Exclusiv
,,Poți să îi prostești pe puțini de multe ori, pe mulți de puține ori, dar niciodata pe mulți de multe ori”/Că așa e cu statul de drept
”Teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad, securisti care ne conduc si azi si/sau sunt formatori de „opinie”.
Ziarul Incisiv de Prahova a publicat sute de articole despre acesta tema. In sfarist, un ziar de renume confirma dezvaluirile noastre, Newsweek Romania.
O serie de evenimente bizare din zilele tulburi ale Revoluției din decembrie ’89, petrecute la Brașov, au fost anchetate superficial de procurorul Cătălin Ranco Pițu, actual candidat la șefia Secției Parchetelor Militare (SPM).
Acesta nu lămurește aspecte esențiale în cazul ”Tudor Molan”, care ștaș din Brașov unul dintre teroriștii care au tras asupra militarilor și revoluționarilor, și a recunoscut acest lucru. În plus, el a afirmat că a folosit o armă pusă la dispoziție de un ofițer de Securitate.
Secția Parchetelor Militare (SPM) din cadrul Parchetului General a finalizat rechizitoriul în Dosarul Revoluției în aprilie 2019 și l-a înaintat instanței de judecată.
Procuror de caz a fost Cătălin Ranco Pițu (foto), iar rechizitoriul a fost contra-semnat de fostul șef al SPM, Gheorghe Coșneanu. Pițu este în momentul de față candidat la șefia Secției Parchetelor Militare, funcție rămasă vacantă după ce Coșneanu a fost trimis la pensie, începând cu 3 ianuarie.
Principalul reproș care le este adus procurorilor militari este că au evitat să ancheteze responsabilitatea Securității conduse de generalul Iulian Vlad în crimele din timpul Revoluției, în special după 22 decembrie 1989.
Despre vinovăția securiștilor a scris istoricul Mădălin Hodor, în studiul intitulat „Cine a tras în noi după 22- Studiu asupra vinovățiilor pentru victimele Revoluției Române din decembrie 1989”, semnat împreună cu Andrei Ursu și Roland O. Thomasson.
Studiul a fost publicat în revista Noua Revistă a Drepturilor Omului (NRDO) din aprilie 2018. Acest studiu este un instrument foarte eficient în a demonstra ”stângăciile”, ca să folosim un eufemism, procurorilor militari în investigarea evenimentelor din decembrie ’89.
În mod evident, rechizitoriul poate fi lesne catalogat drept incomplet, superficial, în ciuda faptului că a fost așteptat 30 de ani de opinia publică din România.
Newsweek România a analizat cazul ”Tudor Molan” și a identificat multe vulnerabilități în rechizitoriu, fiind vorba fie despre incompetență, fie de lipsă de preocupare pentru aflarea adevărului.
Tudor Molan este, după cum spuneam, printre puținii suspecți de terorism- dacă nu singurul- care a recunoscut acest lucru. Doar în primă fază. A admis că a tras asupra brașovenilor cu o armă, ce i-a fost pusă la dispoziție de un ofițer de Securitate.
Declarația aceasta susține ipoteza cercetătorilor Ursu, Hodor și Thomasson, potrivit căreia ”teroriștii” din decembrie au fost securiștii aflați sub comanda lui Iulian Vlad.
Din păcate, Tudor Molan nu a mai recunoscut ulterior că a primit arma de la un ofițer de Securitate și a murit în arest, în condiții suspecte, la începutul anului 1990.
Ce s-a întâmplat în decembrie ’89
Reconstituirea evenimentelor se bazează pe studiul celor trei istorici, Ursu, Hodor și Thomasson, dar și pe sinteza efectuată în 1994 de Parchetele Militare despre cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, ce are la bază concluziile Comisiei Senatoriale, dosar nr. 53/J.I.3, la capitolul intitulat „Suspecţi de acte terorist-diversioniste”. Sinteza este citată pe larg în rechizitoriul SPM de anul trecut.
Astfel, pe 24 decembrie 1989, Procuratura Militară Brașov a dispus începerea urmăririi penale pentru deţinere ilegală de armament și a emis mandatul de arestare nr. 24/301 pe numele lui Tudor Molan, de profesie poștaș, care a depus în Arestul Miliţiei judeţene Braşov.
În dimineața zilei de 23 decembrie 1989, locotenentul Negulescu conducea un pluton de militari amplasat în zona Oficiului Poștal nr. 1 din Brașov. După o noapte în care în zona centrală a orașului s-a tras din toate părțile și au existat numeroase victime, el a primit ordinul să cerceteze turnul Bisericii Evanghelice, loc în care existau informații că s-ar fi adăpostit ”teroriști”.
Însoțit de militarii din subordine, ofițerul s-a deplasat în zonă și după ce oamenii săi au executat un foc de baraj asupra turnului, ofițerul a cercetat intrarea în biserică și a descoperit că aceasta era încuiată.
De asemenea, ușa de acces spre turn era și ea încuiată pe dinafară, astfel încât a tras concluzia că nimeni nu ar fi putut urca sus pentru a trage. Tocmai când se pregătea să se întoarcă și să raporteze rezultatele misiunii sale, atenția i-a fost atrasă de strigătele unor cetățeni, care i-au semnalat că doi indivizi înarmați au sărit gardul cimitirului protestant și au fugit în direcția unor blocuri din zonă.
Însoțit de o parte a plutonului, a pornit în urmărirea lor, dar nu a ajuns prea departe, pentru că, în dreptul intrării în Cimitirul Evanghelic, a dat nas în nas cu un civil, care avea pe umăr un PSL (pușcă semiautomată cu lunetă- n.a.) și muniție.
Respectivul era urmat de o mulțime agitată care striga <<Uite-l! Uite-l! Ăsta e!>>. Soldatul M. Mustețiu, unul dintre militarii din pluton, l-a somat să se predea.
Conform declarației acestuia dată în fața procurorilor militari, în acel moment <<civilul>> Tudor Molan, a ridicat mâna stângă în sus, iar cu dreapta a îndreptat arma asupra militarilor, cu intenția de a deschide focul asupra lor.
Mustețiu a executat foc de avertisment la picioare cu pistolul-mitralieră din dotare, fără a-l lovi. Cetățenii, care între timp l-au ajuns din urmă pe civil, i-au smuls arma, l-au imobilizat și au început să-l lovească.
