Connect with us

Exclusiv

Răspuns pentru doamna Corbu Corina (Presedintele instanței Supreme) la „Scrisoarea către concetățeni”

Brașovul MEU

Publicat

pe

Știați că fondatorul și patronul grupului Polisano din Sibiu, Ilie Vonica, s-a sinucis în iunie 2014, cu puțin timp înainte ca domnul Klaus Iohannis, prieten de familie cu dânsul, să devină în 28 iunie 2014, din prim-vicepreședinte PNL președintele al acestui partid (post ocupat acum de Ludovic Orban)? Știați că potrivit surselor care citau atunci o scrisoare de 5 pagini (Capital, 3 iunie 2014), Ilie Vonica ar fi argumentat înainte de a se arunca de la etaj, scandalul rețetelor false pentru medicamente oncologice (furturi de la CASMB) în care era cercetată soția sa, arestată la acel moment (și prietenă cu familia Iohannis)? Ce mesaj frumos a transmis Klaus Iohannis după dispariția lui Ilie Vonica! Aproape la fel de frumos ca în ianuarie 2015 (la puțin timp după ce Iohannis a devenit președinte și un alt prieten al lui, Cristian Pavel, a murit, prin spânzurare). Nu mai țin minte ce a zis Băsescu după ce Erbașu s-a aruncat în piscina goală (în proximitatea desemnării lui Băsescu ca și candidat la Președinție în 2004) sau după ce finanțatorul Florin Anghelescu s-a spânzurat în 2006, nu la mult timp după ce Băsescu devenise Președinte… Am detaliat, ieri pe blogul personal, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani:

