Connect with us

Exclusiv

COMUNICAT/APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN PRAHOVA, VOTATI CANDIDATII PSD

Publicat

pe

O.K. 

Dacă astă-vară pe litoral, printre turiştii străini, arabii şi turcii erau majoritari sînt şanse ca în seria a doua, în extrasezon, să avem oaspeţi dragi tot din zona Golfului: soldaţii americani! Un examen, insă, pentru miss-urile noastre; soldaţii s-ar putea să fie însoţiţi şi de familii. Cîte oare le vor sparge vînturile, valurile?

AZI

Ştiaţi că unii oameni se trag din cîrtiţe? Dacă nu, aflaţi că stimata noastră colegă, Marilena Rotaru de la „R.L.”, îşi revendipă această obîrşie!

 

Corespondenţă de la trimisul nostru special la O.N.U.

Preşedintele României, domnul Ion lliescu, a sosit la New-York, pentru a lua parte la lucrările celei de-a 45-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. şi la Reuniunea mondială la nivel înalt pentru copii – UNICEF. Domnul Ion lliescu este însoţit de domnii Vasile Secăreş, şeful Departamentului de Analiză Politcă al Preşedinţiei, Virgiliu Radulian, preşedintele Consiliului Naţional Român pentru UNICEF, Augustin Buzura, preşedintele Societăţii culturale „România”, Gheorghe Manciur, şeful Protocolului de experţi, precum şi de un grup de ziarişti de la diferite publicaţii, de la Radio şi Televiziune, de la Agenţia Română de Presă „Rompres”. În drum spre New York, de la bordul avionului au fost adresate, conform uzanţei diplomatice, telegrame de survol şefilor de stat sau guvern ai Ungariei, Austriei, R. F. Germania, Belgiei, Marii Britanii, Irlandei şi Canadei.

Pe durata cit se va afla la New York, domnul Ion lliescu va avea o serie de întîlniri cu lideri politici de pe diferite continente, precum şi cu înalte oficialităţi din ierarhia Organizaţiei mondiale.
Este pentru prima dată după Revoluţie cind ţara noastră este prezentă la cel mai inalt nivel politic, într-un dialog mondial. Participarea la acest nivel este, totodată, expresia dorinţei de multiplicare şi îmbogăţire a contactelor internaţionale şi a atenţiei acordate contribuţiei la discutarea unor probleme care privesc lumea întreagă. Preşedintele român va prezenta comunităţii internaţionale, noua înfăţişare a României – angajată pe drumul ireversibil al democraţiei şi al edificării unor soluţii politice, economice şi sociale noi. În acelaşi timp, vor fi puse în evidenţă valenţele noii deschideri a ţării noastre spre lume, ale participării ei la cooperarea internaţională şi la rezolvarea unor probleme presante cu care se confruntă omenirea.

Şeful statului român va exprima sprijinul faţă de procesele pozitive din viaţa internaţională, manifestate prin încetarea „războiului rece” şi tendinţele de conlucrare în numeroase chestiuni şi va pleda pentru soluţii constructive, realiste menite să contribuie la menţinerea păcii, afirmarea şi organizarea colaborării internaţionale.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 28 septembrie 1990 pag. 1-a ►

(INFORMAŢII PENTRU CARE  NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• Scrisoare deschisă

Stimate domnule COPOSU, dizolvarea organizaţiei de tineret condusă de ION RĂDOI A CONSTITUIT O GRAVĂ EROARE cu dureroase consecinţe pentru unitatea partidului.
Trebuie spus că încă din ianuarie, tineri cu simţ politic pragmatic, de exemplu DRAGOŞ DĂNAU şi CRISTIAN DRAGHICI, ne-au atras atenţia că dacă nu vom promova elemente tinere şi capabile în conducerea partidului ne vom putea considera un partid fantomatic prin impactul negativ pe care gerontocraţia il va avea în rîndurile electoratului. Domnii Cristian Drăghici şi Dragoş Dănău au avut dreptate, lucru dovedit şi de rezultatul catastrofal pentru P.N.Ţ.-c.d. al alegerilor.
Marea greşeală a partidului nostru a fost că nu am atras de partea noastră intelectualitatea, intelectualitate ce a aderat astfel la grupări independente. Şi aceasta pentru ce domnule COPOSU, pentru a nu vă periclita scaunul?
O caracteristică degradantă a conducerii partidului o constituie imoralitatea şi politicianismul caţavencian. Pină cînd vor continua?
În mod normal un partid care obţine un rezultat submediocru îşi schimbă în mod radical conducerea. Prin urmare vă întreb în final: Cînd aveţi de gînd să convocaţi congresul PNŢ-cd, domnule COPOSU?
În numele mai multor tineri membri ai P.N.Ţ.-c.d., NESTOR IULIAN

• FUZIUNE

Este dată ca aproape sigură fuziunea Grupului de Dialog Social cu Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei. În urma discuţiilor avute nu de mult, liderii celor două grupări au hotărît să-şi unească forţele într-o formaţiune care să îmbine dialogul cu disciplina, preocupările sociale cu principiile democraţiei. Noua grupare se va numi, probabil, GDACS, şi membrii săi vor purta uniforme pe ai căror epoleţi vor figura iniţialele amintite. Se studiază oportunitatea adăugirii la uniformă, a unor arme albe, un stilet de pildă.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 28 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 28 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 28 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

Un interviu de ultimă oră

Aşa cum am anunţat in ziarul nostru de ieri, publicăm astăzi partea a doua a interviului acordat de preşedintele Ion lliescu domnului Horia Puşcaşiu, pentru postul de radio „Vocea Americii”

– E adevărat, s-au creat în ultimul timp nişte breşe, dar totuşi România a fost izolată internaţional de întreaga comunitate internaţională şi nu mă refer doar la Statele Unite, în acest context, de pildă, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, preşedinţii acestor ţări sînt invitaţi, sînt în vizite şi contacte politice şi diplomatice mereu. Şi în acest context vă întreb: izolarea României nu s-a datorat puţin, foarte puţin, şi controversatului său preşedinte, Ion lliescu?

– Toţi sîntem oameni şi nimeni nu poate să evite şi posibile greşeli. Perioada aceasta foarte densă în evenimente ne-a pus în faţa multor probleme, multor confruntări şi, fără îndoială, nu contest posibile orientări nu totdeauna adecvate şi negăsirea totdeauna a limbajului potrivit cu toţi factorii care concură la realizarea contextului politic în care se dezvoltă societatea românească. Deci eu nu omit, nici de o parte, nici de alta şi erorile şi greşelile şi posibilele orientări neadecvate. Dar este o perioadă de confruntări, sînt exploatate, sint exacerbate unele omisiuni şi unele greşeli pentru a acuza puterea, dar asemenea manevre politice nu slujesc interesul naţional.

– Dar nu pot să nu profit de prilej şi să vă întreb, bineînţeles din punct de vedere biografic. Cine este omul Ion lliescu, cum l-aţi caracteriza?

– Asta se poate răspunde şi foarte mult şi foarte scurt. Scurt, pentru că timpul ne este limitat, mai ales al dvs.

– Sînt un om la 60 de ani, am parcurs o viaţă destul de tumultuoasă, şi antebelică si în perioada războiului, şi după război. Am avut o viaţă deci, tulbure, am rămas orfan de tată la virsta de 15 ani, am fost un om activ in viaţa socială încă din tinereţe, în viată politică a ţării. Sînt inginer de profesie, am practicat o scurtă perioadă de timp şi meseria de inginer, am lucrat şi în domeniul gospodăririi apelor. Pe plan politic, am intrat în controversă destul de timpuriu, după o perioadă promiţătoare din viaţa politică a ţării, după ’65, cînd personal m-am angajat într-o activitate politică susţinută, vie, cu speranţa unei deschideri, deschidere care nu s-a produs, ceea ce a produs ruptura dintre mine şi Ceauşescu, în 1971, şi periferizarea mea, ceea ce a şi făcut să se reunească o serie de simpatii din partea unui număr mare de oameni care m-au cunoscut, care au lucrat cu mine şi inclusiv propulsarea mea, după evenimentele din decembrie, in fruntea noii structuri statale, care lua naştere atunci, Consiliul Frontului Salvării Naţionale.

