Exclusiv
IN TENEBRELE JUSTITIEI „INDEPENDENTE”, DESFIINTATI DNA-ul!!!
In Octombrie 2014 am plecat la Paris, pentru un examen medical, la Spitalul American, precizeaza fostul sef SPP,Dumitru Iliescu. Doar ce am ajuns la locul de destinatie si am fost apelat de domnul Panaitescu, pe atunci subcomisar, astazi comisar sef, politist judiciar la DNA, care m-a informat ca domnul procuror DNA Pancescu a dispus, prin Ordonanta, inceperea urmaririi penale impotriva mea, ca am calitatea de suspect intr-un dosar, si ca se va face o perchezitie domiciliara, iar eu am la dispozitie o jumatate de ora sa-mi trimit avocatul sa asiste. I-am spus unde ma gasesc, desi domnia-sa stia foarte bine, fusesem doar monitorizat permanent, inclusiv prin MONSAT. Mai mult, au programat perchezitia in asa fel incat eu sa nu pot fi prezent si sa nu ii incomodez in derularea planului elaborat in acest sens. L-am intrebat de ce sunt acuzat, dar a refuzat sa imi spuna. Nu a fost nicio problema, am aflat imediat de la cei din media, care primisera toate detaliile si care m-au apelat sa le dau un punc de vedere. Nu asteapta insa sosirea avocatului, o cohorta de indivizi mascati inarmati pana in dinti se napusteste in curtea mea, iar apoi in casa. Acolo dau peste sotia mea, care, luata prin surprindere, sub amenintarea pistoalelor mitraliera, purtate de niste namile mascate, care racneau din toti bosogii ca o impusca daca nu se culca pe podea, se prabuseste pe fotoliul existent in holul de la intrarea in locuinta. Se aude ceva asemanator si la bucatarie, unde fata care matura era amenintata in acelasi mod, si somata sa lase din mana arma atat de periculoasa, adica matura. Nici nu se dumireste bine sotia ce se intampla, ca alti indivizi, fara sa spuna ce cauta acolo, se napustesc in dormitoarele de la etaj. Intr-unul din ele zacea soacra-mea, care era bolnava si se deplasa foarte greu. Sarmana femeie s-a speriat asa de tare cand i-a vazut pe invadatori, incat a rupt-o la fuga pe scara, parca nici nu atingea treptele, strigand cu disperare: „Sariti…, saaaariti.., au venit hotii.., au venit calaii…, ne prapadesc…!” La fel au procedat si in locuinta fiicei mele Ana-Maria, unde se napustisera cu furie in camera copilului acesteia, ce e drept care reprezenta un real pericol pentru ei, cu toate ca avea doar doi ani. Cu greu au fost convinsi sa ii lase pe parinti sa ia in brate copilul, care se speriase asa de tare incat plangea sa lesine. Dupa un timp, dupa ce s-au convins ca fiinta din fata lor nu este atat de periculoasa pe cat isi inchipuiau, au cedat rugamintilor tatalui de a-si scoate cagulele si a parasi rolul de sperietoare pentru copil.
A sosit si avocatul meu, le-a cerut mandatul de perchezitie, a constatat ca in el era trecuta o alta adresa, imi comunica acest aspect, iar eu ii spun sa permita sa se faca perchezitia si in aceste conditii. De fapt perchezitia incepuse de mult, doar se napustisera in toate incaperile in acelasi timp, fara a da posibilitatea membrilor familiei sa ii asiste, cu siguranta aveau de „plantat” tehnica de interceptare. Primii care au intrat au fost cei de la SRI, care au inceput sa caute microfoane si sonde optice prin peretii sufrageriei. Sotia i-a intrebat ce cauta, ca sa le puna la dispozitie ceea ce doreau, dar ei au preferat sa scotoceasca prin toate lucrurile personale. Probabil primisera informatii la fel ca americanii in Irak si cautau rachete nucleare si arme chimice. Dupa mai multe ore de cautare asidua, procurorul asistat de seful grupului SRI, ii cheama in curte pe sefii echipelor care faceau perchizitia si acestia il informeaza ca nu au gasit nimic. Vadit suparat si preocupat, le spune acestora sa continue cautarile ca nu se poate sa nu gaseasca ceva. Este si imprudent, se lasase intunericul si nu observase ca la cativa pasi mai incolo se aflau doi membri ai familiei care auzisera fara sa vrea intregul dialog. Spre dimineata s-a terminat perchezitia, au luat tot ce se putea lua, si au plecat. Au luat calculatorul meu, tableta, telefoanele mobile. La fel au procedat si cu fiica mea Ana-Maria, careia printre multe altele, i-au luat calculatorul in care avea instalat programul „AutoCAD”, ea fiind arhitect, luandu-i posibilitatea de a munci si a-si asigura cele necesare existentei. M-a apelat din nou domnul Panaitescu si m-a intrebat cand revin in tara. I-am raspuns ca ajung in Bucuresti dupa cinci zile si ca ma voi prezenta la sediul DNA pentru audiere. A spus ca este OK si ca ma asteapta. Vazand insa cum se deruleaza lucrurile, am decis sa renunt la examenul medical si sa ma intorc imediat in tara. Fiind cu un mijloc de transport auto am reusit sa revin in Romania doar in doua zile. Am anuntat avocatul ca sosesc mai devreme cu trei zile si l-am rugat sa comunice acest lucru celor de la DNA, ceea ce a si facut. Dupa intrarea in tara, mi-am pregatit bagajul si le-am spus celor care ma insoteau sa nu se sperie daca vom fi opriti pe drum de catre cei de la DNA si voi fi luat si dus cu mandat la sediul acesteia. Stiam ca nu au