă auditoriul și cititorii? Mercenarii, știu-tot sau profesioniștii?

   Pe o piață a tranzacționării ideilor, în funcție de rating-ul subiectiv al gură-cască ce pierd timpul (și la propriu și la figurat), ascultând inepții frumos ambalate în cuvinte, dacă așa zișii analiștii de serviciu al societății (în fapt instrumente ale grupurilor de interese economice) s-ar limita la domeniul pe care-l stăpânesc (și nici aici n-ar avea dreptul moral să se pronunțe fără experiență și fără certificarea competenței), evitând să substituie specialiștii în domeniu (mai ales în cel economic, unde toți au impresia că exelează și au dreptul la opinie pentru că dețin soluții miraculoase), societatea ar avea mult mai mult de câștigat. Când însă, în postura de impostori cronici, aproape tot ceea ce reprezintă mass-media, a migrat de la profesia în care s-au pregătit, cantonându-se și dezvoltându-și  (in)„competența”, exlusiv, în domeniul economiei, respectiv a analizării și disecării deciziei economice și, în special, a evaziunii fiscale, traficului de influență sau mitei, fără minimul de experiență economică sau juridică în domeniu sau fără a fi participat, vreodată, efectiv, la derularea sau managerierea unei activități economice, rezultatul este previzibil un amestec nedefinit de judecăți emise prin melanjarea pasiunii și inetereselor personale cu părți de adevăruri, extrapolate în dorințe generate de frustrări profesionale, sociale și anormal de primitive în ce privește percepția. Astfel, contrar a ceea ce ar fi logic să se întâmple, adică jalonarea și conturarea corectă a unor direcții sociale, decantând mizeria și imoralitatea de adevăr, rezultatul analizei deciziilor nu e decât refularea unor frustrări, generate de egoism, invidie, vanitate sau dorințe perverse, ce au ca efect manipularea ordinară a cetățeanului de către un sistem pretins mass-media, mediocru profesional, palfonat la nivelul cartoanelor ce vor să substituie realitatea și la nivelul inetereselor personale sau de grup. O manipulare alimentată și întreținută de și de care beneficiază adevărații „profesioniști” ai zonei „gri” sociale, ce speculează oportunitățile generate de acest sistem de imbecilizare socială.

Rătăcind într-un sistem fortificat de limitele educației și nivelului percepției, consecvent și persistent, fără minimă decență față de ceea ce reprezintă adevărata performanță, tot soiul de pseudo-specialiști tupeiști – care au impresia că percep profesionist fenomenul, chiar mai bine decât cei ce se ocupă constant de domeniu -, ne dau lecții despre evaziune fiscală, bombardându-ne cu banalități și considerații sub-mediocre, al căror rezultat mai mult încurajează evaziunea decât o anihilează, pentru că neperceperea mecanismelor și a fenomenului generează încredere totală celor care exploatează domeniul. Anchete peste anchete jurnalistice, dezvăluiri (cutremurătoare !!), care se doresc a fi bombe de presă și dovada profesionalismului, în marea majoritate a cazurilor nu sunt decât niște fâs-uri fără efect sau, în cele mai bune cazuri, dovezi ale diletantismului unor pseudo-specialiști, care, pe post de instrument al deținătorilor de drept al informațiilor, lasă impresa că ancheta și descoperirile le aparțin. Puși să explice, prozatorii – în mare parte simpli copiști după referate și rechizitorii -, de frica răspunderii pentru calomnie, dau în bâlbâială, lăsând anchetele „în coadă de pește” sau schimbând „macazul” din mers când sunt supuși presiunilor, lăsând „beneficiarii” fără final.

Evaziunea fiscală, redistribuirea clientelară și netrasparentă a averii publice și a banilor publici, sunt, de departe, principalele cauze ce generează și întrețin corupția în România. De ce tratează mass-media efectele și nu cauzele ? De ce nu denunța legislația ce favorizează corupția ?

Exemplul cel mai elocvent în acest sens îl reprezintă faptul că 99,9 % din marii „analiști” economici ai mass-media (și nu numai, pentru că și peste 50% dintre foștii și actuali membrii ai Guvernului României fac parte din aceeași categorie) încă n-au înțeles (sau se fac că n-au înțeles) că originea și sursa corupției din România o reprezintă averea publică și banul public și că, în ceea ce privește banul public, în pole- position se află sutragerea ipozitelor și taxelor, respectiv alocarea clientelară a banilor din bugetul public. Nu înțeleg (sau se fac că nu înțeleg ?) și nu știu că principala sursă a alimentării bugetului public, unde este cantonat grosul evaziunii și domeniul unde mafia proliferează și extrage fondurile cu care controlează guvernul și economia, este taxa pe valoarea adăugată, care reprezintă aproximativ 7,5 – 8% din PIB, adică aproape 50% din veniturile fiscale. Deși România aplică TVA încă din 1992, marii jurnaliști de investigații nu numai că nu cunosc mecanismul prin care statul colectează TVA, ci nu știu nici să facă diferența dintre metoda clasică prin care este colectată TVA de la consumatorul final și metoda simplificată de colectare a TVA, respectiv avantajele și dezavantajele fiecărei metode. Nici unul din așa zișii „analiști” economici sau cei care fac emisiuni (serial) despre evaziunea fiscală nu știu ce reprezintă, practic, noțiunea de deductibilitate a TVA sau a cheltuielilor din profitul impozabil și ce impact are actuala metodă de colectare a TVA (în cascadă) și deductibilitatea TVA sau deductibilitatea cheltuielilor asupra bugetului de stat sau ce reprezintă, la nivel de PIB, TVA.

Că poartă numele de Ionescu, Șerbănescu, Pastia, Georgescu, Chireac sau mulți alții (mulți cu studii doar în domeniul jurnalismului sau cu diplome de economiști cumpărate de la „tarabe” precum „Goldiș”, „Drăgan”, „Cantemir” sau alte asemenea așezăminte „culturale”) cu pretenții de docți în domeniul evaziunii, ce scriu sau moderează „seriale” TV în domeniu (chiar și Ionuț Dumitru – președintele Consiliului Fiscal ori Călin Georgescu – președintele Clubului de la Roma), se pare că n-au perceput ce înseamnă TVA pentru economia românească sau cum a ajuns TVA cea mai iportantă sursă de alimentare cu fonduri a crimei organizate și cât de catastrofală, pentru România, este menținerea actualului sistem de colectare al TVA. Nu am auzit niciodată analiștii economici vorbind despre cauza reală a celei mai mari hemoragii bugetare din România, reprezentată de diferența dintre TVA colectată de la consumatorul final și cea care ajunge, efectiv, la bugetul de stat, care a creat sistemul de tip mafiot și a fost una din cauzele ce au generat nivelul actual al corupției din România. Cu mici excepții (printre care, Ionuț Dumitru, Ilie Șerbănescu, Călin Georgescu), mass-media, parlamentarii, membrii guvernului sau reprezentanții instituțiilor publice care au în portofoliu activitatea de prevenire și depistare a cazurilor de evaziune fiscală, deși cunosc și recunosc faptul că România se află în colaps financiar și a apelat la împrumuturi uriașe (FMI, BM, BERD, bănci comerciale, titluri de stat, etc.) pentru a nu intra în faliment, evită (din motive ușor de anticipat) să recunoască public că aceasta se datorează, în primul rând, faptului că guvernele au fost incapabile să colecteze taxele și ipozitele și că România a devenit țara unde crima organizată, în domeniul colectării taxelor și impozitelor, este cea mai „performantă” din UE. Se fac că nu înțeleg că adevărata catastrofă a colapsului financiar al României îl reprezintă gradul scăzut de colectare, în special TVA, accizele și a impozitului real pe profit (la TVA gradul de colectare se află la 56% din estimat, adică pe ultimul loc în Europa, iar la total taxe colectăm aproximativ 75%, față de restul UE, unde gradul de colectare se situează la peste 90%) și nici nu analizează, așa cum se ipune, activitatea guvernelor prin prisma acestor „realizări”, care ar trebui să fie condiția de bază a analizei activității și performanței guvernelor.

