Exclusiv
Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.
Cazul Iulius Filip – deținut politic și obiectiv ,,FODOR” al Securității înainte de 1989, vorbește și azi, după 40 ani despre fapte, personaje și instituții care încă au un rol activ în societatea capitalistă românească, la cel mai înalt nivel. Printre personaje și instituții:Gheorghe Mușat – fondatorul casei de avocatură Mușat și Asociații. El este sursa ,,MIRON” infiltrată de securitatea București în înschisoarea Aiud, pentru înrăutățirea situației juridice a deținuților politici, printre care și Iulius Filip; Gheorghe Mușat a turnat și voluntar, înainte să fie încadrat ca sursă.Augustin Lazăr – actual procuror general al României, la momentul detenției lui Iulius Filip acționând sub ,,masca răzbunării” partidului comunist Român, ca procuror comunist notat doar cu ,,foarte bine”, în fapt biciul securității pe Iulius Filip și pe deținuții politici de la Aiud;Serviciul Român de Informații, care suferă de o amnezie profundă privind cadrele securității preluate în 1990, dar luptă ca un partener de nădejde al NATO. Am pus cap la cap documente care încep să apară dar și informații în exclusivitate, și am detaliat, pe blogul personal, precizeaza pe pagina sa de socializare Radu Teodor Soviani.
Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.
,,Erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”, povestește Iulius Filip, deținut politic la Aiud care astăzi, 14 aprilie 2019, marchează 32 de ani de la prima noapte în libertate, după mai mult de 5 ani de detenție și tortură. El a executat întreaga pedeapsă la care a fost condamnat în 14 decembrie 1981, pentru propagandă împotriva orândirii socialiste. Două personaje cheie au contribuit la executarea întregii pedepse a deținuților politici de la Aiud, lui Iulius Filip fiindu-i refuzată liberarea condiționată: Augustin Lazăr, actualul procuror general al României, la acel moment șeful comisiei de liberare condiționată a penitenciarului Aiud și Gheorghe Mușat actual avocat de afaceri și avocat al lui Klaus Iohannis în dosarul cu casele obținute în baza unui testament falsificat, fost ofițer al Securității și turnător al Securității sub numele ,,Miron”.
Cazul Iulius Filip – deținut politic și obiectiv ,,FODOR” al Securității înainte de 1989, vorbește și azi, după 40 ani despre fapte, personaje și instituții care încă au un rol activ în societatea capitalistă românească, la cel mai înalt nivel. Printre personaje și instituții:
- Gheorghe Mușat – fondatorul casei de avocatură Mușat și Asociații. El este sursa ,,MIRON” infiltrată de securitatea București în înschisoarea Aiud, pentru înrăutățirea situației juridice a deținuților politici, printre care și Iulius Filip; Gheorghe Mușat a turnat și voluntar, înainte să fie încadrat ca sursă.
- Augustin Lazăr – actual procuror general al României, la momentul detenției lui Iulius Filip acționând sub ,,masca răzbunării” partidului comunist Român, ca procuror comunist notat doar cu ,,foarte bine”, în fapt biciul securității pe Iulius Filip și pe deținuții politici de la Aiud;
- Serviciul Român de Informații, care suferă de o amnezie profundă privind cadrele securității preluate în 1990, dar luptă ca un partener de nădejde al NATO.
Documentele prezentate în exclusivitate de către Sorina Matei în data de 12 aprilie 2019, la B1TV (printre ele o notă informativă cu sursă ,,Miron” din 14 octombrie 1986, dovedesc fără niciun fel de dubiu, că ,,sursa” Miron (Gheorghe Mușat) l-a turnat pe deținutul politic Iulius Filip:

Cine a fost Gheorghe Mușat
A fost ofițer activ al Securității Statului între 1970-1983, conform unei caracterizării intrate în posesia CNSAS și dezvăluită încă din Septembrie 2010 de către ancheteonline.ro: ,,A fost ofițer activ în Ministerul de Interne între anii 1970-1983. În cei 13 ani cât și-a desfășurat activitatea, s-a remarcat ca ofițer energic, conștiincios, perseverent, care a muncit cu simț de răspundere pentru executarea atribuțiilor de serviciu. A fost serios, disciplinat, cu o comportare corectă’‘. A urcat până la gradul de locotenent major în Securiate, până când este trecut în rezervă, în 1983.
Notă: una dintre modalitățile de legendare ale fostei securități pentru ofițeri încă activi era TRECEREA ÎN REZERVĂ pentru a fi relocați pe un alt palier de conspirare. Spre exemplu. Mugur Isărescu a fost legendat în turnător, sub numele de cod Manole.
Revenind la Mușat, după trecerea sa în rezervă în 1983, devine avocat. CNSAS a solicitat recent Serviciului Român de Informații să predea listele cu ofițeri ai Securității care au intrat la facultatea de drept, FĂRĂ EXAMEN DE ADMITERE, beneficiind de statutul de ofițer. Foarte probabil, Gheorghe Mușat se află printre ei.
ARESTAREA LUI MUȘAT. LEGENDAREA.
În data de 28 martie 1984, potrivit ancheteonline.ro, Gheorghe Mușat este arestat pe motiv că a dezvăluit unor cunoștințe calitatea sa de fost ofițer de securitate, lucru pe care îl susține și el.
Aceasta pare mai degrabă o legendă pentru trecerea pe un alt palier informativ al Securității, întrucât și atunci și acum, pentru deconspirare, pedepsele erau de 25 de ani.
Or, Gheorghe Mușat este condamnat prin sentința 771/9 octombrie 1984 la doar 5 ani și 4 luni de închisoare (din care va excuta doar 4, fiind eliberat condiționat în ianuarie 1988, posibil de același Augustin Lazăr). Capetele de acuzare erau: ,,divulgare de date privind munca operativă a organelor de securitate, deținere de mijloace folosite în munca de securitate și nerespectarea regimului privind mijloacele de plată străine”. Un fost ofițer al Securității Statului mi-a mărturisit că astfel de capete de acuzare erau folosite pentru ofițeri ai securității care erau prinși cu găinării, folosindu-și funcția.
O altă sursă îmi confirmă că motivul pentru care a fost condamnat Gheorghe Mușat prin sentința 771/9 octombrie 1984 este infracțiunea de DELAPIDARE. Dacă e așa, de ce a ajuns un deținut de drept comun în preajma deținuților politici de la Aiud? A fost infiltrat, legendat?
Răspunsul din documente OFICIALE.
Începând cu data de 13 iulie 1986, Gheorghe Mușat, aflat în Penitenciarul Aiud, a devenit OFICIAL turnător al Securității, sub numele de ,,Miron”. așa cum demonstreză documentele CNSAS reținute în sentința nr. 7814 din dosarul 6433/2/2010 judecat de Curtea de Apel București, sentință pronunțată în 21 decembrie 2011. Extras din Sentință:

,,Motivul recrutării l-a reprezentat încadrarea informativă a deținuților din acest penitenciar‘‘ se reține în sentință, care citează din nota de recrutare pusă la dispoziție de CNSAS. Rețineți data: 13 iulie 1986.
Mușat este recrutat așadar ca informator al Securității de Gheorghe Lazăr (din Penitenciarul Aiud), la numai 5 zile după ce Augustin Lazăr, actualul procuror general al României, pe atunci șef al comisiei de liberări condiționate îl condamna practic încă o dată pe Iulius Filip să execute întreaga pedeapsă, alegând modalitatea de a îi refuza ultima posibilitate de eliberare condiționată, deși îndeplinise fracția de pedepsă care îi permitea eliberarea condiționată, întreaga condamnare urmând să fie ispășită la 13 aprilie 1987. Era al doilea refuz, pentru motive similare. Documentul este datat 13 iulie 1986:

Documentul semnat de către Augustin Lazăr în data de 13 iulie 1986 reține ca motiv al refuzului unei propuneri de eliberare condiționată: ,,Starea de fapt: În ultima perioadă a purtat discuții dușmănoase la adresa RSR, a redactat mai multe materiale, scrisori și memorii cu conținut dușmănos pe care le-a difuzat atât cunoscuților cât și unor organe oficiale”.