Conform aceluiași martor, în momentul când oamenii i-au predat respectiva armă, a observat că avea cartuș pe țeavă și încă două în magazie.
După ce situația s-a mai liniștit, locotenentul Negulescu l-a scos pe Molan din clădirea Poștei și l-a dus la sediul Comitetul Județean de Partid unde se instalase conducerea revoluționară.
Aici l-a predat generalului Florescu (rechizitoriul procurorilor militari menționează numele Florea- n.red.), comandantul garnizoanei, ales ad-hoc șef al F.S.N. Brașov, și i-a raportat circumstanțele în care l-a capturat. Florescu a decis să cheme imediat un procuror militar și l-a dat în paza unui ofițer aflat în sediu, împreună cu arma capturată, solicitând ca acesta să-l interogheze.
Spre surprinderea tuturor, Molan, nu numai că a recunoscut senin că a tras în noaptea de 22/23 decembrie 1989 asupra oamenilor și militarilor adunați în Piața Centrală din Brașov, dintr-un cavou aflat în incinta Cimitirului Evanghelic, dar a afirmat și că primise arma de la un ofițer de Securitate pe nume Morariu. Despre acesta a spus că era coordonatorul unei rețele formate din colaboratori înarmați, care au primit aceeași misiune ca și el.
La indicațiile lui, militarii au scris pe două bucăți de plic alb numele a opt persoane, însoțite de adresele lor și de tipul de armă cu care ar fi fost înarmați (pistoale, puști cu lunetă și arme automate) de același ofițer Morariu.
Când procurorul Câmpean i-a luat prima declarație, în aceeași zi, Molan a reconfirmat în scris cele relatate verbal. A oferit și alte detalii. A recunoscut că era informator al Securității și că face parte din rețeaua dirijată de locotenentul-major Lazăr Morariu, ofițer de obiectiv la Oficiul Poștal nr. 1, unde el se angajase din anul 1973.
Conform celor relatate de el, pe 20 decembrie 1989, ar fi fost convocat, împreună cu alte persoane, la o casă conspirativă situată într-o vilă de pe Dealul Cetății, unde Morariu le-ar fi dat arme și le-ar fi ordonat să tragă în „oamenii și militarii adunați în piață”.
De asemenea, ofițerul de Securitate ar fi afirmat că situația „s-a înrăutățit” și că „nu ne vor mai lua prin surprindere ca la Timișoara”.
Neconcordanțe între istorici și procurori
Cei trei istorici susțin că Tudor Molan și-a schimbat declarația inițială pe 25 decembrie. Procurorii militari spun că pe 25 decembrie Molan și-a menținut declarațiile inițiale, pe care le-a schimbat abia pe 31 decembrie.
El a modificat un singur aspect din cele relatate inițial: nu a mai recunoscut că are arma de la ofițerul de Securitate Morariu.
În acest punct apar noi neconcordanțe între istorici și procurori.
Procurorii susțin că Molan i-a ”îndepărtat din declarații pe ofițerii de securitate”. Care ofițeri, din moment ce Molan a menționat un singur nume: Morariu? Lucru menționat, culmea, în rechizitoriul SPM.
Apoi procurorul Pițu întărește ideea că au fost mai multe persoane: ”Persoanele indicate în declaraţiile iniţiale au negat orice legături cu faptele relatate de Molan Tudor”.
Mai mult, chiar procurorii recunosc că au luat declarații doar de la ”martori oculari privind conduita lui Molan Tudor, prinderea, agresarea şi detenţia acestuia.”
Nu a fost interogat ofițerul Morariu sau alte persoane care să confirme sau să infirme cele susținute de Molan în declarația inițială.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, la 15 ianuarie 1990, Mihai Clipea, a declarat, potrivit cotidianului ”Adevărul”, că la 23 decembrie 1989 se afla în arestul Miliţiei Braşov, unde a stat în celulă cu Molan.
Clipea a afirmat că, după câteva zile, în aceeaşi cameră a fost introdus şi ofiţerul de Securitate Lazăr Morariu, adică exact cel pe care Tudor Molan îl indicase că ar fi stat la originea activării reţelei de informatori care au tras din diverse puncte.
Mărturia lui Mihai Clipea lipsește din rechizitoriul întocmit de procurorul- candidat Pițu.
Referitor la acest caz, fostul senator Adrian Popescu-Necşeşti, membru în Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, declara: „Acest Morariu l-a găsit pe Molan în celulă şi l-a bătut, i-a spart sternul, i-a spart coastele, ca să revină asupra declaraţiilor. Molan a murit pentru că a fost bătut în închisoare de acel ofiţer de Securitate care i-a dat arma. Cazul Molan e unul concret în care se vede că teroriştii au fost agenţi recrutaţi de Securitate”.
O neconcordanță și mai flagrantă: istoricii spun că Molan ar fi susținut că primit arma ”de la Victor Adochiței, rezident al rețelei dirijate de Morariu, pe data de 22 decembrie 1989, orele 16.00.”
Procurorii insistă că Molan a indicat doi indivizi necunoscuți. ”În dimineaţa de 23.12.1989, mergând la serviciu, în dreptul şcolii de partid, doi indivizi necunoscuţi l-au obligat să ia de la ei arma cu lunetă , l-au condus la cimitir, de unde a tras şi el câteva focuri de armă.”
Numele Adochiței este important, pentru că cercetările pot fi extinse și se poate ajunge la ”rețeaua Morariu”. Un aspect pe care procurorul Pițu l-a ignorat.
În plus, Secția Parchetelor Militare nu a cercetat o chestiune extrem de importantă din dosar.
”La data de 27 decembrie 1989, procurorul militar a întocmit o notă în care a consemnat că i s-a confirmat telefonic de către comandantul UM 01090 Predeal că arma respectivă (cu care Molan a recunoscut că a tras- n. red.) aparţine acelei unităţi şi a fost în dotarea soldatului I.L. care a fost împuşcat mortal în noapte de 22/23.12.1989 în apropierea poştei din Braşov”.
Acest aspect nu a fost verificat de procurorul Pițu, iar șeful său ierarhic nu i-a cerut să investigheze în profunzime.
În rechizitoriu scrie doar că ”în cimitir s-au găsit unele tuburi de cartuşe, pentru arma ZB şi pentru pistol mitralieră calibru 7,62 mm”.