gasit nimic la perchezitie, desi nu asistasem si nu vazusem procesul verbal, nu imi faceam probleme pentru ca in casa nu aveam nimic care sa fie folosit impotriva mea si cel mai important stiam ca sunt nevinovat. Cum am anticipat, asa s-a si intamplat. Am fost oprit la intrarea in Sibiu, si preluat de o masina a DNA. Nu intelegeam de ce au facut acest efort sa vina pana la Sibiu, de ce au facut risipa de timp si bani, cand puteau foarte simplu sa ma astepte la intrarea in Bucuresti, mai ales ca dupa ce am plecat din Franta am lasat pe mobil activat programul de stabilire a locatiei pentru ca cei de la SRI si DNA sa stie in orice moment unde ma aflu si care este itinerariul de deplasare. Oricum ei o puteau face si fara sprijinul meu, dar am zis sa simplific lucrurile. Nu pot sa nu mentionez faptul ca ofiterul de politie judiciara, un comisar sef, care m-a insotit in masina pana la sediul DNA, a avut un comportament civilizat, manifestand respectul necesar, chiar precizandu-mi ca nu si-a luat cu el nici catusele si nici armamentul, stiind ca sunt o persoana responsabila si care nu va crea probleme. A incercat insa cu insistenta sa ma convinga sa dau declaratie cand ajung la procuror, sa cooperez cu ei, spunandu-mi ca avocatii doar incurca lucrurile pentru a-ti lua cat mai multi bani. L-am aprobat si i-am spus ca asa o sa procedez, fiind convins ca nu au nicio proba si vor sa aiba ceva la dosar, adica declaratia mea. Vazand ca accept propunerea, s-a luminat la fata si a sunat la Bucuresti la cineva careia i se adresa cu apelativul „SEFA”. Cum nu era greu de imaginat cu cine vorbea, am plusat in directia care-l interesa si i-am spus ca doresc o cooperare deschisa si deplina cu ei pentru rezolvarea imediata si legala a situatiei. Ulterior a mai fost apelat de cateva ori de „SEFA” pe care a asigurat-o ca totul este sub control si ca lucrurile sunt rezolvate. Am ajuns la sediul DNA, o multime de camere de la diverse televiziuni, focalizate spre mine, reporterii se imbulzeau si imi puneau care mai de care intrebari. Deja pe toate canalele de stiri se dadeau informatii certe ca am fost arestat, ca sunt vinovat de o fapta penala deosebit de grava, adica de trafic de influenta, si ca voi primi ani grei de puscarie. In fond despre ce era vorba. Eram acuzat ca am facut demersuri sa imi angajez fiica arhitect la o firma privata de arhitectura. Unde vedeau ei caracterul ilicit al faptei nu pot sa va spun. Va pot prezenta doar faptul ca era aceasi situatie cu cea in care mergeti pe bicicleta pe un drum privat si va opreste politia si va cere permisul de conducere, iar pentru ca nu il aveti va face dosar penal ca v-ati permis sa conduceti un vehicul fara permis. Dar sa revenim la momentul anterior. Chiar daca as fi dorit sa le raspund, nu puteam sa o fac pentru ca am fost condus imediat spre poarta de contot tehnic antiterorist aflat la intrarea in institutie. Am fost condus intr-un birou, unde sigur era tehnica de inregistrare si unde m-am intalnit cu avocatii mei, si ei vadit marcati de situatie. Le-am spus in cateva cuvinte despre ce este vorba si atunci li s-au descretit fruntile. Specialisti de prim-rang, avocatii m-au sfatuit sa nu dau declaratie decat daca mi se prezinta dosarul, de fapt ceea ce si eu gandisem in urma dialogului cu insotitorul din partea DNA. Am intrat in biroul procurorului Pancescu, unde se aflau si doi ofiteri de politie judiciara. Mi s-a prezentat Ordonanta de incepere a urmaririi penale, si faptele de care sunt acuzat, iar apoi mi s-a solicitat sa dau declaratia promisa, anchetatorii avand un comportament decent, total diferit de ceea ce imi inchipuiam eu. Am raspuns ca dau declaratia, dar dupa ce mi se prezinta dosarul. Toti au ramas consternati, nu le venea sa creada ca le cer asa ceva, parca ii lovisem in moalele capului. Dupa cateva minute ne-au rugat sa mergem pe hol si sa asteptam acolo, fiind supravegheati de un ofiter de politie judiciara. La un moment dat am observat ceva agitatie si l-am recunoscut pe seful grupei de politisti care trebuia sa ma duca la „Beciul Domnesc” si care le dadea dispozitie subordonatilor, vadit suparat. Am solicitat sa mi se permita accesul in biroul procurorului unde in geanta aveam o sticla cu suc, spunand insotitorului ca imi scade glicemia si ca pot intra in coma hipoglicemica daca nu consum ceva dulce. A mers cu mine in birou si i-a spus procurorului despre ce este vorba si nu pot sa nu va relatez despre surprinderea pe care am avut-o cand s-au oferit ei sa ma serveasca cu suc si o felie de tort. Am acceptat sucul si le-am multumit frumos. Cand sa ies din birou, m-au oprit si, profitand de absenta avocatilor, au incercat sa ma determine sa le spun cine este persoana din DNA care m-a informat despre diverse evenimente. Le-am raspuns ca nu exista o asemenea persoana, si am iesit. Dupa cateva minute, ecipa de politisti a plecat, se facuse tarziu, aproape miezul noptii, suparati ca au asteptat atatea ore. Am fost chemati in biroul procurorului. Mi-a spus ca nu poate sa imi