Oricât am ocoli și minimaliza fondul problemei, este evident că, în România, corupția și traficul de influență reprezintă principala cauză a sărăciei și menținerii României în categoria țărilor subdezvoltate ale Europei, respectiv a nefuncționării statului de drept și reprezintă, în fapt, mecanismul prin care grupările de crimă organizată au acces direct la banul public și la averea publică. Și, în pofida a ceea ce ni se servește ca și cauză, respectiv factorul uman, cauza principală constă în lipsa unei legislații adecvate, clară, precisă, fără ambigutăți, care să impună transparență totală în colectarea și cheltuirea banului public și care presupune, în primul rând,  eliminarea metodelor arhaice în domeniul colectării și redistribuirii banului public și înlocuirea acestora cu metode eficiente, simple, fără „amendamente” impuse de crima organizată. Or, este mai mult decât evident că, menținerea unor metode învechite în colectarea banului public și a unor criterii subictive și arbitrare în ce privește transferul averii publice și banului public către domeniul privat, constituie adevăratele cauze ce generează și întrețin corupția în sistemul public, având ca și consecință blocarea dezvoltării economiei și creșterea nivelului de sărăcie a populației, aspecte ce caracterizează astăzi România. Un stat care, de peste douăzecișipatru de ani, constant, pierde, anual, în favoarea crimei organizate, peste 25% din total taxe și impozite pe care contribuabilii le achită, adică peste 8,25% din PIB (ceea ce reprezintă, la nivelul anului 2017, aproximativ 60 miliarde lei, adică peste 13 miliarde euro anual) și-și menține „solvabilitatea” prin împrumuturi externe, contra unor dobânzi uriașe și a cedării suveranității asupra resurselor naturale, esențiale asigurării independenței economice și asigurării supraviețuirii populației, are uriașe probleme de management sau administrare, probleme ce n-ar trebui să treacă neanalizate și nesancționate de mass-media cu pretenții de analiști economici și care ar trebui, zilnic, să reprezinte capul de afiș al întregii mass-media. Pentru că, dacă mass-media ar fi înțeles fenomenul, respectiv că proliferarea corupției este direct proporțională cu procentul taxelor colectate de către crima organizată și că gradul scăzut de colectare a TVA (de 56 % din estimat) reprezintă una dintre cauzele principale a proliferării corupției și că soluția era schimbarea mecanismului de colectare a TVA, făcând presiuni asupra Parlamentului și Guvernului României în acest sens, forțându-le să adapteze și îmbunătățească legislația – în special în domeniul metodelor de colectare a TVA, a accizelor și a deductibilității cheltuielilor la calculul impozitului pe profit -,  care să conducă la eficientizarea activității de colectare a veniturilor, până la un nivel de cel puțin 90% din estimat (conform nivelului înregistrat în UE), anual, bugetul de stat ar fi colectat cel puțin 35 miliarde lei în plus, adică aproximativ 8 miliarde de euro ar fi intrat, suplimentar, în trezoreria statului. Opt miliarde de euro suplimentar în bugetul de stat, anual, reprezită exact suma pe care guvernele României au împrumutat-o, constant, în ultimii ani, pentru a asigura funcționarea statului și a evita declararea falimentul administrării statului.

Când însă avem o mass-media care nu înțelege (sau se face că nu înțelege, pentru că este „alimentată” din acest sector al evaziunii) cum funcționează mecanismul de colectare a TVA (și, implicit, mecanismul simplu, favorizat de lege, prin care este sustrasă TVA plătită de consumatorul final), în cascadă  și ce ar însemna pentru România adoptarea metodei simplificate de colectare a TVA (exemplul cerealelor, pe care guvernanții îl ascund, este edificator în ceea ce privește eficiența aplicării metodei simplificate la colectarea TVA), simplificarea legislației privind colectarea accizelor (eliminarea scutirilor și restituirea doar după ce s-a făcut dovada utilizării în domenii netaxabile) sau a regândirii aplicării deductibilității cheltuielilor în cazul ipozitului pe profit, pe criterii reale, de aport direct la crearea plusvalorii; când avem o presă care, avidă de senzațional, întreține cauzele ce generează efectele, adică nu denunță legislația și mecanismul care permite jefuirea bugetului public și nu face presiuni asupra Guvernului și Parlamentului în vederea modificării legislației, ci analizează, steril, neprofesionist, subiectiv sau dedicat, doar efectele evaziunii, adică o mică parte din cazurile depistate; când avem o presă care n-a făcut, niciodată, un bilanț al guvernării, pe principiul eficienței administrării banului public (colectare, cheltuire, împrumuturi) și n-a analizat, serios, niciodată, soldul real al administrării țării de către guvernanți (adică cât a produs, cât a cheltuit, dar, mai ales, cât a înstrăinat din averea publică și cât a împrumutat), șansele ca România să se redreseze economic, să se diminueze evaziunea fiscală și, implicit, corupția, sunt ca și inexistente. Pentru că menținând o legislație depășită moral, imperfectă, plină de „amendamente” strecurate deliberat de crima organizată, stufoasă și plină de contradicții, pentru care crima organizată a creat mecanisme eficiente, aproape perfecte, prin care devalizează bugetul (metoda colectării și rambursării TVA prin firme „fantomă”, metoda neplății accizelor prin schimbarea formal a destinației produselor, metoda nedeclarării producției la cereale, etc.) România va continua să rămână un stat administrat, total, de crima organizată, ce se va bate, exclusiv, pentru acapararea puterii în vederea administrării averii publice în favoarea corporațiilor, grupurilor de interese și, în nici un caz, a cetățenilor.

Și tot în aceeași ordine de idei, n-am auzit pe nimeni din mass-media, în ultimii ani, să menționeze faptul că unul dintre criteriile esențiale ale accederii la spațiul Schengen este creșterea performanței colectării veniturilor bugetare (în special a celor fiscale), până la minim 90% din cele estimate, în cazul veniturilor fiscale și pâna la minim 70% în cazul TVA (în prezent 54%). Or, deși a cheltuit enorm (numai cu reorganizarea ANAF s-au cheltuit peste 82 milioane de euro, pe care DNA, deși știe că s-au cheltuit aiurea, văd că nu are interes să verifice „destinația” reală a banilor alocați pentru reorganizarea ANAF), România n-a performat în ceea ce privește creșterea gradului de colectare a veniturilor fiscale, situându-se tot la nivelul de 75% din estimat, adică la nivelul din 2007 (al aderării la UE). Mai grav, la sfârșitul lunii octombrie 2017, în pofida declarațiilor care spuneau că România a înregistrat cea mai mare creștere economică din UE, TVA colectată (impozitul cu ponderea cea mai mare în total venituri fiscale, care reflectă activitatea ANAF și, în special, a celebrei Direcții Antifraudă), reprezenta 6,8% din PIB, în condițiile în care, în perioada similară a anului 2011 (cu un an înainte de preluarea puterii de către Guvernul Ponta), TVA colectată reprezenta 7 % din PIB, adică cu 0,2 % mai mult (???!!!).

