Connect with us

Exclusiv

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L  ( II )

Brașovul MEU

Publicat

pe

G L I S S A N D O M I L I T A R – C I V I L   sau  Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea
abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională ( II )
Principalele elemente ale contextului geopolitic enumerate în partea I-a, ar fi impus modificarea din temelii a legilor privind securitatea naţională şi, la fel de important, adoptarea unui Statut al ofiţerilor de informaţii/contrainformaţii, în condiţiile în care, realmente,
Legea siguranţei naționale din 1991 este complet depăşită demult, având o vechime de 39 de ani,
Cea de organizare şi funcţionare a SRI, Legea nr. 14/1992, în majoritatea prevederilor sale nu mai corespunde împrejurărilor actuale, fie şi numai dacă ne gândim că a fost adoptată acum …38 de ani,
SIE funcţionează în baza unei legi de acum de 22 ani (Legea nr.1 / 1998 privind organizarea şi funcţionarea activitatea SIE),
Statutul cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 85/1995, cu modificarile şi completările („cârpelile”) ulterioare, este, la randul lui depaşit, pe de o parte şi, pe de altă parte, a conţinut dispoziţii sancţionate de CCR ca fiind neconstituţionale, caracter care mai poate fi întâlnit şi la alte prevederi ale statutului supuse controlului instanţei de contencios constituţional, pe al cărei rol sunt multe cauze având ca obiect constatarea neconstituţionalităţii acestora.
”Așa grăit-a Zarathustra”

Magul SRI, Zoroastrul Serviciului, domnul ambasador George Cristian Maior a grăit multe în cei peste opt ani la conducerea SRI, dar în care nu a reușit nicio demilitarizarea și nici pachetul legilor securitații naționale nu a fost adoptat. Nici măcar Statututul ofițerului de informații!!
Așadar, de flapsurile lui Maior suntem sătui; și de visele sau coșmarurile lui!
Dar, să-i dăm cuvântul!
Vă redăm integral un interviu apărut pe 01.09.2008 în Gardianul: „Exclusivitate / George Maior: Modernizarea SRI întâmpină rezistenţă de sistem” Semnat: Alecu Racoviceanu „George Cristian Maior, directorul general al SRI, ne-a transmis câteva comentarii pe marginea a patru teme foarte importante în conjunctura în care, în această sesiune parlamentară, urmează să se discute mai multe legi ale siguranţei naţionale, printre care şi cea care ar trebui să reorganizeze principalul serviciu secret din România. Deşi aceste legi nu au fost încă adoptate, SRI a intrat deja într-un amplu proces de modernizare, început la 1 iulie, în baza avizului CSAT dat la 25 martie.
Legat de modernizarea Serviciului pe care îl conduce, Maior recunoaşte: ‘Bineînţeles că orice reformă de substanţă angrenează inevitabil o anumită rezistenţă de sistem. Nu vizăm o reformă de cosmetizare instituţională, ci una serioasă şi sistematică’. Legat de foştii ofiţeri de securitate care încă sunt activi în SRI, Maior ne-a spus că mai e vorba de sub 100 de cadre, numărul fiind mai mic decât în aprilie 2008, când era vorba de 120 de foşti ofiţeri de securitate. Revenind la Legile siguranţei naţionale, Maior recunoaşte că este obligat să transforme instituţia pornind de la o bază normativă desuetă. Printre legile care îi sunt absolut necesare, el o aminteşte pe cea de organizare şi funcţionare a SRI şi Statutul ofiţerilor de informaţii. De asemenea, Maior crede că Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor trebuie să fie în subordinea SRI, şi nu independentă, aşa cum a trecut deja de Camera Deputaţilor un proiect de lege.
Ambasadorul George Cristian Maior, directorul general al Serviciului Român de Informaţii, ne-a răspuns la patru întrebări legate de activitatea celui mai important serviciu de informaţii din România. De fapt, am ales patru teme pe marginea cărora am vrut ca Maior să comenteze, mai ales pentru că în această sesiune parlamentară se pune din nou problema abordării Legilor siguranţei naţionale sau a înfiinţării Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor. Sigur că, fiind vorba de o sesiune scurtă şi marcată de alegerile parlamentare, legile amintite mai sus ar putea cădea în uitare, dar asta nu înseamnă că ele nu există pe ordinea de zi. Patru idei centrale merită desprinse din context înainte de a parcurge toate consideraţiile directorului general. SRI este, de aproape două luni, în plină restructurare. Maior spune că modernizarea întâmpină rezistenţă din sistem. Apoi ne spune că în SRI mai lucrează sub 100 de foşti securişti, număr mai mic decât în aprilie 2008, când erau 120 de astfel de cadre încă active. Legile moderne sunt ele însele o lipsă asupra căreia se atrage atenţia, în condiţiile în care se tot vorbeşte de modernizare. In fine, aspectul înfiinţării ANIC sub forma unui nou serviciu secret este combătut de directorul SRI. Intertitlurile materialului sunt temele propuse de noi, iar textele sunt cuvintele directorului. Casetele sunt background-uri ale temelor luate în discuţie. Percepţia structurilor asupra noii scheme de organizare a Serviciului Român de Informaţii intrată în vigoare începând cu 1 iulie 2008. Procesul de modernizare a SRI a fost gândit, de la bun început, pentru a răspunde atât adaptării la evoluţiile dinamice ale mediului de securitate, cât şi aşteptărilor şi nevoilor cadrelor din Serviciu legate de un management modern, corporatist, al instituţiei. In acest sens, este nevoie de creşterea puterii intelectuale şi operaţionale a Serviciului, pentru a putea răspunde provocărilor unei lumi profund schimbate din punct de vedere al securităţii, al dinamicii geopolitice, al contextului strategic şi economic. Acest proces nu se poate realiza decât prin schimbări de profunzime ale instituţiei şi modalităţilor sale de acţiune orientate spre asigurarea răspunsului la provocările viitorului, aşa cum le anticipăm noi în prezent. Avem mulţi ofiţeri tineri care sprijină schimbarea şi debirocratizarea, dar şi ofiţeri cu experienţă care doresc să activeze într-o structură modernă, profesionistă şi dinamică. Există ceea ce aş numi o presiune internă pozitivă pentru transformare bazată pe o masă critică de acumulări conceptuale şi acţionale din ultima perioadă. O parte importantă a transformării este legată şi de dezvoltarea unui nou management modern al carierei ofiţerului de informaţii. Bineînţeles că orice reformă de substanţă angrenează inevitabil o anumită rezistenţă de sistem. Nu vizăm o reformă de ‘cosmetizare’ instituţională, ci una serioasă şi sistemică, iar drumul pe care trebuie să-l parcurgem e însă clar trasat acum.
Ca director al Serviciului Român de Informaţii, îmi asum întreaga responsabilitate pentru definirea conceptului de transformare şi pentru implementarea sa, dar vreau să precizez că, înainte de a începe acest proces, am analizat în interiorul SRI dinamica activităţii actuale, plusurile şi minusurile manageriale, modificările necesare în conceptele şi practica muncii de intelligence. Există o gândire strategică solidă asupra priorităţilor Serviciului, bazată pe un amplu proces de consultare internă. Evoluţia profesională a cadrelor care au lucrat în servicii secrete înainte de 1989, dacă acestea mai există în cadrul SRI. Cred că, prin actul predării dosarelor la CNSAS şi prin măsurile de modernizare pe care le-am început, ne-am delimitat deja de trecut. Este un proces ireversibil. Suntem la 20 de ani de la Revoluţie, a avut deja loc un schimb de generaţii la nivelul întregii societăţi româneşti şi, implicit, în cadrul Serviciului Român de Informaţii.
Adesea se acordă o importanţă prea mare trecutului în detrimentul poate a unor dezbateri de substanţă asupra prezentului şi viitorului. In fond, acum ne confruntăm cu destule provocări şi pericole noi cărora trebuie să le facem faţă, este suficient să ne uităm în jurul nostru pentru a vedea că lumea în care trăim este din ce în ce mai complexă, iar evoluţiile de securitate, mai dinamice şi mai imprevizibile. Raportarea la trecut nu trebuie să devină o ‘cantonare’ în acest trecut. În răspuns la întrebarea dumneavoastră, trebuie menţionat că s-a decis păstrarea în Serviciu a oamenilor valoroşi, a profesioniştilor în informaţii, cu condiţia ca aceştia să nu fi fost implicaţi în acte de represiune sau să fi adus atingere drepturilor şi libertăţilor individuale. Consecinţa este că, la momentul actual, în SRI activează sub 100 de cadre cu experienţă care au lucrat şi înainte de 1989, ceea ce reprezintă o proporţie foarte redusă din totalul angajaţilor instituţiei. Numărul lor este de altfel în continuă scădere.