Procurorii SPM menționează însă: ”Inexplicabil este faptul că până la 27.12.1989 nu a existat nicio preocupare în legătură cu arma şi muniţia găsite asupra lui Molan Tudor. Nu se ştie unde a stat şi cine a preluat-o până la această dată (…)”
Asta înseamnă că în acest interval arma putea fi înlocuită. Ceea ce impunea cu atât mai mult o cercetare mai amănunțită.
Mistere medicale
Pe de altă parte, istoricii scot în evidență o sarabandă de mistere medicale, care culminează cu moartea lui Tudor Molan.
Astfel, pentru că procurorul Câmpeanu avea deja dubii referitoare la declarațiile acestuia, a decis, după schimbarea bruscă a celor relatate de Molan, să-l supună unui examen medical complet, inclusiv psihiatric.
Comisia medico-legală compusă din doctorii Alexandru Moga (medic primar) Mihaela Gădărițeanu și Horia Bota (medici psihiatri) l-a examinat pe Teodor Molan în ziua de 28 decembrie 1989.
Concluziile expertizei cu nr. 4073/E au fost că are „discernământ păstrat” și că „prezintă unele leziuni corporale (excoriații și echimoze) pentru vindecarea cărora necesită îngrijire medicală”.
Prin urmare a devenit necesară efectuarea unei investigații medicale mai atente, care s-a realizat pe 3 ianuarie 1990. Laboratorul de Medicină Legală Brașov a eliberat, la această dată, o expertiză care menționează că Molan Tudor a fost examinat radiologic și „prezintă fracturi cu deplasarea posterioară a coastei a IX-a dreapta și a coastelor VIII-IX stânga. Loviturile pot data din 23 decembrie 1989 și necesită 14-15 zile îngrijire”.
Deși, de la ultima examinare medicală, cea din 28 decembrie 1989, starea sănătății lui Molan părea să se fi agravat, din nou nu exista nici un indiciu că aceasta ar fi fost de natură să îi pună viața în pericol.
Adevăratul mister medical a început însă în noaptea de 8/9 ianuarie 1990, pentru că, în respectiva noapte, Tudor Molan a decedat în celula în care era încarcerat în arestul Miliției Brașov.
Autopsia, efectuată de același medic, Alexandru Moga, cel care îl consultase prima dată în 28 decembrie 1989, menționează că „la nivelul scheletului toracic se constată fractura transversală a corpului sternal și fractura coastelor de II-XII, pe linie axială medie”.
Asta înseamnă că toracele lui Tudor Molan fusese zdrobit. În mod paradoxal, se menționează că moartea a fost „patologică, neviolentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute”.
Dosarul a fost redeschis în 1995
Această neconcordanță flagrantă i-a atras atenția generalului magistrat Ioan Dan, în anul 1994, când a cerut redeschiderea anchetei în cazul Molan. Era nemulțumit și de faptul că toate cercetările fuseseră sistate încă din 1990.
Cazul primise un NUP motivat de „decesul suspectului”, dar soluția era complet ilegală pentru că se referea doar la acuzația inițială de „deținere ilegală de armament”, fără să facă nicio trimitere la faptul că Molan fusese reținut de fapt ca suspect de terorism și nici la moartea bizară a acestuia.
Despre deces se afirma că era rezultatul bătăii din 23 decembrie 1989. La 30 august 1994, procurorul Ioan Dan a întocmit Ordonanța de efectuare a expertizei medico-legale în cazul Molan.
În document a introdus un set de întrebări concrete, între altele cerând ca experții legiști de la „Mina Minovici” să-i răspundă clar dacă o persoană poate supraviețui timp de 17 zile (23 decembrie 1989-8/9 ianuarie 1990) cu toracele zdrobit, așa cum se descoperise la autopsie.
În sinteza Parchetelor Militare dată publicităţii în 1994 se arată că verdictele medicilor sunt contradictorii şi absurde şi că decesul lui Molan a survenit ca urmare a unor lovituri primite după ce a fost arestat.
„Dacă fracturile constatate la autopsie ar fi survenit ca urmare a loviturilor primite în 23 decembrie, este greu de crezut că Molan Tudor putea supravieţui peste două săptămâni în condiţiile în care fiecare inspiraţie sau expiraţie este însoţită de mişcarea permanentă a grilajului costal şi, deci, de dureri insuportabile. La momentul examinării din 28 decembrie, Molan nu acuza astfel de dureri”, se arată în sinteza Parchetului.
Procurorul solicitase inițial toate datele medicale de la IML Brașov și primise răspunsuri mai mult decât ciudate. De fapt, pe 3 ianuarie 1990 nu se făcuse nicio radiografie deoarece „în perioada decembrie 1989 – ianuarie 1990 lipseau substanțele reactive”, apoi că se făcuse ceva, dar „substanțele reactive erau de proastă calitate și citirea rezultatelor putea fi viciată”.
În esență, aducând motive care erau la limita plauzibilului, IML Brașov nu se clintea de la concluzia că Molan murise în 8/9 ianuarie 1990 din cauza loviturilor de pe 23 decembrie 1989. Care concluzie se potrivea ca o mănușă cu NUP-ul din 1990.
Răspunsul de la „Mina Minovici” a venit cu adresa A5/12862/24.03.1995 și conținea următoarele concluzii: „Moartea lui Molan Tudor a fost violentă, politraumatism cu fracturi multiple, fracturi ale scheletului toracic (fracturi de stern, coastele laterale). Modul de producere: posibila comprimare între două corpuri dure”.
Problema era că respectiva expertiză conținea și sintagma „Pot data din 23.12.1989”, ceea ce anula întregul raționament.
Superficialitate
În rechizitoriul SPM, procurorul Pițu expediază toate aceste întâmplări bizare în doar câteva fraze: ”Cazul a făcut şi obiectul cercetărilor recente, fiind obţinute declaraţiile martorilor , martori oculari privind conduita lui Molan Tudor, prinderea, agresarea şi detenţia acestuia. Relatările pot fi analizate în cuprinsul volumului III – Declaraţii. Este prezentată o stare de fapt confuză, aşa cum rezultă şi din Sinteza amintită. Cert este că, imediat după reţinere, Molan Tudor a suferit violenţe fizice extreme în zona toracico-abdominală şi la cap, astfel încât întreaga sa conduită ulterioară a fost grevată de consecinţele acestor traumatisme.”