Deci, în loc să înlăture cauzele reale, adică să schimbe legislația care favorizează crima organizată și să blocheze mecanismele prin care sunt sustrase taxele și impozitele, guvernele au procedat în cel mai dezastruos mod cu putință (la comanda crimei organizate, se pare), reorganizând administrația (epurând, practic, incomozii ce deranjau crima organizată), administrație care, din păcate, a continuat să opereze cu aceleași legi deficitare, cu efecte previzibile, favorabile, exclusiv, crimei organizate. Și mass-media nu numai că tace complice când guvernele mimează reformele, acceptând epurările ca și reorganizări de instituții în vederea eficientizării activității, ba mai și aplaudă (contra sponsorizări, bineînțeles !) farsele guvernanților, care în loc să schimbe legile și să blocheze mecanismele prin care bugetul public este devalizat, epurează instituțiile și mută funcționarii dintr-un serviciu sau birou în altul sau dintr-o instituție în alta.

Și asta într-un consens general, în care mass-media, crima organizată și clasa politică – adică zona interlopă a economiei – „și-au dat mâna”și ocolesc subiectul politizarea, de tip mafiot, a administrației publice. Și atunci cum să se elimine corupția ? Chiar nu observă nimeni că aceasta crește exponențial, iar eficiența DNA, deși pare în creștere, raportată la nivelul corupției, este, procentual, tot mai scăzută ?

Concluzia ?

Avem o mass-media bolnavă (nu produce nimic concret, care să conteze cu adevărat, nu monitorizează, nu vede adevăratele și realele probleme ale economiei, ci doar execută ordinele și recită public dictările), care scurmă vârful mizeriei, convinsă ca a decopertat și a făcut vizibil fenomenul și că, astfel, asigură lovirea în inima caracatiței. O mass-media total neprofesionistă, încremenită în șabloane arhaice, de tip comunist, ce are nevoie de upgradare și de profesionalizare, renunțând la orgoliile bazate pe nimic, adică pe diplome traficate, pe vanități ce vor să substituie experiența și competența reală, dar mai ales, la scrisul și moderarea după dictare, pe baza unor (dez) „informări” furnizate de adevărații păpușari ai societății, ce profită de dieletantismul și lipsa de profesionalism a slujbașilor mass-media. O mass-media care trebuie să înțeleagă că nu poate substitui specialiștii, că trebuie să-și „primenească” rândurile cu valori reale, capabile să monitorizeze și să sancționeze derapajele sistemului și să accepte că nu poate supraviețui doar în rol de instrumente ale celor ce dirijează societatea, prin orgolii și vanitate, adică a celor care devalizează bugetul public, pentru că asta, în final, reprezintă sinucidere socială. Pentru că, oricât ar fi de inteligenți, de buni oratori sau mânuitori ai condeiului și orice pretenții ar avea, actualii ce reprezintă mass-media, nu pot fi chiar atât de naivi (făcând abstracție de orgolii sau interese financiare) să nu-și dea seama că nu pot înțelege fenomenele fără practică și fără experiență; că a crea este infinit mai greu decât a distruge și că societatea nu poate evolua numai prin critică pasională, fără soluții, iar acest lucru este mai mult decât vizibil în mass-media actuală. In prezent – deși mulți ignoră realitatea determinați, se pare, mai mult de partea materială imorală decât de adevăr -, pentru adevărații profesioniști, emisiunile în care cei cu pretenții de analiști, doar scurmă mizeria, după dictare – alimetați „preferențial” cu informații și documente la care, logic, n-ar avea cum să aibă acces -, nu produc decât greață și scârbă și un soi de lehamite fatidică, generată de imoralitatea cuibărită în mass-media, pentru că se vede, „din avion”, înregimentarea mass-media în slujba crimei organizate și a zonei interlope a politicii românești. Iar marea majoritate a celor care sunt cu adevărat specialiști în domeniul evaziunii fiscale (inspectori, polițiști, procurori, judecători), asistă neputincioși la cum mass-media, în loc să susțină performanța reală în lupta împotriva evaziunii și a corupției, a devenit o castă a mediocrilor, frustraților profesional și vanitoșilor, ce cred că prin diletantism și-au depășit condiția umană trasată de cel care a fost la originea creației și care pot să-și impună frânturile de adevăr ca regulă de bază, ca și cum n-ar fi vorba de cea mai evidentă dovadă a prostituției morale. În loc să creeze, contra arginții lui Iuda, desființează pe cei ce performează, băgându-i în malaxorul discreditării, exercitându-și rolul de avocați ai Diavolului de tip voiculescian, patrician, ghițian, sau alte „fenomene” etalon naționale de acest gen, care au redecorat pastelul pestriț al unei Românii în care a fi cinstit, corect și a servi legea și adevărul reprezintă un handicap, de multe ori capital. Iar întrebarea care mă tot provoacă e: dacă partea mass-mediei, sponsorizată din bani publici, nu va mai avea acces la acest gen de „mită” bugetară, unde se va aciui hoarda de mercenari ce-au supt, cot la cot cu interlopii politici, fondurile publice, băgând sub preș munții de gunoi imoral ce-au îmbolnăvit cronic societatea ?

 

Exclusiv

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”

Publicat

pe

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos al așa-numitului „Pinochio de Băicoi”, Bogdan Stoican, ajuns de la plutonier la șef de oraș și împins spre pensie cu viteza luminii, revenim cu episodul 56.

Pensia fulger nu șterge urmele: „Grădinița de cadre” sub reflector penal

De ani de zile scriem despre transformările IPJ Prahova: din „apărător al legii” în „Grădinița de Cadre” – locul în care plutonierii făcuți ofițeri la apelul bocancilor devin șefi, iar performanța se măsoară în dosare îngropate, combinații bine „irigate” și pensii salvatoare.

Pornind de la serialul nostru, „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”, sursele noastre susțin că, în liniște, la nivelul unor parchete centrale, s-au deschis mai multe dosare penale decât își închipuie strategii pensionărilor urgente și ai concediilor medicale-miracol. Episoadele nu au rămas doar pamflet, ci au devenit material de analiză pentru oameni ai legii care nu fac parte din „rețeaua internă de protecție”.

Mesajul este simplu:
pensionarea nu este un scut penal. Cine a mizat pe ideea că o semnătură pe cererea de ieșire la pensie sau o fugă strategică „pe boală” spală tot ce s-a făcut ani la rând – riscă să descopere exact contrariul.

Ce nu se vede din afară: scurgeri de informații din dosare penale

În spatele unor pensionări bruște, continuă să apară întrebări incomode. Potrivit informațiilor pe care le deținem și care se află în atenția organelor de cercetare penală, se verifică posibile devoălări de date dintr-un dosar penal, respectiv diseminarea de informații confidențiale către persoane care nu aveau ce căuta acolo.