Ca MENȚIUNI SPECIALE reține: ,,NU A DAT DOVEZI DE ÎNDREPTARE. A mai fost discutat în comisia de propuneri la 9 iulie 1985 și a fost amânat 1 an.. Nu a făcut cerere pentru liberare condiționată. În timpul amânării nu a fost pedepsit”. Și propunerea comisiei conduse de Augustin Lazăr (facsimil): ,,Filip Iulius nu poate fi eliberat condiționat, se amână la termen, respectiv 13 04.1987, pentru că timpul executat nu prezintă garanția unei deplinei reeducări”, stabilea șeful comisiei de propuneri, Augustin Lazăr.

Din documentele CNSAS care au stat la baza sentinței Curții de Apel București din 2011 prin care Gheorghe Mușat a fost demonstat ca turnător al Securității și chiar Curtea a constatat că a făcut poliție politică (decizie de poliție politică anulată în calea de atac de prietenoasa instanță cu Gheorghe Mușat a ICCJ) aflăm și CUM a fost recrutat Gheorghe Mușat, de CINE, și CÂND.
GHEORGHE MUȘAT A TURNAT VOLUNTAR ANTERIOR RECRUTĂRII, ÎNAINTE DE A FI RECRUTAT CA INFORMATOR.
Ofițerii Direcției IV – Contrainformații, căpitan Torja Iosif și lt.col. Lazăr Gheorghe din închisoarea Aiud (rețineți numele Gheorghe Lazăr, apare în comisia prezidată de Augustin Lazăr fiind cel care a avansat/i-a argumentat lui Augustin Lazăr, fără să fie contrazis, că Iulius Filip ,,nu a dat dovezi de îndreptare”), concluzie cu care Augustin Lazăr a fost de acord. Gheorghe Lazăr și Torja Iosif primesc de la Securitatea București misiunea de a îl ,,recruta” pe Gheorghe Mușat, ca informator, sub numele Miron, anterior datei de 13 iulie 1986.
Documentele de la CNSAS citate de ancheteonline arată că Gheorghe Lazăr întocmește următorul raport:
,,Raportez că sus-numitul corespunde scopului propus. Cunoscând activitatea pe care o desfășoară organele noastre, este profund afectat de situația în care se află, iar din discuțiile purtate cu el rezultă că este hotărât să facă orice pentru a dovedi că nu este dușman al orânduirii noastre. A făcut afirmații că nu și-a schimbat concepțiile și atașamentul față de politica statului nostru, chiar dacă are unele nemulțumiri în ceea ce privește pedeapsa primită. A cerut să îi acordăm sprijin, în sensul de a nu-l lăsa să se abrutizeze, să îl scoatem la o activitate oarecare, pentru a obține dreptul de a-și vedea familia mai des”. Raportul este anterior datei recrutării.
Cei doi securiști, Gheorghe Lazăr și Iosif Torja arată că ,,rezervistul” Securității, Gheorghe Mușat le-a înmânat imediat 20 de materiale cu privire la colegii săi deținuți. Rețineți, anterior recrutării din 13 iulie 1986, VOLUNTAR.
Este foarte probabil ca printre aceste informări să se fi aflat și cele care au stat la baza/au fost folosite în raportul întocmit de Gheorghe Lazăr și asumat de către Augustin Lazăr(actualul procuror general al României) pentru RESPINGEREA ELIBERĂRII CONDIȚIONATE a deținutului politic Iulius Filip, în data de 8 iulie 1986, pe motiv de ,,discuții dușmănoase la adresa RSR” și ,,nu a dat dovezi temeinice de îndreptare”, deși nu fusese pedepsit în ultimul an. Se desprinde concluzia că amânarea din iulie 1986 a fost motivată, exclusiv, de TURNĂTORII.
Turnătoriile făcute voluntar de către Mușat au fost considerate valoaroase anterioar recrutării ca informator și refuzului eliberării lui Iulius Filip și au fost valorificate de către Gheorghe Lazăr, probabil chiar în dosarul de respingere a eliberării condiționate din 8 iulie 1986 din moment ce, CNSAS a descoperit și înmânat instanței civile următorul document de RECRUTARE a turnătorului Gheorghe Mușat:
,,Astăzi (13.07.1986), am procedat la efectuarea recrutării informatorului MIRON. Candidatul după ce a fost adus la locul recrutării a manifestat receptivitate la observațiile făcute, promițând că pe viitor va dovedi prin fapte că este un element corect și că nu va face nimic și că nu va permite nici altora din jurul lui să comită acte ce contravin prevederilor regulamentare”.
Documentul prezentat în 12 aprilie 2019 de Sorina Matei și care se găsește publicat de ziariștionline.ro (AICI) reprezintă o notă informativă a turnătorului ,,sursa” Miron (Gheorghe Mușat), este adresată lui Gheorghe Lazăr și datat 14 octombrie 1986:

Documentul ,,Notă informativă privind pe Filip Iulius”, cu sursă MIRON, este datat 14 octombrie 1986, poartă ștampila CNSAS și cel puțin data de la care era disponibil la CNSAS 18.10.2002. Conținutul lui demonstrează că Miron (Gheorghe Mușat) acționează în linie cu motivul pentru care a fost încadrat informativ de securitate, ca turnător: ,,încadrarea informativă a deținuților”.
Textul informării (publicat pentru prima dată AICI, provine din dosarul de urmărire informativă ,,obiectiv FODOR”, făcut de Securitate lui Iulius Filip. Iată și textul, din 14 octombrie 1986.
,,După pedeapsa cu izolarea pe care a primit-o în luna august am remarcat o schimbare în comportarea lui FILIP IULIUS în sensul că a devenit mai reţinut în comentariile sale politice cît şi în relaţiile cu ceilalţi colegi de cameră schimbare datorată şi faptului că a primit reproşuri din partea fiecăruia, datorită atitudinii şi comportării lui în cameră şi în special datorită unor comentarii despre unii colegi de cameră, comentarii făcute în lipsa acestora. (Şi faţă de alţi deţinuţi de pe secţie). Ca urmare convorbirile lui cu ceilalţi colegi de cameră sînt reduse şi în general se rezumă la aspecte lipsite de importanţă. Sporadic, îşi manifestă nemulţumirea faţă de unele evenimente politice şi economice interne şi faţă de situaţia economică din ţara noastră, îndeosebi cu ocazia citirii unor articole din presa zilnică sau cotidiene săptămânale. În astfel de situaţii criticile lui sînt îndreptate împotriva Partidului Comunist Român, conducerii superioare de partid şi politica internă promovată de P.C.R. Contestă legitimitatea procesului de industrializare a ţării noastre luate de conducerea de partid şi de stat pe plan economic şi social îndeosebi după Congresul al IX-lea. Contestă deasemenea activitatea P.C.R. între cele două războaie mondiale şi consideră că mijloacele de publicare în masă dezinformează populaţia asupra acestei perioade cît şi în ceea ce priveşte prezentarea evenimentelor care au avut loc după anul 1944. Este un subiect asupra căruia Filip Iulius revine adesea dar de fiecare dată exprimă aceleaşi puncte de vedere şi anume că înainte de 23 august 1944 în România exista democraţie şi că după această dată a fost instaurat “regimul dictatorii.”
Turnătoria lui Mușat la adresa lui Iulius FILIP vorbește peste timp, după 33 de ani.
Rețineți cronologia:
- Gheorghe Mușat face voluntar 20 de note informative despre deținuții din Aiud, anterior datei recrutării, de 13 iulie 1986.
- În data de 8 iulie 1986, Augustin Lazăr (actualul procuror general al Romaniei), pe baza informărilor obținute de Gheorghe Lazăr de la informatori deja recrutați sau persoane care au turnat voluntar, încă nerecrutate, propune ca Iulius Filip să nu fie eliberat din închisoare și să ispășească întreaga pedeapsă, fără posibilitatea de a mai face cerere de eliberare condiționată.