– Şi omul, omul Ion lliescu din punct de vedere uman, mi-aţi spus politic, biografic puţin.

– Sînt un om destul de discret. Nu mi-a plăcut şi nu-mi place publicitatea. Am preferat să duc o viată mai reţinută din punctul de vedere al manifestării personale, nu mi-a plăcut să mă afişez, să ies în linia întii şi în general apreciez decenta, indiferent de funcţia socială pe care o are fiecare, şi modul reţinut de…    

– Domnule preşedinte, totuşi spuneaţi – şi se ştie – aţi crescut, aţi fost educat, aţi fost alintat, uneori chiar, şi la urmă marginalizat de către guvernul anterior. Democraţia se învată greu. Şi cu cînd am plecat în Occident mi-a fost greu, mi-a trebuit luni, ani de zile s-o învăţ. In ce măsură credeţi că aţi reuşit să învăţaţi în 7 luni, sau cîte au trecut de la revoluţie, 9, în ce  măsură, ce impresie vă face, de pildă, faptul ca mergeţi pe străzile Bucureştiului sau circulaţi pe străzile Bucureştiului şi vedeţi «Jos Iliescu”, pentru că dv. totuşi aţi crescut într-un regim în care aşa ceva nu se putea?

– În primul rînd vreau să vă spun că eu, prin firea mea sînt un democrat, şi un om deschis şi liberal în concepţii. Cei care au lucrat cu mine şi în anii tinereţii şi ulterior cunosc maniera mea foarte deschisă şi răbdătoare de a asculta şi părerile altora, pentru că printre altele democraţia ca practică a relaţiilor umane presupune şi răbdarea necesară de a asculta şi părerile celorlalţi, nu de a afirma numai părerile proprii, de a monologa. Eu am fosţ omul dialogului dintotdeauna, aşa încît adaptarea mea la această nouă deschidere la viata politică n-a fost grea şi lumea a putut constata acest lucru, mai ales în zilele foarte agitate ale activităţii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, în care s-au reunit reprezentanţii tuturor formaţiilor existente, la vremea respectivă. Sint o fire destul de răbdătoare şi nu mă impresionează nici manifestările foarte dure şi violente, m-am obişnuit.

– Şi nici chiar „Jos Iliescu”?

– Şi nici chiar jos şi nici măcar chemarea la moarte a lui Iliescu, cind am auzit zilele trecute, adică sînt mai ales în momente din acestea de maladie socială, de criză socială, de criză morală a societăţii, de criză în relaţiile umane, peste tot apar asemenea excese şi manifestări de violenţă verbală şi uneori şi fizică. Trebuie să ne obişnuim cu aşa ceva, ca o fază de infantilism politic, pînă la consolidarea unei veritabile democraţii care să promoveze toleranţa necesară din partea tuturor şi înlăturarea oricăror extremisme. Eu am fost întotdeauna adversarul extremismelor de orice fel pentru că un extremism în anumit sens alimentează reacţia inversă, violenta de un sens alimentează violenţa de sens invers. Dar totuşi „Jos Iliescu” se poate spune intr-o democraţie. Se spune „Jos Bush”, „Jos Cosiga”, de ce nu chiar şi „Jos Iliescu”. Nu este o manifestare neapărat…

– Eu mă refeream nu numai la lozinci, ci şi la manifestările violente de exprimare a lor.

– Ce vă spune atunci „Cînd Iliescu apare soarele răsare?”

– A fost atunci o anumiţă formă de exprimare a simpatiei din partea oamenilor, legată şi de un fenomen specific. În timpul campaniei electorale a fosţ o întîmplare: cind apăream noi la miting se însenina, şi oamenii au dat o anumită expresie a simpatiei candidatului pe care il susţineau. Asta nu are nimic deosebit.

– Domnule preşedinte, puterea. Ce înseamnă pentru dumneavoastră noţiunea de putere? A fi preşedintele unei ţări este un job, este o sarcină extrem de stresantă. Şi mulţi sînt acei care se întreabă de ce un Nixon, un Kennedy, au vrut să devină preşedinţi. Care au fost motivele pentru care aţi dorit să ajungeţi preşedinte? Şi in acest context are vreo legătură cuvîntul putere?

– În primul rînd, nu ştiu dacă este rezultatul unei dorinţe, prezenţa mea în funcţia de preşedinte. A fost o conjunctură care a evoluat rapid, şi care m-a propulsat din partea formaţiunii care s-a născut atunci după decembrie, candidat pentru această funcţie. In al doilea rind funcţia de preşedinte la noi este puţin diferită de cea din America, adică atribuţiunile preşedintelui presupun o putere mai limitată decît a preşedintelui american, care conduce şi executivul. La noi s-a produs şi această delimitare a funcţiilor puterii în stat, puterea legislativă la parlament, puterea executivă la guvern, puterea judiciară, iar preşedintele este un factor de conciliere, de adunare a tuturor acestor factori în jurul unui obiectiv comun de interes naţional. El se desprinde din momentul alegerii ca preşedinte de o formaţiune politică anume care l-a propulsat candidat al ei şi devine exponentul intereselor naţionale. Este o răspundere nu uşoară, sigur, mai ale în momentele stresante prin care trece societatea românească. Asumarea acestei răspunderi nu este neapărat numai o plăcere – şi n-am aspirat niciodată la putere, nu sint deloc tipul de om care să dorească să-şi instaureze puterea personală în stat. Privesc aceasta ca un mandat, un mandat limitat în timp, un mandat limitat în atribuţiuni pe care mă străduiesc să-l îndeplinesc şi atît, iar în condiţiile date – am spus-o şi în decembrie, cind am apărut în formaţiunea aceasta provizorie – în condiţiile noastre asumarea acestei răspunderi este şi un mare risc personal, pe care un politician, abil nu şi l-ar fi asumat.

– Dar nu v-aţi gîndit niciodată in perioadele acestea de ameninţări, de stres „domnule demisionez”?

– Le-am şi propus la CPUN de două ori cind au fost şi momente acute am spus că sint dispus oricînd să ofer această plăcere şi această funcţie de a prezida Consiliul Provizoriu oricui altcuiva, care doreşte să-şi asume această răspundere. Nu s-au găsit amatori.

– Domnule preşedinte, la sfîrşitul acestui interviu as vrea sa vă întreb. Nn pot să-i spun joc ziaristic, ci mai degrabă o unealtă de ziarist. Dacă vreţi, să-mi răspundeţi foarte concis ce vă spune, de pildă, cuvintul democraţie?

– Democraţia are originea ei istorică largă, care s-a şi amplificat in conţinut pe măsura evoluţiei ei istorice. Deci, ea vine de la greci, de la practica societăţii elene, dar care avea o limită socială, un spectru restrins al manifestării ei. În zilele noastre noţiunea de democraţie a căpătat într-adevăr esenţă, ea democraţie a poporului. Deci ea înseamnă în primul rînd exercitarea drepturilor membrilor cetăţii, ai cetăţenilor, de a determina factorii de putere care să realizeze conducerea, gestiunea, managementul social şi înseamnă deci in primul rind respectarea opţiunilor majorităţii, care stabileşte aceste structuri, dar in acelaşi timp ea pre-supune neapărat completarea cu asigurarea dreptului de existenţă, de manifestare ale tuturor minorităţilor componente ale societăţii, deci şi ale minorităţii politice şi ale minorităţii profesionale şi naţionale ş.a.m.d. Avem în vedere aceste ambe laturi ale exercitării democraţiei. Şi cred că facem eforturi pentru a realiza îmbinarea lor.

– Dar mă gîndcam mai mult la o imagine care vă vine in minte, stârnită de un cuvînt al meu, substantiv sau adjectiv, de pildă comunism.

– Apropo de democraţie?

– Negru, alb, roşu, sînt curios cum reacţionaţi la aceste cuvinte.