Ministrul ,,Polisano” trebuie demis IMEDIAT. Și imediat înseamnă IMEDIAT. În curând și Ludovic Orban și voi arata și DE CE.
Cotidianul Libertatea a publicat astăzi în exclusivitate documente care atestă fără dubiu conflictul de interese în care se află ministrul sănătății, Victor Costache: în timp ce ordonanțează ca ministru în favoarea cliniicii Polisano, Victor Costache este plătit ca medic de clinică.
În cel mai mare jaf național de după devalizarea Bancorex (am scris aici) și anume privatizarea de facto a veniturilor Casei Naționale de Sănătate prin direcționarea a cât mai mult din 1,5 miliarde de Euro anual dinspre spitalele publice spre spitalele private, gen Polisano (și împuținarea, ca și consecință a surselor de funcționare a spitalelor de stat, în vederea închiderii lor) ministrul ,,Polisano” Costache pregătește ordonanțe cu dedicație, menționând expres Polisano ca beneficiar al draftului de ordonanță și manipulând criteriile de includere la înfruptarea din banii publici (plătiți de asigurați și transformați în Programe Naționale de Sănătate).
Mai mult, el taie criteriul propus de cei din ministerul Sănătății pentru eventuala includere a privaților în program ,,două angiografe” și înjumătățește obligația ,,un angiograf” (și dacă ăla e stricat???), pentru că Polison nu are două angiografe. În timpul ăsta este plătit de Polisano, arătă Libertatea.
Ca un Mardonist, ministrul Polisano susține că el operează în week-end și că salvează vieți în week-end, în loc să meargă la ski. De unde rezultă că este OK să nu fie salvate vieți de către el în timpul săptămânii (când nu poate să opereze pentru că în timpul săptămânii este ministrul Polisano și nu medicul Polisano), argument imbrățisat tembel de ,,coleguł” de grup, Ludovic Orban (și voi arăta în curând de ce).
Ludovic Orban îi ia apărarea ministrului Polisano cu argumente de derebedeu economic: ,,Domnul ministru al sănătății operează sâmbata și duminica. În loc să se ducă în vacanțe, să se ducă la munte, operează, pentru că este un doctor renumit, este un medic care este căutat de pacienți. Pacienții operați de el își exprimă în mod expres solicitarea de a fi operați de doctorul Victor Costache. Evident că pentru a putea opera era necesar un contract, care e la o sumă minimă ”. Libertatea a scris că valoarea acestui contract este de 20.512 lei brut pe lună – 4.300 de Euro, ceea ce naște în mod temenic bănuiala că dacă 4.300 de Euro pe lună este ,,sumă minimă” probabil că ministrul Polisano, când era doar angajatul Polisano, încasa de cel puțin 4 ori mai mult, respectiv peste 16.000 de Euro pe lună, bani care ar vrea ca viitorilor medici Polisano (inclusiv lui) să fie plătiți din asigurările tuturor și nu din capacitatea Polisano a genera profit altfel decât prin legături cu rețele de falsificare a decontărilor de rețete pentru medicamente oncologice, cu alte cuvinte, în mod legal și altfel decât prin trafic de influență.
Știați că fondatorul și patronul grupului Polisano din Sibiu, Ilie Vonica, s-a sinucis în iunie 2014, cu puțin timp înainte ca domnul Klaus Iohannis, prieten de familie cu dânsul, să devină în 28 iunie 2014, din prim-vicepreședinte PNL președintele al acestui partid (post ocupat acum de Ludovic Orban)? Știați că potrivit surselor care citau atunci o scrisoare de 5 pagini (Capital, 3 iunie 2014), Ilie Vonica ar fi argumentat înainte de a se arunca de la etaj, scandalul rețetelor false pentru medicamente oncologice (furturi de la CASMB) în care era cercetată soția sa, arestată la acel moment (și prietenă cu familia Iohannis)? Ce mesaj frumos a transmis Klaus Iohannis după dispariția lui Ilie Vonica! Aproape la fel de frumos ca în ianuarie 2015 (la puțin timp după ce Iohannis a devenit președinte și un alt prieten al lui, Cristian Pavel, a murit, prin spânzurare). Nu mai țin minte ce a zis Băsescu după ce Erbașu s-a aruncat în piscina goală (în proximitatea desemnării lui Băsescu ca și candidat la Președinție în 2004) sau după ce finanțatorul Florin Anghelescu s-a spânzurat în 2006, nu la mult timp după ce Băsescu devenise Președinte…
,,În baza a aproximativ 1.100 de rețete false pentru medicamente oncologice și hematologice emise de trei medici de specialitate, pe numele unor pacienți care nu au beneficiat de acestea, reprezentanții societății au decontat fraudulos la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (CASMB), suma de aproximaiv 8,3 milioane de lei”, scriau atunci, în 2014, procurorii despre motivul arestării soției omului de afaceri în ceea ce privește farmaciile ,,Rețeta” deținute de Polisano.
Ghiciți ce? Acum grupul Polisano, prin ministrul său Polisano (Victor Costache) vrea același lucru: să ia bani legal de la bugetul Casei Naționale de Sănătate, altfel decât prin decontare frauduloasă, pentru pacienți inexistenți (care nu au beneficiat de medicamente). Cum să pui tu cu mâna ta Polisano în lista participanților la Programul Național de Asigurări de Sănătate, tu Costache, când ai știință despre investigațiile privind FALSA DECONTARE? Ce garanții ai tu Costache că Polisano nu va cere bani pentru medicamente pe care nu le va folosi pentru pacienți, ca în 2014?