Stadiul Legilor siguranţei naţionale şi gradul la care se resimte absenţa lor. Legea privind siguranţa naţională a fost adoptată în 1991, chiar înainte de prima Constituţie a României de după 1989. A răspuns, deci, nevoilor unei anumite etape istorice. Este evident, deci, că normele în vigoare sunt complet depăşite în prezent, după ce România a devenit membră NATO şi UE, iar Constituţia a fost deja modificată în 2003. Majoritatea instituţiilor cu atribuţii în securitatea naţională şi-au modificat deja cadrul normativ, iar SRI trebuie în continuare să funcţioneze pe baza acestei legislaţii perimate. Intre timp, multe din conceptele securităţii naţionale s-au schimbat, riscurile şi ameninţările actuale nu mai sunt cele de la începutul anilor ’90, însăşi dinamica activităţii de intelligence are dimensiuni noi care nu sunt reliefate în mod adecvat în legislaţia în vigoare. Suntem obligaţi practic în prezent să promovăm transformarea instituţiei pornind de la o bază normativă desuetă şi în limitele acesteia, să avansăm ample procese de modernizare pentru care o nouă legislaţie ar fi fost mai mult decât necesară. După cum cunoaşteţi pachetul de legi în domeniul securităţii naţionale se află în Parlament în dezbatere, incluzând Legea privind securitatea naţională a României, Legea privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de protecţie, Legea de organizare şi funcţionare a SRI şi Statutul ofiţerilor de informaţii. Aş atrage de asemenea atenţia că, fără aceste legi, nu putem avansa nici procesul de demilitarizare a instituţiei care este una din principalele măsuri de adaptare la practica serviciilor de informaţii din comunitatea europeană şi euroatlantică.
Sper ca abordarea parlamentară să fie degrevată de încărcătura ideologică sau de false probleme legate de puterea serviciilor. Un stat puternic şi care să asigure în mod adecvat securitatea cetăţenilor săi este legat intrinsec de modul în care legislaţia permite serviciilor să acţioneze eficient pentru prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor actuale. Cadrul legal al interceptărilor telefonice şi stadiul la care se află structura unică pentru astfel de operaţiuni, aşa cum a fost ea propusă. În primul rând, ţin să menţionez că, din punctul nostru de vedere, interceptarea comunicaţiilor este o măsură excepţională, care este adoptată numai când toate celelalte metode neintruzive au fost epuizate şi numai cu aprobarea judecătorului. Modul de acordare a mandatelor este strict limitat de lege şi solicitările pe acest domeniu sunt foarte atent cântărite şi analizate înainte de a fi formulate. Cadrul normativ pentru derularea interceptărilor telefonice este stabilit pe baza Constituţiei care defineşte situaţiile în care, din raţiuni de securitate naţională, este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, precum şi de Art. 20-22 din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. SRI asigură, la solicitare, sprijinul tehnic necesar organelor judiciare pentru asigurarea punerii în executare a actelor de autorizare a interceptării comunicaţiilor emise conform Codului de Procedură Penală. In această situaţie, contribuţia Serviciului este limitată numai la realizarea operaţiunilor tehnice necesare desfăşurării acestor activităţi. Dacă întrebarea dumneavoastră privind structura unică vizează Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor, vă spun că ea nu poate funcţiona decât în cadrul SRI. Asta dacă nu se doreşte înfiinţarea unui alt serviciu de informaţii pe lângă cele care există în prezent…” SRI, nevoit să-şi facă propriile reguli „Tergiversarea de către Parlament a adoptării unei noi legi de organizare şi funcţionare a SRI, care să fie conformă cu noile riscuri şi ameninţări la adresa siguranţei naţionale, a determinat conducerea SRI să elaboreze propriile norme interne ce vizează restructurarea Serviciului. In data de 25 martie 2008, Consiliul Suprem de Apărare a Tării a adoptat Hotărârea privind aprobarea Structurii şi a Regulamentului de Funcţionare ale Serviciului Român de Informaţii. ‘Acest moment deosebit de important în complexul măsurilor de modernizare a Serviciului Român de Informaţii reprezintă un prim rezultat consistent al implementării , aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Tării în iunie 2007’, se arată într-un document de pe site-ul SRI. Potrivit aceleiaşi informări, motivul transformărilor din cadrul principalului serviciu de informaţii al ţării vizează ‘dimensiunile politico-strategice şi economice ale României, precum şi gestionarea provocărilor de securitate ce derivă din statutul de stat membru NATO şi UE implică asumarea obiectivelor strategice ale celor două organizaţii şi abordarea, în cooperare, a riscurilor şi ameninţărilor comune’. Potrivit aceluiaşi document, ‘demersul de transformare este axat pe dimensiunea calitativă a activităţii, optimizarea funcţională şi eficientizarea proceselor de management’. Un al doilea pas făcut de SRI a fost elaborarea unei noi scheme de organizare care a intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2008. Potrivit sursei citate, ‘noua structură a SRI reprezintă un reper important în cadrul amplului proces de transformare, început în 2007, destinat debirocratizării şi eficientizării activităţii de intelligence. In acest proces, SRI a beneficiat de consilierea unor experţi din cadrul unor prestigioase servicii de informaţii din statele membre NATO’. Printre noutăţile aduse de reorganizare se numără desfiinţarea unor structuri intermediare de decizie (inspectoratele), o mai bună cooperare pe orizontală şi o capacitate de reacţie ridicată în situaţii de criză; creşterea capacităţii de analiză şi prognoză şi extinderea evaluărilor cu privire la oportunităţile de promovare a intereselor strategice ale României, dar şi definirea unui nou sistem de management al carierei de ofiţer de informaţii care să constituie un reper pentru atragerea în sistem a expertizei pe zone critice pentru securitatea naţională. De asemenea, un alt punct urmărit se referă la o nouă orientare şi deschidere spre dezvoltarea cooperării cu societatea civilă. Un alt pas făcut de SRI a fost elaborarea unei viziuni strategice pentru perioada 2007-2010.” Autoritatea Naţională pentru Interceptare, independentă „Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor (ANIC) a fost iniţiat, la începutul anului trecut, de 71 de deputaţi şi senatori liberali coordonaţi de consilierul primului ministru pe probleme de securitate Marius Oprea. Proiectul de lege a fost adoptat prin aprobare tacită (fără dezbateri) de plenul Camerei Deputaţilor în luna aprilie a anului trecut. Documentul a fost depus la Senat, care este camera decizională, iar la ora actuală se află în 8/10 sertarele comisiilor juridică şi de apărare, care urmează să elaboreze un raport comun. Totodată, proiectul de lege mai trebuie avizat şi de comisiile parlamentare pentru exercitarea controlului activităţii Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe. Pe parcursul legislativ, principalele servicii de informaţii ale ţării – SRI şi SIE – şi-au exprimat în diverse ocazii ostilitatea faţă de această iniţiativă legislativă. Practic, legea, aşa cum a fost ea elaborată, propune înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor ca ‘autoritate informativă, autonomă şi independentă, supusă controlului Parlamentului, cu competenţă pe teritoriul României, unică şi exclusivă în domeniul interceptării comunicaţiilor’. Cu alte cuvinte, ANIC devine singura structură specializată în domeniul punerii în aplicare a actelor de autorizare a interceptării comunicaţiilor, fiind şi cea care asigură necesităţile tehnice pentru toţi titularii autorizărilor emise conform legii.” Legile siguranţei, blocate în Parlament „Pachetul de legi privind siguranţa naţională a fost unul dintre motivele de ceartă dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu. Iniţial, preşedintele Băsescu, implicit CSAT, a elaborat, în 2005, un pachet de legi legate de siguranţa naţională care au fost secretizate. Ulterior, în urma scandalului creat, acestea au fost afişate pe site-ul Preşedinţiei. In paralel, liberalii au forţat nota şi şi-au elaborat propriul pachet de legi privind siguranţa naţională în care erau incluse proiectele de lege de organizare şi funcţionare a SRI şi SIE, proiect de Lege privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de protecţie, proiectul Legii securităţii naţionale a României, proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor. Disputa pe cele două pachete i-a făcut pe liberali chiar să se gândească să-şi asume prin răspunderea Guvernului (deci fără dezbateri) cele cinci legi. Cu toate acestea, ajutaţi de PSD, partid care are şi el un set de legi legate de securitatea naţională, liberalii au introdus legile lor în circuitul legislativ. Ei au semnat la grămadă ca iniţiatori pe cele cinci legi care au fost întocmite la Palatul Victoria sub coordonarea consilierului pe probleme de securitate a premierului, Marius Oprea. Dezbaterile în Parlament au trenat, comisiile de specialitate neavând prea mare tragere să adopte aceste acte normative. In aceste condiţii, s-au tot amânat datele de finalizare a rapoartelor, iar în ultimă instanţă legile au trecut de Camera Deputaţilor fără niciun fel de dezbatere, prin aprobare tacită. Preşedintele Traian Băsescu a reacţionat ca atare şi şi-a exprimat îngrijorarea faţă de această situaţie. Legile au ajuns la Senat, unde nu se mai dezbat ‘la pachet’, ci separat, fiind, în momentul de faţă, în diferite stadii de dezbatere la comisiile de specialitate. Senatul este camera decizională, urmând ca după adoptare legile să fie trimise spre promulgare preşedintelui Traian Băsescu.”