prezinte dosarul, si a inceput sa dicteze procesul verbal. I-am raspuns ca astept ordonanta de retinere pentru 24 de ore, ca sa nu mai tinem oamenii sa astepte si ca oricum vad dosarul a doua zi la instanta. A spus ca nu imi va fi prezentat dosarul pentru ca nu voi fi retinut, ca sunt liber sa plec si ca nu a luat niciun fel de masuri in ceea ce ma priveste. Am plecat din sediul DNA fara sa raspund reporterilor care imi barasera drumul. Deja pe majoritatea televiziunilor reporterii isi puneau problema daca nu este un balon cu aer, facut doar pentru imagine si pentru a fi condamnat de opinia publica. La cateva zile am fost chemat pentru perchezitia informatica. Am fost surprins de faptul ca se ceruse mandatul la o instanta inferioara celei competente, adica un mandat total ilegal, dar nu am spus nimic, lasandu-i pe cei care au facut-o sa isi dea seama de gafa inadmisibila la un ssemenea nivel. Nici acum nu au realizat acest lucru. Cartea, bat-o vina…!!! Au trecut aproape cinci ani si nu s-a mai lucrat nimic in dosar, doar eu continuand sa fiu suspect si „penal” asa cum ii place sa spuna Herr Iohannis. Vazand ca nimeni nu doreste finalizarea anchetei, am cerut avocatului sa le faca o solicitare in scris si, in caz ca nu se iau masuri, sa ii chemam in judecata, sa ii oblige instanta. In urma demersului nostru au audiat trei persoane, doua dintre ele care nici nu ma cunosteau, si vazand ca nu gasesc nimic de ce sa se agate, au dispus, prin ordonanta, pe 17 Iulie 2019, clasarea dosarului. Dupa 5 ani, timp in care am fost „SUSPECT” si PENAL”, s-a clasat dosarul meu cu Art. 16 lit. b si c, adica fapta nu intruneste elementele infractiunii, nu exista fapta penala si nu exista probe…!!! Explicatia pe care am primit-o: „O inlantuire de intamplari nefericite”. Aceasta este JUSTITIA „INDEPENDENTA” pe care o protejati, Herr Iohannis, o justitie care a intrat cu bocancii in intimitatea si in casa mea, care mi-a terorizat familia de parca as fi fost cel mai mare criminal, o justitie care a incercat sa compromita imaginea unui General cu patru stele, unul dintre fondatorii sistemului de aparare si siguranta nationala, militar care s-a pus in slujba scestei tari inca de la varsta de 14 ani cand a pasit pe portile Liceului Militar, si care nu si-a permis sa dezonoreze niciodata uniforma militara si armata din care a facut parte, si al carui comandant, din nefericire, sunteti. Pentru toate acestea, cei vinovati trebuie sa raspunda, de la procuror, la judecatorul care a aprobat mandatul de perchezitie, fara sa aiba un minimum de indicii ca s-a savarsit o fapta penala, si pana la cei de la SRI, care si-au permis sa intre ilegal in locuinta mea, fara a-i eluda pe cei care le-au ordonat sa o faca. Pentru toate acestea autorul moral este blestemul care a lovit Romania, adica Presedintele ei, care nu a vazut si nu vede abuzurile din justitie si ale celor care o pastoresc, cei din SRI. Ce spuneti, Herr Iohannis, am dreptate sau nu… Sper sa nu va trebuiasca timp pana ce vi se incheie mandatul ca sa cititi si sa intelegeti ce am scris in aceasta postare….!!! Daca unui general cu patru stele i se poate intampla asa ceva, ce i se poate intampla unui om obisnuit, a carui vizibilitate publica este foarte redusa si ale carui sanse sa i se faca dreptate sunt practic inexistente… Din acest motiv a venit decizia mea da a aduce la cunostinta publicului aceasta speta, sa auda si sa vada si cel din fruntea statului, pe care pare ca l-a lovit „SURDA” si „ORBUL GAINILOR”…, precizeaza pe pagina sa de socializare fostul sef SPP. (Paul D.).
Articolul IN TENEBRELE JUSTITIEI „INDEPENDENTE”, DESFIINTATI DNA-ul!!! apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Exclusiv
Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină – Ziarul Incisiv de Prahova
România a reușit imposibilul: a inventat „Șomajul Tehnic de Lux pentru Obiecte Zburătoare”. În timp ce fermierii își numără boabele de grindină de mărimea oului de struț, băieții deștepți de la AASNACP (Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor) au pus la punct o schemă atât de perfectă, încât și vrăjitoarele care aduc ploaia ar muri de invidie.
Concluzia este oficială, sub antet guvernamental: Sistemul nu trage, nu protejează, dar încasează tot!
Matematica de birt: Zero rachete = 98% buget executat. Record mondial de „mers în gol” pe bani publici
Potrivit Raportului de activitate nr. 25/14.01.2026, anul 2025 a fost „Anul Sfânt al Lenei”. S-au lansat ZERO rachete, dar s-au tocat 94,167 milioane de lei. Din acești bani, vreo 80 de milioane s-au dus pe „pază și conservare”. Adică statul român plătește armate de paznici să stea cu ochii pe niște țevi goale care nu fac nimic, în timp ce grâul fermierilor e făcut praf.
Corpul de Control al Prim-ministrului (CCPM) a rămas mască: programul 2010-2024 a fost realizat doar în proporție de 39%, dar banii au zburat din conturi în proporție de 100%. Este ca și cum ai plăti o vilă cu trei etaje, dar constructorul ți-ar lăsa doar o groapă și un paznic la poartă.