- În 14 iulie 1986, o zi mai târziu după ce Gheorghe Mușat este recrutat ca informator sub numele Miron, Iulius Filip îi scrie această scrisoare lui Augustin Lazăr, actual procuror general, atunci ,,Președintele Comisiei de Propuneri”. Scrisoarea începe așa: ,,Frate române, am citit caracterizarea pe care mi-ați făcut-o și cunosc cine v-a pus la dispoziție materialul informativ”
- Ulterior transmiterii acestei scrisori, turnătoria lui Gheorghe Mușat din 14 octombrie 1986, demonstrează că Iulius Filip a fost pedepsit încă o dată, cu IZOLARE, în luna august. Mușat își face datoria asumată de TURNĂTOR și raportează prin nota informativă din 14 octombrie 1986 că ,,Filip Iulius a devenit mai reținut în comentariile sale politice cât și în relațiile cu ceilalți colegi de cameră datorită faptului că a primit reproșuri din partea fiecăruia (nota mea: se înțelege că și din partea lui Mușat, în line cu angajamentul semnat), datorită atitudinii și comportării lui”
- Prin aceeași notă informativă, Gheorghe Mușat îl toarnă încă o dată pe Iulius Filip: ,,Criticile lui sunt îndreptate împotriva Partidului Comunist Român, conducerii superioare de partid” (…) ,,Este un subiect asupra căruia revine adesea dar de fiecare dată exprimă aceleași puncte de vedere și anume că înainte de 23 august 1944 în România exista democrație, și că după această dată a fost instalat ,,regimul dictatorial”’
Mai aveau nevoie Augustin Lazăr și Gheorghe Lazăr de alte argumente decât cele oferite prin turnătoria lui Gheorghe Mușat, că Iulius Filip ,,NU DĂ DOVEZI DE ÎNDREPTARE”?. Eu spun că erau suficiente, cu știința lui Augustin Lazăr, care oricât ar vrea să se vopsească acum în paiață a Securității, nu putea să nu aibă acces ca șef al Comisiei de propuneri la notele și susținerile lui Gheorghe Lazăr care curpindeau informările lui Gheorghe Mușat și ale altora.
Acest lucru demonstrează cu grad mare de probabilitate că, atâta timp cât Iulius Filip știa cine a pus la dispoziție ,,materialul informativ” – așa cum a arătat în scrisoarea către Lazăr din 14 iulie 1986, pentru care a fost băgat la izolare, și Augustin Lazăr ȘTIA atât despre Gheorghe Mușat, cât și despre angajamentul lui cu Securitatea.
Foarte probabil același Augustin Lazăr (sau urmașul lui) a făcut propunerea de eliberare condiționată în preajma lunii ianuarie 1988 a lui Gheorghe Mușat – informatorul ,,Miron”, tocmai pentru că Mușat, devenit în 1986 turnător și contribuind la menținerea în pușcărie a deținuților politici, ,,a dat dovezi de îndreptare/reeducare, pe deplin”.
Gheorghe Mușat a fost eliberat din închisoare înainte de termen și pentru că a contribuit la argumentele folosite de securitate ca adevărații deținuți politici să rămână în închisoare. Ca Iulius Filip.
Acest lucru nu putea fi validat atunci decât de Augustin Lazăr (actualul procuror general al Președintelui Iohannis) la acel moment șef al comisiei de propuneri din penitenciarul Aiud (sau de succesorulu lui). Iar validarea s-a făcut pentru cel pe care l-a cunoscut, informatorul Miron, și care este avocatul lui Klaus Iohannis în dosarul cu casele obținute prin fraudă, pe baza unui testament falsificat, așa cum ați putut citi în exclusivitate, în urmă cu mai mult de 2 ani, în februarie 2017, aici:
Ce s-a întâmplat cu Gheorghe Mușat/Informatorul Miron, după eliberararea lui înainte de termen, din Aiud.
Iulius Filip este eliberat din închisoare fix în urmă cu 32 de ani, în 13 aprilie 1987, după ispășirea INTEGRALĂ a pedepsei.
Gheorghe Mușat mai stă în misiunea sa informativă de turnare a deținuților politici, până în ianuarie 1988, iar referatul făcut de ofițerul de securitate Negrilă Silviu (Direcția a IV-a Cluj), dezvăluit pe baza documentelor CNSAS văzute de anchteonline.ro, este aprobat de maiorul Aioanei Constantin, Șef Serviciu V, Direcția IV, și este pus în libertate.
,,Informatorul deținut MIRON a fost recrutat la data de 13.07.1986, pentru acoperirea informativă a deținuților condamnați contra securității statului, fiind dirijat în acțiuni informative. In activitatea de informare a organului nostru, informatorul a avut un aport informativ foarte bun, furnizând peste 100 de materiale cu conținut operativ. Informatorul s-a dovedit loial, sincer atașat de organul nostru, preocupat de realizarea sarcinilor și păstrarea în deplin secret a conspirativității legăturii cu organul nostru. Pe parcursul verificării nu a rezultat să fie preocupat de comiterea unor acțiuni negative.”.
În 13 aprilie 1987, Iulius Filip, condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, este eliberat după executarea întregii pedepse de 5 ani și 4 luni închisoare.
Tot ancheteonline.ro a arătat că, după ce Mușat este pus în libertate în ianuarie 1988 ,,este contactat din nou de securiști care îi propun să îl urmărească pe un fost coleg de celulă, ce tocmai ieșise și el din închisoare, după ce inspășise 6 ani pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste‘‘. Iulius Filip?
Documentele văzute de ancheteonline.ro arată că Gheorghe Mușat ,,își arată hotărârea de sprijini organele de securitate” și se întâlnește cu fostul său coleg. Cu alte cuvinte, Gheorghe Mușat repetă rețeta turnătoriilor voluntare, de data aceasta aflat în libertate și cu angajamentul de turnător ,,Miron” expirat, întrucât, prin punerea în libertate, scopul transformării oficiale a lui în turnătorul Miron începând cu 13 iulie 1986 ,,acoperirea informativă a deținuților contra securității statului” nu mai putea fi îndeplinit, întrucât Mușat era liber și nu mai avea acces la deținuți.
Era nevoie nevoie astfel să fie reciclat și să treacă pe un alt palier de conspirativitate, după eliberare? Securitatea făcea asta în acele vremuri…
La dosarul care a stat la baza declarării în primă instanță a activității de poliție politică a lui Gheorghe Mușat, se găsește, potrivit ancheteonline.ro și un raport din martie 1988, întocmit de șeful Securității București, colonelul Gheorghe Goran, prin care propune ,,reînregistrararea informatorului Miron”. Martie 1988.
La momentul investigației ancheteonline.ro (Mihai Ionescu, Septembrie 2010), SRI nu mai trimisese la CNSAS, deși legea obligă, soluția dată de Securitate privind propunerea ,,reînregisrării informatorului Miron” și trecerea pe un alt palier de conspirativitate a acum avocatului, Gheorghe Mușat.
Deși nu a fost tranmisă de SRI la dosar, ne putem închipui ce soluție putea să aibă o propunere de reînregistrare ca informator făcută de Șeful Securității București, care trebuia aprobată de aceeași persoană, respectiv tot șeful Securității București? Exceptând situația în care Gheorghe Goran era complet nebun, eu nu pot întrezări o soluție de respingere a propriei propuneri.
Ulterior momentului propunerii colonelului de Securitate Goran Gheorghe (șeful securității municipiului București), respectiv în noiembrie 1988 (la 8 luni după propunerea de reînregistrare a lui Mușat), tot în dosarul de urmărire informativă a a lui Iulius Filip (dosar FODOR) apre o notă datată 13 noiembrie 1988:
,,În cadrul acțiunii ,,Petarda”, vă rugăm să ne comunicați cât mai urgent posibil cum este cunoscut de către dvs. Numitul Filip Iulius”. A comunicat Gheorghe Mușat ,,cum este cunoscut” de către el Iulius Filip, în urma notei din 13 noiembrie 1988?