Modelul descris de sursele noastre, aflat în prezent în analiză, arată așa:

  • anumiți șefi din IPJ Prahova, plantați „strategic” în unele structuri, ar fi fost verigi esențiale în lanțul de scurgere de informații;
  • un șef dintr-o structură ar fi transmis detalii sensibile către un șef de inspectorat, între timp instalat ferm în funcție, nu doar împuternicit;
  • la rândul lui, acesta ar fi comunicat mai departe către „beneficiari” din teritoriu – între care este vehiculat numele lui Bogdan Stoican, cunoscut deja cititorilor noștri.

Dacă aceste suspiciuni se confirmă oficial, vorbim despre posibile fapte penale grave, nu doar despre „șușoteli de birou”:

  • folosirea și transmiterea de informații nepublice din dosare penale;
  • compromiterea unor anchete;
  • eventuală favorizare a unor persoane vizate.

Deocamdată, lăsăm organele de cercetare penală să își facă treaba. Dar întrebarea rămâne: cine, ce, unde și cum a scurs informații dintr-un dosar penal spre persoane interesate?

Santaj, adrese și „cine stă în spatele Incisiv de Prahova?”

Un alt capitol delicat care a intrat, potrivit informațiilor noastre, în atenția organelor de urmărire penală privește încercările disperate de a identifica „cine” și „ce firmă” ar sta în spatele ziarului Incisiv de Prahova.

Într-un dosar penal de șantaj, se verifică:

  • adrese oficiale emise de unele structuri ale Poliției, inclusiv de la Băicoi (sau oamnei „plantati ” care au beneficiat de dosare penale clasate abuziv, ori ei, ori pe cine promoveaza), prin care se încerca identificarea „entității din spatele ziarului Incisiv de Prahova”;
  • baza legală a acestor adrese, oportunitatea lor și interesul real pe care îl serveau;
  • corelațiile dintre aceste demersuri și modul în care au fost soluționate sau clasate anumite dosare penale în zona Băicoi;
  • dacă s-a ajuns la depășiri de atribuții, presiuni sau chiar forme de șantaj sau intimidare la adresa unei publicații.

Verificările vizează atât semnatarii acestor adrese, cât și traseul ulterior al dosarelor pe care aceștia le-au gestionat sau influențat.
Dacă multe dintre suspiciunile ridicate se confirmă, iuresul abia începe.

Repetăm: pensia nu prescrie păcatele. Nici uniforma, nici ștampila nu pot deveni certificat de imunitate.

Galeria „oamenilor buni de nimic”: cazul fostului dispecer de Băicoi, Fenic Ionuț

Continuăm, în același episod 56, și cu un personaj devenit deja familiar în relatările Incisiv: fostul dispecer de Băicoi, Fenic Ionuț, promovat în imaginarul intern drept „om bun la toate”, dar despre care numeroase voci din sistem vorbesc ca despre un simbol al atitudinii „eu sunt acasă, nu în serviciu”.

Conform relatărilor și sesizărilor ajunse la redacția noastră:

  • Fenic Ionuț ar fi beneficiat, în jurul anului 2019, de „bunăvoința” conducerii de atunci, fiind mutat din strada, de la ordine publică, la dispecerat, cu sprijinul lui Zăbavă Mihai Sebastian;
  • până la desființarea dispeceratului de la Băicoi, ar fi transformat sediul în sufrageria proprie, fiind cunoscut pentru nopțile petrecute mai mult pe canapeaua Poliției decât acasă;
  • după desființarea dispeceratului, a fost transferat la Ploiești, unde, spun colegi de-ai lui, se plânge constant de:
    • navetă,
    • aglomerație,
    • faptul că nu mai poate să plece liniștit în timpul programului până acasă, la prânz,
    • faptul că nu mai are „libertatea” de altădată, deoarece la Ploiești există ofițeri care chiar supraveghează activitatea dispecerilor.

Cu alte cuvinte, după ani de confort la Băicoi, descoperă brusc ce înseamnă să fii polițist cu responsabilitate reală, nu doar paznic de canapea.

„Pro bono” pe acoperișurile ștabilor – varianta Syrano

Aceleași surse descriu și un alt tip de activitate „colaterală” a dispecerului:

  • în timpul liber, Fenic Ionuț ar fi fost nelipsit pe la firma Syrano din Băicoi, unde măsura tabla și se implica în lucrări la acoperișurile unor „ștabi” din Poliție;
  • totul ar fi fost prezentat într-o retorică de „misiune pro bono”, ca și cum ar fi făcut voluntariat din pura sa inimă creștină;
  • în realitate, patronul firmei ar fi devenit mai rezervat în a-i pune la dispoziție mașinile firmei după ce a realizat că riscă să explice de ce un polițist ajunge, de facto, să muncească „la negru”, ca pe plantație.

Se mai spune și că soția lui Fenic nu mai lucrează la aceeași firmă, după un episod în care ar fi fost prinsă „uitând” lucruri prin buzunare. Relatăm aceste afirmații ca atare, așa cum sunt vehiculate în mediul local, fără a substitui vreo cercetare penală sau disciplinară.

Dispecerat sau dormitor privat?

Mai multe voci din comunitate și din interiorul Poliției descriu scene aparent banale, dar extrem de grăitoare pentru mentalitatea din „Grădinița de Cadre”:

  • când un cetățean se prezenta noaptea la sediul Poliției Băicoi pentru o problemă, reclamă sau întrebare, Fenic Ionuț ar fi apărut la ușă în papuci, cu cearcăne „de casă”, iritat, și ar fi trântit replica:
    „Da’ bine, bă, că vii la ora asta, mâine nu poți?”
  • senzația generală: omul își trăia turele de noapte ca pe un somn deranjat din când în când de cetățeni, nu ca pe un serviciu public plătit.

Dacă astfel de comportamente nu sunt în mod clar sancționate și curățate, sistemul produce, inevitabil, neîncredere. Cetățeanul nu vine la „vecinul din scara blocului”, vine la instituția statului.

Bârfe, reclamații și „boala veche” a pupatului de scaune

Despre același Fenic Ionuț, mai multe surse vorbesc și în legătură cu un apetit constant pentru bârfe și reclamații interne:

  • i se reproșează că ar formula acuzații și plângeri la adresa colegilor, pe orice subiect minor, doar pentru a-și demonstra „vigilența” în fața șefilor;
  • este amintit cazul unui fost coleg plecat la Școala de la Câmpina, pe care l-ar fi „tocat” prin plângeri și bârfe până la obsesie;
  • „boala veche” ar fi aceeași: să pupi funduri de șefi și să reclami orice fleac doar ca să-ți ții scaunul cald.

Viitorul nu arată roz pentru astfel de caractere: postul de la dispeceratul Băicoi nu pare să mai revină, iar opțiunile reale rămase sunt:

  • demisia – mult clamată, dar niciodată asumată;
  • navetă permanentă la Ploiești, cu ture de noapte făcute, de data asta, în condiții reale de muncă.

Concluzie Incisiv de Prahova: jocul abia începe

Episodul 56 al „Grădiniței de Cadre” nu e doar despre un singur om sau un singur caz. Este despre:

  • un IPJ Prahova în care pensionarea este tratată, încă, ca o trambulină spre liniște, nu ca un simplu sfârșit administrativ al carierei;
  • un sistem în care apar suspiciuni serioase privind scurgeri de informații din dosare penale spre „protejați”;
  • structuri care își consumă energia încercând să afle cine scrie și cine susține un ziar de investigații, în loc să se întrebe de ce există atâtea subiecte de scris;
  • o galerie de „oameni buni de nimic”, pentru care canapeaua, naveta și combinațiile par mai importante decât onoarea uniformei.