Hectarele de carton și cifra magică: 2,3 milioane de hectare „protejate” prin puterea gândului
Indiferent că trage 2.674 de rachete (ca în 2024) sau că nu trage niciuna (ca în 2025), AASNACP raportează obsesiv aceeași cifră: 2,3 milioane de hectare protejate. Curtea de Conturi confirmă în adresa nr. 39458/2026 că aceste hectare sunt pură ficțiune. Nu există delimitări, nu se folosesc datele APIA, nu se știe care fermier e „salvat”. E o „protecție” mistică: noi vă spunem că sunteți protejați, voi ne dați milioanele, și toată lumea e fericită – mai puțin ăia care au culturile distruse.
„Vrancea, Vrancea, vrei-nu-vrei, dă-ne banii pe rachete, bre!”
Noul front al mafiei s-a mutat în Vrancea. Documentul nr. 41034 din 27.07.2026 arată cum vicepreședintele Vasile Pamfil și asociația sa urlă în pustiu. Consiliile Consultative, unde fermierii ar trebui să aibă un cuvânt de spus, sunt ca extratereștrii: toată lumea vorbește despre ele, dar nimeni nu le-a văzut funcționând. Curtea de Conturi a dat termen până pe 31.12.2026 să mimeze legalitatea. Adică, mai avem încă un an de grație în care „rachetiștii” pot dormi liniștiți pe milioane.
Știință cu termen de valabilitate expirat: Pilotăm norii din 2040 cu avize din 2007
AASNACP vrea să modifice clima României până în anul 2040 folosind un Bilanț de Mediu din 2007! Este ca și cum ai încerca să conduci un Tesla folosind permisul de conducere al bunicului pentru căruță.
Corpul de Control confirmă: NU există studii de impact asupra mediului, nu există monitorizare independentă. Singura „știință” pe care o stăpânesc este „știința de birt”: „După ce aprobăm programul de miliarde, o să vedem noi și ce facem cu mediul”. Întâi tragem, apoi vedem dacă mai rămâne cineva viu să se plângă.
Monopolul de aur: Licențe cu ușa încuiată și rachete „leșinate” pe banii proștilor
CCPM a dat cu documentele în masă: licențele de operare s-au dat prin negocieri directe, fără concurență, doar pentru firmele „care trebuie”. Iar când rachetele expiră în depozite pentru că operatorii sunt incompetenți, cine plătește prelungirea valabilității? Ați ghicit: tot bugetul statului! Operatorul încasează, statul repară rachetele expirate, iar fermierul primește praful de pe tobă.
Tánczos Barna și „logica de fier”: „Fermierii sunt cobai, dar noi știm mai bine”
În timp ce 93% dintre fermierii din Prahova spun un „NU” hotărât acestui experiment chimic, vicepremierul Tánczos Barna plânge la TV că nu e corect să decidă prahovenii pentru Călărași. Documentele arată însă că nimeni nu vrea să decidă pentru alții, ci doar să nu mai fie bombardați cu iodură de argint fără studii.
Statistica e necruțătoare: în 2025, fără nicio rachetă trasă, Prahova a avut recolte record la grâu și rapiță. Mitul „fără noi muriți” s-a pulverizat mai repede decât un nor de ploaie atins de o rachetă de 400 de euro.
Armura de hârtie: Procedurile PO-50, PO-52 și auditorul singuratic
Pentru a se apăra de audit, AASNACP a fabricat o tonă de „proceduri” (PO-48, PO-49, PO-56). Au procedură pentru orice: pentru corupție (PO-52), pentru avertizori de integritate (PO-53), chiar și pentru IT. Pe hârtie, sunt îngeri. În realitate, Compartimentul de Audit Intern are un singur angajat. Un singur om care ar trebui să verifice cum zboară 100 de milioane de lei. Este ca și cum ai pune un singur portar la o finală de Champions League în care poarta are 10 kilometri lățime.
Concluzie: Argint în nori, plumb în buget și multă găteală în instituții
Fermierii rămân „eroii tragici ai gliei”, singurii care plătesc nota de plată pentru acest experiment grotesc. „Mafia Antigrindină” a reușit să transforme cerul României într-un bancomat privat.
Cu un program realizat doar 39%, cu omologări care durează de 18 ani și cu o nepăsare sfidătoare față de lege și față de Curtea de Conturi, AASNACP este singura instituție din lume care demonstrează că, dacă minți destul de mult despre hectarele „protejate”, bugetul va continua să „plouă” cu milioane de euro. Restul… e doar fum de rachetă și tăcere complice la Ministerul Agriculturii.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și o tăcere tot mai greu de apărat în instituțiile care au fost prinse, de data asta, nu doar cu rachetele în nori, ci și cu legea călcată în picioare.
- Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni.
(Cristina T.).
Exclusiv
„Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova
„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari
În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului și plătește amenda la secundă, în interiorul IPJ Prahova sloganul „Siguranță și încredere” funcționează doar ca motto de club privat pentru cămătari, falsificatori și protejați de sistem.
Incisiv de Prahova a documentat, ani la rând, o adevărată „Academie de Cămătărie «Semnătura Falsă»”, unde se „albesc” credite pe semnături falsificate, se adaugă zerouri cu pixul și se transformă colegii în debitori pe viață. Mediasud a venit ulterior și a confirmat dimensiunea jafului: prejudicii de circa 1,7 milioane lei doar în dosarul penal 4621/P/2023 (caracatița creditelor la CAR-ul IPJ Prahova) și peste 500 de acte materiale, conform dezvăluirilor deja publicate.
Noile date completează tabloul grotesc: nu mai vorbim doar de camătă, fals, presiuni pe procurori și dosare îngropate, ci și de „tătici” plângăcioși care încearcă să-și rezolve custodia copiilor cu metode de birou logistic, adică prin „prelucrare prin așchiere” de imagine la poliție.