În partea a III-a pe care o vom publica peste o săptămână, vă vom dezvălui și culisele acestei idei crețe a lui Maior care, singur recunoștea, că întâmpină rezistență în Sistem. Normal!

Până atunci, delectați-vă cu un alt material pe aceeași temă, să vedeți ce vâltoare inutilă, searbădă, a fost atunci pentru proști! Vrăjeală marca ”Maior”!
România Liberă din 11.10.2007:
Din SRI va disparea ierarhia militara
In dezbatere parlamentara se afla, de mai bine de o jumatate de an, asa-numitul pachet al legilor sigurantei nationale, a carui adoptare este ceruta insistent de serviciile de informatii, dar care a starnit si numeroase …

ANDREEA NICOLAE comentarii
11.10.2007 – 00:00
In dezbatere parlamentara se afla, de mai bine de o jumatate de an, asa-numitul pachet al legilor sigurantei nationale, a carui adoptare este ceruta insistent de serviciile de informatii, dar care a starnit si numeroase discutii. In conditiile in care actuala legislatie dateaza din perioada imediat urmatoare evenimentelor din decembrie ‘89, principalele structuri informative, SRI si SIE, au sustinut constant necesitatea modificarii cadrului normativ, mai ales dupa intrarea Romaniei in NATO si UE. Intr-un interviu in exclusivitate pentru ziarul nostru, directorul SRI, George Cristian Maior, ne-a declarat ca prima si cea mai importanta modificare adusa de pachetul de legi se refera la demilitarizarea serviciilor, in sensul ca ofiterii de informatii vor deveni functionari publici cu statut special, transformare care va angrena o reorganizare profunda, de la schimbarea regulamentelor si procedurilor la adaptarea mentalitatii. Au existat insa si divergente de opinie. De exemplu, serviciile nu au fost de acord – si pana acum au avut castig de cauza – cu infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor, motivand ca s-ar crea un nou serviciu si ar fi afectata eficienta activitatii desfasurate. „S-ar ajunge la un nou sistem, un sistem birocratic de filtrare a informatiilor, care ne-ar afecta foarte mult activitatea”, a precizat Maior. „Alesii” nu au cedat insa in ceea ce priveste accesul parlamentarilor la informatii clasificate fara a detine un certificat ORNISS.
Maior ne-a dezvaluit ca ofiterii de informatii vor putea sa foloseasca in continuare drept acoperire, in interesul sigurantei nationale, reprezentanti ai clasei politice („intr-o oarecare masura”), dar si ai organizatiilor mass-media, ai ONG-urilor si ai altor zone ale societatii romanesti.
Pachetul legislativ, format din cinci proiecte, a fost depus de parlamentarii PNL in luna februarie a acestui an, dupa o discutie in Guvern, dar fara avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Punctul de vedere al CSAT a fost dat abia in mai, in perioada de interimat a lui Nicolae Vacaroiu la Cotroceni. Patru din cele cinci legi au fost adoptate tacit de Camera Deputatilor, in aprilie, in conditiile in care Comisiile juridica si pentru aparare nu au redactat rapoarte din cauza divergentelor intre membri si a absentelor repetate de la sedinte. Tot din aprilie, propunerile legislative se afla in dezbaterea comisiilor senatoriale. Un parcurs aparte l-a avut proiectul privind statutul ofiterilor de informatii. El a fost adoptat de Senat la mijlocul lunii trecute si se afla acum la Camera Deputatilor.
Legea-cadru pentru toate celelalte proiecte s-a dorit a fi Legea privind securitatea nationala a Romaniei. Prevederile ei si chiar necesitatea existentei unui astfel de cadru normativ au fost insa puse sub semnul intrebarii chiar de CSAT. „Mentionam ca statele NATO si UE (exceptand Letonia) nu au legi privind securitatea nationala; in schimb, o astfel de lege, apropiata ca idee (securitate nationala § activitatea de informatii), o putem regasi in Rusia”, se arata in avizul CSAT. Tot Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a precizat ca „multe din elementele de continut ale proiectului de lege sunt marcate de unele neclaritati, lacune sau confuzii”. Ca solutie pentru rezolvarea acestui aspect, CSAT a propus comasarea acestui proiect de lege cu cel privind activitatea de informatii, contrainformatii si de protectie.
Prin proiectul lor, initiatorii au dorit ca, pe langa autoritatile informative si de protectie deja existente (SRI, SIE, Directia Generala de Informatii a Apararii, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din cadrul MIRA), sa apara o noua autoritate, iar altele sa fie transformate. Este cazul Serviciului de Protectie si Paza (SPP) si de Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS), care ar urma, potrivit proiectului liberal, sa fie transformate in directii aflate in cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative (MIRA). Desi activitatea celor doua directii ar fi coordonata de CSAT, sefii ar urma sa fie numiti de premier la propunerea ministrului Internelor. Cu alte cuvinte, s-ar realiza trecerea celor doua servicii din coordonarea presedintelui in cea a sefului Guvernului, lucru agreat pe parcursul dezbaterilor in comisii si de reprezentantii PSD.
Propunere neagreata de CSAT, chiar in conditiile in care functia de sef al statului era ocupata temporar de social-democratul Nicolae Vacaroiu. Consiliul a argumentat necesitatea pastrarii celor doua servicii in actuala forma si impotriva integrarii lor in MIRA. „Disparitia echidistantei fata de autoritatile fundamentale, prin subordonarea operatorului telecomunicatiilor de stat speciale unei organizatii executiv-administrative a carei structura manageriala este numita pe criterii politice, creeaza premise privind neincrederea altor organisme din sfera securitatii nationale”, se arata in avizul CSAT.

Control parlamentar
Liberalii au mai dorit comasarea a trei comisii parlamentare existente (de aparare, de control al activitatii SRI si, respectiv, al activitatii SIE) intr-o singura structura cu puterea de a superviza toate autoritatile informative si de protectie. „Alesii” ar urma, conform proiectului de lege, sa aiba acces, „integral si de indata”, la „toate datele si informatiile solicitate” serviciilor, fiind prevazuta in schimb o conditie minima: „sa aiba o buna reputatie profesionala si morala”. Autoritatile informative ar mai fi obligate sa transmita „din oficiu” membrilor comisiei, de doua ori pe luna, „lista completa a lucrarilor, actiunilor si activitatilor operative in desfasurare ori nou initiate”.
Si in acest caz CSAT nu a fost de acord, propunand mentinerea celor trei comisii in formula actuala, pe motiv ca ar fi afectata negativ eficienta controlului exercitat si, in plus, s-ar spori nejustificat numarul functionarilor parlamentari prin angajarea unui numar de consilieri astfel incat sa fie acoperita intreaga paleta a problemelor.
Forma propusa de liberali nu i-a multumit nici pe reprezentantii autoritatilor vizate. „Forma ne-a deranjat foarte tare. Nu vrem sa fugim de raspundere, avem nevoie de control parlamentar, dar controlul serviciului are mai multe componente”, sustin, de exemplu, reprezentantii SIE. Pe langa controlul intern (audit, financiar, de oportunitate si de legalitate, pentru care exista structuri dedicate), mai functioneaza controlul extern: legislativ (exercitat de Parlament) si executiv (de catre CSAT), la care se adauga controlul care revine in sarcina Ministerului Economiei si Finantelor, respectiv a Curtii de Conturi.

O noua autoritate, pe care nu o doreste nimeni
Initiatorii liberali au dorit si infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor (ANIC), structura autonoma si independenta „fata de orice alta autoritate a administratiei publice”, dar „supusa controlului Parlamentului”. Obiectivul principal l-ar constitui „supravegherea, interceptarea, inregistrarea, ascultarea, verificarea primara, stocarea si transmiterea” de date si informatii, precum si „prevenirea, descoperirea si contracararea interceptarilor ilegale a comunicatiilor”. Presedintele acestei noi structuri ar trebui sa aiba pregatire de magistrat si sa fie numit de Parlament, la propunerea Birourilor Permanente ale Senatului si Camerei Deputatilor, la recomandarea grupurilor. Un mecanism similar ar actiona in cazul revocarii din functie. In plus, presedintele ANIC ar fi asimilat functiei de secretar de stat si i-ar reveni obligatia de a le prezenta celor doua Camere, anual sau ori de cate ori este solicitat, rapoarte de activitate.
In ceea ce priveste interceptarea comunicatiilor, prin proiectul liberal se lasa posibilitatea, „in situatii flagrante care impun inlaturarea unor pericole iminente pentru securitatea nationala a Romaniei”, ca timp de 48 de ore sa poata fi desfasurate activitati de interceptare in absenta mandatului dat de judecator, in baza cererii de autorizare inaintate acestuia si sub supravegherea procurorului.
ANIC ar urma totodata sa preia, cu titlu gratuit, „sistemele, echipamentele si dispozitivele de interceptare, bazele de date si evidentele, inclusiv arhiva” de la toate entitatile din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
CSAT a respins si aceasta propunere a initiatorilor liberali, aratand ca, pe de o parte, proiectul de lege nu are o fundamentare „solida si convingatoare”, iar pe de alta ca s-ar crea „riscul infiintarii unui nou serviciu de informatii”. „Infiintarea, organizarea si functionarea ANIC nu garanteaza imbunatatirea semnificativa a activitatii in domeniu, dar va genera, cu siguranta, importante cheltuieli si eforturi materiale.”
Nici reprezentantii SRI si SIE nu s-au declarat incantati de posibilitatea crearii unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor. Pe langa sustinerea inutilitatii infiintarii unui nou serviciu, au fost formulate pe marginea proiectului acuze de neconstitutionalitate si s-a vorbit chiar de riscurile ce ar putea aparea in cazul unei activitati neprofesioniste. Reprezentantii SIE sustin, de exemplu, ca isi doresc ca interceptarea sa fie facuta in continuare de SRI, pentru ca „are expertiza”, iar interpretarea sa revina propriului serviciu. „Pentru un neavenit, o convorbire nu inseamna nimic. SIE nu are posibilitatea interceptarilor si nici nu-si doreste acest lucru, dar este interesat sa faca interpretarea informatiilor”, apreciaza reprezentantii serviciului.

Serviciile militeaza pentru infiltrarea ofiterilor
Pe parcursul dezbaterilor asupra proiectului privind statutul ofiterilor de informatii, parlamentarii si reprezentantii serviciilor au convenit ca ofiterii sa fie functionari publici cu statut special. Cele mai mari discutii s-au purtat si se poarta inca pe tema interzicerii folosirii ca acoperire a reprezentantilor si personalului autoritatilor puterii legislative, executive ori judecatoresti, precum si a organizatiilor mass-media, politice sau religioase. Initiatorii au facut din aceasta intentie un laitmotiv al declaratiilor lor, pentru ca ulterior sa renunte la propune, ca urmare a insistentelor si argumentelor serviciilor. In cazul SIE, argumentatia se axeaza pe desfasurarea activitatii in afara tarii si pe necesitatea unei „minime protectii” pentru a se preveni ratarea unor misiuni.
Prin urmare, din forma initiala a proiectului s-a eliminat interdictia, introducandu-se in schimb o noua forma de protejare a ofiterilor. Concret, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, ofiterii de informatii vor putea fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu „incuviintarea conducatorului autoritatii informative sau de securitate din care fac parte”.
In comisiile senatoriale nu s-a acceptat nici sa li se interzica ofiterilor de informatii desfasurarea sau implicarea in activitati comerciale. La propunerea senatorului PSD Cristian Diaconescu, s-a introdus insa in proiect interdictia de a fi asociat unic sau participarea directa la administrarea ori conducerea unor societati comerciale sau regii autonome.
Directorul Serviciului Roman de InformaTii analizeaza pachetul de legi privind siguranta nationala
George Maior anunta: din SRI va disparea ierarhia militara

» Directorul SRI declara ca serviciul nu poate utiliza „surse” din zona justitiei si, „intr-o oarecare masura” politica, din motive de incompatibilitate. In schimb, in alte zone, cum ar fi presa, ONG-urile, „daca avem de-a face cu siguranta nationala”, Maior spune ca „nu putem limita capacitatea serviciului
de a-si desfasura activitatea”.
» Care este, din perspectiva SRI, principalul deziderat al pachetului de legi privind siguranta nationala?
— Pachetul aflat in dezbaterea Parlamentului contine patru legi care structureaza organizarea Serviciului Roman de Informatii, a Serviciului de Informatii Externe, a contrainformatiilor, activitatea generala de informatii si statutul ofiterului de informatii. Proiectele vizeaza adaptarea legislatiei romanesti in materie la noua situatie generata de intrarea in NATO si UE. Sunt foarte multe prevederi novatoare care pun intr-o perspectiva mai clara activitatea de informatii. Am spus intotdeauna si repet ca vechile legi sunt desuete, depasite de realitate si sunt expresia unei conceptii autarhice de securitate nationala deoarece au fost elaborate imediat dupa Revolutie, cand Romania se simtea amenintata din toate directiile.