Repetăm încă o dată, răspicat:
pensia nu prescrie păcatele.
Naveta nu spală complicitățile.
Iar canapeaua din dispecerat nu devine, prin uzură, pat de erou.

Incisiv de Prahova va continua să scrie, să întrebe și să documenteze. Organele de cercetare penală au propriile atribuții. Dacă și le vor îndeplini până la capăt, „Grădinița de Cadre” s-ar putea trezi, mai devreme decât crede, în fața unui alt tip de festivitate: cea în care nu se mai flutură decizii de pensionare, ci citații. Vom reveni! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea unei rețele interne de influență. Potrivit informațiilor și documentelor invocate în materialul inițial, Alexandri Nicolae, cunoscut drept „Nae Comisionaru’”, ar fi ajuns să-și construiască în societate un sistem de oameni loiali, amplasați în funcții-cheie, astfel încât deciziile, banii, documentele și achizițiile să treacă prin filtre controlabile.

Imaginea rezultată este aceea a unei instituții în care organigrama nu se desenează după nevoile transportului public, ci după harta relațiilor personale.

O rețea întinsă de la contabilitate până la autobază

Conform informațiilor transmise, influența lui Nae s-ar întinde asupra unor compartimente esențiale din TCE: Direcția Financiară, Serviciul Financiar-Contabilitate, Achiziții-Aprovizionare-Depozite, Investiții, Autobază, Resurse Umane și Administrativ, precum și Tehnologia Informației.

La acestea se adaugă șefii unor structuri care controlează tarifele, vânzările, subvențiile și fluxul operațional al societății. Într-o companie care gestionează fonduri publice și asigură transportul ploieștenilor, asemenea funcții ar trebui ocupate pe criterii de competență, experiență și integritate.

Potrivit acuzațiilor prezentate, criteriul dominant ar fi fost însă loialitatea față de gruparea lui Nae.

Astfel, susțin sursele, societatea ar fi fost împărțită între oameni considerați „de-ai lui”, fiecare cu un rol precis în mecanism: unii la bani, alții la contracte, alții la achiziții, investiții, personal, depozite sau exploatare.

Comisii de recepție cu membri absenți de la recepție

Unul dintre cele mai grave aspecte semnalate privește comisiile de recepție. Conform informațiilor furnizate, anumite comisii ar fi semnat documente privind recepția unor bunuri fără ca membrii lor să fi participat efectiv, fizic, la verificarea acestora.

Dacă aceste susțineri se confirmă, problema nu mai este una de simplă neglijență administrativă, ci ridică întrebări serioase despre modul în care au fost validate achizițiile și despre cine a verificat realitatea bunurilor recepționate.

La TCE, recepția nu ar trebui să fie un exercițiu de semnătură automată, executat de la distanță. Ea presupune verificarea cantității, calității, conformității și existenței efective a produselor sau serviciilor. În lipsa acestei verificări, hârtia poate ajunge să înlocuiască realitatea, iar ștampila să țină loc de control.

Serviciul Tarife, Vânzări și Subvenții – funcție fără explicație?

În centrul controverselor apare și conducerea Serviciului Tarife, Vânzări și Subvenții. Potrivit elementelor transmise, șefa acestui serviciu ar fi menținută într-o structură despre care sursele afirmă că nu își justifică în mod clar existența și atribuțiile.

Acuzația este formulată și mai dur: persoana respectivă ar fi fost prezentă la serviciu fără ca activitatea sa să fie ușor de identificat, iar timpul de lucru ar fi fost petrecut, în anumite situații, alături de soțul său, asistent manager, în așa-numitul „birou oval”.

Desigur, aceste afirmații necesită verificare documentară și puncte de vedere oficiale. Însă întrebarea rămâne: într-o societate care invocă pierderi, datorii și nevoia de reducere a cheltuielilor, de ce sunt păstrate compartimente și funcții despre care angajații susțin că se suprapun sau nu produc rezultate măsurabile?

Șoferi, fini și servicii personale plătite prin timpul societății

Rețeaua descrisă de surse nu s-ar limita la funcțiile de conducere. În ecuație apar și șoferii considerați apropiați ai lui Nae.

Potrivit informațiilor primite, șoferul personal al acestuia ar fi efectuat ore suplimentare peste limita legală, situație care ar trebui verificată prin pontaje, foi de parcurs și state de plată. În același timp, acesta ar fi unchiul Cătălinei Ciofu Stoica, prezentată în materialul inițial drept fina lui Nae.

Un alt șofer ar fi fost angajat la Coloana 8, iar un alt fin ar fi beneficiat de o situație cu totul aparte: în timpul programului de lucru, ar fi întreținut și amenajat curtea lui Nae.

Dacă această informație se confirmă, avem de-a face cu o întrebare simplă și incomodă: timpul de muncă era plătit de TCE, dar folosit pentru interese private?

Într-o societate publică, programul angajatului nu este proprietatea personală a unui șef. Iar curtea unui lider informal nu poate deveni anexă a fișei postului unui salariat plătit din bani publici.

„Angajări pe bandă rulantă”, în timp ce nota de plată explodează

Potrivit informațiilor transmise, Nae, împreună cu Slăniceanu, ar fi contribuit la angajarea succesivă a numeroși șefi, angajați TESA, șoferi și alte categorii de personal.

Formula descrisă de surse este una de tip industrial: se creează posturi, se găsesc ocupanți, se repartizează oamenii în puncte strategice, iar cheltuiala salarială crește până la niveluri greu de justificat economic.

În timp ce discursul oficial vorbește despre reorganizare, reducerea costurilor și rentabilizare, realitatea reclamată din interior ar fi exact opusul: mai multe funcții, mai multe salarii și o structură administrativă tot mai încărcată.

Pentru că, la TCE, eficientizarea pare să fi fost tradusă într-o regulă simplă: se reduc oamenii incomozi, dar se păstrează oamenii utili.

Juridicul, redus la două persoane: o presupusa „partenera” și nepotul

Una dintre cele mai controversate decizii privind noua organigramă vizează compartimentul juridic.

Conform informațiilor furnizate, în organigramă ar urma să rămână doar doi consilieri juridici. Unul dintre aceștia este indicat drept persoană prezentată de surse ca fiind „partenera” de viață a lui Nae, iar celălalt ar fi Radu Alexandru, nepotul său.

Astfel, într-o societate cu achiziții, contracte, subvenții, litigii, proceduri administrative și fonduri publice, controlul juridic ar fi redus la un tandem descris de surse drept unul bazat pe relații de familie și personale.

Dacă informațiile se confirmă, avem o imagine greu de conciliat cu principiile unei administrații profesioniste: juriștii considerați incomozi ar fi eliminați, în timp ce în schemă ar rămâne persoane apropiate liderului informal al rețelei.

Nu este vorba doar despre două posturi. Este vorba despre cine verifică legalitatea deciziilor și cine are capacitatea de a spune „nu” atunci când o măsură ridică probleme.

Registratura, contractele și calitatea – toate drumurile duc la control

Noua structură analizată în weekend, potrivit informațiilor din materialul inițial, ar putea muta Registratura și Secretariatul în subordinea directă a Slănicioaicăi.