Logistica groazei: „deratizarea” care dă afară oamenii, nu șobolanii
La Serviciul Logistică al IPJ Prahova, condus de Alexandru Năsulea, deratizarea nu se face în curte, ci în organigramă. Stilul său – agresiv, conflictual, de tip „eu sunt stăpânul la chei și la mașini” – a alungat din sistem un număr semnificativ de lucrători, împinși la pensie sau forțați să plece. Din teritoriu, nimeni nu mai vrea la Logistică: nu pentru că munca ar fi grea, ci pentru că șeful e „toxicul perfect”.
Conform surselor interne citate de Incisiv de Prahova, Năsulea nu este doar „maestru al șuruburilor”, ci și informatorul de casă al chestorului Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR, fiind protejat atent de Marcel Bălan, nume care apare recurent în anchetele Incisiv de Prahova drept mare păpușar din umbră.
Problemele lui Năsulea cu legea nu sunt bârfe de hol: i s-a constituit dosar penal pentru violență domestică, după ce și-ar fi agresat fosta soție. Când polițiștii de la Biroul Rutier Ploiești i-au reținut permisul de conducere, a reacționat ca un „mic zeu” local: sfidare, amenințări, promisiuni de „probleme la locul de muncă”. Un civil în astfel de postură? Dosar penal. Un șef de logistică? Protecție.
Sezon nou în „Grădinița de cadre”: „tăticul plângăcios” își face probe la secție
Ultimul episod din serialul „Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX – îl are tot pe Alexandru Năsulea în rol principal, de data aceasta în registru lacrimogen.
Conform noilor informații primite din interior, în urmă cu aproximativ 2–3 săptămâni, renumitul „maestru al șuruburilor”, cunoscut și ca „șeful la chiloți” al Logisticii, s-a prezentat la o secție de poliție din Ploiești pentru a se plânge, cu sensibilitate demnă de telenovelă, că fosta soție nu respectă programul de vizită al copiilor și că el „nu îi poate vedea”.
Realitatea relatată de apropiați este însă mai puțin lacrimogenă: copiii, spun sursele, nu ar mai vrea să stea cu el din cauza alcoolului și a exceselor de furie. În loc să-și rezolve problemele în oglindă sau, eventual, la terapie, Năsulea alege să „lucreze” cazul ca la Logistică: preventiv, prin hârtie. Se duce la poliție să sifoneze, în speranța că își pregătește „probe” pentru instanța de judecată, ca să poată demonstra „rea-credință” din partea fostei soții și astfel să câștige custodia copiilor.
Mentalitate de prelucrător prin așchiere: totul se rezolvă dacă dai două-trei găuri în imaginea celuilalt și prinzi șurubul bine în dosar.
Service pe bani publici, profit pe persoană fizică: „mașina vine reparată, pleacă stricată”
În manualul „Academiei de Cămătărie”, capitolul „service & șurubăreală” e predat chiar de Năsulea. Contractele de service auto semnate în numele IPJ Prahova au fost ani de zile o zonă gri, aproape neverificată. Practic, scenariul standard:
- mașina de poliție intră „defectă” la service;
- iese „reparată” pe hârtie;
- în realitate, se strică la scurt timp după „intervenție”.
Service-ul Nicogel este pomenit de oameni din interior drept o veritabilă stație de spălat nu doar șuruburi, ci și bani. Pe contracte – totul impecabil; în teren – autospeciale care cedează după reparații, în timp ce pe persoană fizică se plimbă „foloasele” pentru cei care semnează generos.
Într-un stat normal, asta ar declanșa audit, controale, DGA, parchet. În „normalitatea” IPJ Prahova, e doar capitol de manual intern: „așa se face”.
Promoția 2015–2023: cămătari cu uniformă, victime cu popriri
Potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, completate ulterior de Mediasud, gruparea de casă din IPJ Prahova arată așa:
- lider: Matei Tatiana – pensionară, plecată „prin Olanda”, după cum susțin colegii;
- mâna dreaptă: Neacșu Silviu;
- om de legătură pe logistică și foloase: Cremeneanu Costel;
- secretara cu pix de aur: Hagiu Monica.
Din 2015–2016, aceștia au intrat până la gât în credite – bănci, CAR, IFN-uri. Când datoriile au început să-i sufoce, au trecut la „next level”: au „convins” colegi să facă împrumuturi la CAR IPJ Prahova, servind povești lacrimogene:
- „am probleme grave de sănătate”;
- „trebuie să iau repede o casă / o mașină”;
- „mă ajuți acum, îți plătesc eu ratele, nu rămâi cu nimic pe cap”.
Banii? Folosiți strict personal și pentru acoperit alte credite. Un Caritas cu uniformă, ștampilă și acces la dosarele colegilor.
„Semnătura ta, golul meu”: falsuri grosolane, popriri elegante
Mărturiile polițiștilor păgubiți, publicate de Incisiv de Prahova și confirmate în linii mari de Mediasud, descriu același tipar:
- cereri de împrumut falsificate;
- sume umflate de la 6.000 la 60.000 lei printr-un zero „creativ”;
- semnături contrafăcute ale unor lucrători de poliție:
- Iulică Dascălu (șef Post Hălești),
- Manea Victor,
- Bădică Gabriel,
- plus, „în oglindă”, zeci de alți lucrători în situații similare.
Unii au aflat că „au luat” credite când au sosit poprile. Alții, că au girat pentru oameni pe care nu i-au văzut vreodată. Falsul nu e excepția, ci procedura standard.
În timp ce Incisiv de Prahova a strigat ani în șir că la IPJ Prahova funcționează o fabrică de cămătărie și fals, sistemul a privit în altă parte. Astăzi, când în interior se vorbește de un prejudiciu apropiat de 600.000 de euro doar pe această schemă (distinct de dosarul 4621/P/2023), conducerea pare să audă doar fanfara de la defilare.
