Fostul şef al DNA, Daniel Morar, a afirmat, marţi într-o declarație pentru jurnalista Sorina Matei, că, odată cu confirmarea protocolului încheiat între Parchetul General şi SRI, CSM trebuie să analizeze și să decidă, în calitate de autoritate competentă, în legătură cu implicaţiile acestuia în sistemul judiciar.

• Daniel Morar, fost procuror şef DNA: “Punerea în aplicare a protocolului de către procurorii care funcționează pe principiul subordonării ierarhice nu poate fi un argument care să estompeze/ să înlăture discuția de fond – redactarea, emiterea și aprobarea/semnarea acestui protocol”
• Daniel Morar, fost procuror şef DNA: “Menţin răspunsurile date, evaluarea mea la acel moment (2009) a fost că unele dintre prevederile protocolului adaugă și chiar încalcă dispoziții ale Codului de procedură penală”
• Daniel Morar, fost procuror şef DNA: “În ce mă privește, nu am solicitat niciodată încheierea unui protocol cu SRI, nu am semnat niciodată un protocol de colaborare/cooperare cu SRI, eu am primit doar protocolul semnat de doamna Kovesi, ca procuror general, spre conformare. De altfel, atitudinea mea vizavi de implicarea serviciilor de informaţii în activităţile de urmărire penală a fost una constantă, consecventă şi de notorietate.”

Fostul procuror şef al DNA, Daniel Morar a reacţionat astăzi la speculaţiile generate în presă referitoare la declasificarea protocolului semnat în februarie 2009 între Procurorul General al României de la acea vreme, Laura Codruţa Koveşi şi şefii SRI de atunci:

„Eu am răspuns ieri (dublu click) întrebărilor ce mi-au fost adresate punctual în sensul că:

1. Dispoziţia şi atitudinea mea ca procuror şef al DNA, atât timp cât am condus instituţia, a fost să nu comunicăm date din dosarele aflate în instrumentare, către SRI, în speţele în care existau note/informări/sesizări de la Serviciu, în termenul de 60 de zile, aşa cum prevedea punctul 6 din Protocolul semnat de Parchetul General şi SRI.
2. În mandatul meu de procuror şef, nu au existat echipe mixte/comune de anchetă cu ofiţerii SRI întrucât aceştia nu aveau atribuţii de urmărire penală, potrivit dispoziţiilor Codului de Procedură Penală.
3. Cât am fost procuror şef al DNA, consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică a fost realizată conform prevederilor aceluiaşi Codul de Procedură Penală, respectiv doar de către procurori şi de către organele de cercetare penală.

Mențin aceste răspunsuri iar veridicitatea susținerilor mele se poate observa prin examinarea dosarelor instrumentate în timpul mandatului meu și care au ajuns în instanță.

Evaluarea mea la acel moment a fost că unele dintre prevederile protocolului adaugă și chiar încalcă dispoziții ale Codului de procedură penală. Cu privire la aceste prevederi, dispoziția mea adresată procurorilor din subordine a fost de a le ignora. Faptul că după semnarea protocolului din februarie 2009, în corespondenţa între DNA, Parchetul General şi SRI se invoca acest protocol, era determinat de o realitate de necontestat și anume faptul că protocolul exista, era semnat în  numele Ministerului Public de către procurorul general al României, Laura Codruța Kovesi,  și trimis tuturor unităților de parchet spre conformare și aplicare, astfel că, dacă procurorii, în cadrul activității proprii, aveau corespondență cu SRI, erau obligați să invoce respectivul protocol în această corespondență.

Pornind de la faptul că existența acestui protocol a fost confirmată, iar dispozițiile sale sunt acum cunoscute/declasificate, ca fost procuror şef DNA, cred că autoritatea competentă, Consiliul Superior al Magistraturii, trebuie să analizeze și să decidă cu privire la substanţa şi implicaţiile acestui protocol în cadrul activităţii sistemului judiciar. Din punctul meu de vedere, acesta este elementul esențial al problemei în acest moment, iar nu faptul că protocolul a fost pus în aplicare de către mii de procurori, așa cum se susține chiar de către semnatarul protocolului. Punerea în aplicare a protocolului de către procurorii care funcționează pe principiul subordonării ierarhice nu poate fi un argument care să estompeze/ să înlăture discuția de fond – redactarea, emiterea și aprobarea/semnarea acestui protocol.

În ce mă privește, nu am solicitat niciodată încheierea unui protocol cu SRI, nu am semnat niciodată un protocol de colaborare/cooperare cu SRI, eu am primit doar protocolul semnat de doamna Kovesi, ca procuror general, spre conformare. De altfel, atitudinea mea vizavi de implicarea serviciilor de informaţii în activităţile de urmărire penală a fost una constantă, consecventă şi de notorietate”, a precizat astăzi fostul şef al DNA, Daniel Morar.