O asemenea schimbare ar însemna control asupra documentelor care intră și ies din societate, asupra numerelor de înregistrare, adreselor și sesizărilor.

În paralel, Managementul Calității ar urma să fie subordonat direct Directorului General, iar Compartimentul Contracte, gestionat de Magdalena și Zafiriadi, ar putea fi trecut în subordinea Cătălinei Ciofu Stoica.

De ce ar fi contractele scoase din zona juridică și mutate într-o altă structură? Întrebarea este legitimă, mai ales când în joc se află închirieri de spații, publicitate, venituri proprii și alte fluxuri financiare.

O reorganizare adevărată ar trebui să clarifice responsabilitățile și să întărească verificările. Cea descrisă de surse pare să facă altceva: concentrează documentele, contractele și procedurile în mâinile unor persoane considerate apropiate.

Hipodromul, TCE și poliția: aceeași rețetă, decor schimbat

Materialul inițial a pus în legătură influența lui Nae cu mai multe zone ale administrației locale: Hipodromul, TCE și structuri din IPJ Prahova.

La Hipodrom, cazul „Vijelie STI”, relatat de Incisiv de Prahova, a fost prezentat ca o situație în care o Comisie de Apel a CSM Ploiești ar fi fost extinsă de la trei la cinci membri, iar o decizie favorabilă calului contestat ar fi fost ulterior desființată prin Decizia ANZ nr. 554 din 11 august 2026.

Acestea sunt elemente care trebuie analizate prin documentele oficiale și prin punctele de vedere ale instituțiilor implicate.

La TCE, în schimb, acuzațiile vizează pierderi, datorii, consumuri de combustibil, pontaje, achiziții și presiuni asupra persoanelor care ar fi refuzat să valideze anumite situații.

În ambele cazuri, susține materialul, regulile ar fi devenit elastice pentru cei protejați și rigide pentru cei care deranjează.

Raportul 1729 și consiliul care „ia act” până uită

Raportul oficial nr. 1729 din 5 noiembrie 2025, atribuit Primăriei Ploiești, a fost prezentat ca indicând pierderi considerabile, datorii fiscale, achiziții suspecte, consumuri de combustibil nejustificate și probleme de control intern.

Au fost invocate și presiuni asupra a două controlore financiare care ar fi refuzat să închidă ochii.

În locul unor măsuri ferme, Consiliul de Administrație al TCE, format potrivit materialului inițial din Dobrescu, Șchiopu, Țaboi, Băcanu și Pantazi, ar fi adoptat Decizia nr. 11 din 11 august 2026. Formula menționată este una administrativă, dar cu efect de amânare: se prorogă analiza, se ia act, se solicită actualizarea documentelor.

Pe scurt, raportul nu ar fi dus la demiteri, sesizări penale sau sancțiuni reale.

Așa se transformă un document potențial exploziv într-un dosar care se plimbă între birouri până când praful administrativ îl acoperă complet.

Organigrama de weekend: eficiență sau operațiune de conservare?

În timp ce orașul așteaptă explicații despre pierderi și transportul public, la TCE s-ar fi lucrat în weekend la noua organigramă.

Potrivit informațiilor transmise, Slănicioaica și Monica Manea au fost la serviciu, inclusiv duminică, pentru a lucra la structură împreună cu Dobrescu și Nae.

Planul descris este următorul: directorul general să fie pus să semneze organigrama, iar documentul să ajungă ulterior în ședința Consiliului Local Ploiești.

Dacă scenariul se confirmă, consilierii locali ar urma să primească nu o soluție fundamentată pentru redresarea TCE, ci o schemă deja construită în spatele ușilor închise.

O organigramă desenată în weekend poate fi perfect legală. Dar legalitatea formală nu răspunde singură la întrebarea esențială: pentru cine a fost desenată?

Pentru că una este să reorganizezi o societate în funcție de necesități operaționale și alta este să reorganizezi societatea astfel încât să-ți păstrezi oamenii, să-ți protejezi rudele și să-ți elimini adversarii.

De la „reformă” la imperiu personal

Privite împreună, toate aceste elemente descriu, potrivit acuzațiilor primite, o societate în care puterea nu ar mai fi exercitată doar prin funcții oficiale, ci printr-o rețea informală de relații.

Directori, șefi de servicii, personal TESA, șoferi, membri ai comisiilor de recepție și persoane apropiate familiei sau anturajului ar ocupa poziții care permit controlul asupra:

  • banilor;
  • achizițiilor;
  • documentelor;
  • contractelor;
  • pontajelor;
  • consumurilor de combustibil;
  • subvențiilor;
  • informațiilor interne;
  • controlului juridic.

În această logică, TCE nu mai seamănă cu o societate publică aflată în serviciul comunității, ci cu un domeniu privat administrat cu bani publici.

Întrebările la care trebuie să răspundă instituțiile

Informațiile prezentate impun clarificări din partea Primăriei Ploiești, a conducerii TCE, a Consiliului de Administrație, a Curții de Conturi, ANAF și, după caz, a organelor de urmărire penală.

Printre întrebările care se cer verificate se află:

  • Cine a aprobat și cine a ocupat funcțiile-cheie din noua rețea?
  • Au fost respectate criteriile de competență și procedurile legale?
  • Membrii comisiilor de recepție au fost prezenți fizic la verificarea bunurilor?
  • Există pontaje și foi de parcurs care să justifice orele suplimentare ale șoferilor?
  • A fost folosit timpul de lucru al angajaților pentru activități private?
  • Cum au fost fundamentate salariile și noile posturi?
  • De ce este redus compartimentul juridic la două persoane?
  • Există relații de rudenie sau personale între persoanele menținute în organigramă și factorii de decizie?
  • De ce sunt mutate Registratura, Contractele și Managementul Calității în subordini considerate strategice?
  • Ce măsuri au fost luate în urma Raportului nr. 1729/2025?

Final: la TCE nu se taie rețeaua, se taie doar cine deranjează

Într-o societate normal administrată, reorganizarea ar începe cu risipa, suprapunerile, funcțiile inutile și vulnerabilitățile de control.

La TCE Ploiești, potrivit informațiilor prezentate, se întâmplă invers: se reduc juriștii, se păstrează apropiații, se multiplică funcțiile de conducere și se consolidează o rețea care ar cuprinde financiarul, achizițiile, investițiile, autobaza, resursele umane, IT-ul, contractele și chiar comisiile de recepție.

Pe hârtie, este reorganizare. În realitate, acuzațiile sugerează o operațiune de acaparare.

Nae nu ar controla doar un birou sau un serviciu, ci întregul traseu al deciziei: de la documentul intrat în registratură până la contract, de la pontaj până la salariu, de la achiziție până la recepție și de la juridic până la semnătura finală.

Iar când într-o societate publică rămân în juridic partenera de viață și nepotul, întrebarea nu mai este cine apără legea.

Întrebarea este dacă mai există cineva care să aibă voie să o aplice. (Sava N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi

Publicat

pe

În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu Silviu & Co.), după ofițerul SIPI bețiv și amenințător de polițiști (Dan Alexandru Manuel), după Pinochio Stoican – eternul bolnav și parcatul pe trecerea de pietoni cu girofarul MAI 62487 – revine în scenă noua generație: agentul Stroe Iulian, produs „de serie” al școlii de slugărnicie polițienească made in Băicoi.

