Exclusiv
Podul Constanta ramane un pericol mortal. Situatia se stie cel putin din 2014. Ultima expertiza e tinuta la secret – Comisarul de Prahova
Podul Constanta – care face posibila trecerea trenurilor peste Calea Grivitei din Capitala – a fost construit in anul 1938. Lucrarile n-au durat atunci decat cinci luni, dar au fost executate cu simt de raspundere, astfel ca podul a rezistat cu brio traficului din ce in ce mai intens din zona, timp de patru decenii. La inceputul anilor 1980 a avut loc prima si singura reabilitare majora a podului. De atunci, acesta a mai fost doar cosmetizat, de cateva ori.
Astazi, dupa aproape 40 de ani de la respectiva consolidare, podul e intr-o stare jalnica, avand stalpii de sustinere rosi pana la armatura. Soferii si vatmanii trec cu inima stransa pe sub el, temandu-se sa nu sfarseasca striviti de bucatile mari din piatra care par in permanenta pe punctul de a se desprinde si de a cadea pe sosea.
Toate aceste probleme s-ar rezolva daca CFR SA ar consolida podul pe care l-a luat in concesiune de la Ministerul Transporturilor, in urma cu mai multi ani. Din pacate, societatea feroviara intarzie de mai multi ani sa rezolve corespunzator aceasta problema de viata si de moarte pentru bucurestenii care circula prin zona.
Potrivit inspectorului-sef Carmen Ionescu din cadrul Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC), Podul Constanta ar fi trebuit, de fapt, consolidat in urma cu multa vreme.
„Pasajul nu e degradat de ieri. E degradat de mult. Daca e sa ne referim strict la istoria recenta a obiectivului, noi am efectuat controale acolo, in 2014. Atunci am dispus efectuarea unei inspectii. Aceasta s-a facut si in cadrul ei s-au constat degradari semnificative. Astfel, noi am continuat controlul si am cerut efectuarea unei expertize. S-a facut si aceasta in august 2014. Si se specifica in mod clar, in acea expertiza, ca sunt necesare lucrari de reparatii la pod. Iar asta insemna ca dumnealor (CFR SA -n.r.) aveau obligatia sa comande un proiect. Din cate stim noi, n-au facut-o. Iar in august 2016 a expirat expertiza.
In 2017, vazand ca nu primim niciun semnal ca s-ar efectua lucrari in zona, am refacut controlul. Am dispus din nou efectuarea unei expertize. De aceasta data, CFR SA avea termen de reexpertizare luna martie 2018, data pana la care nu ne-au prezentat niciun document. I-am convocat aici pe conducatorii CFR si n-au venit. In continuare, vom lua o serie de masuri”, a precizat ca Carmen Ionescu.
Carmen Ionescu apreciaza ca, in cazul unor obiective de infrastructura care pun in pericol cetatenii, legislatia permite inceperea lucrarilor si obtinerea pe parcurs a autorizatiilor necesare. Daca ar fi ales aceasta cale, exista posibilitatea ca CFR sa fi rezolvat mai repede problema podului, mai spune sursa citata.
Aceasta ne-a mai comunicat ca ISC putea amenda CFR SA si pana acum, dar ca acest lucru n-ar fi rezolvat nimic. Amenda putea varia intre 3.000 lei si 10.000 lei, dar daca se grabea sa o plateasca, CFR SA putea scapa cu achitarea unei jumatatii din sanctiunea minima. Si e greu de crezut ca o amenda de 1.500 lei ar fi grabit ritmul de lucru al unei unei societati care, in 2016, a raportat un profit net de 501.310.908 lei.
Expertiza s-a facut, dar inca nu stim cat de periculos e podul neconsolidat
Pana la urma, starea Podului Constanta a fost expertizata de specialisti independenti, la solicitarea Ministerului Transporturilor. Din pacate, desi documentul a fost finalizat de aproape o saptamana, informatiile privind gradul real de degradare a podului si riscul pe care acesta il prezinta pentru populatie nu au fost facute publice.
Cristian Bolfon, consilier local din partea USR la Sectorul 1 sustine ca, desi a solicitat repetat informatiile din expertiza, Ministerul Transporturilor inca nu i le-a comunicat.