– Eu nu ştiu democraţie să impresioneze numai după nişte cuvinte. Cind vorbim de politică, vorbim de experienţa parcursă, care din păcate a fost o experienţă falimentară, pentru că ea a pornit de la nişte idealuri generoase şi de la o utopie care s-a dovedit; ca orice utopie, neeficientă în viaţa practică şi deci a fost o experienţă istorică falimentară. Noi am adoptat o orientare practicistă, pragmatică, adică să pornim de la realităţile vieţii, de la realităţile societăţii româneşti, să ne debarasăm de orice feluri de fetişuri, de orice     fel de utopii, de orice fel de scheme rigide, prefabricate, prestabilite, toate elementele care determină politica noastră concretă şi politica economică şi socială şi relaţiile umane să se bazeze pe realităţile istorice concrete date de societatea românească, şi să luăm în considerare întreaga experienţă mondială în dezvoltarea civilizaţiei contemporane ca să ne conectăm la procesele mari pe care le cunoaşte lumea în dezvoltarea sa la acest sfirşit de secol.

– Şi intr-adevăr o ultimă întrebare:  „Vocea     Americii”    ?

– Salut această posibilitate ca prin „Vocea Americii” să mă adresez ascultătorilor săi. Sper ca acest prim contact pe care îl voi avea totuşi şi cu societatea americană să fie şi un prilej de deschidere. Şi noi să învăţăm să ne adresăm lumii americane, să găsim înţelegerea necesară pentru a fi înţeleşi mai bine de către partenerii noştri, pentru că noi vrem, dorim, cu toată sinceritatea să se deschidă o eră nouă in relaţiile româno-americane.

– Domnule preşedinte, vă foarte mulţumeşc, mult succes la New York.

– Mulţumesc.

 

Interviu cu Stelian Tanase după Reuniunea Consiliului Europei

– difuzat de „Europa Libera”, joi 20 sept. a.c. –

Emil Hurezeanu: Am stat de vorbă, la Strasbourg, cu Stelian Tanase, redactor-şef al publicaţiei „22”, editată de Grupul de Dialog Social, care a fost invitat oficial al Consiliului Europei. Să-i ascultăm părerile.
Stelian Tănase, ne întîlnim la Strasbourg, capitala Europei, aşa cum se spune, „locul comun” al Europei, nu?

Stelian Tănase: Asta dovedeşte că noi rămînem într-o provincie în afara Europei. 

Întrebare: Răminem in continuare?

Răspuns: Da. Cred că sintem din ce în ce mai depărtaţi de Europa, după felul în care evoluează situaţia în România.    

Întrebare: Ai fost alături de Doina Cornea, reprezentantul României?

Răspuns: Nu al României, ci al forţelor democratice şi reprezentant nu m-a numit nimeni. Am fost invitat împreună cu Doina Cornea pentru activitatea, să spunem, democratică din ultimele luni de după Revoluţie.

Întrebare: S-a discutat în aceste zile, aici, despre identităţi naţionale, culturale, drepturile omului, despre echilibrul puterilor în stat. Ai luat parte la multe din aceste discuţii, ai intervenit chiar direct.

Răspuns: Miercuri, am luat cuvintul la comisia în care s-a discutat problema puterii şi contraputerii şi unde s-a făcut o analiză a evoluţiei proceselor democratice din ţările central şi est-europsne. Am arătat situaţia dramatică în care ne aflăm astăzi cînd puterea identifică înca opoziţia ca fiind duşman sau după vechile metodologii, să le zicem bolşevice. Am arătat, pe de altă parte, dezvoltarea societăţii civila care, în ciuda tuturor opreliştilor, ia amploare şi credinţa mea că singura şansă a României în acest sfîrşit de secol este o rapidă democratizare a societăţii româneşti, democratizare căreia i se opun forţe foarte puternice, vechile structuri. Aceste structuri, rămase în aceleaşi locuri, în aceleaşi poziţii, susţin astăzi evoluţia Frontului, partid politic care după părerea mea, reprezintă forţa cea mai conservatoare a societăţii româneşti. Această forţă se foloseşte, de asemenea, de forţele conservatoare care există în societatea românească. Bineînţeles, este un proces în mişcare şi nu trebuie să etichetăm grăbit. Procesul este in plină desfăşurare şl ar fi foarte greşit din partea noastră să tragem concluzii să spunem aşa întrebare: Cazul românesc a fost de referinţă aici, nu numai în intervenţiile tale şi ale Doinei Cornea, ci şi în general, în plen, în grupurile de lucru…

Răspuns: A fost de referinţă, pentru că România începe tot mai mult să fie o excepţie. Mi se pare că ăsta-i rolul nostru istoric în a doua jumătate a acestui secol. România merge cel mai ezitant şi este cea mai rămasă în urmă în ce priveşte procesul democratic, lucru pe care l-au subliniat aproape toţi vorbitorii cind a fost vorba despre ţara noastră. România, continuă să fie un mister şi o enigmă, contra-măsurile şi încetineala cu care se dezvoltă procesul democratic surprind tot mai mult dună Revoluţie – sau revolta populară – atit de spectaculară, în care părea că vechile structuri de putere au fost pur şi simplu bulversate de mulţimea care s-a aflat în stradă. Lucrurile evoluează altfel, se pare că există o forţă de reacţie a vechilor structuri mai mare decît am bănuit şi care reuşeşte astăzi să încetinească, să îngheţe şi chiar să dea înapoi o evoluţie posibilă, mult mai rapidă care, iată, nu se întîmplă, istoria are propriile ei secrete.

Întrebare: Stelian Tănase, crezi că sînt utile astfel de întîlniri?

Răspuns: Sînt foarte utile, pentru că, în primul, rînd, verificăm imaginea României – vorbesc din punctul nostru de vedere – în lume. Este o imagine mai deteriorată ca oricînd. Aş spune că pînă şi Ceauşescu se bucura de oarecare simpatie sau de oarecare credit. Guvernul de la Bucureşti nu mai are însă nici un credit astăzi, puteţi întreba pe oricine, pe aceste culoare, în aceste săli, despre asta.

Orice vorbitor care a luat cuvintul nu a spus un cuvînt bun despre ceea ce se întîmplă în România, despre poziţia preşedintelui Iliescu sau a guvernului Român de astăzi. Este trist, noi ani vrea ca toată lumea să vorbească de bine şi România, guvernul şi preşedinţia şi societatea românească. Este foarte trist, pentru că i-maginea este  întristătoare. Nu mai este o surpriză faptul că mereu, cind plec undeva, în-tîlnesc această imagine, pe care aş dori cît mai repede s-o schimbăm, România să aibă a-ceeaşi imagine extraordinară din luna ianuarie, dar pentru aceasta trebuie să ne înscriem rapid în fapte. Spunea cineva marţi că a fost şi Petre Roman, că a vorbit aici cu o persoană importantă şi i s-au cerut fapte, nu vorbe. La capitolul fapte, puterea este absolut descoperită. Fantele pledează împotriva ideii că ar fi un guvern democratic, pledează pentru asta situaţia da la Tîrgu Mureş, contra demonstraţiile din 28-29 ianuarie, evenimentele din 13-15 iunie, care, după părerea mea – vreau să spun acest lucru şi am să-l spun – a fost o lovitură de stat şi tentativă de lovitură de stat, dar dată de putere. Este acelaşi scenariu din Polonia din 13 decembrie, acum aproape 10 ani, cînd un preşedinte, Jaruzelski, a dat o lovitură pentru a distruge opoziţia. Iliescu cred că a făcut acelaşi lucru şi România se află în aceeaşi situaţie post-lovitură de stat, ca în Polonia. Neşansa sa a fost, din fericire, reacţia internaţională extrem de puternică. Neşansa sa a fost că, pe plan european; procesele sint cu totul altfel şi el se află în contratimp istoric. Neşansa sa a fost că nu a avut nici un suport puternic în România, adică Armata nu a vriit să fie implicată în această tentativă de lovitură, din fericire. Sper că aceasta a servit ca lecţie istorică. Iliescu este, după părerea mea, un personal defunct al scenei politice de astăzi.