Cu alte cuvinte, Molan a fabulat rostind numele securitului Morariu, din cauza loviturilor primite.
Apoi vine concluzia care îngroapă cu totul acest caz: ”Cel mai important element este identificarea armei găsită asupra lui Molan Tudor ca aparţinând unei unităţi MApN. Pe cale de consecinţă, se poate afirma că nu există probe certe care să-l catalogheze pe Molan Tudor ca fiind terorist sau membru al vreunei structuri militare interne total legendate. De altfel, circumstanţele în care acesta a fost reţinut (plimbându-se pe străzile din Braşov, pe lumina zilei, cu arma în mână, la vedere) nu denotă un comportament militar profesionist”.
Exclusiv
Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță – Ziarul Incisiv de Prahova
Clanul cătușelor de pluș: cum s-a transformat SNPP din scut sindical în bâtă de familie
Sub flamura “drepturilor”, cu metode de cazarmă
Dacă vrei să fii jignit, umilit, amenințat cu exilul profesional și pus la zid în stil de mahala, există o scurtătură: intră în Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare (SNPP). Ce ar trebui să fie o organizație de apărare a drepturilor angajaților riscă să arate, conform documentelor interne, mai degrabă a “clan” de familie cu interese încrucișate, unde sindicatul, conducerea penitenciarelor și viața de familie se amestecă într-un talmeș-balmeș toxic.
În centrul rețelei, potrivit notelor de relații și rapoartelor de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, se află Antoanela Cristina Teoroc, fost director al Penitenciarului București-Jilava, soția liderului SNPP, Ștefan Teoroc. Ea este acuzată de un comportament abuziv, limbaj suburban și utilizare discreționară a funcției publice.
“Măgarilor, proștilor, țăranilor”: manualul de “management” de la Jilava
Conform acestor documente, în Penitenciarul București-Jilava, conducerea ar fi practicat un “stil managerial” demn de crâșma de la marginea târgului. Angajați SNPP ar fi fost etichetați cu apelative precum „măgari”, „proști”, „țărani” sau „urâți”, fiind ironizați inclusiv pentru felul în care arată fizic.
Nu vorbim de glume nevinovate la o cafea, ci de jigniri sistematice, consemnate în note oficiale, care au creat – conform rapoartelor de control – un mediu de lucru toxic, cu impact direct asupra stării de sănătate a unor polițiști de penitenciare.
În loc ca directorul să fie reper de echilibru și profesionalism, subalternii se trezesc în fața unui “șef de scară” cu microfon instituțional, care urlă de sus, dar răspunde greu la lege.
“Te mut la Satu Mare!” – amenințarea cu exilul profesional
Când jignirile nu ajung, intră în scenă arma grea: transferul disciplinar mascat în “necesitate de serviciu”. Membrii de sindicat care au îndrăznit să aibă opinii diferite, să semnaleze nereguli sau pur și simplu să nu se închine la “altarul conducerii” ar fi fost amenințați cu trimiterea la unități aflate la sute de kilometri distanță, precum Penitenciarul Satu Mare.
“Te mut la Satu Mare” devine, astfel, corespondentul birocratic al bâtei la genunchi: nu te bat, dar te rup de familie, de casă, de viață. Unde se termină nevoia de personal și începe răzbunarea personală? Documentele indică un model de “management de frică”, nicidecum o aplicare sănătoasă a legii.
Soțul – “apărătorul”, soția – “abuzatorul”: conflictul total de interese
Ironia maximă: în timp ce Ștefan Teoroc, liderul SNPP, se prezintă public drept apărătorul drepturilor polițiștilor de penitenciare, soția sa, aflată în vârful ierarhiei la Jilava, este acuzată că exact pe aceiași oameni îi umilește și îi presează.
Cercul se închide grotesc: dacă ești membru SNPP și reclami abuzurile conducerii, ajungi să te plângi – practic – soțului persoanei pe care o acuzi. Sindicalism “all inclusive”: șeful la sindicat acasă, șeful la serviciu nevasta. Când familia are monopol pe butoanele puterii, membrul simplu devine decor.
Legea e clară. Doar că unii o citesc… pe diagonală
Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare nu lasă loc de interpretări pe principiul “facem cum simțim azi”. Raporturile de serviciu “se exercită în condițiile prezentei legi”, nu după orgolii, ranchiuni sau “cine cu cine e prieten la vârf”.
Aceeași lege precizează limpede că „trecerea temporară în altă funcție se poate dispune fără acord […] în caz de forță majoră sau ca măsură de protecție”. Așadar, modificarea unilaterală a raporturilor de serviciu este o excepție strictă, de urgență și protecție, nu o bâtă cu care lovești pe cine te deranjează.
Când “forța majoră” devine “forța șefului nervos”, nu mai vorbim de aplicarea legii, ci de caricaturizarea ei.
Mărgineni – “tarla proprie”: rețeta se exportă
Informațiile din sistem arată că modelul “manager pe persoană fizică” nu s-a oprit la Jilava. La Penitenciarul Mărgineni, directorul Aldea Marian, apropiat al cercului de influență al familiei Teoroc, ar aplica aceleași metode de constrângere și blocaj.
Angajații care își doresc să se mute în alte unități ar fi întâmpinați cu amenințări și piedici artificiale, de parcă penitenciarul ar fi moștenire de familie, nu instituție publică. Când o unitate a statului devine “tarla proprie”, legea se transformă în simplu decor pe perete.
Bani publici, colecte “evaporate” și suspiciuni penale
Rapoartele de control de la Penitenciarul București-Jilava ating și zona penală, punând pe masă acuzații și suspiciuni grave:
- Art. 296 Cod Penal – folosirea de expresii jignitoare de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor, nu la colț de stradă.
- Folosirea fondurilor publice – există suspiciuni că anumite sume de bani publici ar fi fost “mediate” și direcționate discutabil, profitând de dubla calitate: soție de lider sindical și director de unitate.
- Colecte de bani cu traseu neclar – sume strânse pentru diverse ocazii (de exemplu, pentru pensionarea unor ofițeri) care, potrivit documentelor, nu ar fi ajuns întotdeauna la destinație, rămânând în ceață în gestiunea sindicatului.