„Am solicitat de doua ori acea expertiza si n-am primit-o inca. Acest document nu are caracter secret, oricine il poate solicita. In aceste conditii, nu putem decat sa banuim care sunt motivele tinerii lui la secret. N-ar fi exclus ca rezultatele expertizei sa fie ingrijoratoare, in conditiile in care, din 2014, de la data ultimei expertize si pana astazi s-au produs deteriorari destul de importante”, a declarat Cristian Bolfon pentru Ziare.com.
Pana la consolidare, ne multumim si cu inca o cosmetizare
Inca din toamna anului trecut, CFR SA isi prezenta la solicitarea a doi deputati USR planurile cu privire la reabilitarea Podului Constanta. Varianta de a incepe lucrarile si de a obtine pe parcurs autorizatiile – avansata de specialistul din carul ISC consultat de Ziare.com – nu pare sa fi fost luata calcul. Dimpotriva, planul propus includea mai multe licitatii care n-aveau cum sa permita consolidarea podului in viitorul apropiat.
Inainte de toate, CFR voia sa aleaga, prin licitatie, un consultant care sa intocmeasca un proiect de ‘urmarire speciala’ a podului (procedeu tehnic de monitorizare a unei cladiri cu risc – n.red.). Apoi, tot prin licitatie, ar fi urmat sa se aleaga un specialist care se faca efectiv urmarirea speciala.
In plus, alte si alte licitatii urmau sa fie organizate pentru alegerea celor care urmau sa expertizeze tehnic podul si sa intocmeasca documentatia pentru lucrarile de interventie. Abia ulterior urma sa se stabileasca cea mai buna modalitate de a face reparatiile.
La acest moment, dupa ce a obtinut expertiza tehnica a podului de la Ministerul Transporturilor, CFR SA sustine ca lucreaza in continuare la documentatie si proceduri si ca spera ca in curand sa ajunga la organizarea licitatiilor pentru elaborarea proiectului tehnic si de executie a lucrarilor.
„Speram ca in semestrul II al cestui an sa lansam licitatia de proiect tehnic si executie. Cand vor incepe cu exactitate lucrarile nu putem sti, deoarece nu putem aprecia cat va dura licitatia, mai ales ca pot aparea contestatii”, a precizat pentru Ziare.com purtatorul de cuvant al CFR SA, Oana Branzan.
Pana sa ajunga, insa, sa consolideze, CFR sustine ca va face lucrari de punere in siguranta a podului. Adica vor indeparta bucatile de piatra care se mai tin doar in cateva fire de fier beton de pod si care risca oricand sa cada pe carosabil.
„Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA va derula in luna mai 2018 lucrari de interventie in zona Podului Constanta, in baza avizului emis de Primaria Municipiului Bucuresti, la solicitarea Regionalei CF Bucuresti.
Lucrarile de interventie se vor executa in zona Podului Constanta, administrata de CFR, la km 4+327, in anumite intervale orare doar in cursul noptii, cand traficul este mai scazut, astfel incat impactul acestor lucrari asupra celor care tranziteaza zona sa fie cat mai mic. Pentru mentinerea conditiilor optime si de siguranta rutiera, traficul in zona Podului Constanta, in perioada interventiei, va fi dirijat si semnalizat temporar cu ajutorul indicatoarelor rutiere”, se arata in comunicatul remis redactiei de CFR SA.
Primaria anunta ca e pregatita sa reabiliteze zona, dar podul tot neconsolidat ramane, deocamdata
Primaria Capitalei anunta ca are deja banii de care are nevoie ca sa repare carosabilul din pasajul de la Podul Constanta si ca se pregateste chiar de largirea Caii Grivita.
„Mentionam ca Primaria Municipiului Bucuresti are prevazuti bani in bugetul pe anul 2018 pentru lucrari de reabilitare a carosabilului si a caii de rulare a tramvaielor de pe Calea Grivitei, iar Compania Municipala Dezvoltare Durabila va actualiza in regim de urgenta studiul de fezabilitate pentru supralargirea Caii Grivita (incluzand zona Podului Constanta) dar si a bd Bucurestii Noi, pe portiunea care nu a fost reabilitata odata cu lucrarile la linia de metrou M4, astfel incat proiectul sa fie demarat anul acesta”, se arata intr-un comunicat postat de Primarie pe siteul propriu.