Mirițescu și Bălan: „rectorii” academiei de cămătărie
Nu e vorba de câțiva „băieți de jos” scăpați de sub control, ci de o structură cu protecție verticală. Numele-cheie:
- Eduard Mirițescu, adjunct IGPR – pomenit în anchetele Incisiv de Prahova ca „prieten la telefon” în diverse combinații;
- Marcel Bălan, adjunct al șefului IPJ Prahova – protector al lui Năsulea și al altor „olimpici” ai academiei.
Conform surselor din interior, Mirițescu știa de sutele de cereri de împrumut făcute pe numele polițiștilor păgubiți. Din 2016 până azi, toți șefii de inspectorat au fost informați, sesizați, atenționați. Bilanțul:
- șefii – pensionări, avansări, „liste guvernamentale”, pensii speciale;
- rețeaua – funcțională ani de zile;
- polițiștii – popriri, divorțuri, familii prăbușite.
SICE, „biroul sertar”: Șchiopu și pensia pentru liniște
Dosarele penale rezultate din plângerile polițiștilor păgubiți au ajuns, „întâmplător”, la SICE. Adică la structura direct interesată să nu explodeze scandalul în propria curte.
Fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, s-a asigurat că dosarele rămân la loc sigur: în sertar. Nu la percheziții, nu la expertize, nu la instanță. Cariera sa a fost, la rândul ei, „protejată”: când nu apărea pe listele IPJ Prahova, ateriza direct dinspre IGPR. Finalul: o pensionare mai mult decât specială.
Rezultatul „muncii” SICE:
- plângerile – îngropate;
- dosarele – conexate, blocate, lăsate spre prescripție;
- gruparea – neatinsă de cătușe.
DGA și SIPI/DGPI: viteji cu amărâți, timizi la VIP-uri
Direcția Generală Anticorupție Prahova a săpat până când a dat de plafon: conducerea IPJ Prahova și IGPR. De acolo, pauză.
Când șpaga este 200 de lei pe șosea, apar camere, flagrant, comunicate și „toleranță zero”. Când prejudiciul sare spre 600.000 de euro doar în această schemă (fără cei 1,7 milioane lei din dosarul 4621/P/2023), apar brusc „alte priorități”.
SIPI (actual DGPI), cu sediul în aceeași clădire cu IPJ Prahova, a auzit tot: discuții pe holuri, polițiști disperați, articole în Incisiv de Prahova și Mediasud, nume, mecanisme, perioade. Dacă se verifica serios „de la început”, astăzi nu am vorbi de zeci de polițiști cu popriri și familii distruse.
Dar e mai simplu să asculți telefoane de amărâți decât să verifici CAR-ul inspectoratului unde ai biroul la doi pași.
BCI de vitrină și examene „cu dedicație”
Lanțul protecțiilor ajunge și în zona „eroilor” de la criminalitate organizată.
La Biroul de Combatere a Infracționalității (BCI), șeful de birou a fost titularizat printr-un examen în care președintele comisiei a fost… Marcel Bălan. Adică exact omul pomenit în dezvăluirile Incisiv de Prahova ca fiind „dispecerul” de influență.
Noul șef de BCI, Popescu, este cunoscut mai ales pentru activitatea la Prevenirea Criminalității și pentru „capturi” de crap în timpul liber, nu pentru lupte cu rețele dure. Când examenele se dau cu dedicație, nu contează ce ai făcut, ci cine ți-a citit lucrarea.
În timp ce polițiștii operativi reali se luptă cu infractori autentici, „Academia de Cămătărie” rezolvă credite, popriri și comisioane.
Victimele sistemului: grade pe umăr, popriri pe fluturaș
În tot acest decor absurd, victimele sunt polițiștii simpli:
- folosiți ca giranți;
- trecuți fictiv drept beneficiari de credite;
- cu semnături falsificate;
- sau pur și simplu naivi, care au crezut în colegialitate.
Consecințe:
- zeci de angajați ai IPJ Prahova cu popriri pe salarii;
- mulți nu își mai pot întreține familiile;
- divorțuri, scandaluri domestice, întrebări dureroase: „cum să fii polițist și să fii păcălit așa?”;
- rușinea se lipește de victimă, nu de autor.
Prejudiciul intern despre care se vorbește se apropie de 600.000 de euro, separat de cei 1,7 milioane lei indicați de Incisiv de Prahova și Mediasud în dosarul 4621/P/2023.
„Grădinița de cadre”: tătici plângăcioși, cămătari zâmbitori, lege în concediu
Din 2015–2016 încoace, șefii se schimbă, se pensionează, dispar prin Olanda, aterizează pe liste „guvernamentale”, se bucură de pensii speciale. Incisiv de Prahova a strigat primul despre „Caracatița WHITE TOWER” și dosarul 4621/P/2023. Mediasud a confirmat mecanismele și dimensiunea jafului.
Astăzi, noile informații despre Năsulea – de la violență domestică și amenințări la Rutieră până la episodul „tăticul plângăcios” care își face „probe” la secție împotriva fostei soții – arată că „Academia de Cămătărie” are și „Grădiniță de cadre”: oameni crescuți în logica șurubelniței aplicate pe oameni, nu pe mașini.
Statul? Procurorii? DGA? DGPI?
- dosarele zac;
- presiunile se fac nu pe infractori, ci pe procurorii care mișcă ceva;
- prescripția curge ca o pensie specială juridică.
Până când dosarele nu vor produce altceva decât praf pe raft, pamfletele – fie ele semnate de Incisiv de Prahova, confirmate de Mediasud sau alimentate de surse interne curajoase – vor rămâne, trist, mai dure decât legea.