Când aceeași mână semnează și pentru conducere, și pentru sindicat, și pentru colecte, întrebarea firească este: cine mai numără banii și cine mai verifică drumul lor?
Sindicat sau clan de familie cu ștampilă?
Cazul ridică o întrebare incomodă pentru toți membrii SNPP: mai reprezintă această structură interesele polițiștilor de penitenciare sau a ajuns o unealtă de presiune, control și reglare de conturi pentru un cerc restrâns care se crede deasupra legii?
Când conducerea penitenciarului se suprapune cu conducerea sindicatului, iar în vârf domnește aceeași familie, “apărarea drepturilor” riscă să devină doar slogan. În realitate, simplul membru de sindicat este prins într-o menghină: dacă reclamă abuzul, reclamă exact la oamenii care îl produc.
Acest material se bazează pe notele de relații și rapoartele de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, documente din interiorul sistemului penitenciar.
Chestor peste semne de întrebare: “Ceva nu iese la socoteală”
Dincolo de limbajul suburban, de presiunile asupra angajaților și suspiciunile privind banii publici, rămâne o întrebare care nu poate fi ocolită:
Prin ce mijloace a obținut gradul de chestor fosta directoare de la Penitenciarul București-Jilava, Antoanela Cristina Teoroc?
Când pui cap la cap acuzațiile, notele de relații, rapoartele de control și traseul fulger al carierei, ceva nu se mai potrivește.
Ori sistemul promovează excelența în abuz, ori cineva a urcat prea repede treptele, sărind, la fiecare etaj, peste câte o lege. În ambele variante, statul are obligația să iasă din tăcere. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”? – Ziarul Incisiv de Prahova
În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să disece „Mafia Antigrindină” încă de la primele rachete trase în vânt, aduce în prim-plan o nouă mutare de geniu a „Procurorilor Gliei”. Fermierii prahoveni, adevărații Agenți 007 ai României profunde, au decis că nu mai pot aștepta după procurorii aflați în „comă birocratică” și au luat cu asalt Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Prahova.
Incisiv de Prahova, singurul ghimpe în coasta „Mafiei norilor”
Ani de zile, Incisiv de Prahova a fost vocea care a strigat în deșert despre jaful programat din banii publici, despre „hectarele fantomă” și despre toxicitatea tăcută a iodurii de argint. Astăzi, dezvăluirile noastre în exclusivitate capătă o nouă dimensiune. Nu mai vorbim doar despre bani furați, ci despre siguranța publică și despre un regim al explozibililor care pare să fi fost tratat de Electromecanica SA Ploiești ca o joacă de copii în curtea școlii.
Într-un demers fără precedent, obținut în exclusivitate de redacția noastră, Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova, sub semnătura președintelui Adrian Mocanu, a somat IPJ Prahova să scoată la lumină adevărul despre „artificiile” scumpe care ne zboară peste capete.
Radiografia „Bombei de sub norii Prahovei”: Rechizitoriul fermierilor-007 către Poliția Prahova
| Nr. Crt. | Domeniul de Control (Solicitare ACCPT Prahova) | Miza Juridică și de Siguranță Publică | Suspiciunea de „Derapaj” Legal (Analiză Incisiv de Prahova) |
|---|---|---|---|
| 1 | Încadrarea Juridică a Rachetelor | Clasificarea rachetelor ca materii explozive, muniții sau obiecte pirotehnice (Legea 126/1995). | Suspiciunea că rachetele sunt manipulate fără regimul strict de securitate impus armamentului și muniției reale. |
| 2 | Autorizarea de Funcționare | Existența licențelor de operare și a documentelor care atestă dreptul de a lucra cu materiale explozibile. | Posibilitatea ca operatorii să activeze în baza unor avize expirate sau fără vizele anuale obligatorii de la IPJ. |
| 3 | Securitatea Depozitelor | Verificarea distanțelor de siguranță față de școli, biserici, locuințe și conducte de gaz/petrol. | Pericolul unei catastrofe în cazul unui incident la depozitele temporare amplasate iresponsabil în proximitatea zonelor locuite. |
| 4 | Personalul „Pirotehnic” | Atestarea calificării profesionale, a aptitudinilor psihologice și medicale ale celor care apasă pe buton. | Temerea că „specialiștii” sunt instruiți superficial, punând în pericol viața cetățenilor prin manipulare defectuoasă. |
| 5 | Trasabilitatea Explozibilului | Controlul fluxului rachetelor: de la producția la Electromecanica, până la lansare sau distrugerea celor expirate. | Riscul ca „muniția” să circule prin județ fără pază armată și fără o evidență strictă a consumului operativ. |
| 6 | Istoricul Incidentelor | Evidența oficială a rachetelor căzute intacte pe câmp sau în curțile oamenilor și a rachetelor „rătăcite”. | Mușamalizarea incidentelor în care rachetele au reprezentat un pericol direct pentru viața și bunurile prahovenilor. |
| 7 | Intervenția la Urgență | Procedura clară de ridicare și neutralizare a componentelor de rachete căzute la sol în zonele agricole. | Lipsa de coordonare între operator și autorități (Poliție, ISU) atunci când rachetele deviază de la traiectoria balistică. |
| 8 | Paza și Protecția Obiectivelor | Respectarea normelor privind paza bunurilor, posesia de armament și protecția împotriva incendiilor/tensiunilor. | Suspiciunea că punctele de lansare sunt vulnerabile și nu respectă standardele de siguranță națională impuse de regimul explozivilor. |
Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Agenții 007 cu palmele bătătorite: Fermierii fac treaba DNA-ului
Cine are nevoie de agenți secreți cu costume scumpe când îi avem pe fermierii prahoveni? Acești „Agenți 007 ai Gliei” au demonstrat o rigoare juridică și o tenacitate care ar trebui să bage în ședință orice serviciu de informații. Ei au pus degetul pe rana sângerândă a sistemului: regimul materiilor explozive.
Conform solicitării trimise către IPJ Prahova, fermierii cer clarificări pe care statul le-a evitat timp de 20 de ani. Sunt aceste rachete materii explozive, muniții sau doar niște „mijloace pirotehnice” de bâlci? Legea 126/1995 este clară, dar se pare că pentru „Mafia Antigrindină”, legile sunt doar sugestii opționale. Fermierii vor să știe: cine a autorizat „bombardierele” de la Electromecanica să se joace cu amestecuri pirotehnice fără să respecte normele drastice impuse oricărui alt muritor de rând?