Din pacate, indiferent cati bani ar avea Capitala in buget, in zona nu se va putea face nicio lucrare durabila pana cand CFR SA nu va realiza consolidarea Podului Constanta. Pe care, dealtfel, ar fi trebuit sa o termine deja de ani buni…
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Exclusiv
Raportul SUA a văzut România. România s-a făcut că nu vede nimic. ANP: transparență cu porția, consultare “după program”
Statul român, elevul care copiază la democrație
Departamentul de Stat al SUA, care mai aruncă din când în când un ochi și spre marginea Uniunii Europene, notează politicos în raport: România are legi frumoase, pe hârtie lucioasă, dar autoritățile le folosesc cam cum folosim noi manualele școlare: doar la început de an, pentru poză.
Legea zice clar că părțile interesate trebuie consultate. În practică, instituțiile publice preferă metoda autohtonă: „Noi decidem, voi aflați de la televizor”. Consultările publice sunt bifate cu un PDF aruncat pe un site obscur, două zile lucrătoare înainte de decizie, la ora 17.50. Evaluările de impact există mai mult ca să dea bine în frazele comunicatelor de presă.
Raportul SUA, citat de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), spune pe șleau: modificări legislative făcute în grabă, reguli aplicate inconsecvent, lipsă de predictibilitate legislativă. Traducere liberă: „România legiferează la inspirație și aplică la noroc”.
Poliția Penitenciară: reformă de tip „surpriză în plic”
În tot acest haos legislativ, Poliția Penitenciară nu este vreo insulă de perfecțiune. Problemele semnalate de sindicate sunt aceleași: schimbări de legi și salarii cu dedicație, reforme croite în spatele ușilor închise, dar aplicate pe spinarea personalului din teren.
Ani la rând, organizațiile sindicale au cerut ceva elementar într-o democrație:
– transparență înainte de decizie,
– fundamentare reală a reformelor,
– consultare cu cei care chiar lucrează în sistem.
Răspunsul clasic al sistemului? O combinație între tăcere instituțională și „vă anunțăm noi după ce se publică în Monitorul Oficial”. Adică tipicul model românesc de dialog social: monolog.
ANP, progres cu frâna de mână trasă
Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pare să fi înțeles, în ultimele trei semestre, că nu poate face reformă doar cu rigla pe hârtie și semnătura directorului. A apărut, în sfârșit, ceva mai multă transparență, ceva mai multe discuții cu sindicatele, ceva mai multă consultare.
Dar chiar și FSANP admite: progresele vin „cu unele scăpări”.
Adică, pe românește:
– se mai uită să consulte,
– se mai grăbesc cu o organigramă,
– se mai obosește cineva să anunțe după, nu înainte.
Nu mai suntem în epoca „decidem totul pe sub masă”, dar încă nu am ajuns în epoca „decidem împreună, cu dovezi, argumente și impact calculat”. Suntem în epoca intermediară „vă anunțăm… uneori”.
Reforma cu consultare după ce ai desenat schema
Raportul american nu analizează direct ANP sau Poliția Penitenciară. Dar diagnosticul general – consultare insuficientă, evaluări de impact limitate, lipsă de predictibilitate – se potrivește perfect cu ce reclamă sindicatele din sistemul penitenciar.
Se vorbește frumos despre „reformă” și „modernizare”, dar practica arată așa:
– mai întâi se desenează organigramele în birouri,
– apoi se împart funcțiile,
– abia la final se mimează consultarea, ca să existe „proces-verbal”.
Sindicatele spun clar: reforma trebuie făcută cu fundamentare, transparență și consultare înainte de decizie, nu după ce totul e stabilit, parafat și ștampilat. În momentul în care angajații află din documente oficiale ce „viitor luminos” li s-a pregătit, reforma nu mai e reformă – e un fapt împlinit.
România, campioană la legi frumoase și aplicare „la inspirație”
Raportul SUA pune punctul pe i: România are legislație de stat modern, european, dar comportament de stat care se fofilează. Tot ce înseamnă consultare publică, transparență și evaluare de impact este tratat ca un moft birocratic, nu ca o obligație democratică.
În Poliția Penitenciară, tabloul este același, doar că se vede mai clar:
– personalul lucrează într-un sistem în continuă „reformare”,
– regulile se schimbă din mers,
– salariile și drepturile sunt ajustate după logici necunoscute,
– consultarea vine, când vine, prea târziu.
Iar când Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor pune aceste probleme în paralel cu diagnosticul Departamentului de Stat al SUA, concluzia e tăioasă: nu e o întâmplare, e un mod de guvernare.