Dacă da, înseamnă că cel mai probabil revoluția din 1989 l-a prins pe un alt palier de conspirativitate, unul în care șeful Securității București i se adresa colegial, cu ,,dvs”
Iulius Filip era încă în țară la momentul 13 noiembrie 1988. El a părăsit România, împreună cu întreaga familie în 13 decembrie 1988, la o lună după ce șeful securității București cerea informații despre el. Dosarul lui de urmărire informativă ,,FODOR” se încheie abia în 29 iunie 1989, dat fiind că rămăsese fără obiect pentru Securitatea din România (Iulius Filip părăsind țara în 13 decembrie 1988 și mutându-se cu familia în SUA).
A predat SRI dosarul ,,Petarda” la CNSAS și răspunsul comunicat în urma solicitării din 13 noiembrie 1988 a colonelului Goran, cel care a propus reînregistrarea informatorului Miron? NU!.
Acest lucru este relevat într-un interviu din 20 octombrie 2014, cu Valentin Hurduc, cel care a publicat ziarul clandestin ,,Luneta” și care, la o zi după ce colonelul Goran cerea informații în această operațiune, punea, în 14 noiembrie 1988, teanc de manifeste pe portbagajul unui autoturism LADA, înmatriculat cu ,,corpul diplomatic”, la intersecția străzilor Sahia cu Batiște (ceea ce dovedește că Securitatea avea din timp informații privind tipărirea și răspândirea unor manifeste).

De ce ar fi răspuns SRI în septembrie 2004 că ,,în urma verificărilor efectuate în evidențele de securitate nu a fost identificate documentele menționate”, deși din nota șefului securității București, Goran reiese că s-au făcut acțiuni în dosarul ,,Petarda”? CUMVA PENTRU A ÎȘI PROTEJA INFORMATORII/OFIȚERII ACOPERIȚI/CADRELE DE ÎNCREDERE PRELUATE DUPĂ 1989, la SRI?
Ce statut a avut Gheorghe Mușat, fost ofițer al securității și turnător de deținuți politici sub numele ,,Miron” după momentul propunerii de reînregistare, ca turnător, din martie 1988? Într-un episod următor. Până atunci:
Concluziv pentru acest prim episod:
- Gheorghe Mușat fost ofițer al Securității și actual avocat al Președintelui Klaus Iohannis, l-a turnat la Securitate pe deținutul politic Iulius Filip
- Turnătoriile lui Gheorghe Mușat făcute în penitenciarul Aiud, au fost folosite de Gheorghe Lazăr, cadru al Securității și de Augustin Lazăr (președintele comisiei de propuneri) pentru a înrăutăți situația deținuților politici. Pentru Iulius Filip asta a însemnat inspășirea INTEGRALA a pedeapsei, și eliminarea posibilității de a fi eliberat condiționt, deși nu fusese pedepsit, exclusiv pe turnătorii: ,,nu a dat dovezi temeinice de îndreptare”, ,,e dușmănos”
- Augustin Lazăr, șeful comisiei de propuneri din Penitenciarul AIud, nu poate pretinde că nu îl știe pe Gheorghe Mușat încă din 1986 (sau chiar mai devreme)
- Klaus Iohannis refuză să semneze cererea de revocare a lui Augustin Lazăr – încă procuror general al României.
- Klaus Iohannis a fost apărat în procesul civil în care a pierdut casa pe care o obținuse în urma unui testament falsificat de Gheorghe Mușat, fostul ofițer al Securității și turnător al deținuților politici.
- Augustin Lazăr, ca procuror șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba a semnat rezoluțiii de clasare în dosarul caselor obținute prin fraudă de familia Iohannis, punând la mapa profesională în scopul de a fi numit de către Iohannis procuror general al României în 2016, rezoluția de clasare în dosarul cu casele al lui Iohanni.
- În acest moment, pe rolul Parchetului General condus de Augustin Lazăr, există o plângere penală privind câștigurile obținute de soții Iohannis din casele luate prin fraudă. Avocatul lui Carmen Iohannis la Parchetul condus de Augustin Lazăr este din casa de avocatură a fostului ofițer al Securității, Gheorghe Mușat.
- Augustin Lazăr ascunde faptul că avocații Mușat o asistă pe Carmen Iohannis în dosarul penal.Iată cum.
- Klaus Iohannis nu semnează propunerea lui Tudorel Toader de revocare a procurorului general Augustin Lazăr.
Fac precizarea că în data de 10 decembrie 2018 (în urmă cu 4 luni) am adresat următoarea întrebare domnului Augustin Lazăr (emailul meu în original, mai jos): ,,Având în vedere că (…) familia Iohannis a fost reprzentată de casa de avocatură a fostului lucrător al Securității, Gheorghe Mușat, condamnat înainte de 1989 pentru deturnare de sume din fondurile Securității Statului și despre care există informații publice că ar fi fost recrutat în penitenciarul Aiud sub numele ,,Miron”, fără să facă poliție politică, vă rog să îmi comunicați: a) ,,dacă doamna Carmen Iohannis este reprezentată convențional în prezentul dosar penal de avocați ai casei de avocatură Mușat și Asociații SPARL/SCPA.

Răspunsul lui Augustin Lazăr, oferit ,,cu celeritate” în 11 decembrie 2018 este fascinant pentru cel care pretinde după 4 luni că abia acum se vorbește despre Penitenciarul Aiud.
Prin adresa nr. 1581/VIII-3/2018 din 11 decembrie 2018, Augustin Lazăr, refuză să îmi confirme ceea ce eu știu din 2 surse că avocații fostului lucrător și turnător al Securității, Gheorghe Mușat, s-au ocupat de dosarul deschis pe numele lui Carmen Iohannis, dosar tergiversat de procurorii din suboridnea lui Augustin Lazăr, prin audieri inclusiv noaptea. Gheorghe Mușat s-a ocupat și de dosarul civil al lui Iohannis în care statul a obținut restituirea caselor ajunse prin fraudă în patrimoniul familiei Iohannis.
Iată răspunsul lui Augustin Lazăr

Cat aș da să fi văzut reacția lui Augustin Lazăr, în 10 decembrie 2018, când i-am reamintit prin această solicitare de date de interes public că turnătorul Miron și apărătorul lui Klaus Iohannis a fost recrutat în penitenciarul Aiud, acolo unde el a fost președintele comisiei de propuneri!!!!
Mai poate pretinde vreodată Augustin Lazăr că nu l-a cunoscut pe Gheorghe Mușat, avocatul lui Klaus Iohannis?
Mai poate pretinde vreodată Klaus Iohannis că nu a beneficat de serviciile (și încă beneficiază) unor foști securiști și turnători ai securității, care au înrăutățit situația juridică a deținuților politici de la Aiud?
Poate nega Klaus Iohannis că legăturile documentate dintre turnătorul securității – Gheorghe Mușat și ,,biciul securității” – Augustin Lazăr (cel pe care Iohannis refuză să îl revoce) trec, prin intermediul lui Gheorghe Mușat, prin penitenciarul Aiud,?
Mai pot pretinde Klaus Iohannis sau Augustin Lazăr că ,,scandalul Aiud” a fost inițiat la sfârșitul lui martie 2019 pentru a fi împiedicat să candideze fostul procuror comunist, în condițiile în care personal, în decembrie 2018, i-am reamintit lui Lazăr, ceea ce nu a uitat nicio zi din viața lui de procuror comunist și procuror de protocol, că îl știe pe Gheorghe Mușat, de la Aiud, unde acesta a turnat la Securitate?