Apropos de Oncologie, prin programul național căruia vrea ministrul Polisano să îi permită acessul la decontarea acestor medicamente din bani publici lui Polisano, știați că Ludovic Orban și Victor Costache tocmai au alocat cheltuieli lunare de 200 de milioane de lei (400 de milioane de lei pentru ianuarie și februarie 2020)?
Dacă Ludovic Orban a fost un sărac sau un derebedeu economic, susținând că a putut trăi din venituri legitime de 3.000 de lei pe lună (împreună cu familia) înainte de a deveni premier, cum să i se pară miniă o sumă de 6 ori mai mare decât câștiga lunar el și toată familia lui (625 Euro lunar) înainte de a deveni premier?
Ludovic Orban face pe prostul (în curând voi arăta și DE CE face pe prostul) făcându-se că nu vede dublul conflict real de interese: i) ia bani de la cei în favoarea cărora legiferează în timp ce legiferează pentru ei ii) a luat mult mai mulți bani de la Polisano chiar înainte de a deveni ministru al sănătății și a legifera în favoarea lor.
Chiar și dacă ar fi operat acum gratis pentru Polisano tot era un conflict de interese.
Nu e ca situația, ipotetică desigur, în care Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce îl declară lipsit de incompatibilitate de Klaus Iohannis, să fie numit judecător al Curții Constituționale?
Nu e ca situația în care un judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce a încasat (pe perioada suspendării în care a fost cercetat penal) sume enorme de la o casă de avocatură fondată de un fost securist și turnător al Securității, să se pronunțe în cauze ale unor clienți apărați și reprezentanți de societatea fostului său angajator, de la care a luat bani pe perioada suspendării din magistratură?
Vrea oare să deschidă Ludovic Orban calea pentru ca ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, să acorde consultanță juridică (în week-end) unor case de avocatură (sau lui Florian Coldea) pentru a își apăra clienții în fața Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor în Justiție, pe care ca ministru, propune să o desființeze?
Vrea oare să deschidă Ludovic Orban calea pentru ca ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, să acorde (în week-end) consultanță fiscală ING Bank România (despre care știe că a încălcat embargoul impus de SUA Iran-ului, fiind și amendat grupul ING Bank pentru asta – dar nu în România) sau altor bănci? Apropos de Florin Cîțu, sper să nu uite să trimite corpul de control și la Casa de Sănătate a Municipiului București (și nu numai la ministerul finanțelor) să vadă ce s-a întâmplat cu facturile pentru pacienți fictivi (care nu au beneficiat de medicamente oncologice), prescrise de Polisano.
Vrea oare Ludovic Orban să deschidă calea pentru ca guvernatorul BNR, fostul turnător al Securității Mugur Isărescu, să acorde consultanță ,,bancară” lui Virgil Măgureanu, fost șef al SRI, privind restructurarea unui credit? Sau lui Valeriu Stoica or Băncii Comerciale Române să le explice fostul turnător cum să facă să nu dea înapoi la stat cele aproape 300 de milioane de Euro pe care Curtea de Conturi a României (și ICCJ) au constatat că au fost acceste prin încălcarea legii, ca prime pentru ,,locuințe” de clienți ai BCR?
Vrea Ludovic Orban ca să permită unui fost executiv al ING Bank Romania, Mișu Negrițoiu, în perioada căruia a fost constatată încălcarea embargoului cu Iran-ul, să se ocupe acum de legalitatea bănilor transferați pentru spălare sau nu, prin Transfond?
Vrea Ludovic Orban să pretindă în curând că e normal ca o comanie prietenă și darnică să construiască, sub mandatul său, autostrăzi în România? Și că eventual e ok ca premier să iei bani, prin intermediari (în week-end) de la acest pretendent, pentru că, nu-i așa, autostrăzile trebuie construite în România
În curând. În foarte curând.
Deocamdată vă spun doar atât: Ludovic Orban a fost achitat (cu 2 judecători la 1, sub protocol SRI, apărat fiind de un avocat de la o societate de avocatură a unui fost turnător al Securității) pentru că ar fi luat mită de la Tiberiu Urdăreanu (fiul generalului de armată Tiberiu Urdăreanu care înainte de 1989 a fost comandantul Trupelor de Tancuri, fără să fie securist, nu-i așa?) în perspectiva candidaturii în 2016 la primăria generală a Capitalei.
Poate jura pe culoarea galbenă a steagului Romaniei domnul Ludovic Orban că doar lui Urdăreanu i-a cerut 50.000 de Euro șpagă în perspectiva unor viitoare contracte pe care le-ar fi putut avea (sau neîntreruperii unor contracte), dacă Orban devenea primar general al Capitalei în 2016, faptă pentru care a fost achitat (2 judecători pentru achitare, unul împotrivă), definitiv, sub protocol cu SRI? (Cerasela N.).