Concluzie: fără consultare reală, reforma rămâne doar un slogan
Mesajul de fond, atât din raportul american, cât și din vocea sindicatelor din Poliția Penitenciară, este simplu:
– dacă vrei stat modern, nu faci legi pe genunchi;
– dacă vrei instituții credibile, nu le reformezi din pix, în biroul unui șef;
– dacă vrei respect, nu tratezi consultarea ca pe o formalitate de bifat.
Progresele ANP în transparență și dialog sunt reale, dar fragile.
„Unele scăpări” pot deveni, foarte ușor, un pas înapoi, dacă modelul național – consultare puțină, impact neanalizat, reguli schimbate peste noapte – rămâne regula nescrisă a administrației.
Până când consultarea nu devine regulă, iar „reforma” nu se face cu cei care o trăiesc, nu împotriva lor, România va rămâne în rapoarte exact acolo unde este și acum: campioană la declarații și performer mediocru la democrație aplicată. (Cerasela N.).
N. R – Sursa temei și a paralelei cu Poliția Penitenciară: Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, pe baza raportului Departamentului de Stat al SUA.
Exclusiv
Dosarul Antigrindină – Partea a II a– Monopol, conflicte de interese, pseudo-monitorizare. Antigrindina, SRL: același furnizor, același arbitru, același câștigător
Știința de carton: cum se face meteorologie cu Excel și fără nori
Oficial, România are un sistem „modern, eficient, bazat pe studii de specialitate”.
Neoficial, sistemul pare bazat pe o formulă simplă:
Avem un aviz vechi, câteva hârtii, un ONG binevoitor și foarte multă imaginație.Studiul care știe, instituțiile care uită
Un studiu tehnic intern din 2016, făcut cu participarea ANM și a proiectantului general, spune negru pe alb:
- că există două tipuri de impact:
- poluarea aerului, solului și apei cu produși de reacție și iodură de argint;
- modificarea artificială a precipitațiilor și a norilor.
- și recomandă:
- hail‑pad‑uri,
- rețea de pluviometre,
- monitorizare sistematică în zona protejată, de intervenție și în aval.
După acest moment de luciditate tehnică, urmează… un deceniu de somn.
Recomandările nu se pun în practică, rețeaua nu se construiește, monitorizarea rămâne la stadiu de PowerPoint.
| Element recomandat (2016) | Implementare reală |
| Rețea pluviometre extinsă | Inexistentă |
| Zone martor în aval | Inexistente (confirmă ANM) |
| Monitorizare sistematică | Nu e realizată de ANM |
| Evaluare cumulativă pe program | Inexistentă |
Așa arată, în practică, „principiul precauției”: știm ce ar trebui făcut, nu facem, dar bifăm la dosar că „avem studii”.
Aviz de mediu cu autodeclarație
Articolul 27 din Legea 173/2008 pare scris special pentru confortul producătorului:
- Avizul de mediu pentru exploatare se emite:
- pe baza documentului care atestă „lipsa nocivității materialelor”,
- document emis… de cine proiectează și produce rachetele.
Adică:
| Actor | Rol pe hârtie | Rol în realitate |
| Proiectant / producător | Furnizează date tehnice „independente” | Furnizează propriul certificat |
| Autoritatea de mediu | Verifică nocivitatea materialelor | Se bazează pe hârtiile producătorului |
| Sistem SNACP | Respectă legea | Ocolește orice evaluare reală a impactului cumulativ |
În plus:
- există un acord de mediu unic din 2002, pentru un singur punct de lansare, expirat în 2003;
- nu rezultă nicio autorizație de mediu pentru funcționarea efectivă a sistemului național;
- nu există evaluare strategică de mediu pentru întregul program, deși este un program național pe termen lung.
Pe scurt: avem un acoperiș legal pentru o casă care între timp s‑a extins într-un cartier întreg.
ANM: instituția care nu are nori martor
ANM este, în teorie, arbitru neutru al cerului.
În practică, confirmă negru pe alb:
- nu are rețea proprie de „zone martor” dedicate evaluării SNACP;
- nu realizează o evaluare sistematică a efectelor modficărilor artificiale asupra norilor din aval.
Dar SNACP se laudă cu „eficiență ridicată”, „zone protejate”, „pagube inexistente”.
Cum se împacă?