Sau este momentul ca Augustin Lazăr să înțeleagă ceea ce am afirmat public încă din octombrie 2018, și anume că lustrarea sa a început? Am scris asta, aici:
Gheorghe Mușat a fost și va rămâne mereu turnătorul Miron, și este cel care, așa cum a apărut în spațiul public încă de ieri, l-a turnat pe disidentul Iulius Filip. Asta chiar dacă ICCJ, instituție aflată sub protocol cu SRI, a anulat în 25 februarie 2014 verdictul de poliție politică stabilit de Curtea de Apel București (CNSAS a argumentat cu alte cazuri decât Iulius Filip propunerea de constatare a calității de colaborator al Securității și poliție politică).
Despre cum și-a construit apărările încă din timp pentru a întoarce la ICCJ decizia Curții de Apel București și despre ceea ce pot să numesc Rețeaua Mușat, care leagă ocult persoane cheie din casa sa de avocatură cu instituții cheie ale statului de drept aflate sub tutela SRI prin protocoale TICĂLOASE, de la ICCJ, Curți de Apel, Parchetul General, inclusiv din Inspecția Judiciară, am mai scris, dar voi veni cu detalii și informații suplimentare documentate în ultimii 3 ani, într-un episod următor.

Despre fotografie: În stânga – Gheorghe Mușat – turnătorul Miron. La dreapta lui – Andrei Muraru acum consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis. Andrei Muraru a fost între 2012-2014 Președintele Institutului pentru investigare a Crimelor Comunismului. Perioada coincide cu cea în care Gheorghe Mușat a fost declarat colaborator al Securității și că a făcut poliție politică (21 decembrie 2011). Ca președinte IICMER a început campania de deconspirare a foștilor torționari din regimul comunist (Vișinescu, Ficior), dar s-a oprit după doar 2. Nu a mai continuat cu investigațiile în privința torționarilor de la Aiud, contomporani cu sursa ,,Miron”. A demisionat de la Institut în martie 2014, la numai câteva zile după ce prietenoasa ICCJ, aflată sub protocol cu SRI, anulează, pe calea excepției, decizia de poliție politică a lui Gheorghe Mușat. În decembrie 2014, Muraru devine consilierul prezidențial al lui Iohannis, nemaiapucând vreodată să îl investigheze pe Mușat
Exclusiv
când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII) – Ziarul Incisiv de Prahova
De la „băiatul de sistem” SRI–Penitenciar la angajarea fortata cu handicap: același judecător, aceeași semnătură, același dispreț
Există judecători care mai greșesc. Și există judecători care calcă, metodic, legea, logica și bunul-simț, ridicând aberația la rang de practică profesională. Personajul nostru face parte fără dubiu din a doua categorie: un produs clasic al „culoarelor” justiției, împins în sus nu în ciuda sentințelor sale de noaptea minții, ci exact datorită lor.
Acest magistrat s-a remarcat deja într-un dosar în care apărea un fost șef al Penitenciarului Ploiești, nimeni altul decât fiul unui ofițer SRI. Atunci, judecătorul a reușit performanța de a da o hotărâre flagrant în favoarea șefului de penitenciar, în condițiile în care petentul nu a fost informat vreodată că există dosarul. Dreptul la apărare a fost executat la întuneric, iar „justiția” s-a făcut în cerc închis, pentru „băieții de sistem”.
Acea magărie nu doar că nu l-a costat nimic, dar a fost urmată de avansarea magistratului. Și, ca să fie tabloul complet, de ieri acest judecător a fost avansat vicepreședinte al Tribunalului Prahova. Ziarul de investigații Incisiv de Prahova îi urează, desigur, „succes” în noua funcție – exact succesul pe care un astfel de traseu îl merită într-un sistem care și-a pierdut orice rușine.
Ziarul Incisiv de Prahova va prezenta pe larg cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești, fiu de ofițer SRI, într-un serial separat, cu toate detaliile și complicitățile aferente. Până atunci, același judecător lovește din nou, într-un alt dosar, într-un mod și mai revoltător.
Dosarul 2881/105/2024: când litigiul de muncă devine sentință împotriva angajatorului
Pe portalul Tribunalului Prahova, dosarul nr. 2881/105/2024 pare, la prima vedere, un banal litigiu de muncă:
- Secția: I Civilă – Litigii de muncă și asigurări sociale
- Obiect: contestație decizie de concediere
- Reclamant: Bădilă Viorel Cosmin
- Pârât: SC Popas Alpin SRL
În realitate, reclamantul nu este un salariat obișnuit. Este o persoană încadrată în handicap accentuat, cu insotitor permanent, recunoscut oficial de stat, cu documente medicale, cu decizie pentru însoțitor – tot pachetul juridic fiimnd menit să-l protejeze, nu să-l transforme din persoana care si-a pierdut integral capacitatea de munca într-un salariat prin „creativitatea” unui judecător de culoar.
În cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești (fiul ofițerului SRI), judecătorul a înclinat balanța cu toată greutatea în favoarea acestuia, în absența petentului.
În cazul angajatorului lui Bădilă Viorel Cosmin, aceeași balanță este folosită ca o bâtă împotriva societatii si a celui mai vulnerabil.
Și, foarte important juridic: reclamantul era deja încadrat în grad de handicap (handicap accentuat), cu toate efectele legale aferente. Judecătorul NU avea cum să „dispună” o altă interpretare/încadrare a situației de handicap, nu avea cum să ignore această încadrare și să pronunțe o soluție ca și cum handicapul ar fi opțional. Admiterea acțiunii și soluția dată în aceste condiții sunt, pur și simplu, o forțare ilegală: nu poți „reîncadra” sau eluda un handicap deja stabilit legal.
Certificatul de handicap accentuat: statul recunoaște, judecătorul șterge cu buretele
Potrivit certificatului nr. 3711/24.04.2024, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap – Consiliul Județean Prahova

- Nume: Bădilă Viorel Cosmin
- Domiciliul: Sinaia
- Încadrare: persoană cu handicap ACCENTUAT (A)
- Valabilitate: 24.04.2024 – 30.04.2028
Adică statul român spune limpede: acest om are o afecțiune serioasă, încadrată în handicap accentuat, ceea ce atrage după sine o protecție juridică specială, inclusiv în raporturile de muncă. Handicapul nu este un moft, nu este o opinie, este o realitate constatată oficial.
Și totuși, pentru magistratul „de culoar”, acest certificat pare să aibă valoarea unui bilețel mototolit. În cazul „băiatului cu SRI în familie” și trecut de șef de penitenciar, fiecare virgulă a fost transformată în pavăză. În cazul omului cu handicap, fiecare act este tratat ca zgomot de fundal.
Repetăm punctul-cheie: reclamantul era deja încadrat în grad de handicap, cu un certificat clar, valabil până în 2028. Judecătorul nu avea cum să ignore această încadrare și să pronunțe o soluție ca și cum handicapul nu ar exista din punct de vedere juridic. Orice „dispunere” sau soluție care ocolește acest fapt este nu doar imorală, ci profund ilegală.
Primarul Sinaiei confirmă gravitatea situației. Justiția o aruncă la coș
Dispoziția nr. 127/15.05.2024 a Primarului orașului Sinaia (vezi pagina 3 din setul de documente) confirmă, încă o dată, că nu vorbim despre un moft birocratic:
- Primarul, în baza certificatului de handicap accentuat,
- Aprobă indemnizația lunară pentru însoțitorul lui Bădilă Viorel Cosmin,
- Consacră necesitatea unui asistent personal,
- Invocă temeiuri legale: Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, hotărâri ale Consiliului Local, referate de specialitate,
- Stabilește aplicarea măsurii începând cu luna iunie 2024.
Cu alte cuvinte, nu doar comisia de handicap, ci și administrația locală, printr-un act oficial, recunoaște gravitatea stării persoanei și instituie măsuri concrete de protecție. Statul, prin propriile sale instituții, spune: acest om are dreptul la protecție sporită, nu la execuție.