» Se pune multa pasiune politica in dezbaterea acestui pachet.
— Acum este o cu totul alta realitate. Este bine ca a inceput dezbaterea acestor proiecte, chiar cu intarziere, chiar cu pasiune politica pana la urma. In primul rand, ca element de noutate, este reglementarea mai riguroasa in privinta controlului parlamentar. Este foarte important, noi il acceptam evident, in primul rand ca un element de siguranta pentru toata activitatea serviciului. In al doilea rand, cel mai semnificativ aspect este cel legat de demilitarizare. Aici este vorba de un pas fundamental, trecerea de la o conceptie militarizata la una bazata pe definirea conceptului ofiterului de informatii ca functionar public cu statut special. Deja ma bucura ca acest statut a fost adoptat in Senat, ceea ce presupune ca, odata dezbatut si in Camera Deputatilor, se va trece la un proces de demilitarizare, ceea ce nu este insa usor. Vorbim de structurile actuale, concepute in asa fel, intr-un stil militarizat, de ierarhii, de grade, de sisteme de comanda, ceea ce va presupune o adevarata reorganizare a serviciului.

» Ce va insemna de fapt aceasta demilitarizare?
— Va insemna in primul rand faptul ca ofiterul de informatii va fi definit drept civil, ca un functionar public, insa ca o categorie aparte de functionar public. Va disparea deci ierarhia militara, tot ce inseamna element militar. De la structura de ierarhie se va trece la o structura mult mai maleabila, astfel ca ofiterul va deveni comisar. Din SRI va disparea rigiditatea militara. Vor fi aspecte oarecum similare cu ceea ce s-a intamplat la Ministerul de Interne. De fapt imi pare rau ca nu s-a luat decizia si la nivelul serviciilor (castigam foarte mult timp), cand s-a trecut la demilitarizarea Ministerului de Interne. Insa, putem spune pe de alta parte ca exista o diferenta mare intre politist si ofiterul de informatii, tinand cont de specificul muncii noastre, care se concentreaza pe intelligence si analiza si nu pe functia executiva de punere in aplicare a legii. La noi, aceasta schimbare va trebui sa fie una profunda, pornind de la mentalitate, cultura organizationala si continuand cu regulamentele si procedurile de organizare.

» Potrivit noii legi, cum se va face aceasta ierarhizare?
— Va ramane si o structura militarizata in sistem, va fi Brigada Antiterorista, care are functie de executie, fiind structura de combatere a terorismului. Dar va reprezenta exceptia.

» In proiectul de lege se prevede infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare a Telefoanelor. Cu alte cuvinte, sa nu se mai ocupe serviciile actuale de informatii de interceptarea convorbirilor telefonice.
— A existat ideea crearii unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor, institutie care sa gestioneze aceasta chestiune. Pozitia serviciului a fost clara: nu este de acord cu aceasta solutie. Senatul, in mod intelept a luat in considerare punctul nostru de vedere. SRI trebuie sa ramana o autoritate in acest domeniu. Altfel, parerea noastra este ca prin crearea unei alte structuri sau alte institutii care sa se ocupe in mod exceptional de inregistrare s-ar crea un alt serviciu de informatii pe de-o parte, iar pe de alta parte, activitatile clasice de contraspionaj sau contraterorism ar putea fi afectate de lipsa acestui mijloc la indemana. S-ar ajunge la instaurarea unui nou sistem, un sistem birocratic de filtrare a informatiilor, care ne-ar putea afecta foarte mult activitatea. De foarte multe ori avem nevoie de viteza de reactie, de o interventie rapida care necesita folosirea acestui mijloc de interceptare. Vorbim in primul rand de combaterea actiunilor teroriste. Va dati seama cat timp am putea pierde pentru obtinerea acordului de la alta institutie pentru a putea intercepta anumite telefoane?! S-ar ajunge la compromiterea actiunii noastre.

» Acest proiect incearca totodata sa reglementeze intarirea controlului Legislativului asupra serviciilor. Parlamentarii au votat in Comisia SRI ca alesii sa nu aiba nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informatii clasificate.
— Este decizia Parlamentului, nu putem sa o comentam, doar este forul suprem in stat. Dar pot afirma cu mult profesionalism ca nu exista o asemenea larghete in alte state europene si transatlantice, care apartin NATO. Accesul la acest tip de informatii trebuie supus unui control riguros. Nu mai este vorba doar de informatii care vizeaza securitatea nationala a Romaniei (chiar si in aceasta situatie accesul la informatii clasificate trebuie reglementat foarte strict), ci securitatea unui spatiu mai larg, iar riscurile ar putea fi destul de serioase. Nu stiu daca se intelege foarte bine acest lucru la nivelul Parlamentului. Cred ca trecerea prin Legislativ in aceasta forma a proiectului de lege va naste anumite interpretari si va trebui sa ne asumam raspunderea in acest caz in fata NATO.

» Cu alte cuvinte, o asemenea decizie ar putea provoca nemultumiri in randul statelor membre ale NATO si UE.
— S-ar putea intampla sa fie mai multa precautie din partea acestora in abordarea unor fenomene de interactiune intre structurile care apartin statului roman si din alte state NATO. Dar aceasta este doar o ipoteza.

»Pentru o mai mare transparenta a serviciilor, parlamentarii sustin inclusiv necesitatea accesului la informatii legate de operatiunile intreprinse de SRI.
— Ar fi extrem de dificil sa ne desfasuram activitatea curent operativa intr-un astfel de sistem. Nu numai din punct de vedere al securitatii nationale, dar si din punct de vedere al cooperarii externe de tip operativ. Operatiunile in curs au un grad mare de sensibilitate care presupun o etica specifica muncii noastre. Ar trebui sa se inteleaga si pericolul pe care il presupun anumite scurgeri de informatii sau anumite discutii despre actiunile intreprinse de noi. Activitatea noastra risca sa fie afectata, chiar sa fie compromise elemente de securitate nationala, inglobata intr-un cadru mai larg, de securitate NATO. Am sustinut un control parlamentar riguros pe activitatea, legalitatea, actiunile serviciului, dar sa nu se mearga pe zonele operative numai in ideea a aplica asa-zisele standarde europene privind dreptul la informatie. De fapt nici nu exista un standard european in domeniul activitatii de informatii. Trebuie puse in balanta si alte valori, cum ar fi secretul de stat. Trebuie sa se inteleaga foarte bine sensul profesional al secretului, sensul acestuia in activitatea pe care o desfasuram. Avem o viziune foarte clara din acest punct de vedere.

» Dar ce ar insemna din punctul de vedere al SRI controlul parlamentar?
— Ar insemna in primul rand un control al legalitatii actiunilor intreprinse de SRI, informari curente asupra unora dintre actiunile pe care le intreprindem, zone abordate din domeniul securitatii nationale, informatii care se transmit beneficiarilor si consumatorilor de intelligence, cum ar fi institutiile de stat, primul ministru, presedintele. Acest control ar putea sa insemne si posibilitatea alesilor de a vedea cum actioneaza serviciile la fata locului. In acelasi timp se pot purta discutii cu sefii serviciului, audierea directorului serviciului. Din pacate, eu pot spune ca alte structuri de informatii nu sunt atat de puternic controlate cum este SRI. De exemplu, Directia de Informatii din cadrul Ministerului de Interne sau Directia de Informatii a Armatei. Ma rog, exista un control formal prin Comisia de aparare din cele doua Camere.

» O prevedere din pachetul legii privind siguranta nationala spune ca serviciile nu pot folosi decat bani de la buget, sugerandu-se faptul ca se interzice SRI-ului infiintarea de societati comerciale.
— Eu cred ca se creeaza si aici niste confuzii foarte mari, uneori greu de inteles. Se acrediteaza ideea ca serviciul desfasoara activitati comerciale inducandu-se perceptia ca sunt interse pur economice pentru anumite persoane din SRI. Respingem clar si hotarat o asemenea acuzatie. Noi suntem finantati de la buget si functionam ca orice institutie de stat. Pe de alta parte, serviciile pot folosi mijloace speciale de informatii care impun anumite acoperiri. Dar, sa se inteleaga foarte clar, acest lucru este facut de orice serviciu de informatii, nu in scop economic, ci unul pur profesional. Trebuie sa se faca o distinctie clara intre interesul pur economic si interesul profesional, care presupun anumite actiuni sub acoperire. Din pacate, s-a dat o conotatie gresita din anumite motive politice, ideologice.

» O adevarata disputa a reprezentat-o inclusiv asa-zisa racolare a unor persoane din zona presei, a ONG, a clasei politice pentru furnizarea de informatii.
— Exista, fara indoiala, o serie de incompatibiltati in diferite zone, cum ar fi in primul rand zona justitiei, dar si in zona politica, intr-o anumita masura. Dar acest aspect nu trebuie vazut (in caz ca avem de a face cu siguranta nationala), in sensul de a putea limita cumva capacitatea servicului de a-si desfasura activitatea prin asemenea surse. Am spus intotdeuna: nu cerem mai mult decat au alte servicii puternice, europene si transatlantice. Nu vrem sa actionam decat in cadrul legal si constitutional. Dar, pe alta parte, nici nu ne putem limita capacitatile de actiune daca se doreste realizarea unei activitati in domeniul securitatii nationale pentru protejarea statului si a cetateanului.

» Cu alte cuvinte, aveti nevoie de anumite persoane, din diferite zone de activitate, care au acces la informatii pentru a preveni actiuni legate de siguranta nationala.
— Exact.

» Cum apreciati pana acum colaborarea cu parlamentarii pe legea sigurantei nationale?
— A fost una dificila, datorita multor factori, desi am un respect deosebit fata de membrii comisiei de specialitate. As fi dorit poate si intelegere mai profunda asupra sensibilitatii muncii pe care o desfasuram si asupra lucrurilor bune pe care le facem pentru securitatea nationala. Uneori, exagerarea unor pasiuni politice sau ideologice au exagerat ideea controlului parlamentar asupra serviciilor. Am fost deschisi intotdeauna controlului, dar, din pacate, mediul exterior din punct de vedere politic a pus un soi de presiune mai mare decat era necesar acest lucru. Am discutat cu membrii comisiei si sper ca voi primi intelegerea necesara pe viitor.