Exclusiv

În trei ani sub Trump, salariul mediu al populatiei afro-americane a crescut mai mult decât în opt ani sub Obama (19%, comparativ cu doar 11%).

Brașovul MEU

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare

Exclusiv

Amenintari cu lichidarea impotriva unui magistrat in functie!/„De ce ne mai trebuie Parlament și Guvern dacă avem C.S.A.T.?”.

Brașovul MEU

Publicat

pe

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă.

Politicul nu trebuie să confunde puterea judecătorească cu un maidan, iar judecătorii trebuie să redevină o putere independentă.

Abuzurile, minciuna trebuie scoase la iveală. Societatea românească trebuie să afle ce s-a întâmplat în numele unei false cruciade deturnate de la scopul ei, doar pentru preamărirea unor personaje sau rezolvarea unor vendete personale.

Justiţia a fot folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi.

Târâţi în faţa camerelor de luat vederi încătuşaţi, suspuşi dispretului public doar pentru a satisface setea de răzbunare a unora care nu au înţeles care le este rolul. Şi care au fost încurajaţi să transforme magistraţi oneşti în ţinte sau victime, pentru bilanţuri nord coreene bine văzute în cancelariile străine.

Acesta este adevărul care doare, dar care trebuie spus, dacă vrem să mai avem o şansă la normalitate.

Ultima mea „postare” e cenzurata din rasputeri…mai nou primesc si amenintari cu lichidarea…Mai rasfirati baieti, mai rasfirati… Nu puteti voi cenzura cat putem noi vorbi! Inca..”

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.

Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.

Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.

Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș,  pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !

Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?

România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.

Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.

Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.

Citeste in continuare

Exclusiv

In timp ce autoritatile din SUA discuta daca sa pastreze scolile deschise, in Europa se contureaza un consens ca un factor considerabil in raspandirea Covid-19 il reprezinta copiii

Brașovul MEU

Publicat

pe

Premierul ne anunță astăzi: ,,Programările merg bine. Campania de vaccinare merge bine. Peste 75% din persoanele cu vârstă peste 65 de ani, cele mai afectate de coronavirus, se vor vaccina în perioada următoare”.Îl știu pe Florin bine. Ca economist, vorbește întotdeauna pe cifre. De când e politician, le mai manipulează (prezentând negrul drept alb, cum a fost cazul ,,crizei în V” sau rectificările bugetare mincinoase pe venituri supra-estimate, ca Teodorovici).

Dar Florin pune totdeauna niste cifre. Si azi a pus și sursa cifrelor (STS). Și ca să ne arate că vorbește pe cifre, ne pune și un grafic pe care i l-a dat STS-ul. Cu programările între 15 ianuarie 2021 (ora 15.00 – debutul platformei de programre) și 16 ianuarie 2021, ora 20.00. E important intervalul.

Cu font mic și pe vertical este pusă cifra care mă interesa cel mai mult: numărul de programări: 175.389 făcute în perioada 15 ianuarie 2021 (ora 15.00) – 16 ianuarie 2021 (ora 20.00). Întoarcem graficul, ca să se vadă bine: 175.389.

Era cifra care mă interesa: până la urmă, câte programări s-au făcut, pentru a determina capacitatea reală de vaccinare. STS, prin primul ministru ne informează clar: 175.389.