- prin rapoarte contractate chiar de SNACP, cu firme/ONG‑uri plătite din același buget;
- rapoarte care:
- confundă lipsa plângerilor cu absența pagubelor;
- definesc „eficiența” ca raport între suprafețele declarate ca „protejate” și cele „de intervenție”;
- trasează hărți, intervievează primari, dar nu demonstrează cauzalitate.
| Întrebare științifică serioasă | Răspuns din „monitorizarea independentă” |
| A scăzut grindina datorită intervenției? | „Nu s-au raportat pagube” |
| E zona martor comparabilă cu zona tratată? | „Avem o zonă de comparație, deci e bine” |
| E separată variabilitatea naturală de efectul intervenției? | „Nu au fost plângeri” |
E ca și cum ai demonstra eficiența unui vaccin numărând câți oameni nu s‑au plâns de boală la primărie.
- Mediu? Apă? Iodură? „Nu ținem evidența, dar sigur e bine”
Două instituții cheie:
- Garda Națională de Mediu:
- nu are inventar al operatorilor,
- nu a făcut controale tematice,
- afirmă că activitatea e „o intervenție tehnologică bazată pe studii de specialitate”, fără să indice niciun studiu.
- ANMAP:
- declară că nu deține date sau studii privind acumularea de iodură de argint,
- nu efectuează analize ale concentrațiilor în sol sau apă.
Ambele pasează responsabilitatea către alte autorități. Rezultatul:
| Aspect | Situație actuală |
| Inventar operatori SNACP | Inexistent la GNM |
| Studii iodură de argint | Inexistente la ANMAP |
| Monitorizare argint în ape | Nu se face (administrație bazinală) |
| Evaluare de program SNACP | Necontractată vreodată |
E un fel de „lanț al slăbiciunilor” în care ultima verigă este – inevitabil – mediul.
Concluzia
SNACP nu e doar un experiment meteorologic.
E și un experiment sociologic: cât de puțină știință poți pune într-o politică publică care se declară „bazată pe știință” înainte să crape decorul?
Avem: aviz vechi, studiu neaplicat, monitorizare „independentă” plătită din interior,
și o instituție națională de meteorologie care nu măsoară exact ce contează.
Restul e… grindină de vorbe.
Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii – Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112 – Ziarul Incisiv de Prahova
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA
În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost spus la o șuetă între „ștabi”. De ani de zile, „Grădinița de Cadre” crește și îngrașă personaje care, în orice sistem normal, ar fi material didactic pentru cursul „Așa nu”. La noi, însă, sunt promovați, puși pe funcții, protejați și, când devin prea toxici, sunt trecuți la pensie „ca proștii”, dar cu drepturi întregi.
Episodul 60 al serialului „Grădinița de cadre din IPJ Prahova” îi prinde pe toți în poză: de la „Pinochio de Băicoi” – Stoican, omul care visa să devină adjunct la Câmpina pe filieră politică, până la polițistul‑vânzător de legume, Diaconu Daniel, și „influencerița” de proximitate, Florentina, ajunsă înapoi la tarabă după ce SIPI i-a ciupit uniforma.
PLANUL LUI STOICAN: AȘTEPTĂM PREMIERUL, NU JUSTIȚIA
Stoican, acest Pinochio cu epolet, a avut un plan simplu, de manualul șmecherului de provincie:
– trage de concedii și combinații până se schimbă guvernul;
– dacă „iese cine trebuie premier”, filiera politică îl propulsează adjunct la Poliția Câmpina;
– între timp, anchetele, dezvăluirile și dosarele mai pot aștepta.
Doar că socoteala din biroul cu aer condiționat nu s-a potrivit cu cea a urnelor. Premierul visat n-a ieșit inca, combinația a crăpat, iar dezvăluirile din presă (din Incisiv de Prahova) i-au tăiat calea de rezervă: a rămas doar ieșirea la pensie. Fără funcție, fără apogeu de carieră, fără aplauzele șefilor – doar cu un dosar gros de suspiciuni și cu o „legendă” în IPJ: „ăla care a jucat la politic și a ieșit la pensie ca prostul”.
DE LA MANELIȘTI ȘANTAJIȘTI LA VÂNZĂTORI ÎN PIAȚĂ: BĂICOI, NOUA CAPITALĂ A RIDICOLULUI
După episoadele cu maneliști, șantajiști și dispeceri de lux care vând informații din dosare penale ca la tarabă, serialul se mută în decorul perfect: Băicoi – locul unde statutul de polițist se îmbină armonios cu franzele, flori, legume și TikTok‑uri indecente în uniformă.