În universul paralel al judecătorului nostru, însă, toate acestea nu mai contează. Pentru „băiatul SRI” din dosarul Penitenciarului Ploiești, s-a putut face justiție în absența petentului, în favoarea puternicului. Pentru omul cu handicap accentuat si al angajatorului, se poate face „dreptate” în absența legii, a empatiei și a oricărei urme de morală – dar cu prezența fermă a unui pix foarte curajos când lovește în cei slabi.
Dreptul muncii explică, judecătorul „de culoar” falsifică
În documentația dosarului se regăsește și o pagină dintr-un tratat de dreptul muncii (vezi pagina 4), cu pasaje subliniate pe tema:
- Încetării contractului individual de muncă,
- Obligațiilor angajatorului,
- Condițiilor și limitărilor concedierii,
- Protecției drepturilor salariatului, în special în situații de vulnerabilitate.
Dreptul muncii este limpede:
- Concedierea trebuie să respecte proceduri stricte și clare.
- Salariatul trebuie corect informat, ascultat, protejat.
- În cazul persoanelor cu handicap, protecția NU se reduce, ci se intensifică.
Mai mult: atunci când o persoană este deja încadrată oficial într-un grad de handicap, instanța NU poate ignora acea încadrare legală ca să „reconstruiască” situația după bunul-plac. Nu e negociabil: nu poți face abstracție de certificatul de handicap și de dispoziția de însoțitor, ca și cum nu ar exista, ca să-ți iasă socotelile.
Judecătorul nostru – același care, în cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești, fiu de ofițer SRI, a produs o sentință halucinantă, în absența petentului – pare să fi înțeles exact pe dos:
- pentru protejații sistemului, legea se îndoaie, se întinde, se mulează;
- pentru oamenii vulnerabili, legea se strivește și se aruncă la gunoi.
Două dosare, un singur „stil”: jos pălăria în fața puternicilor, bocancul pe gâtul celor slabi
- Cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești, fiu de ofițer SRI
- Petentul nu este informat despre existența dosarului.
- Judecătorul emite o sentință de noaptea minții, evident în favoarea șefului de penitenciar.
- Justiția se face pe întuneric, în spatele ușilor, pentru „culoare”.
- Rezultatul? Judecătorul este promovat.
- Cazul Bădilă Viorel Cosmin vs. SC Popas Alpin SRL (dosar 2881/105/2024)
- Există certificat de handicap accentuat, valabil până în 2028, emis de comisie oficială.
- Există dispoziția primarului Sinaia care confirmă nevoia de însoțitor și acordă indemnizație.
- Există doctrină solidă de dreptul muncii, subliniată, care arată clar obligațiile angajatorului și protecția salariatului vulnerabil.
- Există o încadrare de handicap deja stabilită – pe care judecătorul nu are voie să o ignore sau să o „reconfigureze” după interes.
- Și, peste toate, există un judecător cu un istoric de abuzuri „de lux”, pe filieră SRI–Penitenciar, gata să demonstreze că pentru omul bolnav și fără spate, legea e doar o iluzie.
Aceste două dosare nu sunt accidente. Sunt oglinda unui sistem în care justiția nu mai înseamnă adevăr și lege, ci relații, filiere și ascensiuni bine recompensate. Un sistem în care un judecător își permite să calce în picioare drepturi fundamentale, știind că nu doar că nu va păți nimic, dar va mai primi și o funcție de conducere – cum s-a și întâmplat: vicepreședinte la Tribunalul Prahova.
Justiția de culoar în Prahova: când ai spate pe ENE de la CSM, ești apărat
Portretul acestui magistrat, așa cum se conturează din fapte:
- Pentru fostul șef de Penitenciar Ploiești, fiu de ofițer SRI:
închide ochii la drepturile petentului, produce o sentință de noaptea minții, iar sistemul îl răsplătește cu promovarea. - Pentru un om cu handicap accentuat, recunoscut oficial de comisie și de primărie:
ignoră documente incontestabile, tratează încadrarea în handicap ca pe un detaliu incomod și transformă actul de justiție într-o farsă crudă.
Judecătorul NU trebuia să admită acțiunea în condițiile unui handicap deja încadrat legal; nu avea baza legală să dispună o altă „încadrare” sau să se comporte ca și cum acest grad de handicap nu există. A făcut-o oricum. Iar pentru această „performanță”, sistemul l-a uns vicepreședinte al Tribunalului Prahova. Repetăm, cu ironia de rigoare: Incisiv de Prahova îi urează „mult succes” în continuarea acestei cariere de laborator al injustiției.
Incisiv de Prahova nu uită și nu iartă aceste cauze
Ziarul Incisiv de Prahova nu va lăsa aceste dosare să dispară pe „culoare”:
- vom documenta pe larg abuzul din cazul Penitenciarului Ploiești și al fiului de ofițer SRI;
- vom urmări pas cu pas bătaia de joc din dosarul Bădilă Viorel Cosmin, persoană cu handicap accentuat;
- vom expune lanțul de complicități care transformă astfel de magistrați în „vedete” ale unei justiții putrede.
Când un sistem își apără oamenii cu spate CSM și calcă în picioare un om cu handicap accentuat, nu mai vorbim doar despre un judecător ratat. Vorbim despre o justiție decrepită moral, care funcționează impecabil pentru cei cu relații și devine mortală pentru cei care nu au alt scut decât legea – lege pe care acest gen de magistrat o sfidează zi de zi.
Ghicitoare: Cine va fi „mazilit” si cine va fi numit (peste cateva luni), Presedinte al Tribunalului Prahova?
Vom reveni. Cu siguranță. (Cristina T.).
Exclusiv
rachete în nori, minciună pe hârtie, milioane la casierie – Ziarul Incisiv de Prahova
Cum a prins Incisiv de Prahova „argintul din nori” și plumbul din declarații
În România de manual absurd, există un sistem „științific” care:
- trage (sau nu) rachete cu iodură de argint în nori,
- modifică (sau nu) precipitațiile,
- protejează (pe hârtie) milioane de hectare,
- dar încasează, sigur, zeci de milioane de lei anual.

Ziarul de investigații Incisiv de Prahova i-a prins pe cei din ceea ce opinia publică numește deja „mafia antigrindină” cu minciuna, cu auto-contradicțiile și cu posibile falsuri în declarații și hârtii oficiale, folosindu-se exact de documentele lor:
- Adresa AASNACP nr. 1965/03.04.2026,
- răspunsul AASNACP nr. 1965/06.05.2026,
- Raportul de activitate AASNACP 2025, nr. 25/14.01.2026,
- răspunsul Administrației Naționale de Meteorologie nr. 2853/05.06.2026.
Din aceste acte, nu din pamflete, reiese un adevăr greu de înghițit: argintul stă în nori, dar tupeul curge în instituții.
Bilanțul de mediu din 2007: Sfânta Scriptură a ignoranței planificate
În răspunsul oficial AASNACP nr. 1965/06.05.2026, Autoritatea scoate din dulap Bilanțul de mediu din 2007 pentru Unitatea Pilot Prahova, înregistrat la MADR sub nr. 232154/30.10.2007.
Ni se spune senin că acest studiu:
- „își menține relevanța”,
- deși domeniul e „dinamic” și „poate necesita actualizări”.
Tradus din biserica birocratică în limba fermierului:
„Știm că e vechi, știm că ar trebui făcut altul, dar nu ne riscăm: ăsta ne convine.”
Între timp:
- schimbările climatice au devenit axă centrală în toate strategiile,
- programul antigrindină se întinde până în 2040,
- dar temelia lui rămâne un document din 2007, când România abia descoperea „climate change” la televizor.
Incisiv de Prahova demonstrează, din chiar scrisul AASNACP, că statul român vrea să conducă vremea până în 2040 cu o legitimație expirat‑ștampilată din 2007.
„Sub limita de cuantificare”, peste limita de tupeu
În paginile 2–3 ale răspunsului AASNACP nr. 1965/06.05.2026, instituția invocă „studii 2019–2023” care ar arăta că argintul este „sub limita de cuantificare”.