Întrebare: Ai multe lucruri de făcut şi acasă. Eşti unul din membrii Biroului Operativ Executiv al noii Societăţi a Ziariştilor din România…

Răspuns: Este vorba de organizaţia ziariştilor români care s-a înfiinţat ca o asociaţie individuală, fiecare ziarist se înscrie în mod individual, datorită opţiunilor sale individuale, sociale, politice, şi conform felului în care se vede activitatea presei în societatea românească de astăzi. Asociaţia are un Comitet Director alcătuit din cinci oameni, P.M. Băeanu, Sorin Roşca-Stănescu, Vartan Arachelian, Cornel Nistoreseu şi cel care vă vorbeşte. A rămas această formulă, pentru a-i reprezenta toate opiniile, o formulă democratică, şi pentru că fiecare din cei pe care i-am numit au ziare grele la spate, pentru a le face, sau cum e domnul Vartan Arachelian, care are o misiune foarte grea la Televiziune şi pentru toţi este o lipsă de timp. Atunci, am hotărît ca, prin rotaţie, să asigurăm preşedinţia acestei asociaţii şi, de asemenea, fiecare dintre noi, să nu se rupă de viaţa reală a breslei. Presa are probleme din ce „în ce mai mari, datorită linei simulate lipse de hîrtie – politică pe care o practica şi Ceauşescu – a unei pretinse lipse acute de spaţiu de imprimare. Iată, nouă ni s-a redus numărul de pagini la 16, domnul ministru al culturii ne-a dat explicaţia că nu mai există nici un fel de spaţiu tipografic şi, la o săptămînă, a apărut ziarul ,,Azi”, exact în spaţiul tipografic „inexistent”, exact cu hîrtia „inexistentă”. Apar mereu altele. Văd în Casa Scînteii alte jurnale apărute, iar noi nu am revenit la 24 pagini, cum a fost hotărîrea că după alegeri vom reveni la 24 pagini. Aceste ziare, care apar nu întîmplător, sînt de orientare proguvernamentală.

Întrebare: Proiectul controversat al Legii Presei… ?

Răspuns: Numai cîteva lucruri. Ministrul Justiţiei a găsit că are căderea să dea un proiect al Legii Presei, ceea ce este unul în multele paradoxuri ale situaţiei din România. Acest proiect, datorită opoziţiei jurnaliştilor, a fost ne vom opune cu toată energia noastră la acel proiect de Lege a Presei. Noi sîntem pentru un act normativ simplu, pentru care sa spună clar, ca dea americană, sau franceză, clar despre ce e important în legătură cu informaţia.

Întrebare: Aş vrea să ştiu despre ce ai vorbit şi cum a fost primită intervenţia ta?

Răspuns: Ca şi marţi, cînd şi doamna Doina Cornea s-a făcut atent ascultată, crea ca şi eu am făcut acest lucru. Dar, nu este meritul meu în nici un fel, ci este situaţia gravă a României, o situaţie percepută aici astfel. România interesează astăzi foarte mulf organismele internaţionale opinia publică. De aceea, acest subiect dureros pentru toată lumea este foarte atent. Orice subiect care priveşte România, în presă, ziare şi în astfel de reuniuni internaţionale, stîrneşte imediat interesul.    
Prin problemele de care am vorbit, legate de dramatismul situaţiei noastre, să explic acestor lideri politici care au venit aici, cauzele ce au distrus România şi au dus la situaţia de astăzi. De altfel, guvernul va avea un raport pe masa sa, ce doi funcţionari ai ambasadei române din Paris notau de zor, în vreme ce s-au ostenit inutil, că le-aş fi dat copia discursului meu. Este foarte bine că sint aici si urmăresc. 

 

Exclusiv

Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE! – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează”

Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe hârtie marcată „Nesecret” și apoi faci dosar penal celui care le citește cu voce tare. Caz-școală: I.P.J. Neamț și felul în care a decis să transforme Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” în dușman de stat pentru că a îndrăznit să întrebe cum se împarte o majorare salarială.

S.P.R. „Diamantul” a publicat pe sprd.ro denunțul privind majorarea Bayraktar – acea creștere de până la 30% din salariul de funcție prevăzută la art. VIII din O.U.G. 26/2024. Ministerul Afacerilor Interne stabilise procentele prin ordine clasificate „secret de serviciu” (O.M.A.I. S/84/2024 și O.M.A.I. S/16/2025) și se aștepta, probabil, ca acestea să rămână blocate în sertarele birocratice, nu înțelese de muritorii de rând care le și muncesc.

Sindicatul a făcut ce face un sindicat normal: a trimis denunț la Președinție, Parlament, Parchetul General și M.A.I., apoi l-a publicat. Răspunsul statului democratic nu a fost o explicație, o dezbatere sau o lămurire, ci… un dosar penal contra sindicatului.

Alertă URGENT – a aflat poporul cât la sută ia din salariu

Pe 14 februarie 2025, Serviciul Structura de Securitate din I.G.P.R. ia foc. Trimite „URGENT” la I.P.J. Neamț adresa nr. 681202, semnată de comisarul-șef Alexandru Zambardi. Motivul: articolul de pe sprd.ro ar conține „elemente de conținut” din cele două ordine „secrete”. Adică poporul a aflat cât primește el însuși la salariu.

Se ordonă verificarea unui „posibil incident de securitate”, cu termen. Nu cumva află contribuabilul că statul îl plătește prost, dar îi și ascunde formula de calcul.

Trei ofițeri de la I.P.J. Neamț – comisarul-șef Marius-Ciprian Barboșanu (adjunct al șefului inspectoratului), comisarul-șef Petrică Bodron și comisarul Andreea-Georgiana Andone – se execută exemplar: pe 10 martie 2025 încheie un proces-verbal de sesizare din oficiu nr. 800244.

„Sindicatul Polițiștilor din România «Diamantul»” ar fi divulgat „fără drept” informații secrete de serviciu, „fiind creat un risc ca informațiile să fie accesate de un număr nelimitat de persoane neautorizate”.

Traducere: e grav că polițiștii de rând și cetățenii obișnuiți află ce procent li se pune la leafă, pentru că ei sunt, în logica asta, „persoane neautorizate” să-și cunoască propriul salariu.

Șeful I.P.J. Neamț, comisarul-șef Gabriel Coman, își pune semnătura și trimite sesizarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Se deschide dosarul nr. 52/118/P/2025. În mai puțin de o lună de la denunțul sindicatului, sistemul reacționează prompt: nu la conținut, ci la cel care a îndrăznit să-l facă public.

Pentru sindicat – fulger. Pentru abuz –în comă

După ce sindicatul este băgat sub lupa penală, urmează partea preferată a justiției birocratice: nimicul. Dosarul 52/118/P/2025 stă șapte luni fără niciun act de cercetare. Nu se audiază, nu se verifică, nu se deranjează nimeni de pe scaun.

Pe 21 octombrie 2025, procurorul decide, firesc, că nu există infracțiune: publicarea denunțului nu a afectat interesele nimănui, iar „riscul” cu „număr nelimitat de persoane” a rămas doar o frază alarmistă într-un proces-verbal.

Sindicatul nu se oprește și, pe 7 noiembrie 2025, depune plângere penală pentru abuz în serviciu (art. 297 Cod penal) împotriva celor cinci ofițeri care au pornit vânătoarea: Alexandru Zambardi, Gabriel Coman, Marius-Ciprian Barboșanu, Petrică Bodron și Andreea-Georgiana Andone. Argumentul S.P.R. „Diamantul” (sursa acestui caz): aceștia au prezentat ca „secrete” niște informații despre care știau foarte bine că circulă liber în minister.

Dosarul ajunge la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț (nr. 3811/119/P/2025). Și aici începe comedia contabilă: pe 6 iulie 2026 procurorul clasează cauza cu formula magică „fapta nu există”.

Zece zile mai târziu, același parchet recunoaște, într-o adresă către parchetul superior, că:

  • „nu a fost întocmit plan de anchetă”;
  • „nu au fost întocmite în cauză acte de urmărire penală”.

Cât a costat acest „efort investigativ”? Nota de cheltuieli: 20,67 lei. Suficient, probabil, pentru niște coli de hârtie și un toner subțire.

Prim-procurorul adjunct respinge plângerea sindicatului, declară materialul „complet” și îi obligă pe reclamanți la câte 30 de lei cheltuieli judiciare. Adică ancheta a costat statul mai puțin decât scot reclamanții din buzunar pentru că au avut tupeul să reclame abuzul.

Inspecția Judiciară este sesizată pentru tărăgănare. Concluzia: „într-adevăr, soluția a fost dispusă cu întârziere”, dar întârzierea nu e imputabilă procurorului, care avea 638 de dosare. Când sunt prea multe dosare, abuzul ajunge la coada listei, lângă „închideți calculatorul și luați-o de la capăt”.