Muniție, explozibil sau petarde de lux? IPJ Prahova, scos la tablă
Solicitarea fermierilor (Memoriul din 30.03.2026) este un veritabil rechizitoriu care vizează 32 de puncte nevralgice. „Procurorii Gliei” vor să vadă autorizațiile de lucru cu dispozitive explozibile și capacitatea operatorului de a gestiona muniția.
Iată ce trebuie să explice Poliția Prahova, sub presiunea dezvăluirilor Incisiv de Prahova:
- Încadrarea Juridică: Sunt rachetele de la Ploiești muniție de război? Dacă da, cine le păzește?
- Autorizarea de fațadă: Au avut operatorii punctelor de lansare vizele anuale obligatorii sau au tras „la negru” timp de două decenii?
- „Calificările Fantomă”: Cine sunt pirotehnicienii care apasă pe buton? Au ei atestate reale sau sunt doar „specialiști” cu diplome scoase la imprimantă, așa cum Incisiv de Prahova a sugerat în repetate rânduri?
Depozite lângă școli și rachete prin grădini: Cine semnează pentru moarte?
Cea mai gravă parte a solicitării vizează amplasamentul depozitelor și al punctelor de lansare. Fermierii-007 întreabă direct: s-au respectat distanțele de siguranță față de locuințe, școli, biserici și conducte petroliere? Sau „Mafia Norilor” a instalat rachete lângă rezervoarele de gaz, bazându-se pe norocul chior că nu va bubui tot județul?
Incisiv de Prahova a documentat cazuri în care rachetele au căzut intacte în curțile oamenilor sau au deviat periculos de la traiectorie. Acum, fermierii cer Poliției toate procesele-verbale de incident, toate dosarele penale ascunse prin sertare și toate sancțiunile care – bănuim noi – au fost „uitate” pentru a nu deranja afacerea de 260 de milioane de lei.
„Trasabilitatea” banului și a explozibilului: Un circuit al minciunii
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Unde se duc rachetele care nu pornesc? Cine le neutralizează pe cele expirate? Fermierii cer evidența clară a stocurilor și a distrugerilor. Există o suspiciune legitimă, întreținută de opacitatea sistemului, că rachetele circulă prin județ ca pâinea caldă, fără avize de transport și fără pază armată, transformând Prahova într-un poligon de tragere scăpat de sub control.
Dacă Poliția Prahova nu poate garanta siguranța acestor operațiuni, înseamnă că trăim într-un „Ospiciu Antigrindină” unde pacienții (noi) suntem la mila unor pirotehnicieni de ocazie.
Incisiv de Prahova va monitoriza pas cu pas răspunsul IPJ Prahova. Nu vom accepta răspunsuri evazive! Dacă instituțiile statului vor continua să protejeze „Mafia Norilor”, „Procurorii Gliei” sunt pregătiți să meargă până la capăt. Adevărul despre rachetele care ne pârjolesc norii și ne amenință casele trebuie să iasă la suprafață.
Cine își asumă responsabilitatea dacă o „muniție” de la Electromecanica aterizează pe o școală? Rămâneți aproape, asediul asupra minciunii instituționalizate abia a început! Vom reveni. (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică!
Exclusiv
O farsă de 94 de milioane de lei cu pedigree sovietic! Cum cumpărăm explozibili, nu protecție! – Ziarul Incisiv de Prahova
FABRICĂ DE ILUZII ÎN CRÂNGUL LUI BOT: CUM A PUS STATUL BOTUL LA RACHETA „ROMÂNEASCĂ” ANTIGRINDINĂ
Cum cumpără statul cu 94 de milioane de lei o tehnologie antigrindină care seamănă izbitor cu Alazan, dar e validată mai ales ca exploziv, nu ca eficiență antigrindină
Statul român, expert în iluzii scumpe: 94 de milioane de lei pentru o rachetă care nu stie să facă decât zgomot!
Incisiv de Prahova prezintă un nou episod din dosarul sistemului antigrindină: statul român continuă să pompeze sume uriașe într-o tehnologie prezentată drept „românească”, deși documentele analizate de redacție indică o asemănare frapantă cu familia de rachete sovietico-rusești Alazan. Și mai grav: în locul unei validări științifice solide a eficienței antigrindină, ceea ce găsim în acte este, în principal, o omologare de siguranță și conformitate pirotehnică, cu teste făcute pe standul producătorului și cu proceduri interne ale acestuia. Pe scurt: România pare să finanțeze din bani publici grei nu o tehnologie dovedită științific, ci o rachetă cu profil balistic validat și cu pedigree tehnologic rusesc, vândută într-o piață închisă, fără concurență reală.
Alazan-RAG-96: Când ‘made in România’ sună suspect de rusesc (și scump)!
Documentele tehnice despre RAG 96 arată că racheta produsă de Electromecanica Ploiești are exact următorii parametri: 82,5 mm calibru, 1,4 m lungime, 8,8 kg masă totală, 0,66 kg încărcătură utilă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m distanță orizontală maximă și autodistrugere la 38–47 secunde. În plus, racheta este descrisă ca având două încărcături propulsive, două întârzietoare, un cartuș activ fumigen și mecanism de autodistrugere. Acum comparați aceste date din fișa rachetelor rusești Alazan-5 și Alazan-6: 82,5 mm calibru, max. 1402 mm lungime, 8,8 kg masă, 0,66 kg încărcătură activă fumigenă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m bătaie maximă, pornirea părții active la 13 ± 2,5 secunde și autodistrugere la 41 ± 5 secunde. Asta nu mai este o simplă „coincidență inginerească”. Este o suprapunere aproape perfectă. Mai mult, documentația despre Alazan arată că și racheta rusească este descrisă drept rachetă neghidată, cu aripioare, motor în două regimuri, cap activ pirotehnic și autodistrugere, iar pentru Alazan-5 este prezentat lansatorul TKB-040-04, cu 12 ghidaje, tragere în salve și unghiuri diferite pentru a acoperi volumetric zona de însămânțare. Racheta „românească” RAG 96 nu doar că seamănă cu Alazan. Arată ca un produs din aceeași familie tehnologică.
Istoria ‘secreta’ a rachetei ‘noastre’: Bun venit inapoi, URSS!