Dacă în capitolele anterioare am văzut cum se fac polițiștii „de carieră” la IPJ Prahova, acum vedem și cum se transformă în vânzători sezonieri, cum se negociază incompatibilitatea cu „produse bio” și cum se schimbă viața unui polițist „demn” de investigații criminale: de la beat la volan și prieteni sacrificați, la taraba socrilor și protecția șefilor.
ACCIDENTUL „EDUCATIV”: CÂND POLIȚISTUL E BEAT, PRIETENUL IA DOSARUL
În urmă cu mai bine de zece ani, la Câmpina, un episod de manual arată cum se formează „caracterul” unui cadru din IPJ Prahova.
Polițist la ordine publică, Diaconu Daniel, se urcă beat la volan, în timpul liber, cu un prieten în dreapta. Face accident aproape de sediul poliției. Normal, într-un stat normal, ar fi urmat testarea lui Diaconu, dosar penal pentru conducere sub influența alcoolului, eventual darea afară din Poliție.
În Prahova, însă, „soluția” a fost alta: prietenul – nici el vreun sfânt, tot băut – își asumă că el a condus. E testat, iese cu alcoolemie de infracțiune, i se deschide dosar penal. A doua zi, devine conștient că a fost folosit ca paratrăsnet: revine, spune adevărul, recunoaște că era pasager, nu șofer.
Problema? Trecuseră peste 24 de ore. Diaconu nu mai putea fi testat. Parchetul și polițistul care instrumenta cazul (acum, pensionar liniștit) se aleg cu o rușine procedurală, dar puzzle‑ul se rezolvă elegant:
– prietenul este acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului;
– Diaconu de instigare la mărturie mincinoasă;
– în instanță, se spală totul „din lipsă de probe”.
Morală pentru sistem? Nu: pentru ei, o lecție tehnică. De atunci, în cazuri cu șofer neclar, polițiștii au început să testeze și șoferul, și pasagerii. Deci, da, din mizeria asta, România a câștigat cel puțin o mică procedură în plus. Pe spatele cui? Pe spatele unui prieten trimis la înaintare, ca prostul.
CARIERĂ CU „SUCCESURI”: DIN ORDINE PUBLICĂ LA AJUTOR ȘEF DE POST ȘI APOI LA INVESTIGAȚII CRIMINALE
După episodul rușinos cu accidentul, Diaconu nu e dat afară, nu e marginalizat, nu e exemplu negativ. Dimpotrivă, viața merge mai departe:
– se căsătorește cu fiica unui „ștab” de la Școala de Agenți de Poliție Câmpina;
– face un copil;
– este plantat ajutor de șef de post la Bănești.
La Bănești, se remarcă prin două calități „prețioase”: lenea și talentul de a fenta munca. În subordinea lui ajunge o tânără polițistă, Ciorobea Florentina, fiica unor comercianți de fructe și flori din piața Câmpina. Restul e clasic: el șef, ea subordonată, relație extraconjugală, familie ruptă, copil lăsat în urmă, Diaconu se mută cu Florentina, mai tânără cu vreo zece ani.
Într-un sistem normal, un asemenea scandal ar fi semnal de alarmă. În Prahova, e doar „viață personală”. Și se rezolvă, cum altfel, prin… mutare.
MUTAȚIA MINUNE: DE LA BĂNEȘTI LA BĂICOI, PE FRUCTE, LEGUME ȘI MILOGELI
Anul 2023 aduce „saltul” profesional: prin milogeli și insistențe, dar și cu fructe, legume, flori și presiunea conflictelor de la Câmpina, Diaconu este mutat de la Bănești la Băicoi. Nu oricum, ci cu ajutorul socrilor din piață și al lui Stoican, „Pinochio de Băicoi”.
De aici, datoria morală e clară: Diaconu nu mai este doar polițist, este „omul lor”. Răsplătește ajutorul lucrând cum i se dictează în dosare, integrându-se perfect în atmosfera deja descrisă a IPJ Prahova: „prieteniile” contează, faptele se ajustează, adevărul se poate negocia.