Ce NU se dă:
- niciun punct de prelevare,
- nicio dată brută,
- nicio distanță față de punctele de lansare,
- nicio clarificare: argint total sau iodură de argint?,
- nicio zonă martor,
- nicio metodologie verificabilă.
Pe înțelesul tuturor:
„Avem analize, dar nu vi le arătăm. Credeți-ne pe cuvânt, că oricum nu e treaba voastră.”
Sintagma „sub limita de cuantificare” este folosită ca plapumă pentru orice întrebare incomodă: apă, sol, vegetație, pești, albine, oameni – totul intră la „nu avem atribuții, dar suntem siguri că e bine”.
Capodopera cinismului: Program 2024–2040, studiu după, când om fi
În pagina 5 a răspunsului AASNACP, scrie negru pe alb:
„După aprobarea Programului Național Antigrindină 2024–2040, în anul următor urmează să fie achiziționat studiul privind impactul asupra mediului și influența intervențiilor active asupra regimului de precipitații.”
Deci:
- Întâi aprobi un program care trage rachete cu iodură de argint până în 2040.
- Apoi, când te dezmeticești, promiți că vei cumpăra un studiu să vezi ce faci, de fapt, cu atmosfera.
Orice fermier cu bun simț știe regula:
„Mai întâi vezi ce bagi în nor, apoi începi să tragi.”
Mafia antigrindină, acoperită de hârtii oficiale, aplică însă regula inversă:
„Întâi tragem. Dacă nu se plânge nimeni cu acte, facem și un studiu… poate… cândva.”
Incisiv de Prahova consemnează această frază ca probă scrisă a unei politici publice făcute pe sistemul „semnezi întâi, gândești mai târziu”.
Deliciul juridic: „Nu avem atribuții, dar garantăm că e totul bine”
Tot în pagina 5, AASNACP recunoaște negru pe alb că nu are atribuții pe:
- sănătatea populației,
- lanț trofic,
- fructe, legume, produse apicole,
- organisme acvatice.
Cu aceeași semnătură, instituția declară că nu există efecte negative semnificative.
Logica oficială:
„Nu e treaba noastră să verificăm dacă vă îmbolnăviți, dar vă asigurăm că nu vă îmbolnăviți.”
Această contradicție, documentată și analizată de Incisiv de Prahova, este:
- o mină de aur juridică pentru contestații,
- un posibil caz de abuz de autoritate intelectuală,
- și teren fertil pentru suspiciuni de fals intelectual și inducere în eroare a publicului.
Internaționale la apel: WMO, UNEP, IPCC – icoane de pus în geam
În paginile 3–4 din răspunsul oficial, AASNACP invocă:
- Weather Modification Association,
- Organizația Meteorologică Mondială (WMO),
- UNEP,
- IPCC,
- Agenția Europeană de Mediu (EEA).
Dar:
- fără pagini concrete,
- fără citate tehnice,
- fără condiții de aplicare,
- fără dovezi că România a respectat standardele lor.
Pe scurt:
„Nu știm să demonstrăm nimic local, dar ne rugăm la WMO.”
În realitate, cum arată analiza critică publicată de Incisiv de Prahova, tocmai aceste nume grele deschid ușa:
- cererilor de documente pe standarde WMO/UNEP/IPCC,
- verificării dacă România chiar a respectat principiile de prudență, monitorizare, transparență și consultare.
Documentele oficiale arată însă un mare gol acolo unde ar trebui să fie date, nu invocații religioase la instituții internaționale.
Raza de 20 km și vântul salvator „din nord-vest”
AASNACP susține, doct:
- că rachetele au „rază de influență localizată, ~20 km”,
- că „direcția predominantă a curenților atmosferici (din nord-vest)” rezolvă problema influenței în anumite județe.
Lipsește, însă, tot ce contează:
- modele de dispersie anexate,
- profiluri de vânt pe altitudine,
- date radar corelate cu momentele de lansare,
- măsurători reale de depunere.
„20 km” e, în aceste condiții, un număr de pus în PowerPoint, nu o concluzie științifică.
„Curenții din nord-vest” sunt o linie dreaptă pe harta pentru clasa a V-a, nu o analiză dinamică a atmosferei.
2025 – Anul în care Sistemul Antigrindină a păzit nimicul, pe bani adevărați
Din Raportul de activitate AASNACP 2025, nr. 25/14.01.2026, analizat și demontat în memoriul Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova și în anchetele Incisiv de Prahova, rezultă un tablou grotesc:
- Zero activități operaționale de combatere a grindinei;
- 104 puncte de lansare ținute în regim de „pază și conservare”;
- fermierii – sub cerul liber, fără niciun serviciu real;
- sistemul – cu buget aproape integral executat.
Câteva cifre din raport:
- în text: ~88,277 milioane lei alocați, cu execuție 98,48%;
- în tabel: 96,01 milioane lei cheltuiți;
- din aceștia:
- 82,80 milioane lei – pază și monitorizare infrastructură,
- 9,31 milioane lei – salarii,
- 3,90 milioane lei – bunuri, servicii, utilități.
Matematica e „creativă”, banii sunt foarte reali.
Când nici măcar suma exactă nu e clară între text și tabel, cum să mai crezi în „știința” cu care ar fi dirijate norii?
2.300.000 hectare „protejate”: câmpul de luptă de pe hârtie
Pentru anii 2022, 2023 și 2024, raportul AASNACP repetă aceeași cifră magică:
- 2.300.000 ha „protejate”.
În 2024:
- 99 puncte de lansare,
- 76 activități de intervenție,
- 2.674 rachete,
- dar aceeași 2,3 milioane ha, fără:
- defalcare pe județe,
- tip de folosință,
- tip de cultură,
- identificare fermieri beneficiari.
În 2025, când nu există intervenții operative, noțiunea de „suprafață protejată” devine o glumă administrativă. Protejată de ce? De formulare? De pix?
Memoriul fermierilor și investigațiile Incisiv de Prahova pun întrebarea de bun-simț:
„Vorbim de hectare reale de culturi, sau de hectare fantomă, desenate la birou pentru a justifica bugete grase?”
Omologarea și studiile de impact: întâi tragem ani la rând, apoi „vedem noi”
Raportul AASNACP 2025 recunoaște că:
- în 2025 se elaborează programul de omologare,
- se scriu caiete de sarcini pentru studii de impact,
- se pregătesc documentații privind datele meteo și protecția mediului.
Adică:
„După ani de funcționare (2016–2024), în 2025 abia ne apucăm de actele care să legitimeze tehnic și legal ce am făcut până acum.”
Întrebarea fermierilor, preluată și amplificată de Incisiv de Prahova, este frontală:
„În baza a ce exact ați tras rachete și ați modificat precipitațiile între 2016 și 2024, dacă în 2025 abia lucrați la omologări și studii de impact?”
ANM: „Noi doar dăm prognoze, nu răspundem de rachetele voastre”
În răspunsul cu nr. 2853/05.06.2026, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) explică, pe scurt, că:
- rolul său este de suport meteorologic și furnizare de date,
- activitățile SNACP se desfășoară în baza Legii 173/2008 și a unei hotărâri de Guvern din 2013,
- competențele și responsabilitățile privind rachetele antigrindină revin structurilor specializate ale SNACP, nu ANM.
ANM spune clar:
- nu avizează direct infrastructura de rachete,
- nu răspunde de omologarea tehnicii,
- nu confirmă și nu infirmă impactul asupra precipitațiilor sau mediului – doar furnizează prognoze și date.
Cu alte cuvinte, cum se vede din actele analizate de Incisiv de Prahova:
„Nu noi ținem racheta în mână. Noi doar spunem când vine norul.”
Astfel, lanțul responsabilității pentru intervențiile active în atmosferă rămâne:
- bine plătit,
- bine compartimentat,
- prost asumat.
Audit intern: curat pe hârtie, murdar în realitate
Raportul AASNACP 2025 notează că:
- auditul intern nu a găsit nereguli.