» SRI a fost, din pacate, implicat in conflictele politice din ultimii ani. Credeti ca instabilitatea politica poate reprezenta un pericol pentru siguranta nationala?
— Nu cred ca este vorba de aspecte legate de siguranta nationala. In schimb, uneori serviciul pare a fi prins la mijloc, la intersectia unor forte aflate in dispute politice, ceea ce ne obliga mai mult decat trebuie sa luptam pentru neutralitate si impartialitate si sper ca o facem bine in ciuda unor perceptii si a ceea ce se vehiculeaza la nivel retoric.

» Simtiti ca se incearca ca SRI sa fie tarat in acest conflict? Exista presiuni politice asupra serviciului?
— Am raspuns la intrebare. Chiar am raspuns.
Maior, o cariera de diplomat
George Cristian Maior a fost validat in Parlamentul Romaniei ca director SRI pe 4 octombrie 2006, fiind propus in aceasta functie de presedintele Traian Basescu. A fost membru al PSD, ales senator pe listele acestui partid in legislatura 2004-2008. A fost secretar de stat si sef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantica din Ministerul Apararii in perioada 2000-2004. Din 1992, Maior este diplomat in cadrul MAE. Este absolvent al Facultatii de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, dupa care a absolvit o universitate de drept comparat in SUA, fiind si doctor in drept. George Maior este fiul lui Liviu Maior, fost ministru al Invatamantului in perioada 1992-1996 si apoi ambasador in Canada.
60 DE SECUNDE
Despre efervescenta organizatiilor teroriste
» Romania s-a angrenat in razboiul antiterorist, este prezenta pe diferite fronturi alaturi de aliatii NATO. SRI a observat o activitate mai intensa a organizatiilor teroriste pe teritoriul nostru?
– SRI coopereaza in acest moment cu peste 80 de servicii din spatiul euroatlantic, dar si din alte zone, datorita gravitatii acestui fenomen. Este unul dintre cele mai credibile servicii din punct de vedere al capacitatii analiza si de participare efectiva la combaterea acestui fenomen. Evident ca odata cu participarea militara in diferite zone – Afganistan, Irak – odata cu dislocarea bazelor militare in Romania, dar si sporirea si cresterea capacitatii de circulatie a persoanelor, acest aspect va deveni mult mai preocupant pentru statul roman si incercam, ar trebui sa incercam, la nivel de opinie publica sa constientizam acest posibil pericol care nu ocoleste din punct de vedere al posibilitatii, Romania.
» Ati simtit o oarecare efervescenta in ultima perioada a acestor organizatii teroriste?
– Pot sa spune ca da.
Ați înțeles, nu?

Articolul EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L  ( II ) apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Exclusiv

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (IV)

Brașovul MEU

Publicat

pe

Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională (IV)
Pentru continuitatea temei abordate până acum, simt nevoia ca, aici, să-i reproduc lui Radu Tudor (pe care nu-l simpatizez deoarece, în opinia mea strict personală, este un dalmaţian cameleonic) un articol mai vechi, „Demilitarizarea serviciilor secrete românești”, care vine, cumva, să contureze mai bine ce s-a scris până în prezent.

                                                     Sase structuri, o singura „exceptie”.
<< Subiectul demilitarizarii serviciilor secrete romanesti a aparut in anul 2003, in urma unei dezbateri in cadrul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Prima sedinta pe 2004 a CSAT a reluat aceasta discutie, existand premise clare ca procesul demilitarizarii sa inceapa anul acela, nu intamplator, fiind cel in care Romania intra in NATO.
Toate serviciile de informatii din Romania si structurile departamentale, cu o singura exceptie, aveau forma de organizare militara când Tudor a scris articolul. Centrala serviciului si directiile subordonate sunt unitati militare, cu indicativ, comandant, loctiitori, sef de stat major, regulamente militare etc. In aceasta situatie sunt Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Directia Generala de Informatii a Apararii din MApN (cu cele doua ramuri, Directia Siguranta Militara – intern si Directia de Informatii si Reprezentare Militara – extern), Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie din Ministerul Justitiei. Exceptia o constituie Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din Ministerul Administratiei si Internelor (MAI), care dupa ce a avut organizare militara si doua indicative binecunoscute, UM 0215 si UM 0962, a fost demilitarizat in cadrul procesului ce a cuprins intreg MAI.

                                                                         Controlul civil
Singura exceptie in privinta organizarii militare a serviciilor secrete pana in prezent a fost acceptarea unei conduceri civile la nivelul directorului serviciului (cu rang de ministru) si a adjunctilor acestuia (cu rang de secretar de stat). De asemenea, acestia isi pot angaja pe functii de consilieri persoane civile. Acest prim pas a fost considerat drept unul premergator controlului civil, democratic asupra serviciilor de informatii.
Controlul civil implica si existenta unor comisii comune parlamentare de control, cum este cazul SRI si SIE. In cazul celorlalte structuri, Comisiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala din Camera Deputatilor si Senatului au creat subcomisii de control pentru domenii specifice sau cheama la audieri pe sefii respectivelor structuri.
Tot o forma de control civil este si faptul ca sefii serviciilor secrete din Romania sunt toti numiti de cei mai inalti factori politici, care au acces la putere prin alegeri democratice. Presedintele Romaniei numeste in functie seful SRI, SIE si SPP, iar prim-ministrul pe sefii structurilor departamentale: DGIA, DGIPI si SIPA (siluită şi omorâtă între timp). In schimb toti sunt instalati in functie prin acceptul CSAT, ceea ce implica un acord intre Presedinte si prim-ministru.

                                                  DGIA, singurul serviciu militar de informatii
Singura structura informativa ce urma a ramane pur militara era DGIA, dat fiind faptul ca face parte din MApN. Aceasta structura culege in proportie de 90 la suta informatii ce privesc amenintari cu caracter militar. Este firesc ca ea sa fie condusa de un general cu experienta. Exista voci care spun ca pe viitor si DGIA, care este in subordinea directa a ministrului Apararii (civil si el), ar putea avea un sef civil. Dar acesta ar avea nevoie de o prea lunga perioada de adaptare cu specificul muncii de informatii militare pentru a fi efficient (adevăr valabil şi la celelalte Servicii, dar nu se pune!!). In plus, ramura de informatii externe (DIRM) este subordonata si sefului Statului Major General si apare in structura SMG ca J2 si are o traditie de peste 100 de ani in domeniul atasaturii militare.
Discutiile pe tema demilitarizarii serviciilor secrete erau incurajate de reprezentanti ai NATO si de partenerii occidentali ai Romaniei.
Nu ştim ce au păţit între timp, pentru că au renunţat să ne mai demilitarizeze. Probabil au înţeles ce haos s-ar fi produs cu civilian susţinută de ei!

                                                                   Largirea bazei de recrutare
In marea lor majoritate, serviciile secrete din comunitatea informativa a NATO au structuri civile. Exista insa si exceptii, cum ar fi Italia.
Acest proces era considerat ca extrem de important pentru evolutia serviciilor de informatii romanesti inspre democratie deplina. Cel mai important beneficiu este acela al largirii bazei de recrutare. Specialisti civili in economie, sociologie, psihologie si alte domenii vor putea fi atrasi mult mai usor in randurile serviciilor. Procedura angajarii lor se va simplifica prin eliminarea rigorilor specifice unui viitor cadru militar, iar acestia vor aduce un suflu proaspat in institutie. Implicit, procentul schimbarii de personal, care este inca o problema serioasa de ani buni in serviciile secrete romanesti, va creste semnificativ. In plus, in cazul unor persoane incompatibile care au grade de colonel sau general, nu va mai fi nevoie sa se astepte varsta pensionarii pentru ca acesta sa fie scos din activitate. Trecerea in rezerva presupune acum o procedura destul de greoaie, pentru gradul de general fiind nevoie de semnatura presedintelui.

                                                                              Costuri mari
Problema demilitarizarii nu era una foarte simpla. De la acceptarea ideii pana la punerea in practica erau pasi importanti. Din punct de vedere financiar, militarii din structurile informative pierdeau avantaje importante. Platile compensatoriii pentru hrana si echipament inseamna sume bune in solda unui ofiter. In acest caz trebuie gasite compensatii ce pot fi acordate celor care devin din militari, civili. Schimbarea intregii conceptii privind managementul resurselor umane, a formularisticii, a modului de organizare, pensiile militare ce trebuie acordate celor care trec in rezerva sunt doar cateva aspecte din problematica demilitarizarii, ce implica mari costuri. Dar beneficiile sunt indiscutabile si procesul trebuie finalizat cat mai urgent. >>

Cu ce nu suntem de acord? Fix cu concluzia, potrivit căreia beneficiile ar fi discutabile!

Aşadar, până aici, Radu Tudor a surprins suficient de riguros efectele la vedere ale demilitarizării, dar a ajuns la o concluzie greşită, aceea potrivit căreia „Dar beneficiile sunt indiscutabile si procesul trebuie finalizat cat mai urgent.”
Demilitarizarea serviciilor secrete ar avea mai multe consecințe sarcopenice asupra organizaţiei militare în ansamblul ei.  Ierarhia, responsabilitatea, onoarea, disciplina etc. nu vor mai fi sub autoritatea legii militare.
Patriotismul într-un serviciu militar are altă forţă forţă, profunzime şi este conştientizat şi trăit, parcă, mai cu toată fiinţa militarului aflat sub jurămând şi slujind sub drapel. Nu ştiu cum este la alte naţii, dar în românism aşa este! S-ar produce un sindrom caracterizat prin pierderea progresivă şi generalizată a contentului activităţilor informative-operative care îşi vor pierde forţa (performanţa), se vor “dilua”, cu riscul de apariţie al unor efecte adverse, cum ar fi dizabilitatea organizatorică şi funcţională a respectivului Serviciu secret, calitate de muncă scăzută şi, finalmente, sucombarea în propria neputinţă, marasm.
Apolitismul (care nici astăzi nu este prea respectat de capii serviciilor) va ieși și el de sub incidența regulii de fier a interdicției militare. Intrarea în civilie, comerţul (trocul) politic sau alte păcate lumești nu sunt lucruri pe care, ca cetățeni, ni le dorim la un serviciu special secret. Nimic nu se compară cu sentimentul că siguranța cetățeanului și a comunității se află în mâinile unor fii ai patriei.