Documentul rusesc despre dezvoltarea tehnologiei de combatere a grindinei spune explicit că primele cercetări din fosta URSS au început în valea Alazan din Georgia, că primele experimente s-au făcut în anii 1950 și că metoda rachetelor a fost dezvoltată prin complexele PGI-M, Oblako și, ulterior, Alazan. Același document arată că familia Alazan a rămas una dintre platformele majore ale sistemului rusesc și că ulterior a fost modernizată în variante precum Alazan-5 și Alazan-6. În același material, Alazan-6 apare în tabelul principal al complexelor rusești cu exact parametrii care aprind toate becurile roșii: 82,5 mm, 1402 mm, 8,8 kg, 630 g agent activ și lansator de 12 ghidaje. Așadar, problema nu mai este dacă există sau nu o asemănare. Problema reală este alta: de ce statul român continuă să prezinte această tehnologie ca pe o soluție autohtonă excepțională, fără să clarifice transparent proveniența ei constructivă și filiația tehnologică?
Omologarea fantastică: Racheta stie să nu explodeze, dar cu grindina… mai vedem!
Aici intrăm în miezul scandalului. Singurele informații disponibile despre omologarea RAG 96 nu au nicio legătură cu demonstrarea eficienței antigrindină. Practic, omologarea a constat dintr-o evaluare de conformitate cu cerințe de securitate. Ce s-a testat concret? Nu eficiența în nor. Nu reducerea grindinei. Nu modificarea măsurabilă a microfizicii celulei convective, ci • presiuni maxime și medii, • timpi de ardere, • impuls total, • timpii întârzietoarelor, • secvența pirotehnică a autodistrugerii. Condițiile de conformitate care au stat la baza omologării sunt strict balistice și pirotehnice: pmax ≤ 70 bar, intervale de ardere, impuls minim și un timp T25 între 11 și 17 secunde pentru aprinderea unui element din lanțul pirotehnic. Mai direct spus: ceea ce s-a validat este că racheta pornește, arde, intră în regim, declanșează cartușul activ și se autodistruge în limitele cerute de proiect. Nu că suprimă grindina în mod demonstrat.
Autoevaluarea supremă: Când vulpea păzește găinile și testează explozibili!
Și aici apare o altă problemă grea. În lipsa unor standarde armonizate, directivele permit utilizarea standardelor naționale / procedurilor interne ale producătorului, iar pentru RAG 96.00 Electromecanica Ploiești a dezvoltat propriile proceduri pentru verificarea cerințelor relevante de siguranță. Mai mult, pentru determinarea parametrilor balistici, producătorul are o infrastructură proprie de testare, un stand special pentru rachetele antigrindină și componentele lor. Testele au fost efectuate în laboratorul Electromecanica. Asta înseamnă că: • producătorul își testează propriul produs, • cu proceduri dezvoltate de el însuși, • pentru a demonstra conformitatea cu cerințe de securitate și funcționare. Unde este aici validarea independentă a eficienței antigrindină? Unde este laboratorul extern care să măsoare aerosolul activ, activitatea glaciogenă, distribuția particulelor și efectul real în nor? Răspunsul, în lucrarea care legitimează oficial produsul, este simplu: nu există.
Bulgarii au făcut stiință, Noi facem… PR agresiv pe bani publici!
Documentele studiate de noi despre situația din Bulgaria arată un contrast devastator pentru discursul oficial românesc. După ce și bulgarii au pornit de la rachete rusești de tip PGI, Oblako și Alazan, ei au schimbat reactivul, au introdus modele de difuzie și au testat reactivul în: • Laboratorul Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie al Academiei Bulgare de Științe, • laboratorul lui P. DeMott de la Colorado State University, • Laboratorul de Cercetare a Aerosolilor de la Observatorul Aerologic Central din Moscova. Aceleași documente spun că noul compus pirotehnic cu 10% AgI emite 5 × 10^13 nuclei pe gram, iar cantitatea de reactiv necesară a fost stabilită prin model de difuzie, ceea ce a redus consumul de rachete de cinci ori. La români, în schimb, cifra cu „numărul de nuclei” apare pe site-ul producătorului sau în materiale de prezentare, dar nicăieri nu apare demonstrată prin teste dedicate ale aerosolului. Nu se prezintă măsurători specifice ale nucleației active în funcție de temperatură, nu se prezintă metoda de determinare și nici nu se vede o validare externă comparabilă cu exemplul bulgar. Adică exact acolo unde ar fi trebuit să înceapă știința, la noi începe PR-ul.
Magia numerelor mari: Când nucleii sunt mai mulți decât dovezile!
Aici autoritățile și producătorul joacă una dintre cele mai eficiente cărți de marketing tehnico-pseudoștiințific: numere foarte mari. La Alazan-5, documentul vorbește despre 12,6 g AgI per rachetă și 6,6 × 10^15 nuclei activi la -10°C. În literatura rusească mai apar variante Alazan-6 cu 26,4 g AgI, ceea ce arată că și în familia Alazan există mai multe formule active și mai multe niveluri de încărcare cu iodură de argint. Problema este că, în cazul românesc, discuția despre reactiv și nuclei pare ruptă de orice protocol de testare public, reproductibil și independent. Iar fără o astfel de testare, „numărul de nuclei” devine doar un număr de catalog, nu o probă de eficiență. În plus, documentele bulgare recunosc că pentru operarea serioasă nu ajunge să știi câți nuclei scoți pe gram; trebuie să știi și: • unde introduci reactivul, • când îl introduci, • în ce strat termic al norului îl activezi, • și ce densitate volumetrică atingi în zona de însămânțare. Exact această verigă – trecerea de la balistică la microfizica reală a norului – lipsește din validarea românească prezentată public.
Monopolul absurdității: 94 de milioane de lei aruncați fără concurență reală!
Peste toate aceste întrebări tehnice vine și componenta financiară. Potrivit textului acordului-cadru CAN1133652/20 septembrie 2024 transmis redacției, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor a atribuit către Electromecanica Ploiești SA un acord-cadru în valoare de 93.910.000 lei fără TVA pentru maximum 12.000 rachete antigrindină, dintre care 11.000 RAG 96 și 1.000 RAG 96 S, prin negociere fără publicare prealabilă. Motivul? În același text se afirmă că RAG 96 și RAG 96 S sunt singurele produse omologate pentru tehnologia utilizată în România. Tradus din limbaj birocratic: • tehnologia este închisă, • omologarea este închisă, • furnizorul este cunoscut dinainte, • competiția reală dispare. Și atunci întrebarea devine una de interes public major: Statul român cumpără exclusiv, fără concurență reală, o rachetă care seamănă izbitor cu Alazan, dar a cărei validare publică disponibilă este în principal una de tip pirotehnic și balistic.