La IPJ Prahova, „Siguranță și încredere” pare valabil doar între cămătari, nu între stat și cetățean. Iar în „Grădinița de cadre”, tăticii plâng la secție, copiii fug de ei, iar sistemul îl ține de mână pe cel cu șurubelnița, nu pe cel cu poprirea.
Vor urma noi dezvăluiri despre presiunile exercitate asupra procurorilor – cine, cum și de unde apasă butoanele –, precum și fapte și mai grave, capabile să zguduie nu doar IPJ Prahova, ci și alte structuri așa-zis de „intelligence”, unde informația se ascunde sub birou, nu se pune în slujba legii. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI) – Ziarul Incisiv de Prahova
„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise
În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca o bijuterie ecvestră: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, locul unde „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.
Tribune pline, cai lucioși, selfie-uri, copii care mănâncă popcorn – un decor de carte poștală. Numai bun pentru broșuri, turism și poze pe rețele sociale.
Ce nu scrie în broșuri este capitolul „Tips & Tricks pentru inițiați”: cum să refuzi controlul antidoping, să scapi doar cu o amendă, să-ți păstrezi trofeul și, bonus, să transformi totul într-o problemă cu iz penal, nu doar sportiv.
Marele Premiu de Trap al României: „Refuz antidoping, ia premiul și vezi-ți de drum”
Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații ecvestre, atracții pentru copii – la suprafață, spectacol impecabil.
În culise însă, manual de „așa NU” în sport:
- impresarii au solicitat controlul antidoping, în mod firesc;
- calul clasat pe primul loc a „refuzat” să fie supus recoltării probelor;
- în orice sport serios, aici se oprește totul: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești, nu. Conform relatărilor despre reuniune, Comisia de Arbitri a aplicat doar o amendă și a menținut rezultatul inițial: același cal, același titlu, același Mare Premiu de Trap al României.
Formula locală de „sport curat”:
Refuz de antidoping + amendă + trofeu păstrat = „merge și așa”.
Regulamentul ANARZ nu e pliant turistic: descalificare obligatorie și sesizare penală

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ (sursa: ANARZ, „Regulamentul general al curselor de Trap din România”, document PDF oficial), nu are caractere decorative. Printre prevederi, două sunt cruciale:
- Orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice faptei;
- Refuzul supunerii calului la recoltarea probelor pentru control antidoping nu se termină cu un simplu „ai luat amendă”, ci presupune și sesizarea organelor de urmărire penală.
În plus, din documentul oficial ANARZ reiese clar (Art.95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul general al curselor de trap din România, disponibil pe anarz.eu) că:
- se poate aplica o amendă de până la 50% din fondul de premiere al cursei;
- se poate dispune interzicerea accesului pe Hipodrom până la 60 de zile;
- iar în cazul unor abateri grave – precum refuzul recoltării probelor pentru testare, suspiciuni de substituire, falsificarea pașaportului calului – este obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală.
Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitri nu avea dreptul să aleagă, după bunul plac, între „amendă” sau „descalificare”, și nici să ignore partea penală. Pachetul complet trebuia să fie:
descalificare + sancțiune sportivă + sesizare penală.
Din informațiile publice de până acum, nu rezultă că o astfel de sesizare penală a fost formulată imediat după incident. Asta transformă problema dintr-o glumă proastă de regulament într-o posibilă complicitate instituțională la încălcarea propriilor norme.
De la „flagel” recunoscut la vârf la șase plângeri penale și protecția animalelor
Tabloul devine și mai sumbru dacă punem laolaltă elementele deja cunoscute:
- În relatările anterioare, apare o declarație atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, conform căreia dopajul ar fi un „flagel”, iar „toți caii de pe podium ar fi fost drogați” – afirmație care, dacă este redată corect, ridică sportul de trap direct la rangul de campion național la dopaj sistemic.
- Conform noilor informații, au fost formulate șase plângeri penale, iar protecția animalelor s-ar fi autosesizat în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodrom.
- Este „de notorietate” în interiorul hipodromului faptul că anumite grupuri de proprietari ar practica astfel de metode de mult timp – un fenomen perceput ca generalizat, nu ca un accident izolat.
Dacă până acum vorbeam despre încălcarea unui regulament sportiv, acum suntem în plin teren penal, cu animale potențial maltratate, supuse dopajului și utilizate ca material consumabil pentru trofee și bani.
Poliția Animalelor intră în scenă: „sportul rege” se întâlnește cu Codul Penal
Un element de noutate esențial:
Poliția Animalelor a fost sesizată și urmează controale vizând exact ceea ce regulamentul, bunul simț și legea penală ar fi trebuit să combată de mult:
- dopajul sistematic al animalelor,
- maltratarea acestora,
- folosirea de substanțe necunoscute pe cai pentru a obține avantaje în competiții.
În acest context, nu mai este vorba doar de „fair-play” sportiv, ci de fapte penale:
- posibile infracțiuni de fraudă sportivă,
- posibile fapte de rele tratamente aplicate animalelor,
- și, în subsidiar, posibile infracțiuni ce țin de fals (pașapoarte, documente etc.), așa cum chiar Regulamentul ANARZ (Art.95, inclusiv alin. 3) prevede că trebuie raportate organelor de urmărire penală.
Orice „tratament” aplicat cailor, prin substanțe de proveniență și compoziție neclare, nu mai este doar o „șmecherie de hipodrom”, ci o problemă de siguranță, sănătate și legalitate, atât pentru animale, cât și pentru cei care le manipulează.
Comisia de Arbitri – arbitri sportivi sau gardieni ai dopajului?