                       DIRECŢIA GENERALĂ DE INFORMAŢII ŞI PROTECŢIE INTERNĂ A MAI

”Doi şi un sfert” transformat într-un cal orb şi şchiop


Serviciul secret al MAI a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri: U.M 0215, U.M 0962, iar după demilitarizarea din anul 2002 Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă.Dar denumirea care a prins în spaţiul public şi care va rămâne probabil în istorie, va fi acest joc de cuvinte: ”doi şi un sfert”în loc de ”215”. Acestă denumire conţine şi o anumită doză de simpatie din partea opiniei publice, creându-i o anume celebritateîn ciuda unui scenariu aplicat permanentîn scopul discreditării şi prezentarea structurii de informaţii a internelor ca un adevărat ”bau-bau” naţional.
Se pare că tocmai această celebritate, datorată în primul rând activităţii desfăşurate, i-au adus şi „sucombarea” în două rânduri, în nişte momente extrem de controversate. Nici până în prezent nu sunt clarificate motivele reale ale desfiinţărilor repetate ale serviciului secret al MAI, cele făcute publice stârnind mai mult nedumerire decât certitudini. De fiecare dată serviciul a renăscut din propria-i cenuşă, ajungând în topul structurilor de intelligence din România. De această dată se pare că lucrurile stau altfel, fiindcă cei care au pus la cale anihilarea lui ”doi şi un sfert” au dorit să nu mai rămână piatră de piatră, să fie practic ştearsă amintirea lui.
La o analiză mai atentă, gestul luiDragoş Tudorache, ministrul de interne din Guvernul Cioloş, nu are nici o raţiune, dar ridicarea tuturor documentelor de la serviciile judeţene şi centrale pentru a face să dispară orice urmă a activităţii acestui serviciu,spune mai mult decât vor autorii să fie făcut public. Desfiinţarea lui ”doi şi un sfert” de Guvernul Cioloş este o copie la xerox a desfiinţării SIPA, serviciul secret al Ministerului Justiţiei în anul 2006. În ambele cazuri, documentele operative ale ofiţerilor, care constituiau în primul rând cazurile aflate în lucru, dar şi arhiva, au fost ridicate cu o grabă mai mult decât suspectă şi depozitate în nişte locaţii secrete. Din acel moment situaţia arhivelor a devenit incertă, nimeni nu ştie condiţiile în care sunt păstrate documentele şi mai ales cine are acces la ele, dacă au fost accesate fraudulos şi mai ales dacă conţinutul lor a fost sau este folosit în jocuri obscure.
Urmatorul ministru de Interne, Carmen Dan, a făcut publică informaţia că serviciul secrete al Internelor va deveni operaţional100% din data de 1 iulie 2017. Erau geu de crezut cele spuse de oficialul MAI, mai ales pentru cei avizaţi cu subiectul, după ce au fost ridicate din mapele ofiţerilor operativi şi hârtiile care nu prezentau nici o valoare, iar majoritatea cadrelor, circa 85%, au fost forţate să iasă la pensie sau au migrat spre alte structuri ale MAI.
La momentul desfiinţării, serviciul avea circa 1.800 de angajaţi. Au rămas doar cei foarte tineri, oameni fără experienţă în munca informativ-operativă, fără arhivă. Nici măcar regimul comunist imediat după război nu a procedat în acest mod, la constituirea noilor structuri informative ale statului, au păstrat profesioniştii din sistem, arhivele vechilor structuri au constituit baza de plecare a celor noi.O structură de informaţii ca să devină funcţională, luând-o de la zero, fără profesioniştii care să-i îndrume pe noii veniţi, are nevoie de un timp apreciabil pentru a începe să miroasă cu ce se mănâncă munca într-un domeniu atât de sensibil.
Softul implementat pe bani europeni, înlocuit cu unul al SRI
Carmen Dan a mai spus că situaţia de la DIPI nu se poate compara cu aceea de la SIPA, că arhiva nu a plecat din instituţie şi nu a fost distrusă, având un back-up într-un sistem electronic. Oare? Chiar să nu ştie că întreaga activitate operativă a celor de la ”doi şi un sfert” se afla pe un soft creat în baza unei proiect european cu bani europeni, circa 5 milioane de euro şi că softul respectiv a fost înlocuit cu un soft al SRI-ului de către ”cârtiţele” infiltrate de acelaşi SRI şi tot conţinutul activităţii secrete este cunoscut până la punct şi virgulă de serviciul concurent?
În realitate softul DIPI a fost înlocuit în mod nelegal de către ultimul şef al structurii, Rareş Văduva, cel care a rămas ca interimar până la desfiinţarea serviciului, cu un soft al SRI-ului.
Mai nou pe tema DIPI a izbucnit un nou scandal, cu mize adânci privind controlul acestui serviciu secret: cine va numi şeful acestei structuri – guvernul prin ministrul de interne sau preşedintele cu avizul CSAT?
Citeşte şi https://www.cotidianul.ro/soft-de-20-de-milioane-de-euro-si-1-000-de-dosare-distruse/
Alba-neagra
Indiferent de numele pe care l-a purtat structura informativă a MAI, obiectivele principale le-au constituit cunoaşterea riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor pe zona de competenţă a Internelor, pentru asigurarea unei abordări eficiente şi integrate a situaţiei operative, în vederea aplicării legii şi susţineri statului de drept şi a democraţiei.
”Doi şi un sfert” a fost înfiinţat la 1 februarie 1990 la iniţiativa lui Gelu Voican Voiculescu, iniţial sub denumirea de Direcţia Specială de Informaţii, subordonată direct ministrului de interne.
În luna mai 1998, pentru a acoperi scandalul ”Ţigareta”, CSAT a decis desfiinţarea U.M.0215, pe motivul pueril că unitatea a preluat în rândurile ei foste cadre din poliţia politică de dinainte de 1989 şi că serviciul şi-a depăşit atribuţiile legale. Activitatea a fost catalogată de membrii CSAT de la timpul respectiv drept o formă mascată de poliţie politică.Din ”doi şi un sfert” au rezultat două servicii, Serviciul de Protecţie al MI, condus de Virgil Ardelean, şi Direcţia Generală de Investigare a Criminalităţii din Poliţia Română, condusă de Constantin Dârnă.
În aprilie 1999, Constantin Dudu Ionescu, ministru de interne, a semnat ordinul de înfiinţare al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie a MI, U.M 0962, la conducere pe filieră politică ajungând Virgil Ardelean. În 5 octombrie 1999, Direcţia de Investigare a Criminalităţii din Poliţia Română a fost integrată ca Diviziune de Informaţii din U.M 0962, reuşind în scurt timp să spargă monopolul SRI în domeniul informaţiilor interne.
În 2001, Adrian Năstase, printr-o OUG, a autorizat U.M 0962 să utilizeze ”mijloace tehnice specifice”, adică să intercepteze telefoanele în regie proprie în procesul de obţinere a informaţiilor, cu mandat de la judecător, fără a mai trece pe la SRI. În anul 2012, de asemenea printr-o OUG, şeful DGIPI, cu rang de secretar de stat şi cei doi adjuncţii, subsecretari de stat au fost numiţi prin decizie a premierului, nu prin ordin al ministrului de interne.
În anul 2013, DGIPI, s-a reorganizat prin înfiinţarea DIPI.
În noiembrie 2016, printr-o altă OUG, structura a fost desfiinţată şi s-a decis înfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă şi militarizarea acesteia şi punerea sub control parlamentar. De fapt, până la această ora, noua structură informativă a MAI nu are un nume. Inclusiv pe site-ul MAI, la capitolul organigramă apare structura ca direcţie în cadrul ministerului, cu un secretar de stat şi doi subsecretari de stat, ca ordonator terţiar de credite în finanţarea directă a ordonatorului principal de credit.