Rezumat: un dosar penal contra sindicatului – deschis în mai puțin de o lună. O plângere contra celor care l-au inventat – clasată în opt luni, fără ca cineva să fie audiat.

Secretul „de serviciu”, ștampilat Nesecret și dat pe semnătură

Partea grotesc-comică abia aici începe. În septembrie 2026, la cererea sindicatului, I.P.J. Neamț trimite, prin Serviciul Resurse Umane, actele de salarizare ale unor membri. Adresele de însoțire, nr. 52.511 și 52.514 din 25.09.2026, sunt marcate clar: „NESECRET”. Sunt semnate de același șef al inspectoratului, acum chestor de poliție, Gabriel Coman, și de șeful Serviciului Resurse Umane, comisarul-șef Constantin Bogdan Iosub.

Printre acte se află trei dispoziții ale șefului I.P.J. Neamț, toate:

  • marcate „Nesecret – Nedestinat publicității”;
  • vizate de Serviciul Resurse Umane;
  • emise înainte ca ofițerii să se „sesizeze” din oficiu împotriva sindicatului.

Dispozițiile conțin exact informațiile pentru care sindicatul fusese acuzat că divulgă „secrete”:

  • Dispoziția nr. 265.730 din 04.07.2024 – anexă cu „22% majorare salarială prevăzută la art. VIII alin. (1) din O.U.G. 26/2024”;
  • Dispoziția nr. 266.556 din 30.12.2024 – „18% majorare salarială prevăzută la art. VIII alin. (1) din OUG 26/2024”;
  • Dispoziția nr. 490.232 din 25.02.2025 – care, în preambul, invocă Ordinul M.A.I. S/7/2018 „modificat prin Ordinul M.A.I. nr. S/84 din 31.05.2024 și Ordinul M.A.I. nr. S/16 din 23.01.2025” și acordă „14% majorare privind realizarea și menținerea capacității operaționale – S/84/2024”.

Toate poartă semnătura lui Gabriel Coman, același care, pe 13 martie, a înaintat sesizarea la parchet pentru „divulgarea” acestor informații.

Ultima dispoziție, cea cu 14%, a fost emisă cu doar 13 zile înainte de procesul-verbal de sesizare din 10 martie 2025. Citează cu număr și dată exact ordinele M.A.I. prezentate drept „secrete”.

Situația, la nivel de logică elementară, arată așa:

  1. Inspectoratul tipărește procentele și referirile la ordinele „secrete” pe dispoziții „Nesecret – Nedestinat publicității” și le înmânează personal beneficiarilor.
  2. Apoi, tot inspectoratul se preface șocat că aceste informații „ar putea ajunge” la un „număr nelimitat de persoane” și semnează sesizări penale.

E ca și cum ai da fluturașul de salariu omului, iar a doua zi l-ai acuza că a divulgat secrete de stat pentru că și-a întrebat colegii: „Tu cât ai la procentul ăsta Bayraktar?”.

Procurorul n-a găsit fapta. Noi îi ducem fapta la dosar, tipărită frumos

Acum, S.P.R. „Diamantul” merge mai departe. Plângerea împotriva clasării, în baza art. 340 Cod procedură penală, se judecă la Judecătoria Piatra Neamț, dosarul nr. 9791/279/2026, pe 23 noiembrie 2026, de la ora 13:00.

Judecătorul de cameră preliminară are de lămurit dacă procurorul a clasat legal o cauză pe care, de fapt, nu a cercetat-o.

Ce cere sindicatul (conform expunerii proprii, sursa acestui articol):

  • desființarea celor două ordonanțe de clasare;
  • trimiterea cauzei înapoi la parchet, ca urmărirea penală să înceapă, în sfârșit, pe bune;
  • audierea persoanelor reclamate;
  • ridicarea actelor nesecrete prin care majorarea a fost comunicată beneficiarilor.

Cele trei dispoziții „Nesecret”, semnate și parafate de I.P.J. Neamț, sunt depuse ca înscrisuri noi, în temeiul art. 341 alin. (5¹) Cod procedură penală. Ele demonstrează ceva ce procurorul nu s-a obosit să verifice: „secretul” pe care sindicatul l-ar fi divulgat era, de luni de zile, scris negru pe alb în hârtiile nesecrete ale aceluiași inspectorat.

Bayraktar – când „secretul de serviciu” e livrat cu ștampilă și capsator

Cazul Neamț nu e singular, ci doar savuros prin gradul de absurd. S.P.R. „Diamantul” arată că a refăcut grila majorării Bayraktar din sute de astfel de acte nesecrete și fluturași, din 18 județe și din București, și a publicat-o (cu explicații și exemple de acte) pe sprd.ro, la secțiunea dedicată majorării Bayraktar.

Cu alte cuvinte, statul român a transformat într-un fel de glumă proastă noțiunea de „secret de serviciu”:

  • ordine „secrete” sus, în vârf, pentru decor;
  • dispoziții „nesecrete” jos, cu aceleași cifre, pentru ca oamenii să-și primească banii;
  • dosare penale pentru cei care îndrăznesc să spună cu voce tare ce scrie deja pe hârtie.

Concluzie: Nu divulgați secretele pe care vi le dă șeful în plic nesecret!

Dacă acest caz n-ar fi real, ar fi scenariu de comedie neagră:

  • Inspectoratul care își ștampilează „Nesecret” propriile dispoziții cu procentele Bayraktar;
  • aceiași șefi care semnează plângeri penale pentru „divulgare de secrete” împotriva sindicatului care a citat, practic, fix aceleași cifre;
  • un parchet care clasează fără anchetă și se laudă cu asta într-o adresă oficială de 20,67 lei.

Morala, în România anului 2026, pare să fie următoarea:

Nu ai voie să divulgi ce scrie în hârtiile nesecrete ale statului, chiar dacă statul ți le-a dat el însuși. Dacă o faci, devii pericol național. Dacă inventezi un dosar din nimic, fapta „nu există” și dosarul „e complet” chiar și fără să fii întrebat măcar: „De unde ați scos secretul ăsta?”.

Sursa cazului și a documentelor: Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (sprd.ro) – cei acuzați că au divulgat secretele pe care I.P.J. Neamț le tipărise, liniștit, cu mențiunea „Nesecret”. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

prostul statului, cu normă întreagă și pensie la ofertă – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De ce să nu te faci polițist în România: îți iei adio de la drepturi, îți iei țeapă la bani și te alegi cu un „statut special” de sclav cu legitimație.

 Statut special: cum să-ți spună statul în față că te ia de prost, cu legea în brațe

Legea zice pompos că polițistul e „funcționar public civil, cu statut special” și că profesia lui are „îndatoriri și riscuri deosebite”. Traducere pe românește:
– Tu îți asumi riscurile, noi îți luăm drepturile.
– Tu te bagi la scandal, noi te băgăm la înghețat salariu, chirie, pensie și nervi.

„Statut special” în România înseamnă așa: tu ești special doar prin cât de mult poți înghiți. Statul îți ia tot ce prinde, apoi îți aruncă pe jos, cu piciorul, niște mici „drepturi compensatorii” desenate frumos în PowerPoint la minister.

Dreptul la grevă: la alții e drept, la polițiști e infracțiune morală

Funcționarul public normal are drept la grevă. Scrie în Codul administrativ. Dacă nu-i convine ceva, pune jos pixul, iese cu pancarta.

Polițistul? Nu, el nu. Lui i se spune:
– N-ai voie, că cine mai apără populația?

Frumos, emoționant. Numai că, dacă tot îi interzici greva în numele „siguranței publice”, normal ar fi să-l și plătești ca pe cineva fără de care se prăbușește civilizația. În realitate, îl plătești ca pe unul pe care-l poți înlocui mâine cu un „call center” și un afiș: „Rugați-vă să nu vi se întâmple nimic.”

Rezultatul:
– Funcționarul are drept la grevă și salariu decent.
– Polițistul n-are drept la grevă și are salariu în care „drepturile” lui circulă doar pe hârtie, ca unicornii.

Drepturile politice: cetățean de mâna a doua, dar cu pistol

Funcționarul public: poate fi membru de partid, poate candida, poate ajunge primar, deputat, ministru.