Nu e greu de înțeles de ce:
- nu s-au întrebat suprafețe reale de culturi agricole,
- nu s-a calculat costul real pe hectar protejat,
- nu s-a verificat dacă există zone martor, măsurători post-intervenție, studii independente,
- nu s-a întrebat dacă fermierii au fost vreodată consultați.
Un audit care verifică doar dacă antetul e aliniat și ștampila e rotundă nu are cum să deranjeze mafia antigrindină. Doar o încurajează.
Fermierii trag semnalul: „Frână până vedem ce-am plătit și ce ne-ați făcut”
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova cere, prin documente oficiale, iar Incisiv de Prahova face public:
- execuția bugetară detaliată pe 2025, cu toate contractele,
- lista celor 104 puncte de lansare, cu cost per punct și entitatea care le păzește,
- studiile de impact (dacă există) privind iodura de argint, seceta, solul, apa, apicultura, sănătatea publică,
- metodologia de calcul pentru cele 2.300.000 ha „protejate”, cu defalcare reală (județ, cultură, fermier),
- rapoartele operative și meteorologice 2016–2024,
- documentele de omologare reale, nu doar intenții.
Și, mai ales:
- audit extern independent,
- control al Curții de Conturi,
- blocarea extinderii sistemului până la omologare completă, studii independente și raport cost–beneficiu real,
- clarificarea răspunderii administrative, civile și patrimoniale dacă suprafețele au fost umflate sau fictive.
Concluzie: Statul ține cu grindina, fermierii țin cu viața
Din toate documentele oficiale și din analiza critică publicată de Incisiv de Prahova rezultă un tablou greu de contestat:
- un sistem extins până în 2040,
- bazat pe un bilanț de mediu din 2007,
- cu studiu serios de impact promis „după” aprobarea programului,
- cu un an 2025 fără nicio intervenție, dar cu aproape 100 de milioane lei cheltuiți,
- cu 2,3 milioane ha protejate mai mult pe hârtie decât pe câmp,
- cu recunoașterea că nu are atribuții pe sănătate și lanț trofic,
- dar cu pretenția de a garanta public că „nu există efecte negative semnificative”.
Asta nu mai e doar incompetență.
Este un sistem național de tăcere activă.
Mafia antigrindină funcționează după principiul:
„Argint în nori, plumb în minciuni, bani în buget.
Fermierii să tacă și să plătească.”
Până când:
- nu vom avea studii actualizate, independente, publice și verificabile,
- făcute înainte de aprobarea programelor,
- și până când nu va răspunde nimeni cu nume și funcție pentru deciziile luate pe minciună și pe hârtie,
o singură concluzie rămâne valabilă, așa cum reiese din documentele oficiale și anchetele Incisiv de Prahova:
Nu se poate continua și extinde un sistem de intervenții active în atmosferă, pe bani publici, cu iodură de argint, pe studii vechi, promisiuni vagi și hectare fantomă.
Fermierii rămân, din nou, eroii tragici ai gliei și finanțatorii adevărului.
Restul este doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituțiile care ar trebui să ne apere, nu să ne păcălească.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR! – Ziarul Incisiv de Prahova
Într-o epocă în care unii „vătafi” cu epoleți de la vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) au confundat instituția cu propria moșie, Tribunalul Prahova le-a servit o lecție de drept care i-a lăsat mască. La data de 28 mai 2026, magistrații au decis că semnătura de pe Decizia nr. 1123/2024 valorează mai puțin decât hârtia igienică, anulând mizeria administrativă prin care comisarul-șef Mircea Decu fusese „executat” profesional. În timp ce la Târgșor Decu a demonstrat ani la rând ce înseamnă profesionalismul, „gunoiul” abuzurilor s-a dovedit a fi depozitat chiar în birourile de la București ale ANP, acolo unde s-au fabricat decizii pe genunchi.
DREPTATEA NU SE SCRIE CU PIXUL STRÂMB AL „STRATEGILOR” DIN CAPITALĂ
Se pare că visul umed al unor șefi din ANP — acela de a scăpa de un profesionist incomod prin semnături date la colț de birou — s-a transformat într-un coșmar juridic. Instanța a confirmat ceea ce ziarul de investigații Incisiv de Prahova a urlat în gura mare: execuția lui Mircea Decu a fost un abuz cusut cu ață albă.
Tribunalul Prahova nu doar că l-a repus în funcție pe directorul adjunct, dar a pus și nota de plată pe masa instituției: salarii restante, dobânzi și 15.000 de lei daune morale. Practic, orgoliul „șeferimii” de la București va fi plătit din buzunarul contribuabilului, în timp ce acești „executanți” se uită neputincioși cum legea le dă peste degete, curățând imaginea unui om pe care au încercat să-l mânjească gratuit.
VÂNĂTOAREA DE VRĂJITOARE S-A ÎNECAT ÎN PENIBILUL JURIDIC AL ANP-ului
Contextul acestei execuții ratate a fost unul demn de filmele cu mafioți de mâna a doua: controale peste controale, toate direcționate cu laserul pe fruntea lui Mircea Decu, de parcă era singurul angajat al sistemului care trebuia verificat și sub unghii. S-a încercat cu disperare fabricarea unei imagini de „vinovat de serviciu” pentru a justifica mizeria de sub preșul de la București. Însă Corpul de Control al Ministrului Justiției le-a stricat ploile „strategilor” încă din fazele anterioare, demontând acuzațiile fanteziste.
Așa cum a dezvăluit constant Incisiv de Prahova, întreaga mascaradă a fost un mecanism de eliminare a unui om care nu a acceptat să facă parte din „mizeria” administrativă promovată de unii directori. Această hotărâre judecătorească demonstrează că nu Decu trebuia „măturat”, ci mai degrabă birourile din ANP unde se coace acest tip de management discreționar.
CONCLUZIA: CÂND JUSTIȚIA DĂ CU PUMNUL ÎN MASĂ, VĂTAFII FAC „STÂNGA-MPREJUR!”
Această primă victorie la Tribunalul Prahova (Dosar nr. 205/105/2025) este un semnal de alarmă pentru toți cei care se cred stăpâni pe destinele profesionale ale subalternilor de valoare. Repunerea în funcție a comisarului-șef Mircea Decu nu este vreo pomană, ci un pumn de realitate tras peste fața umflată de aroganță a „șeferimii”.
Justiția a dovedit că probele rămân sfinte, iar judecătorii nu se lasă intimidați de uniformele cu stele de carton de la centru. Mircea Decu se întoarce la Târgșor cu fruntea sus, lăsând „gunoiul” abuzurilor să bântuie holurile ANP-ului, acolo unde incompetența tocmai a primit o factură de plată usturătoare. Cine va plăti pentru acest circ administrativ? Cu siguranță nu cei care au semnat, ci, ca de obicei, statul român, sub privirile complice ale unei conduceri care a pierdut contactul cu legea! (Cristina T.).
-
Evenimentacum 6 zilePrimăria Mătăsari – Gorj, Consiliul Local Mătăsari și Casa de Cultură Mătăsari organizează marți, 30 iunie 2026, un spectacol caritabil dedicat strângerii de fonduri pentru Anastasia Erdei
-
Evenimentacum 6 zileECHITAX PROFIT SRL în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI ECHITAX PROFIT SRL.”
-
Evenimentacum 6 zileFLY DENTAL OFFICE S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI FLY DENTAL OFFICE S.R.L.”
-
Evenimentacum 5 zileCOMPASS NORD S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI COMPASS NORD S.R.L.”
-
Exclusivacum 5 zilecând „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII) – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Uncategorizedacum 5 zileConfortul invizibil: cum influențează temperatura și calitatea aerului starea de bine
-
Uncategorizedacum 7 zileBrother Romania acorda premiile „Life on Land” 2026
-
Uncategorizedacum 6 zileCalificare instructor fitness: drumul tău spre o carieră activă