                                                                      Campanie de recrutări
Faţă de fostul, actualul ”doi şi un sfert” este doar mârţoagă chioară şi şchioapă.Principala misiune, culegerea de informaţii de interes pentru poliţie, mai ales cele legate de combaterea fenomenului de ”crimă organizată”, au fost eliminate, domeniul trecând exclusiv în aria de competenţă a SRI. Să fi fost acesta miza desfiinţării serviciului?
Militarizarea serviciului este o chestiune pe care nimeni nu a înţeles-o, deşi în procesul de aderare la UE, la capitolul ”justiţie şi afaceri interne”, demilitarizarea structurii de informaţii a MAI a fost o condiţie obligatorie de îndeplinit în vederea aderării.
A început o campanie masivă de recrutări, unitatea funcţionând ”la nivel de microorganism”, atât la centru, cât şi la structurile judeţene.
Într-o adevărată campanie hei-rupistă se întocmesc de zor fişele pentru posturile care vor fi încadrate, urmând ca începând cu data de 1 iunie 2017 să înceapă masiv recrutările pentru personalul de execuţie. Posturile de conducere se pare că au fost deja adjudecate, prin organizarea de concursuri, după principiul ”câştigă cine este stabilit”.Recent, în parlament au fost operate mai multe modificări legislative în legătura cu nou înfiinţata structură de informaţii. Deocamdată nu se cunoaşte numele viitorului comandant al serviciului, actualul şef Mihai Cristian Mărculescu nu este în graţiile puterii, pentru legături cu Teodor Atanasiu, el urmând să fie schimbat.
De ce să facem din DGIPI un fel de moașă comunală, care să facă de toate, când și așa are destule pe cap? Cunoaşteţi bine ce s-a întâmplat cu demilitarizarea acestei unităţi!
Printr-o ambuscadă de tip „Marțea Neagră”, PSD a deturnat legea de organizare a celei mai controversate structuri de informații din România: Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), adică departamentul de informații al Ministerului de Interne,  poreclit “Doi și-un sfert”. DGPI a rămas exclusiv sub autoritatea ministrului de Interne, după ce un punct esențial în lege a fost schimbat pe ascuns. Miza acestei „preluări ostile de lege, bazate pe un fals” era controlul asupra arhivei DGPI unde s-ar afla documente incriminatorii la adresa șefului de atunci al PSD, Liviu Dragnea. Au dispărut, astfel, avizul CSAT și ierarhizarea militară. Același serviciu a monitorizat organizația “Dragnea – Tel Drum” în 2011.
Operațiunea a vizat afacerile cu bani publici ale grupării, zeci de licitații, controlul real al firmei Tel Drum, lucrări fictive, donații suspecte la partid, cercuri relaționale și de influență.
Ministrul Carmen Dan, șefa absolută a DGPI după promulgarea legii, a fost consiliera lui Liviu Dragnea la CJ Teleorman. De atunci, pe cei doi îi leagă servicii mai vechi.
Apoi, Velea a facut-o de oaie! Chiar de ţap, am zice.
Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, l-a numit pe controversatul colonel Tiberiu Silviu Dumitrache la conducerea serviciului de informații al ministerului. Circul dracului!
Colonelul Dumitrache este un apropiat al fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și ginerele sindicalistului Liviu Luca.
Procurorii anticorupție l-au acuzat pe Dumitrache de mai multe infracțiuni de corupție în dosarul legat de deturnarea fondurilor operative ale serviciului secret de la Interne. În primă fază, procurorii DNA l-au făcut „scăpat” pe Dumitrache.
Numirea lui Dumitrache vine în contextul în care urmează alegerile locale și parlamentare. În ultimii 30 de ani, cadrele temutului serviciu secret „Doi și-un sfert” au fost suspectate că se ocupau de filarea liderilor politici încă de la înființare, ba chiar au filmat vizita Regelui Mihai, în 1994.
Fostul președinte al României, Traian Băsescu, declara în urmă cu câțiva ani că „serviciul DGPI a fost pus total de domnul Nica la dispoziția domnului Vanghelie, a lui Mitică Iliescu și a lui Voicu, parlamentarul”. Cine l-a preluat acum?
                                                                Dumitrache, numit de Vela
Ministerul Afacerilor Interne a transmis printr-un comunicat de presă că, începând cu data de 20 ianuarie 2020, prin ordin al ministrului afacerilor interne, Ion Marcel Vela, a încetat împuternicirea colonelului Petru – Răzvan Măgură în funcția de director general al Direcției Generale de Protecție Internă și cea a lt.- colonelului Lucian – Mihai Popa în funcția de prim-adjunct al directorului general al DGPI.
„Cu aceeași dată, prin ordin al ministrului afacerilor interne, domnul colonel Tiberiu – Silviu Dumitrache, directorul Direcției Contrainformații, a fost împuternicit să exercite funcția de director general al Direcției Generale de Protecție Internă a MAI”, se menționează în comunicatul ministerului.
                                                                         Anchetat de DNA
Serviciul secret al ministerului de interne, cunoscut sub numele de „Doi și-un sfert” (dar care are numele oficial de Direcția Generală de Protecție Internă – DGPI), a fost implicat într-un uriaș scandal de corupție în toamna anului 2016. Atunci au fost puși sub acuzare de către Direcția Națională Anticorupție nu mai puțin de 24 de ofițeri.
Printre ei se aflau foști șefi ai serviciului secret: comisarul șef Rareș Văduva, chestorul principal de poliție Gheorghe Nicolae, chestorul principal de poliție Gelu Marin Oltean, chestorul Nelu Zărnică, comisarul șef Gheorghe Popa și comisarul șef Ioan Dorin Popa.
Toți, susține DNA, se lăfăiau pe banii alocați informatorilor DGPI.
Comisarul șef Silviu Dumitrache, director general al Direcției Protecție Internă din DGPI, adică șeful contrainformațiilor, apare în rechizitoriul cauzei ca fiind complice la cheltuirea fictivă a unor fonduri. Cu toate acestea, deși ar fi trebuit să fie primul care să descopere ilegalitățile, DNA nu l-a pus sub acuzare. Bergenbier, prietenii ştiu de ce!
                                              Dumitrache și-a acoperit colegii în dosarul DNA?
Procurorii DNA au descris cu lux de amănunte faptele colonelului Silviu Dumitrache, pe atunci șeful contrainformațiilor din serviciul secret al Internelor. Adică, numărul 3 din serviciul secret. Culmea, Dumitrache avea toate motivele să ancheteze ilegalitățile de la „Doi și-un sfert”, datele fiind deja descoperite de către o comisie de control a fondurilor operative de la Direcției.

* *
                         Oricum, a fost o luptă teribilă, vorbea lui Nenea Iancu. Şi, cică ar continua!
De morbul reformării serviciilor secrete şi al modernizării / actualizării legislaţiei nu a scăpat nici Preşedintele Iohannis. După instalarea în funcţie, în primul mandat, spunea: ”Noul Parlament are multă treabă în domeniul securității naționale. Împreună cu consilierii mei am numărat încă o dată și am constatat că este nevoie de modernizarea sau îmbunătățirea a cel puțin 12 legi din domeniul securității naționale, din care jumătate se referă la munca Serviciilor.
Pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale scrie:
„…Buna funcţionare a instituţiilor din domeniul securităţii naţionale şi de apărare este direct determinată de asigurarea unui cadru legislativ care să corespundă provocărilor actuale. Din această perspectivă, legile aflate acum în vigoare necesită o adaptare la noile concepte de securitate, la contextul internaţional şi la statutul României de stat membru NATO şi UE.
Astfel, a fost demarată revizuirea și armonizarea prevederilor actualelor acte normative în sensul clarificării terminologiilor confuze, eliminării acelor prevederi care sunt depăşite şi aducerii la zi a conceptelor şi instrumentelor necesare asigurării securităţii naţionale.
Pe bune?! A fost demarată? Când, în 2004-2005, adică acum 15 ani?!!
Astăzi, în schimb, raporturile politice sînt mai puţin clare. Şi poate de aceea nimeni nu se mai grăbeşte să propună o nouă reformă.

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III)

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L  ( II )

EDITORIAL/Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională

Citeste in continuare

Exclusiv

Incisiv de Prahova, Incisiv de Dâmboviţa si Incisiv de Constanţa sunt gata de lansare, cu periodicitate săptămânală, şi în format print

Brașovul MEU

Publicat

pe

(#YouGotTheAnswer – SELECTIE DE PE TERMENE.RO)

În primele zile după ce criza COVID-19 a ajuns în România, 60% dintre companii isi desfășurau activitate normală.
După 25 martie, peste 10.000 de companii cu întreaga arie a codurilor CAEN isi schimbasera situația deja vizibil:
🔵 32% dintre companii aveau activitate normală,
🔵 38% și-au redus în mod semnificativ activitatea (în proporție de peste 50%),
🔵 30% și-au suspendat total activitatea,
Așadar, aproape 70% dintre companiile din România au fost impactate în mod semnificativ sau au fost obligate să oprească integral activitatea.
Care sunt industriile în care activează companiile care au considerat că au nevoie de certificatul de stare de urgență?

Industria comerțului (23% dintre companii)
Industria ho-re-ca,
Industria prelucrătoare,
Industria transporturilor (7% dintre companii)
Aproape 40% dintre companiile care au cerut certificat de stare de urgență sunt companii stabile, cu o vechime de peste 10 ani.
Deci, firmele care solicită CSU nu sunt neapărat cele care sunt în pericol. Din contră, companiile stabile, care preconizează că vor trece peste această criză, fiind interesate să profite de beneficiile acordate de acest certificat. Cel mai probabil ca să poată eșalona anumite plăți la nivel de chirii, de furnizori și așa mai departe.
Ce știm astăzi e că, de la începutul crizei, aproape 1,1 milioane de oameni au fost trimiși în șomaj tehnic sau au contractele de muncă suspendate în România. Cifrele reale sunt mai mari, deoarece se adauga muncitorii „la negru”.
In prezent, acestea au crescut semnificativ (n. n. – luna mai).
În prima zi în care certificatul de stare de urgență a fost disponibil pe site, au fost 3.000 de companii care l-au cerut. Apoi încă 3.200 de companii. În primele 2 zile am avut vârf, după care, de la zi la zi, numărul companiilor care au solicitat CSU a scăzut.
Astăzi sunt peste 25.000 de companii care au aplicat pentru obținerea certificatului.
În niciun caz nu putem trage concluzia că o companie care și-a luat certificatul de stare de urgență e în pericol să intre în insolvență.
Poate fi însă un bun indicator că această firmă e serioasă, e preocupată să-și pună lucrurile în ordine, face un management intern și are toate șansele să rămână pe picioare la finalul crizei.
Sa nu ne luam cu pandemia si sa uitam ABC-ul economic: lichiditățile sunt cele care îți țin firma în viață, iar cash flow-ul e ”diagnosticul” ei financiar. Altfel spus, cash flow-ul este mișcarea fondurilor din afacerea ta.
De obicei, firmele urmăresc fluxul de numerar săptămânal, lunar sau trimestrial. În esență, există două tipuri de fluxuri de numerar:
🔹 Fluxul de numerar pozitiv – apare atunci când numerarul care intră în afacerea ta este mai mare decât numerarul care iese din afacere.
🔹 Fluxul de numerar negativ – apare atunci când sumele de bani de plătit sunt mai mari decât numerarul de primit.
Dacă ne raportăm la cifrele anului 2018, disponibile pentru aproape toți solicitanții IMM Invest (mai puțin cei înființați ulterior), peste două din trei companii (aproximativ 68%) prezintă risc mediu spre foarte scăzut de insolvență.
Mihaela Mureșan, marketing strategist & brand architect at Brand Essence ne recomanda ce să NU facem acum în materie de marketing:
❌ Nu forțați vânzarea pe domeniile perdante și nu irosiți bugete. Când consumul e scăzut pe fond de panică, niciun buget de marketing nu îl poate resuscita.
❌ Nu profitați de moment. Chiar dacă oamenii au acum nevoie de anumite produse, își vor aduce aminte că tu li le-ai vândut la suprapreț. Astfel de pete pe imagine se duc foarte greu sau deloc.
❌ Nu transmiteți panică în momentele de nesiguranță. Cine e echilibrat devine reper, pentru că oamenii au nevoie de repere, fie ele oameni sau branduri.
❌ Dacă vreți să faceți reduceri de preț pentru că nu vindeți sau măriri de preț pentru că vindeți, gândiți-vă de două ori. Modificările de preț afectează percepția de valoare asupra produsului.
Modul în care îți evaluezi produsul pe care îl vinzi ar trebui să fie complet onest, iar prețul trebuie să fie stabilit ținând cont de costurile reale, cu toate componentele sale. Evident că poți negocia marja de profit, dar stabilește clar o limită inferioară sub care să nu cobori. Altfel, efectele pe termen lung vor dăuna afacerii și imaginii pe care încerci să o construiești pentru compania ta și pentru produsele tale.
DOs & DON’Ts în marketing pe timp de criză
Ce să faceți
✔️ Ajutați dacă puteți
✔️ Nu forțați vânzarea, dar păstrați relația și, eventual, reprofilați-vă activitatea
✔️ Gândiți în termeni actuali, dar cu perspectivă
✔️ Reevaluați-vă modelul de business, căutați puncte tari și diferențiatori
✔️ Construiți un brand de încredere
✔️ Construiți pe noile comportamente, cele de acum și cele care cresc
✔️ Faceți ușor haz de necaz (dar fără să deveniți desueți): românul râde când îi este greu
Ce să nu faceți
❌ Nu forțați vânzarea pe domeniile perdante și nu irosiți bugete. Când consumul e scăzut pe fond de panică, niciun buget de marketing nu îl poate resuscita.
❌ Nu profitați de moment. Chiar dacă oamenii au acum nevoie de anumite produse, își vor aduce aminte că tu li le-ai vândut la suprapreț. Astfel de pete pe imagine se duc foarte greu sau deloc.
❌ Nu transmiteți panică în momentele de nesiguranță. Cine e echilibrat devine reper, pentru că oamenii au nevoie de repere, fie ele oameni sau branduri.
❌ Dacă vreți să faceți reduceri de preț pentru că nu vindeți sau măriri de preț pentru că vindeți, gândiți-vă de două ori. Modificările de preț afectează percepția de valoare asupra produsului.
Sa fim optimisti: Plajele si terasele se deschid de la 1 IUNIE !