DUBLĂ VIAȚĂ OFICIALĂ: POLIȚIST LA INVESTIGAȚII, VÂNZĂTOR LA TARABĂ
La suprafață, avem un cuplu de cadre „respectabile”:
– el: Diaconu Daniel, polițist la investigații criminale la Băicoi;
– ea: Ciorobea devenită Diaconu Florentina, polițistă la proximitate, prietenă bună cu Ciubuciu Miruna – aceeași cu pozele indecente și atitudinea de „divă” în uniformă.
În realitate, în afara orelor de program, cei doi sunt ceea ce nu au voie să fie prin lege: comercianți. Vând fructe, legume și flori la taraba tatălui Florentinei în piața Câmpina, la sensul giratoriu, pe la țară… Oriunde merge marfa. Ambii, polițiști activi.
Întrebați, vor spune că activitatea e „ocazională”. Doar că „ocazionalul” ăsta ține ani de zile, e cunoscut de toată lumea și e în flagrant conflict cu Statutul polițistului și regimul incompatibilităților.
BCI, PRODUSELE BIO ȘI INCOMPATIBILITATEA CARE SE TRATEAZĂ CU PLASE
Când apar sesizări, intră timid în scenă Biroul de Control Intern (BCI). Teoretic, ar trebui să fie „paznicul” integrității. Practic, în acest caz, BCI e mai degrabă un client fidel.
Se fac verificări „de formă” pe incompatibilitatea celor doi. Între timp, părinții Florentinei, comercianți cu vechime, livrează fructe, legume, flori – toate „bio”, desigur – către anumite birouri și persoane din conducerea IPJ Prahova. După care, incompatibilitatea dispare ca prin minune în ceață. Cazul se „liniștește”.
Toată lumea știe că polițiștii vând în piață. Nimeni nu ia măsuri. Pentru că la IPJ Prahova, legea e negociabilă, dar o plasă de produse bio poate fi, uneori, mai convingătoare decât un articol de lege.
SIPI INTRĂ ÎN SCENĂ: CÂND VIN SERVICIILE, DISPAR UNIFORMELE ȘI APARE DEMISIA
Florentina, între timp, crește în uniformă. Ajunge polițistă la proximitate în Băicoi, locul unde haina statului se poartă cu atitudinea de „vedetă”. Prietenă și colegă apropiată cu Ciubuciu Miruna – deja cunoscută pentru poze indecente prin instituție și atitudine de „influenceriță” în uniformă (aici) – Florentina urmează același traseu:
- poze provocatoare,
- ținute și atitudini nepotrivite unui polițist,
- TikTok-uri și filmări din birou și din sediul de poliție,
- totul postat pe rețele sociale, apoi șters în grabă după ce BCI bate la ușă.
Imaginea ei publică este un amestec de:
- manelism,
- vulgaritate,
- aer de „videochatistă” în uniformă,
- „țigăneală” asumată.
Și totul în timp ce reprezenta Poliția Română la proximitate, în Băicoi.

Când se documentezeaza mizeriile, iar incompatibilitățile devin prea evidente, SIPI intră, în sfârșit, în joc. Nu cu panseluțe, ci cu verificări, sesizări și potențiale dosare penale – inclusiv spre Agenția Națională de Integritate.
Florentina se trezește cu ANI suflându-i în ceafă și cu perspectiva unui dosar penal trimis la parchet. În fața acestui zid, „polițista de proximitate” renunță brusc la visul carierei și își dă demisia în mai 2026. Public, povestea e cosmetizată: „nu mai vrea Poliție”, s-a săturat, vrea altceva de la viață.
Realitatea: a fost la un pas de un dosar penal, iar uniforma ar fi devenit probă. Demisia e biletul de ieșire din filmul penal. Uniforma cade, rămâne șorțul de vânzătoare.
DE LA UNIFORMĂ LA ȘORȚ: ÎNAPOI ÎN PIAȚA DE FRUCTE, DAR CU POZE DE „VEDETUȚĂ”
Florentina nu mai e polițistă, dar nu iese din scenă. Se întoarce unde a fost crescută: la taraba cu fructe, legume și flori din piața Câmpina și prin punctele „strategice” ale familiei.
Pe rețelele sociale, însă, imaginea rămâne aceeași: poze maneliste, provocatoare, cu aer de videochat, țigăneală asumată și atitudine de „divă nedreptățită”. Totul pe fondul unei istorii de postări indecente chiar în uniformă, în birourile poliției, filmări și TikTok‑uri ulterior șterse după ce BCI a bătut timid la ușă.