Rețeta succesului românesc: Rachetă veche, monopol nou, bani publici proști!
Aici este, de fapt, cheia întregii povești. Dacă o tehnologie cu filiație clar estică este prezentată drept soluție strategică românească, dacă omologarea invocată este în realitate una de siguranță și conformitate pirotehnică, dacă reactivul și nucleii activi nu sunt validați transparent și independent, iar apoi statul o cumpără prin procedură închisă, cu aproape 94 de milioane de lei, atunci nu mai vorbim doar despre o achiziție discutabilă. Vorbim despre mecanismul clasic prin care o tehnologie opacă este împinsă în față ca „indispensabilă”, apoi blindată administrativ și alimentată constant din bani publici. Iar fermierilor li se spune, de ani de zile, să creadă pe cuvânt.
Întrebări deranjante pentru Sistem: Când răspundeți, „Maiestățile Voastre”?
- De ce parametrii RAG 96 coincid aproape integral cu cei ai familiei rusești Alazan-5 / Alazan-6?
- Care este proveniența tehnologică reală a rachetei RAG 96?
- Unde este validarea independentă a eficienței antigrindină, nu doar a siguranței pirotehnice?
- Unde sunt testele publice privind reactivul, nucleii activi și comportarea aerosolului în nor?
- De ce statul cumpără prin negociere fără publicare prealabilă o tehnologie declarată din start „singura omologată”?
- Cine și pe baza căror criterii a decis că exact aceste rachete sunt singurele acceptabile pentru România? Până când aceste întrebări nu primesc răspuns, orice nou milion aruncat în această schemă va mirosi tot mai puțin a „protecție antigrindină” și tot mai mult a sistem întreținut pe bani publici.
Importanta firmelor de pompe funebre in organizarea ceremoniilor funerare si pentru sprijinul familiilor indoliate
Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia I3....
STUDIU: Trei din zece români nu au fost în 2025 la niciun control de rutină. Alți doi din zece au fost doar la controlul obligatoriu, de medicina muncii
Cum schimbă abonamentele medicale modul în care românii se raportează la sănătate? București, 29 aprilie 2026. Vizita la medic în...
Lucruri pe care trebuie să le știi dacă vrei să cumperi un apartament în care să te muți imediat
Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia I3....
Xiaomi prezintă cele mai bine vândute produse de Paște și Xiaomi Fan Festival: POCO domină smartphone-urile, iar românii au investit în produse de îngrijire și wearables
București, 29 aprilie 2026–Xiaomi România prezintă clasamentul celor mai căutate și vândute produse pe www.mi.com/ro și în magazinul Xiaomi Store...
Smartphone-urile din seria HONOR 600 redefinesc conceptul de flagship accesibil în 2026
București, 28 aprilie 2026 –Într-un context în care prețurile smartphone-urilor continuă să crească, iar utilizatorii devin tot mai atenți ladeciziade...
ANUNȚ DE PARTICIPARE LA PROCEDURA COMPETITIVĂ „DOTARE SERVICE AUTO PENTRU HTZ AUTO SRL” finanțat prin Programul „Regiunea Centru” 2021–2027
Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia I3....
stiricj.ro – platformă de știri dedicată comunității din Cluj-Napoca și județul Cluj
Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia I3....
BRUTA PLAN S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI BRUTA PLAN S.R.L.”
Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia I3....
CITY PROTECT SECURITY accelerează expansiunea națională: noi parteneriate în retail, intrare în mall-uri și extindere în bricolaj
Bogdan Dumitrache, fondator și CEO al CITY PROTECT GROUP, anunță o nouă etapă de dezvoltare accelerată a companiei, marcată de parteneriate...
Un nou orizont terapeutic în diabetul de tip 2 la adolescenți: Semaglutida orală își confirmă eficacitatea superioară în studiile clinice
Rezultatele recente ale studiului clinic de fază 3a PIONEER TEENS indică faptul că semaglutida orală are potențialul de a deveni...
Dispozitive care fac mai mult: HONOR 600 Lite și MagicPad 4 duc creativitatea și productivitatea la un alt nivel
București, 24 aprilie 2026 –HONOR aduce în prim-plan o nouă generație de dispozitive concepute pentru a susține creativitatea și productivitatea...
Startul sezonului în solarii: de ce luna aprilie face diferența între un an bun și unul pierdut
În fiecare primăvară, luna aprilie aduce același tip de presiune pentru fermierii și micii producători din România: decizia de a...
-
Evenimentacum 4 zile
stiricj.ro – platformă de știri dedicată comunității din Cluj-Napoca și județul Cluj
-
Evenimentacum 6 zile
CITY PROTECT SECURITY accelerează expansiunea națională: noi parteneriate în retail, intrare în mall-uri și extindere în bricolaj
-
Evenimentacum 4 zile
ANUNȚ DE PARTICIPARE LA PROCEDURA COMPETITIVĂ „DOTARE SERVICE AUTO PENTRU HTZ AUTO SRL” finanțat prin Programul „Regiunea Centru” 2021–2027
-
Evenimentacum 5 zile
BRUTA PLAN S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI BRUTA PLAN S.R.L.”
-
Evenimentacum 2 zile
Lucruri pe care trebuie să le știi dacă vrei să cumperi un apartament în care să te muți imediat
-
Evenimentacum 2 zile
Importanta firmelor de pompe funebre in organizarea ceremoniilor funerare si pentru sprijinul familiilor indoliate
-
Uncategorizedacum 3 zile
Xiaomi prezintă cele mai bine vândute produse de Paște și Xiaomi Fan Festival: POCO domină smartphone-urile, iar românii au investit în produse de îngrijire și wearables
-
Uncategorizedacum 2 zile
STUDIU: Trei din zece români nu au fost în 2025 la niciun control de rutină. Alți doi din zece au fost doar la controlul obligatoriu, de medicina muncii