Citeste in continuare

Exclusiv

EDITORIAL/GANDURI DESPRE SI PENTRU DUPA CRIZA COVID – 19

Brașovul MEU

Publicat

pe

Așa ceva nu s-a mai întâmplat. Ce puțin în istoria statului modern român. Eu unul nu am mai auzit până acum ca un om de știință să fie silit, pentru a-și continua opera, să-și vândă cu anticipație drepturile de autor. Iată, avem parte și de așa ceva. Cel mai mare specialist din România în istoria recentă, Alex Mihai Stoenescu a luat această decizie extremă. De a-și vinde drepturile de autor pentru cel de-al cincilea tratat de istoriografie generală din lume. Pe care îl elaborează începând din 2006 sub egida Academiei Române.
Nici Academia, nici vreo altă instituție culturală nu are mijoacele necesare pentru a asigura finanțarea pentru o documentare extrem de laborioasă a acestei lucrări de referință a culturii române. Criza cronică a culturii noastre, care în esența ei reprezintă o criză de management politic și de administrare a statului, a atins asemenea dimensiuni, încât, în timp ce se fură în această țară și din această țară ca în codru la propriu și la figurat, Guvernul nu găsește resursele necesare nici măcar pentru supraviețuirea la limita cea mai de jos a culturii. Dacă veți citi ceea ce urmează, vă veți lua cu mâinile de cap!
Cum de a ajuns specialistul numărul unu din România în istorie recentă și unul dintre cărturarii reputați ai Europei și ai lumii să ia această decizie de a-și scoate a vânzare drepturile de autor? Lucrarea sa monumentală, după cum puteți afla, dacă deschideți linkul de mai sus, a presupus și presupune în continuare investigații extrem de ample în cele mai importante biblioteci și arhive europene. Este o muncă de Sisif. Pe care, din nefericire, nicio instituție de cultură din România, nici măcar ditamai Academia, nu mai e capabilă să o finanțeze. Iar nici autorul nu are mijloacele financiare personale necesare pentru a suporta asemenea costuri. Și ce ar putea vinde pentru a obține banii necesari? Cu excepția acoperișului de pe casă și a colecției sale de cărți, Alex Mihai Stoenescu nu are nimic de vânzare. Ca orice cărturar cu care acest neam se va mândri în viitor, întreaga sa avere se rezumă la opera sa de dimensiuni și la cote valorice impresionante. Așa că a recurs la o soluție fără precedent. Își vinde drepurile de autor pentru acest tratat și pentru toate lucrările rezumative, care urmează să fie publicate într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat sub forma unor broșuri. Își vinde deci munca și creația trecute, prezente și viitoare cu singurul scop de a-și putea finaliza opera.
Conform legislației române, drepturile de autor sunt valabile pe toată durata vieții artistului, scriitorului sau omului de știință, iar după decesul acestuia i se cuvin moștenitorului timp de 70 de ani. Nu știu dacă virtualul cumpărător al drepturilor de autor scoase la vânzare de Alex Mihai Stoenescu precum și urmașii acestuia se vor îmbogăți sau nu prin această achiziție. Oferta este una solidă, științifică, cât se poate de serioasă, dar vizează un domeniu de care, cel puțin pentru moment, din nefericire, actuala generație, generația tânără și poate și generațiile care urmează se depărtează în loc să se apropie. Aparent, interesul pentru istorie scade dramatic și exponențial. Dar cine-și pierde istoria, își pierde până a urmă și prezentul și viitorul. Ca să nu mai vorbim despre identitate. O națiune care-și pierde istoria își pierde ființa. Își pierde libertatea. Își pierde forța de a rezista. Cel care va salva această operă achiziționând drepturile de autor nu cred că va face o extraordinară afacere, cu exepția eventualității în care România se va întoarce într-o bună zi spre sine, așa cum au făcut și alte națiuni în momente grele, pentru a se salva și pentru a deveni o forță reală a nivel continental și mondial. În asemenea momente istoricii, fie ei și trecuți în neființă, au un mare preț. Și, de asemenea, opera acestora. Atunci investiția ar putea reprezenta nu numai un gest de generozitate, nu numai un gest patriotic, nu numai un semn că mai există oameni de afaceri prosperi care-și iubesc țara, iubind istoria patriei lor și apreciindu-i pe oamenii de știință care pun această istorie în operă, ci și o afacere profitabilă în sensul clasic al cuvântului.
Dacă eu aș fi în aceste momente grele premier al României, nu aș permite ca lucrurile să se întâmple așa. Nu aș accepta ca un om de știință de talia lui Alex Mihai Stoenescu, care ne-a dat cele mai importante lucrări de istorie recentă, să-și vândă pur și simplu drepturile de autor unui om de afaceri, indiferent cât de generos și de bine intenționat ar fi acesta. În definitiv și statul român, prin Ministerul Culturii, ar putea face această achiziție. Dacă nu care cumva ar putea să finanțeze încheierea acestui tratat.
Slabe speranțe însă. Și pentru a explica de ce sunt atât de sceptic, sunt silit să deschid o scurtă paranteză. Cred că în urmă cu 15 ani, în cursul unei vizite la Ankara în calitate de jurnalist, am avut cinstea să-l cunosc pe custodele arhivelor naționale. Acesta m-a informat că există acolo sute de mii de documente, rapoarte, informări, recensăminte, etc., despre vechile provincii ale României, care sute de ani s-au aflat în sfera de interes a Turciei. Acolo avem uriașe izvoare istorice de o valoare inestimabilă, necercetate de niciun om de știință român până la acea dată. Nimeni din România nu a făcut niciun efort, în ciuda faptului că autoritățile de la Ankara ne ofereau totul gratuit. Și la fel se întâmplă și cu arhivele de la Moscova, de la Viena, de la Budapesta și de la Berlin. Pur și simplu statul român, deși atenționat în repetate rânduri, a refuzat să facă orice demers. Indiferent ce guvern s-a aflat la putere. Iată cum poate fi pulverizată cu propria noastră complicitate, identitatea acestui popor.
Cazul Alex Mihai Stoenescu, un caz în definitiv strigător la cer, este doar ultimul exemplu în acest sens.
Sorin Rosca Stanescu

Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

Turism17 ore inainte

De ce este recomandat să te ocupi de transportul invitaților la nuntă?

Unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui om este nunta, de aceea, aceasta ocupă foarte mult timp din...

Afaceri locale20 de ore inainte

Tipuri de șosete pentru copii care le vor aduce bucurie

Orice copil adorӑ sӑ poarte șosete vesele și colorate. O ȋntreagӑ varietate de șosete cu model pe placul copiilor, este...

Exclusiv22 de ore inainte

EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (IV)

Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională (IV)Pentru continuitatea temei abordate...

Exclusiv2 zile inainte

Incisiv de Prahova, Incisiv de Dâmboviţa si Incisiv de Constanţa sunt gata de lansare, cu periodicitate săptămânală, şi în format print

(#YouGotTheAnswer – SELECTIE DE PE TERMENE.RO) În primele zile după ce criza COVID-19 a ajuns în România, 60% dintre companii...

Eveniment5 zile inainte

Pentru casele cu etaj sau mansarda recomandam scarile interioare din lemn

Casele cu etaj sau cele cu mansarda atrag intotdeauna privirile.Daca ai in proiect o astfel de casa sau daca ai...

Uncategorized5 zile inainte

Gherzan Cătălin vine cu recomandări pentru a respira un aer mai curat!

Acum ceva timp, un bun prieten de-al meu, ce este şi consilier la Primăria Piteşti, doctorul Edi Morlova, a cerut...

Exclusiv5 zile inainte

EDITORIAL/GANDURI DESPRE SI PENTRU DUPA CRIZA COVID – 19

Așa ceva nu s-a mai întâmplat. Ce puțin în istoria statului modern român. Eu unul nu am mai auzit până...

Eveniment6 zile inainte

Partidul Ecologist îl somează pe Costel Alexe pentru a interveni în gestionarea colectării deșeurilor spitalicești

Colectarea şi gestionarea deşeurilor spitaliceşti, scăpate de sub control. Alexe somat să intervină! 🌲Partidul Ecologist Român solicită ministrului Mediului, Costel...

Eveniment6 zile inainte

Solutii rapide si de calitate pentru orice problema la cutia de viteze automata

Desi nici unul dintre soferi nu isi doreste sa fie nevoit sa ajunga cu masina intr-un service auto, in calitate...

Exclusiv6 zile inainte

INTERVIU SORIN GHISOI – FEBRUARIE 2020

Prima masina electrica de curse din Romania se pregateste pentru un nou an de performanta alaturi de echipa Kaufland e-Rally...

Afaceri locale7 zile inainte

Organizarea de excursii cu firma de închirieri florintrans.ro

Firma de închirieri autocare florintrans.ro organizează excursii în locuri și orașe de importanță istorică, culturală etc. Firma se străduie să promoveze...

EvenimentO săptămână inainte

Partidul Ecologist Român solicită Guvernului Orban anularea de urgenţă a aprobării permiselor de muncă pentru lucrătorii din statele terţe

În plină recesiune pandemică şi economică, ministrul Muncii, Violeta Alexandru îşi dedică timpul reangajării unui grup de muncitori din Sri...

Top Știri