În timp ce ea se „reinventează” ca vânzătoare cu influențe, familia – de etnie romă – jură „răzbunare eternă” pe cei de la SIPI, acuzați că au alungat „fata lor din Poliție” și au trimis-o înapoi la piață. Ca și cum problema ar fi serviciile, nu faptele.
EL RĂMÂNE POLIȚIST, EA DEVINE LEGAL VÂNZĂTOARE. PE LEGITIMAȚIE SCRIE ÎNSĂ „POLIȚIA ROMÂNĂ”, NU „PIAȚA AGROALIMENTARĂ”
Cea mai mare ironie rămâne Diaconu Daniel. După tot lanțul de episoade – accidentul beat, sacrificarea prietenului, relația extraconjugală, mutările pe pile, vânzarea de legume la negru, incompatibilitățile tolerat‑mascate – el este încă polițist la investigații criminale.
Soția lui, Florentina, e acum, măcar, în legalitate: vânzătoare asumată, fără uniformă, fără statut de polițist. El, însă, joacă dublu: cu legitimația în buzunar și mâinile prin lădițele de fructe, ajută discret „familia”. Pe hârtie, apără legea; în realitate, o îndoaie, o negociază și o ignoră după nevoie.
Cea mai mare insultă pentru oamenii cinstiți nu este Florentina demisionară, acum vânzătoare legală. Ci faptul că Diaconu Daniel:
- este încă polițist la investigații criminale,
- are în continuare acces la dosare, informații, anchete,
- continuă, mai rar și „cu perdea”, să ajute la taraba familiei,
- își poartă legitimația de Poliția Română ca pe un scut, nu ca pe o responsabilitate.
Și nu, pe legitimația lui nu scrie „Vânzător piață agroalimentară Câmpina”. Scrie, încă, foarte clar: „Poliția Română”.
CONCLUZIE: ÎN IPJ PRAHOVA, PĂCATELE NU SE PRESCRIU, SE MUTĂ LA PENSIE SAU ÎN PIAȚĂ
Serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” arată, episod după episod, același tipar:
– fraude morale și profesionale tolerate ani de zile;
– combinații politice și clanuri de influență;
– BCI care vede selectiv și se „îndulcește” ….;
– SIPI care, când mișcă, e urât, dar necesar;
– polițiști care ies la pensie „strategic”, ca să scape de răspundere;
– alții care schimbă uniforma pe șorț sau microfon de lautar, dar rămân cu aceeași mentalitate: legea este opțională, imaginea publică – o glumă.
De la „Pinochio de Băicoi” care a ratat numirea politică și a fugit la pensie, până la manelisti, vânzătorul cu epoleti și „diva” de proximitate întoarsă în piață, episodul 60 nu mai lasă loc de interpretări: IPJ Prahova nu are doar o problemă de cadre, are o problemă de structură. Și oricât ar încerca să îngroape sub covor accidentele bețive, lautarismele , tarabele incompatibile și plasele cu legume, realitatea rămâne aceeași:
Păcatele nu se prescriu cu o decizie de pensionare și nici nu se spală cu două lăzi de roșii „bio” . Vom reveni. (Cristina T.).
-
Evenimentacum 6 zileTransport Persoane Romania Germania – Topala Travel
-
Evenimentacum 2 zileHarta-firmelor.ro: platforma gratuită care arată cine se află în spatele companiilor din România
-
Uncategorizedacum 4 zileHONOR a lansat în China HONOR Magic9 Pro Max, cu un flux profesional complet pentru producție cinematografică dezvoltat împreună cu ARRI
-
Uncategorizedacum 5 zileDe la streaming la gaming: divertisment pentru serile de toamnă
-
Uncategorizedacum 4 zileELKO anunță 5 beneficii ale supravegherii mobile cu Axis | Exemple din diferite industrii
-
Uncategorizedacum 4 zileAxis BootCamp 2026: demonstrații tehnice și experiență practică la Snagov
-
Uncategorizedacum 4 zileZyxel Networks le oferă furnizorilor de servicii gestionate (MSP) și companiilor în creștere posibilitatea de a face mai mult cu mai puține resurse, prin intermediulcelei mai recente actualizări Nebula
-
Uncategorizedacum 3 zileViitorul tehnologiei de securitate in Europa, dezbatut la Romanian Security Fair 2026