Și de aici, mergem la o altă ,,sursă oficială” – Comitetul Național de Vaccinare. Care, ne informează că până ieri, 16 ianuarie (în jurul orei 14.00 când au emis comunicatul), s-au făcut în Etapa a II-a 305.562 de programări, cu 75% mai mult decât ne informează astăzi, oficial STS, prin primul ministru, pentru un interval care mai include câteva ore.

Aici este prima neconcordanță majoră: câte programări s-au făcut în 15 și 16 ianuarie: 175.389 cât ne spune STS sau 305.562 cât ne spune Comitetul de Vaccinare. Cine sau cum minte?

Și întrucât este neclar, mai atrag atenția asupra a ceva: interpretarea umflată a cifrelor de către Florin, care, ne anunță pompos că:

,,Peste 75% din persoanele cu vârstă peste 65 de ani, cele mai afectate de coronavirus, se vor vaccina în perioada următoare”.

Pe ce se bazează Florin? Pe graficul STS, pe care îl interpreteză dublu mincinos, adunând mere cu pere.

  • adună procentele de la persoanele cu afecțiuni cronice (22,01% din total programări) cu procentele de la persoane peste 65 de ani (56,26%), ieșindu-i un total de 78,27% pe care îl pune la categoria peste 65 de ani. Nimic mai fals, întrucât sunt persoane cu boli cronice și sub vârsta de 65 de ani.
  • Apoi, pur și simplu minte. Iată de ce:

Ca să faci o estimare că ,,Peste 75% din persoanele cu vârstă peste 65 de ani, cele mai afectate de coronavirus, se vor vaccina în perioada următoare” nu te poți baza decât pe ceea ce ai, respectiv pe programări.

Or, din datele STS arătate de Florin rezultă că s-au programt 56,26% (peste 65 de ani) din 175.389 de programări, adică 98.674 de persoane în vârstă de peste 65 de ani.

Apoi, este necesar să raportezi numărul de persoane programate la întreg numărul populației în vârstă de peste 65 de ani.

Mi-a luat ceva timp să găsesc datele, le-am centralizat pe sexe (le găsiți aici, în format excel) și am ajuns la totalul persoanelor rezidente de peste 65 de ani din România și anume 3.664.411.

De unde rezultă fără dubiu că numărul persoanelor de peste 65 de ani programate la vaccinare față de numărul persoanelor de peste 65 de ani existente în România ne conduce la raportul de 2,7% din total.

Prin urmare, informația corectă este: 2,7% din persoanele de peste 65 de ani s-au programat pentru vaccinare în Etapa II. Informația minicinoasă, cea fake, este cea furnizată de Florin, pe baza datelor presupus corecte de la STS (care arată diferit față de cele de la Comitetul de Vaccinare) și anume: ,,Peste 75% din persoanele cu vârstă peste 65 de ani, cele mai afectate de coronavirus, se vor vaccina în perioada următoare”.

În loc de concluzie:

Campania de vaccinare merge prost din moment ce doar 2,7% din persoanele aflate la risc din grupa peste 65 de ani s-a programt în etapa 2, dedicată lor. Iar datele de la STS: ,,175.389 de programări” indică infirmarea clară a capacității de vaccinare anunțată (ne anunțau în urmă cu circa 10 zile că vom ajunge la capacitatea de vaccinare de 150.000 pe zi, redusă apoi la sub 40.000).

Poate că autoritățile vor invoca faptul că ,,s-a strecurat o eroare” în graficul de la STS prezentat oficial de Florin, și anume că numărul de programări se referă de fapt la persoanele care și-au deschis cont pe platforma STS, care au făcut progrmări inclusiv pentru părinți sau prieteni (ca Vlad Voiculescu), ceea ce ar fi o tâmpenie, întrucât totate cifrele comunicate azi de premier ar fi lipiste de relevanță. Dar nu cred o asemenea variantă.