Totul, evident, pe fondul unei conduceri IPJ Prahova care, conform articolelor noastre anterioare și documentelor consultate, tolerează incompatibilități, combinații la CAR, dosare „neterminate” și SIPI/DGIPI + DGA care par să doarmă în papuci.

„Băiat de Băicoi”, agresiv de mic, „investigator” de mare…”clasa”

Conform relatărilor mai multor surse locale și ale colegilor săi, Stroe Iulian este „de-al casei”: din Băicoi, crescut în scandaluri, cunoscut ca fiind agresiv și implicat în tot felul de conflicte încă înainte să îmbrace uniforma de polițist.

De aproximativ doi ani în Poliție, deja „obosit” de stat în stradă la patrulare, a găsit scurtătura clasică:

  • nu prin competență, nu prin dosare lucrate exemplar,
  • ci prin lustruit scaune și alte părți anatomice ale șefului său direct, Stoican Bogdan (același Pinochio de la Băicoi, prezentat anterior de noi, aflat într-un etern concediu medical și cu autospeciala parcată pe trecere de pietoni cu girofarul aprins – conform imaginilor și descrierilor publicate în articolele anterioare).

Rezultatul: Stoican, „înduioșat” de atâta zel servil, îl mută pe Stroe de la patrulare la Investigații Criminale – compartimentul unde teoretic se lucrează dosare penale serioase, practic se rezolvă – conform numeroaselor relatări interne – după „indicatiile penale” ale șefului.

Investigator cu Mercedes „pe folii”: „Eu dau talon, voi ce aveți?”

Cât timp a fost în stradă, martorii și cei amendați îl descriu pe Stroe Iulian ca pe un mic zeu abuziv al proceselor-verbale:

  • PV-uri greșite,
  • taloane reținute la „folii” pentru șoferi,
  • totul pe fondul unei necunoașteri crase a legii.

Detaliul savuros (și perfect ilustrativ pentru dublul standard de la Băicoi):

  • Pe rețelele de socializare, același agent Stroe se etalează mândru cu un Mercedes alb, stil „cocalar premium”,
  • cu folie neagră pe geamurile față, exact tipul de folie pentru care, în mod normal, se iau taloanele.

La Băicoi însă, conform surselor noastre, Stoican nu vede, Rutiera nu vede, IPJ nu vede, DGIPI nu vede, DGA doarme – doar cetățeanului simplu i se ia talonul „pentru exemplu”.

Amenda cu întârziere de 5–6 luni: „Ai vorbit? Ți-am făcut dosar de ghiveci!”

Cazul care spune totul despre modul în care se înțelege legea la Băicoi îl are în centru pe Epurescu Alexandru Gabriel, un cetățean din oraș, intrat pe lista neagră a agentului.

Conform relatărilor cetățeanului, confirmate de copia procesului-verbal, Stroe Iulian decide să-l sancționeze astfel:

  • Data faptei: 21.12.2025, ora 12:30–13:00
  • Data aplicării sancțiunii: 24.05.2026
  • Suma amenzii: 750 lei
  • Infracțiunea de mare pericol social, după cum scrie în PV:

    „în data de 21.12.2025, ora 12.30-13.00, a tulburat ordinea și liniștea publică prin aruncarea unor ghivece amplasate în fața imobilului cu nr. 60 de pe strada George Coșbuc din oraș Băicoi, jud. Prahova, totodată prin aceste acțiuni a provocat scandal”.

Problemele logice și juridice evidente, invocate chiar de cel sancționat în contestație:

  • Dacă agentul nu era de față, cum a constatat personal „aruncarea ghivecelor”?
  • Dacă era de față, de ce aplică amenda după 5–6 luni și nu atunci, pe loc, sau în scurt timp după?
  • Ce înseamnă, în limbaj de drept și bun-simț, că „spargerea unui ghiveci” a „provocat scandal”?
    S-a certat ghiveciul cu cineva? S-au bătut jardinierele între ele?

Citind descrierea, pare mai degrabă un text scris ca să „dea bine la hârtie” decât o constatare obiectivă. Iar intervalul de 5–6 luni dintre faptă și amendă, dublat de reputația de „agresiv” a agentului, alimentează suspiciunea – rezonabilă – de răzbunare personală pentru faptul că omul „a deschis gura”.

Cetățeanul a contestat sancțiunea, semnalând exact aceste ciudățenii. Rămâne de văzut ce va spune instanța. IPJ Prahova, SIPI Prahova, DGIPI și DGA nu par, deocamdată, prea deranjate.

Cariera „de birou”: n-ai vechime, n-ai habar, dar ai limbă de șef

În loc să-și asume munca de stradă, unde ești testat de realitate și de lege, Stroe se „reprofilează” rapid:

  • Obosit după mai puțin de doi ani de patrulare,
  • se cere (și reușește) să fie mutat la Investigații Criminale,
  • vezi Doamne, ca să „lucreze dosare”.

Conform relatărilor din interiorul Poliției Băicoi, situația reală ar fi următoarea:

  • Dosarele penale care implică oameni „potenți” din Băicoi, cu bani sau cu legături politice, ajung la compartimentul unde Stoican are oamenii lui, aduși, mutați, influențați;
  • dacă dosarul nu prezintă interes pentru „rețea”, stă la sertar, se plimbă, se prăfuiește;
  • procurorii cu care lucrează Stroe îl cataloghează drept „NU ȘTIE NIMIC” – asta spun surse din sistem, nu noi.

Micul „investigator” se plimbă prin oraș, nu rezolvă nimic notabil, dar are statut: nu mai e simplu agent de teren, e „de birou”. Salariul merge, mașina cu folie merge, ghivecele cad, iar amenzile vin la 5–6 luni după.

Episodul „activistul B” și camionul cu bușteni: lemnul nu moare, doar se „evapora”

Conform relatărilor noastre anterioare și discuțiilor din IPJ Prahova, povestea cu „activistul B” (caz despre care am mai scris) e definitorie pentru modul în care se face „ordine” la Băicoi:

  • un camion cu bușteni este tras pe dreapta de polițiști;
  • în mod normal, ar trebui verificări serioase, eventual amendă, poate chiar confiscarea lemnului;
  • în scenă intră influența lui Stoican Bogdan, care își face „simțită prezența” printre subordonați;
  • polițiștii sunt, practic, „convinși” să nu dea amendă și să nu confiște lemnul.

Conform surselor din IPJ, s-a făcut „tam-tam” intern pe tema asta, „știe tot IPJ-ul”, dar, ca de obicei, nu s-a făcut nimic concret împotriva lui Stoican. Dosarele, eventualele rapoarte, criticile – toate s-au topit în marele „nimic” instituțional.

În acest context, apariția și promovarea unuia ca Stroe la Investigații nu e o întâmplare, ci o consecință logică. Așa arată „dezvoltarea de cadre” în această grădiniță polițienească.

Invidia lui Stoican: șeful de la Rutieră, vila de la Cocosesti și salariile de merit

Surse din IPJ Prahova povestesc că Stoican Bogdan, acest mic „baron” local de la Băicoi, avea o obsesie: un șef de la Serviciul Rutier.