Polițistul:
– N-ai voie în partid.
– N-ai voie să candidezi.
– N-ai voie să-ți spui părerile politice NICI în public, nici la serviciu.

Adică:
– Ai drept de port armă, dar n-ai drept de port opinie.
– Ai voie să păzești urna de vot, dar să nu-ți treacă prin cap că tu, personal, ai vreun cuvânt de spus în democrație.

„Funcționar public civil, cu statut special” înseamnă de fapt: civil fără drepturi civile.

Viața economică: toți pot să mai câștige un ban, polițistul poate să mai apuce o țeapă

Funcționarul public:
– Poate avea al doilea loc de muncă în privat, poate câștiga bani legal în domenii fără legătură cu funcția lui. Nu are voie doar în anumite structuri de stat și firme de stat.

Polițistul:
– Nu doar că are aceleași interdicții, dar în plus NU are voie să facă comerț, nici direct, nici prin interpuși.
– NU are voie să participe la conducerea unei societăți comerciale.
– Singura excepție: poți fi acționar tăcut. Adică bagi bani (dacă ai), dar să nu te prindă statul că știi ce faci cu ei.

Concluzie:
– Dacă ești polițist, ești bun doar ca să fii plătitor de taxe și muncitor la negru pentru propriul stat. N-ai voie să fii și prea inteligent în economie, nu cumva să-ți treacă prin cap să devii independent.

Ce primește „prostul statului” în schimb: salariu sub lupă, drepturi sub lacăt

Legea promite: „drepturi compensatorii” pentru condițiile speciale și riscuri.
Realitatea: „drepturi” înghețate, amputate, clasificate, reduse la „hai, mă, taci din gură, că e bine că ai serviciu”.

Sporul de pericol: există doar la muzeu, în vitrină

Se numește „spor de pericol deosebit”. Sună eroic. Din 2010, pentru foarte mulți, nu mai există decât pe hârtie. Pericolul e real, sporul e teoretic.
Pe scurt:
– Riscurile cresc, sporul scade la 0.
– Gloanțele nu s-au declasificat, dar sporul da – în sensul că a dispărut din fluturaș.

Salariu calculat după rețete secrete: statul contabil-jongler

Metodele după care M.A.I. calculează salariile? Ascunse într-un ordin CLASIFICAT: OMAI nr. S/7/2018. Sindicatele cer declasificare? Ministerul le răspunde afectat, prin adrese oficiale: „nu se poate”.

Traducere:
– Tu, polițist, ai voie să investighezi evazioniști, dar nu ai voie să știi cum ți se calculează propriul salariu.
– Fiecare fluturaș e o loterie de stat: azi atât, mâine vedem ce visează șeful de la Financiar.

„Statut special” în varianta M.A.I.: nu doar prost plătit, ci și ținut în întuneric, cu tot cu LED-urile de la autospecială.

Chirie pentru polițist: nici măcar un container nu meriți

Polițistul primește o compensație de chirie calculată la nivelul salariului DIN DECEMBRIE 2009. Adică din vremea când smartphone-ul era lux, nu prost obligatoriu.

– Un agent de poliție: 600–700 de lei compensație (658 lei la o chirie de 1.000).
– În București, chiar și un container maritim de 15 m² pentru depozitare costă de la 750 lei/lună. Și oricum nu ai voie să LOCUIEȘTI acolo.

Magistrații?
– Plafon de până la 600 de euro.
Polițistul?
– Plafon de „mai taci, mă, că-ți dăm container imaginar”.

Practic, mesajul statului e clar:
– Tu, polițist, meriți mai puțin decât un spațiu rece de depozitare.
– Ești bun să protejezi magistrații, dar nu meriți să trăiești în aceleași condiții de bază.

Permanența: sclavon call-center, 24/24, moca

Până la final de 2017, permanența de la domiciliu se plătea cu +40%. Aveai program, stăteai în stand-by, luai ceva bani în plus.

Din 2018:
– Gata cu plata, nu mai avem „cadru”.
– Dar graficele de permanență au rămas, frumos, în excelurile lor, ascunse și ele în OMAI-uri clasificate.

Exemplu beton:
– Agent-șef de poliție Alin Rusu, la Poliția de Frontieră Siret.
– Zile întregi de permanență × 24 de ore, adică de la 08:00 la 08:00 a doua zi.
– Trebuie să răspundă la telefon oricând, să vină la sediu oricând, DUPĂ programul normal.
– Și totul pentru… nimic. Zero lei.

Când a refuzat permanența neplătită și nu a răspuns la unele apeluri din afara programului?
– 5 cercetări disciplinare.
– 5 sancțiuni.
– Ultima: trecerea într-o funcție inferioară.

Adică:
– Statul îți cere să fii disponibil non-stop gratis.
– Dacă refuzi să fii sclav voluntar, statul te retrogradează oficial.

Pensia „de recunoștință”: recunoștință indexată negativ

Pensiile militare de stat (inclusiv ale polițiștilor) sunt, teoretic, semn de „recunoștință a statului”. Practic, sunt semn de „mai tăiem de aici, că nu se mai plânge nimeni”.

– 2018: fără indexare.
– 2021, 2025, 2026: înghețări prin ordonanțe de urgență.

Raport 2017–2026:
– Pensiile militare ajung la indice 130.
– Prețurile ajung la 167.
Rezultat: rezervistul pierde ~22% din valoarea reală a pensiei.

Mesajul este limpede:
– Cât timp te avem la muncă, te stoarcem.
– Când ieși la pensie, îți spunem că e „recunoștință”, dar în realitate îți mâncăm o cincime din putere de cumpărare.

Dacă ritmul continuă, pensia polițistului o să ajungă mic frumos, de comparat la aceeași categorie cu indemnizația unui asistat social… doar că asistatul n-a avut 30 de ani de nopți pierdute și riscuri.

Contribuția de 25%: jecmăneală oficială cu chitanță

Din salariul polițistului se ia lunar:
– 25% contribuție la bugetul de stat, din venitul brut.

În 2025, la mediană:
– ~2.634 lei/lună pentru un agent.
– ~3.748 lei/lună pentru un ofițer.

Total strâns la nivel de sistem, împreună cu alte contribuții: peste 7,7 miliarde de lei.

Și acum partea grotescă:
– PENSIA militară de stat e considerată „necontributivă”, acordată din „recunoștință”.
– Sporul pe care Legea nr. 223/2015 îl promite pentru aceste contribuții ajunge, practic, la ZERO în plată, pentru că pensia calculată depășește plafonul legal.

Adică:
– Tu plătești un sfert din salariu la stat toată viața.
– Când ieși la pensie, statul se face că nu știe nimic de banii ăia.
– „Necontributivă”, frate, așa scrie la carte: mare recunoștință, zero recunoaștere.

Socoteala finală: din „statut special” în „prostul statului”

Dacă pui totul pe hârtie, iese ceva așa:

Polițistul CE DĂ:

  • Dreptul la grevă.
  • Dreptul la apartenență politică.
  • Dreptul la candidatură la alegeri.
  • Dreptul de a-și exprima public opiniile politice.
  • Dreptul la activitate economică normală (comerț, conducere firmă).
  • Dreptul la timp liber real (permanență neplătită).
  • 25% din venitul brut, lună de lună, ca „contribuție”.

Polițistul CE PRIMEȘTE:

  • Salariu cu sporuri fantomă.
  • Norme de salarizare clasificate, ca să nu poată înțelege nimic.
  • Compensație de chirie cu care nu-și închiriază nici măcar un container, d-apoi o locuință.
  • Permanență de la domiciliu neplătită, cu riscul de a fi sancționat dacă nu e sclav 24/24.
  • Pensie militară înghețată și mâncată în termeni reali cu peste 20%.
  • Spor de contribuție la pensie care în decizii se vede frumos: zero lei.

Concluzie de pamflet:

Cât timp „statutul special” înseamnă doar să ai mai puține drepturi decât un funcționar de birou și mai multe obligații decât o plantă de pază, întrebarea „De ce să nu te faci polițist?” nici nu mai e întrebare.

Răspunsul corect, în actualul regim:
– Te faci polițist dacă vrei să fii:

  • contribuabil premium,
  • cetățean de mâna a doua,
  • angajat cu drepturi amputate,
  • rezervist cu pensie cosmetizată,
  • și, peste toate, „prostul statului” cu ștampilă oficială și pistol la curea.