Iar varianta pe care o cred este că se încearcă forțat și mincinos mimarea unei hiper-dorințe de vaccinare de către populație (ceea ce încă nu pare), în timp ce capacitatea de vaccinare este redusă. Este tactica ,,cozii la salam” aplicată de autorități: vedeți că nu mai e salam în București, mergeți toți la Ilfov. (Cristina T,).

Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

ExclusivO zi inainte

În trei ani sub Trump, salariul mediu al populatiei afro-americane a crescut mai mult decât în opt ani sub Obama (19%, comparativ cu doar 11%).

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă....

Exclusiv3 zile inainte

Amenintari cu lichidarea impotriva unui magistrat in functie!/„De ce ne mai trebuie Parlament și Guvern dacă avem C.S.A.T.?”.

Magistraţii, la rândul lor, trebuie să îşi accepte misiunea, să îşi îndeplinească rolul cu bună credinţă sau să plece acasă....

Eveniment3 zile inainte

Rochii de mireasa – cum sa o alegi pe cea potrivita

Unul dintre cele mai incitante momente este alegerea rochiei de mireasa , pentru ca sigur vrei sa arati uimitor in...

Eveniment4 zile inainte

Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas…

Contrariul și Comparația sunt tipare mentale individual prestabilite. Am cunoscut multă lume în mod nemijlocit, prin discuții față către față,...

Exclusiv4 zile inainte

In timp ce autoritatile din SUA discuta daca sa pastreze scolile deschise, in Europa se contureaza un consens ca un factor considerabil in raspandirea Covid-19 il reprezinta copiii

Premierul ne anunță astăzi: ,,Programările merg bine. Campania de vaccinare merge bine. Peste 75% din persoanele cu vârstă peste 65...

Exclusiv5 zile inainte

Romania nu are capacitatea (nu vrea si nu a vrut in ultimul an sa produca macar seringi si ace in Romania si prefera sa le importe din Qatar)

Managementul, eficiența și calitatea serviciilor Poliției Locale Ploiești Conform Legii 155/2010, Poliția Locală își desfășoară activitatea în conformitate cu reglementările...

Eveniment7 zile inainte

Omagiul adus marelui poet național Mihai Eminescu

Organizația județului Constanța a PRN apreciază programul organizat la Mânăstirea Dervent în seara de 15 ianuarie prin care a fost...

Exclusiv7 zile inainte

Premierul Florin va demonstra temeinic ca fostul ministru, tot Florin, nu a facut nimic bun pentru finantele publice, continuand sa acorde timp de 13 luni sporuri ne-necesare, din bani imprumutati la cele mai mari dobanzi din Uniunea Europeana

Managementul, eficiența și calitatea serviciilor Poliției Locale Ploiești Conform Legii 155/2010, Poliția Locală își desfășoară activitatea în conformitate cu reglementările...

EvenimentO săptămână inainte

Samsung Galaxy S21 Ultra: Experiența supremă pe un smartphone conceput pentru a fi epic

Galaxy S21 Ultra oferă cel mai avansat și inteligent sistem de camere, cel mai luminos și mai inteligent display folosit...

EvenimentO săptămână inainte

Partidul Ecologist Român salută poziția ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, Tánczos Barna cu privire la faptul că “tăierile ilegale reprezintă criminalitate organizată”

Partidul Ecologist Român salută poziția ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, Tánczos Barna cu privire la faptul că “tăierile ilegale reprezintă...

UncategorizedO săptămână inainte

Sorțuri personalizate din piele pentru lucrătorii HoReCa

Sorțuri personalizate din piele pentru lucrătorii HoReCa   Un șorț este un fel de uniformă pentru lucrătorii din domeniul HoReCa. Ar...

ExclusivO săptămână inainte

Managementul defectuos si „paranoia” la Politia Locala Ploiesti – au atins apogeul (IV)

Managementul, eficiența și calitatea serviciilor Poliției Locale Ploiești Conform Legii 155/2010, Poliția Locală își desfășoară activitatea în conformitate cu reglementările...

Top Știri