Decizia Comisiei de Arbitri de a păstra rezultatul cursei, în ciuda refuzului controlului antidoping, transmite un mesaj devastator:
- regulile nu se aplică tuturor,
- există câștigători „speciali” pentru care laboratorul antidoping devine opțional,
- sancțiunea reală nu este dopajul, ci naivitatea de a crede că regulamentul chiar se aplică.
Când Regulamentul General al Curselor de Trap (sursa: ANARZ) prevede descalificare și sesizare penală, iar în practică se alege doar amenda și tăcerea, nu mai vorbim de un simplu act de „indulgență”. Vorbim de:
- ignorarea unor dispoziții imperative adoptate tocmai pentru protejarea integrității competițiilor;
- un potențial favor acordat celor care recurg la practici ilegale;
- un semnal periculos către toți ceilalți participanți: „Dacă ești suficient de bine conectat, regulile se aplică… altora.”
Lecția pentru copii din tribune: „Regulamentul e facultativ, dacă sistemul te ține în brațe”
În broșuri, Hipodromul Ploiești este descris ca locul ideal pentru „experiențe memorabile în familie”. În realitate, lecția pe care o primesc copiii din tribune arată așa:
- poți refuza controlul antidoping și rămâi campion;
- regulile sunt scrise frumos în PDF-uri oficiale, citate pompos din ANARZ, dar pot fi tratate ca literatură de sertar;
- „fair-play-ul” e bun doar ca slogan de marketing, nu și ca practică de zi cu zi.
În loc să vadă un model de disciplină, respect pentru animale și onestitate sportivă, copiii asistă la un curs aplicat de relativism moral:
regulamentul este opțional, iar integritatea competiției se negociază.
Din „Tips & Tricks” turistice în „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă
Într-un stat care se respectă, după un asemenea episod, ar trebui să avem:
- anchetă oficială,
- reanalizarea hotărârii de clasament,
- aplicarea integrală a Regulamentului general al curselor de trap (sursa: ANARZ), inclusiv descalificarea calului care a refuzat controlul,
- sesizarea organelor de urmărire penală, în baza Art.95 și Art.95.3 privind obligația de a sesiza Parchetul în caz de fapte grave (refuz recoltare probe, suspiciuni de substituiri, fals etc.),
- intensificarea controalelor Poliției Animalelor, cu prelevare de probe și verificarea tuturor substanțelor administrate cailor.
În schimb, realitatea descrisă arată mai degrabă a scenariu de manual pentru „cum să scapi cu o amendă și să păstrezi cupa”.
Cerința minimă de normalitate: regulamentul se aplică, faptele penale se tratează ca fapte penale
În lumina noilor informații – Art.95.3 din regulament (obligația de sesizare a organelor de urmărire penală), existența celor șase plângeri penale, autosesizarea protecției animalelor și implicarea Poliției Animalelor – un minim standard de normalitate ar presupune:
- Reanalizarea oficială a deciziei prin care calul câștigător a fost lăsat să-și păstreze titlul după refuzul la control antidoping;
- Aplicarea strictă a articolului 95 și a articolului 95.3 din Regulamentul general ANARZ (sursa ANARZ), în integralitatea lor: descalificare, sancțiuni sportive, interdicții de acces pe hipodrom, acolo unde se impune;
- Clarificare publică: cine, când și de ce nu a dispus imediat sesizarea penală, deși regulamentul o cere;
- Tratarea dopajului și maltratării cailor ca fapte penale, nu ca „exces de zel sportiv”.
Respectarea regulamentului nu este nici negociabilă, nici opțională, nici meniu „a la carte” pentru Comisia de Arbitri. Este obligația minimă pentru a nu transforma un hipodrom într-un laborator la vedere, cu cai în loc de cobai.
Apel ferm: Poliția Animalelor să se autosesizeze și să verifice tot
Având în vedere gravitatea situației, caracterul aparent generalizat al dopajului și maltratării și faptul că în interiorul hipodromului se vorbește de mult despre aceste practici, un apel public se impune:
- Poliția Animalelor trebuie să se autosesizeze și să acționeze ferm în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodromul Ploiești;
- este necesară prelevarea de analize și verificarea substanțelor administrate cailor în mod sistematic;
- controalele trebuie extinse la toți cei implicați în pregătirea și administrarea acestor „tratate” chimice cailor, pentru a se stabili natura și proveniența substanțelor utilizate.
Nu e vorba doar de imaginea unui sport sau de corectitudinea unei competiții, ci de viața și sănătatea animalelor, folosite ca instrumente într-un mecanism care, dacă va fi confirmat de anchete, depășește cu mult sfera „neregulilor sportive” și intră frontal în zona infracționalității.
Concluzie: „Ținutul Vinului” sau „Ținutul dopajului protejat”?
Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca „atracție-vedetă” din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre cum se distruge din interior credibilitatea unui sport.
Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi onest să se adauge, în paranteză:
„…și, din când în când, un tur prin culisele unde se rescriu regulamentele, se refuză testele antidoping, se maltratează caii și se transformă sportul în dosar penal latent.”
Aici nu mai e loc de marketing.
E loc de anchetă, de răspundere și de penal (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 7 zileFermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Evenimentacum 7 zileLaserul dentar – tratamente stomatologice in care poate fi utilizat si beneficiile pentru pacienti
-
Evenimentacum 5 zileEvenimenteGratuite.ro promovează online evenimentele cu acces gratuit din România
-
Evenimentacum 2 zileCinci publicații online de business intră pe piața media din România
-
Evenimentacum 2 zile
Cinci publicații online de business intră pe piața media din România
-
Evenimentacum 2 zileSe lansează patru noi publicații online dedicate femeilor: BeautyCorner.ro, BellaMag.ro, PureBeauty.ro și RevistaDiva.ro