Semnat, în spirit:
S.P.R. „Diamantul” – sindicatul care are tupeul să-ți arate cât de tare își bate joc statul de tine . (Cristina T.).

Pamflet inspirat din analiza S.P.R. „Diamantul”

Citeste in continuare

Exclusiv

cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce adevărata „operă de artă” – o notă „strict secretă” a D.G.P.I. din 26 iunie 2024 – se plimbă prin sertarele I.G.P.R. ca un unicorn birocratic: toți vorbesc despre ea, nimeni n-o vede. Vitalie Josanu, polițist și președinte S.P.R. „Diamantul”, a fost destituit pe baza acestui document-fantomă. Curtea de Apel Iași îl cere, I.G.P.R. ridică din umeri: „nu gestionăm”. Dar ce să vezi: când a fost nevoie de el, în 2024, știau și numărul, și data.

Justiție disciplinară made in D.G.P.I.: „te-am citit la TV, e secret de stat”

Vitalie Josanu nu e vreun anonim: este ofițer de poliție la I.P.J. Neamț și, din 2022, președintele S.P.R. „Diamantul”. Adică omul ăla enervant care citează legea, nu dispozițiile „de la centru”.

Delictul?
– Două articole publicate pe sprd.ro, intitulate „Îndrumar electoral”, din 24 martie și 14 aprilie 2024.
– O emisiune la Roman TV, „Radar TV”, din 2 aprilie 2024, cu titlul blând ca o grenadă: „Dezastrul din MAI nu va fi salvat de majorarea salariului de grad”.

Art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 le interzice polițiștilor exprimarea de opinii politice. Conducerea n-a tresărit aproape trei luni. Abia când a intrat în scenă Direcția Generală de Protecție Internă (D.G.P.I.), pe 26 iunie 2024, deodată a devenit „pericol la securitatea națională”.

Pe scurt:
– Articolele și emisiunea erau publice de la început.
– Timp de 94, 85 și 73 de zile, nimeni nu a mișcat un deget.
– Pe 26 iunie 2024, D.G.P.I. emite Nota de informare nr. 001834860, clasificată „strict secret” – cel mai „tare” nivel din clasa secretelor de stat, conform Legii nr. 182/2002.

Adică două articole pe un site de sindicat și o emisiune TV devin, brusc, subiect de „strict secret”. Îți trebuie o imaginație de serviciu secret ca să transformi un link de YouTube într-o armă de distrugere în masă.

Sursa: D.G.P.I. recunoaște în instanță că a clasificat nota „secret de stat, nivelul strict secret”, în dosarul nr. 902/45/2025, iar S.P.R. „Diamantul” explică pe larg abuzul în răspunsul lui Josanu depus la Înalta Curte de Casație și Justiție la 23 septembrie 2026 (pct. 20–21).

„Strict secret” sau strict ilegal? Cine are voie să pună ștampila de super-secret

Legea spune clar, la art. 19 lit. b) din Legea nr. 182/2002: nivelul „strict secret” îl pot da Președintele României, premierul, miniștrii, șefii serviciilor naționale de informații sau funcționarii cu rang de secretar de stat.

D.G.P.I. este o structură din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, nu un serviciu național de informații. Directorul său general nu are rang de secretar de stat (art. 8 din O.U.G. nr. 76/2016). Adică, pe românește: nu prea are cheia de la seiful numit „strict secret”.

Mai adăugăm și art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002, care definește „strict secret” ca informațiile a căror divulgare poate produce „daune grave securității naționale”. Între o emisiune la Roman TV și căderea statului român, D.G.P.I. pare să nu vadă o mare diferență.

Concluzia lui S.P.R. „Diamantul”, prezentată în dosarul nr. 902/45/2025:
– Criteriul D.G.P.I. pentru secret de stat este „cine scrie”, nu „ce scrie”.
– Tot ce iese din D.G.P.I. e automat secret. Dacă mâine scriu o rețetă de sarmale, devine „strict secret de importanță deosebită”.

Planul de verificare: „se dețin date”. Traducere: avem ceva, dar nu-ți spunem ce

După nota D.G.P.I., lanțul de aur al „actelor nepublice pentru activități publice” continuă:

– 10 iulie 2024: Direcția Control Intern a I.G.P.R. face Planul de verificare nr. S/605959/IAS/10.07.2024, unde scrie că „la nivelul I.G.P.R. se dețin date” despre ofițer. Nu zice de unde. Nu zice ce. Doar că „se dețin”.
– 21 august 2024: apare Nota-raport nr. S/606032/IAS/21.08.2024, aprobată de inspectorul general al Poliției Române, care trimite cazul spre cercetare la I.P.J. Neamț.

La Neamț ajunge doar „ultima verigă”. Nota D.G.P.I. și Planul de verificare rămân la Direcția Control Intern, cu binecuvântarea inspectorului general. I.P.J. Neamț primește un dosar disciplinar cu două piese lipsă – dar e invitat să tragă concluzia finală: destituirea.

Conform S.P.R. „Diamantul”, acest traseu cu stație finală Neamț avea un efect bine calculat:
– Contestația împotriva sancțiunii urma să ajungă tot la I.G.P.R., ca organ ierarhic superior.
– Adică exact la cei care s-au jucat cu actele: ce pleacă, ce rămâne, ce intră în dosar și ce rămâne „în gestiune”.

Sursa: articolele și diagramele publicate de S.P.R. „Diamantul” și actele din dosarul nr. 902/45/2025, invocate în fața Curții de Apel Iași.

Consiliul de disciplină de la I.P.J. Neamț: proces fără probă, dar cu concluzie gata scrisă

Consiliul de disciplină al I.P.J. Neamț (președinte: comisar-șef Bărboșanu Marius Ciprian; membri: Cocea Cătălin Mihai, Dumitru Răzvan Adrian; secretar: Andrei Irina-Georgeta) a primit o cerere simplă de la Josanu:
– Să i se prezinte Planul de verificare.
– Să i se prezinte nota D.G.P.I. din 26 iunie 2024.

Răspunsul Consiliului, prin Încheierea nr. S/485460 din 17 februarie 2025:
– Documentele „nu fac parte din categoria actelor cercetării”.
– „Nu sunt concludente și utile”.
– Oricum „sunt emise de alte structuri” și „sunt anterioare cercetării”.

Bonus magic-trick: în adresa din 6 februarie 2025, același Consiliu recunoaște că documentele „nu au fost identificate la dosarul cauzei”. Adică:
– Nu le avem.
– Nu le-am văzut.
– Dar știm că nu sunt concludente și utile.

Dreptul la apărare, art. 58³ alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care îi dă polițistului dreptul „să cunoască în întregime actele cercetării”, dispare sub ștampila „nu fac parte din categoria actelor cercetării”. H.G. nr. 725/2015 cere ca polițistului să i se prezinte „materialul de sesizare care stă la baza declanșării cercetării disciplinare” (art. 13 alin. (1)). Dar la Neamț s-a introdus un nou principiu: „Ce nu știe polițistul, nu-l poate afecta. Dar îl putem da afară cu el.”

Cronometrul disciplinar: 6 luni de la „am aflat” sau de la „am decis să mă fac că n-am aflat”?

Adevărata bombă nu e doar conținutul notei, ci data ei.

Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 spune că prescripția răspunderii disciplinare e de 6 luni. Dar între 26 și 28 iunie 2024, textul s-a schimbat, ca din întâmplare, exact când a apărut nota D.G.P.I.:

– Până la 27 iunie 2024 (O.U.G. nr. 36/2020): termenul curgea de la data la care șeful competent „a luat cunoștință” despre faptă.
– De la 28 iunie 2024 (O.U.G. nr. 82/2024): termenul curge de la data actului de declanșare a cercetării.

Fără dispoziții tranzitorii, intră în joc art. 6 alin. (4) din Codul civil: ce a început sub legea veche rămâne sub legea veche.