Replica fostului procuror şef DNA, Daniel Morar, vine după ce tot astăzi şi actualul procuror şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi a declarat în mai multe intervenţii publice că protocolul din 2009 semnat cu şefii SRI era necesar, că acesta nu prevede “noţiunea de colaborare, ci de cooperare”, că nu este vorba de “echipe mixte” ci de “echipe comune sau planuri comune de acţiune” şi că documentul este “legal”, nedând drepturi în plus celor două instituţii. Mai mult, actualul procuror şef al DNA a susţinut, în mai multe intervenţii, că protocolul nu a acordat acces SRI la toate informaţiile din dosarele penale, ci doar la cele care priveau securitatea naţională iar “cu aprobarea domnului Morar, protocolul a fost multiplicat şi la toţi procurorii din subordine care au primit copii”. “Există dovezi scrise că acest protocol s-a aplicat iar Daniel Morar, în calitate de procuror general nu a denunţat niciodată acest protocol, ca fiind ilegal. Singura observație făcută de DNA în 2009 a fost că se dorea să existe o comunicare directă între DNA și SRI și nu prin intermediul procurorului general, se dorea un protocol direct SRI-DNA, protocol valabil pentru toate structurile de parchet”. Kovesi a mai precizat că despre acest s-a discutat luni de zile și că a fost redactat de către un grup de lucru, apoi „cele câteva mii de procurori din Ministerul Public au putut să facă observații„, a declarat actualul şef DNA.

Pe 18 ianuarie 2017 însă, în plenul CSM, chiar actualul Procuror General al României, Augustin Lazăr, referindu-se la acelaşi protocol semnat în Februarie 2009, între Parchetul General şi SRI, vorbea despre implicarea serviciilor de informaţii în actele de cercetare penală şi declara:

“Este adevărat că a existat un protocol care nu mai există. Cred că este şi o lipsa a mea, care nu am comunicat, nu am făcut mare caz atunci când am preluat mandatul, să spun: ‘Nu mai există niciun protocol care să prevadă comisii mixte sau echipe mixte sau nu ştiu ce’. A existat un protocol în care se discuta despre echipe operative între Ministerul Public şi serviciile de informaţii, însă eu mereu mi-am pus următoarea problemă: acest protocol nu exista, eu nu mi l-am însuşit şi nu mergem înainte cu astfel de inginerii, să zic aşa, pentru că ele nu se găsesc în Codul de procedura penală, Doamne Dumnezeule… Noi anchetăm, iar dumneavoastră judecaţi după Codul de procedura penală. Nu există nimic altceva care să se numească echipă mixtă sau nu ştiu ce. (…) Orice instituţie, orice functionar public, dacă află despre săvârşirea unei infracţiuni trebuie să sesizeze organele competente. Dar nu are ce căuta, şi eu aş zice că lucrurile astea mie mi-au fost foarte clare nu de atunci, eu fac de mult timp activitate de urmărire penală, nu are ce căuta operatorul de informaţii să îmi conducă ofiţerii mei pentru că eu le spun ce au de făcut, şi le spun în scris şi motivat cum spune Codul de procedura penală, şi nu are nici ce să mă conducă pe mine procuror, în afară de cazul că, Doamne Fereşte, eu comit o infracţiune. Asa că îmi pot imagina că a fost o comisie mixtă, nu ştiu ce şi cum, că şi eu aş dori să ştiu, dar poate Inspecţia Judiciară să afle de vreo comisie de asta mixă că a facut cumva anchetele, că a făcut altcineva acte de urmărire în afara ofiţerului abilitat şi că a semnat actele prin care a dat dispoziţii procesual penale altcineva decât procurorul care trebuia să o facă. (…) În acest context, nu văd locul acestei comisii mixte! Care ce să facă această comisiei mixtă? Nu are ce… Mai ales acum… noi suntem privilegiaţi că avem un nou cadrul legal prin care ne arată foarte clar ca ofiţerii de informaţii nu au atribuţii nici măcar în materie de interceptări, de supravegheri operative, etc., decât în cazul în care avem de-a face cu infracţiuni specifice, la securitatea naţională, terorism şi alte chestiuni de acest mod. Şi, în rest, fiecare procuror care crede, este convins ferm că este magistrat al Ministerului Public trebuie să îşi conducă anchetele, să îşi conducă ofiţerii poliţiei judiciare şi să nu permită nimanui să intre în acest spaţiu de care el răspunde personal. Aaa, încalcă instituţional, se trimit prin poştă sau vine reprezentantul operatorului de informaţii cu mapa la subţioară şi prezintă conducerii unităţii ce date cred ei că au relevante pentru a se desfaşura o anchetă. În rest, numai de bine!” (Ina Cutov).