  • „De ce îi permite conducerea IPJ să lucreze multe ore de weekend și să încaseze bani?”,
  • „De unde are bani să-și facă vilă mare la Cocosesti, pe deal?”,
  • „De ce el e abonat la salarii de merit și eu nu?” – cam așa ar fi sunat lamentările lui Stoican, repetate „pe unde prindea pe cineva prin curtea IPJ”, conform martorilor.

Ironia maximă:

  • același Stoican, în loc să se uite în propria ogradă (concedii medicale la foc continuu, autospecială parcată pe trecere de pietoni cu girofarul aprins, influențe în dosare, episodul cu buștenii, „Academia de Cămătărie” și alte spețe publicate în articolele noastre anterioare),
  • aruncă suspecte și bârfe asupra altora, în timp ce își crește propria „echipă” de executanți – printre care și proaspătul „investigator” Stroe.

DGIPI și DGA: instituții „paralizate”, dar nu din lipsă de informații

În toată această poveste, numitorul comun este tăcerea și inactivitatea structurilor care, teoretic, ar trebui să curețe sistemul:

  • DGIPI/SIPI Prahova, deja pomenite în articolele anterioare în legătură cu Marius Enache, cu amenințări cu dosare penale și protejarea unor combinații,
  • DGA, invocată de fiecare dată când vorbim de corupție tolerată, băuturi, intimidări de jurnaliști sau polițiști corecți (vezi cazul Dan Alexandru Manuel, ofițer SIPI beat, agresiv, confirmat de instanțe).

În loc să vedem anchete serioase pe:

  • CAR IPJ Prahova – „Academia de Cămătărie”, cu funcționari și polițiști implicați, conform documentelor prezentate anterior;
  • cazurile Păulești, Băicoi, Pinochio, camioanele cu bușteni,
  • dubla măsură în sancționarea cetățenilor vs. mașinile și oamenii de „sistem”,

avem un tablou în care DGIPI și DGA par „paralizate”, dar nu din lipsă de date, ci din lipsă de voință.

Concluzie: Grădinița de cadre produce… ce i se cere

Când ai:

  • un IPJ condus de oameni cu incompatibilități și concursuri ratate,
  • un CAR transformat, conform surselor și documentelor, într-o mafie financiară internă,
  • un SIPI Prahova care dă oameni ca Dan Alexandru Manuel, bețiv și amenințător de polițiști (cu plângeri respinse de instanță, conform hotărârilor deja prezentate),
  • un Pinochio Stoican care își face jocurile la Băicoi,
  • și, în final, un agent precum Stroe Iulian, cu vechime de „bebeluș” și apucături de „mic baron local”,

nu mai vorbim de întâmplări izolate. Vorbim de sistem.

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” nu produce polițiști în slujba legii, ci cadre în slujba rețelei:

  • unii se ocupă de dosare „la comandă”,
  • alții de amenzi cu întârziere pe bază de ghiveci,
  • alții de camioane cu bușteni care dispar din atenția organelor,
  • iar cei mai norocoși își ridică vile la Cocosesti și se ceartă pe salarii de merit.

Episodul 42 nu e finalul, ci doar o altă piesă dintr-un puzzle în care, dacă nu se întâmplă nimic la nivel de DGIPI, DGA și conducere centrală, grădinița de cadre va continua să producă aceeași recoltă:
agresivi, analfabeți, obedienți – dar perfect integrați în sistem. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

Eveniment3 zile inainte

Sezonul murăturilor scoate la iveală problemele din grădină: de ce solarul se pregătește din toamnă

Septembrie este luna în care, în multe gospodării din România, roșiile, castraveții, ardeii și gogonelele ajung din grădină în cămară....

Eveniment4 zile inainte

Comuna Dorna-Arini, în calitate de partener, împreună cu Comuna Panaci – Lider de Parteneriat, Consiliul Local Poliana și Consiliul Local Ciudei, implementează proiectul „Dezvoltare rurală rezilientă și favorabilă incluziunii prin guvernanță transfrontalieră și implicare civică” (RURAL BRIDGE), cod ROUA00661, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Interreg NEXT România–Ucraina 2021–2027.

Articolul Comuna Dorna-Arini, în calitate de partener, împreună cu Comuna Panaci – Lider de Parteneriat, Consiliul Local Poliana și Consiliul...

Exclusiv4 zile inainte

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...

Eveniment4 zile inainte

Ciocolata profesională în cofetărie: de ce este diferită și cum alegi varianta potrivită

Ciocolata este unul dintre ingredientele fundamentale ale cofetăriei, fiind utilizată de la cele mai simple prăjituri până la mousse-uri, ganache-uri,...

Eveniment5 zile inainte

Uniunea Societăților de Expediții din România solicită intervenția urgentă a autorităților române și europene pentru evitarea blocării frontierelor UE – Balcanii de Vest din 14 septembrie 2026

După ani în care aurul alb și platina au dominat preferințele cuplurilor, aurul galben revine puternic în bijuteria de logodnă....

Eveniment6 zile inainte

Ce abateri din trafic îți pot aduce puncte de penalizare și cât timp rămân active

După ani în care aurul alb și platina au dominat preferințele cuplurilor, aurul galben revine puternic în bijuteria de logodnă....

Eveniment6 zile inainte

Ce este, de unde provine și cum dictează amăreala unui Gin Tonic premium

După ani în care aurul alb și platina au dominat preferințele cuplurilor, aurul galben revine puternic în bijuteria de logodnă....

Eveniment6 zile inainte

Aurul galben își recâștigă locul în inelul de logodnă — trei creații Blanco’s Diamonds de la Sabrini

După ani în care aurul alb și platina au dominat preferințele cuplurilor, aurul galben revine puternic în bijuteria de logodnă....

Eveniment7 zile inainte

Proiectul “ACHIZIȚIONARE MICROBUZE NEPOLUANTE (ZERO EMISII GAZE DE EȘAPAMENT) PENTRUUTILIZAREA ÎN SCOP COMUNITAR PENTRU COMUNELE DUMBRĂVENI ȘI SIMINICEA”, cod proiect C10‐I1.1‐182

După ani în care aurul alb și platina au dominat preferințele cuplurilor, aurul galben revine puternic în bijuteria de logodnă....

Evenimento săptămână inainte

U.A.T. Comuna Dumbrăveni, în calitate de beneficiar, anunță finalizarea implementăriiproiectului cu titlul “DEZVOLTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT LOCAL PRINIMPLIMENTAREA UNUI ~SISTEM DE MONITORIZARE ȘI SIGURANȚĂ ASPAȚIULUI PUBLIC~ LA NIVELUL COMUNEI DUMBRAVENI, JUDETULSUCEAVA”, contract de finanțare nr. 145443 / 21.12.2022 – cod proiect C10‐I1.2‐1023

După ani în care aurul alb și platina au dominat preferințele cuplurilor, aurul galben revine puternic în bijuteria de logodnă....

Evenimento săptămână inainte

UAT Comuna Baia, județul Suceava, în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „VALORIFICAREA PATRIMONIULUI ETNOGRAFIC AL PRIMEI CAPITALE A MOLDOVEI: DOTAREA ȘI DIGITALIZAREA MUZEULUI BAIA”

Articolul UAT Comuna Baia, județul Suceava, în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „VALORIFICAREA PATRIMONIULUI ETNOGRAFIC AL PRIMEI CAPITALE A...

Exclusiv2 săptămâni inainte

cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri – Ziarul Incisiv de Prahova

La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea...

Top Știri