Josanu susține – și o face în mod detaliat în fața Curții de Apel Iași, ca Anexa 1 la notele scrise pentru termenul din 21 octombrie 2026 – că:
– Nota D.G.P.I. a fost înregistrată la I.G.P.R. și pusă în atenția inspectorului general la 26 iunie 2024.
– Deci termenul de 6 luni a început atunci.
– 26 iunie 2024 + 6 luni = 26 decembrie 2024.
– Adăugând cele 31 de zile de suspendare reținute chiar de Tribunalul Iași, se ajunge la 26 ianuarie 2025.

Realitatea calendaristică:
– Dispoziția de destituire a fost emisă la 19 februarie 2025.
– Comunicată lui Josanu la 10 martie 2025.
– A devenit executorie la 17 aprilie 2025.

Toate trei după 26 ianuarie 2025. Adică după ce, sub legea veche, prescripția se împlinise de 24 de zile.

Tribunalul Iași însă pornește termenul de la 30 august 2024, data dispoziției de declanșare a cercetării la Neamț, și ajunge la 31 martie 2025. Diferența dintre cele două cronologii depinde de o singură informație:
– Ziua în care inspectorul general I.G.P.R. a luat cunoștință de nota D.G.P.I.

Această dată stă frumos trecută pe exemplarul notei intrat la I.G.P.R. și în registrele sale. Nu pe altundeva.

Curtea de Apel Iași cere nota. I.G.P.R.: „nu o gestionăm”. Adică am avut-o, dar nu ne mai convine

În recurs, Curtea de Apel Iași încearcă să facă ceea ce Tribunalul Iași n-a avut curaj sau chef să facă: să vadă tot dosarul.
La 9 septembrie 2026, Curtea dispune să se completeze registrul documentelor clasificate cu:
– Nota D.G.P.I. din 26 iunie 2024.
– Planul de verificare.
– Nota-raport.

La 19 octombrie 2026 sosesc, ca prin minune sincronizată, răspunsurile:

– I.G.P.R. trimite Planul și Nota-raport, declasificate între timp.
– Despre nota D.G.P.I. scrie senin: „nu gestionăm” documentul, „motiv pentru care nu putem da curs solicitării instanței”.
– I.P.J. Neamț confirmă prin adresa nr. 25588/9 octombrie 2026 (ajunsă tot pe 19 octombrie) că Planul și Nota „nu au intrat niciodată în evidențele sale”.

Până aici, ai zice: poate chiar n-au nota. Doar că S.P.R. „Diamantul” scoate din sertar o altă hârtie:
– Adresa I.G.P.R. din 13 noiembrie 2024, semnată de inspectorul general, către D.G.P.I., prin care cere „alte informații” despre Josanu „altele decât cele care au făcut obiectul notei de informare nr. 001834860/26.06.2024”.

Cu alte cuvinte:
– În 2024, I.G.P.R. știa perfect că nota există, știa numărul și data ei și o folosea în corespondență.
– În 2026, când Curtea de Apel Iași cere același document, I.G.P.R. descoperă brusc că „nu gestionează” nota.

D.G.P.I. are și ea un exemplar – cel al emitentului. Dar acolo nu apare esențialul: numărul de intrare la I.G.P.R. și data rezoluției inspectorului general. Adică exact informațiile de care depinde prescripția.

S.P.R. „Diamantul” pune punctul pe i: singura explicație logică pentru acest joc de-a v-ați ascunselea e că I.G.P.R. ascunde nota pentru că ea ar dovedi că răspunderea disciplinară a lui Josanu era deja prescrisă când a fost destituit.

Procedura internă care spune „adu tot dosarul” și poliția care zice „lasă, că nu e cazul”

Ca scenă secundară de teatru absurd, I.G.P.R. depune la Curtea de Apel Iași propria Procedură de sistem PS-IGPR-DCI-05 nr. 99948 din 4 noiembrie 2020, nesecretă, dar ținută bine ascunsă de ochii polițiștilor simpli. Documentul e „proprietatea Direcției Control Intern” și poate fi folosit doar cu aprobarea directorului D.C.I.

Ce spune această procedură?
– Ofițerul care face cercetarea este obligat să ceară „materialul de sesizare și celelalte documente de la structura care le are în gestiune/deținere” (pct. 5.2.2).
– Dosarul cercetării trebuie să cuprindă „materialul de sesizare care a stat la baza declanșării cercetării prealabile și documentele anexate acestuia” (pct. 5.2.11).

Dar la I.P.J. Neamț:
– Cercetarea a fost făcută de comisar-șef Dăscălescu Oana-Maria, șefa Biroului Control Intern din 2018.
– În întâmpinarea depusă la 1 octombrie 2025, Dăscălescu declară solemn că a respectat „în totalitate” Legea nr. 360/2002, H.G. nr. 725/2015 și Procedura PS-IGPR-DCI-05.
– Tot ea zice că actul de sesizare a fost Nota-raport din 21 august 2024 – adică documentul care, în titlu, trimite la Planul de verificare pe care nimeni n-a binevoit să-l ducă la Neamț.

Așadar, procedura internă a I.G.P.R. zice „adu toate actele de sesizare”. Practica I.G.P.R. zice „nu le aduce, că se complică treaba cu termenele”. Iar la final, tot polițistul este cel penalizat pentru că n-a respectat litera legii.

Ce va decide Curtea de Apel Iași, azi, pe 21 octombrie 2026

Pentru termenul din 21 octombrie 2026, S.P.R. „Diamantul” arată negru pe alb, în notele scrise depuse la Curtea de Apel Iași, ce cere:

– Ca I.G.P.R. să fie obligat din nou să depună exemplarul primit al notei D.G.P.I., cu mențiunile de înregistrare și rezoluția inspectorului general, sub sancțiunea amenzii judiciare prevăzute de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
– Dacă I.G.P.R. refuză, să se aplice art. 295 Cod procedură civilă: când o parte dovedit că deține un înscris nu-l prezintă, instanța poate considera dovedite afirmațiile celeilalte părți despre conținutul lui.

Afirmațiile precise ale lui Josanu, consemnate de S.P.R. „Diamantul”:
– Nota D.G.P.I. are conținutul unui act de sesizare disciplinară.
– A fost înregistrată la I.G.P.R. la 26 iunie 2024.
– Poartă rezoluția inspectorului general dată în aceeași zi.

Pe lângă asta, intră în joc art. 272 din Codul muncii (aplicabil și raporturilor de serviciu ale polițiștilor): sarcina probei revine angajatorului. I.G.P.R., instituția care a destituit, trebuie să demonstreze că a respectat termenul. Documentul care ar putea arăta asta e exact acela pe care refuză să-l prezinte.

Așadar, pe 21 octombrie 2026, Curtea de Apel Iași are de ales între două Românii:
– România în care instituțiile statului pot ascunde acte esențiale și tot ele au dreptate.
– România în care, dacă nu prezinți actul cerut de instanță, îți asumi consecințele: se consideră că omul pe care l-ai dat afară pe ascuns are, de fapt, dreptate.

Epilog: când „strict secret” devine mască pentru o destituire prescrisă

Din actele și diagramele prezentate de S.P.R. „Diamantul” rezultă un lanț întreg de încălcări:

  1. D.G.P.I. clasifică „strict secret” o notă despre activități publice – două articole și o emisiune TV.
  2. Nota este probabil clasificată de persoane care nu aveau competența legală pentru nivelul „strict secret” (Legea nr. 182/2002, O.U.G. nr. 76/2016).
  3. I.G.P.R. se folosește de notă pentru a porni mașinăria disciplinară, dar o scoate din peisaj când apare problema prescripției.
  4. I.P.J. Neamț cercetează disciplinar fără materialul de sesizare complet, încălcând inclusiv propria Procedură PS-IGPR-DCI-05.
  5. Tribunalul Iași judecă fără documentele-cheie și acceptă o cronologie care „construiește” un termen de prescripție convenabil angajatorului.

Iar când Curtea de Apel Iași încearcă să deschidă sertarul cu „strict secret”, I.G.P.R. răspunde: „nu gestionăm”.

Dacă asta nu e sfidare la adresa instanței și a legii, atunci cuvântul „sfidare” trebuie și el trecut la „strict secret”. (Paul D.).

Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

Uncategorized21 de ore inainte

Ce nu vezi pe ecran: cum lucrează AI-ul pentru tine într-o zi obișnuită

De la optimizarea consumului de energie până la sugestiile contextuale, HONOR arată cum inteligența artificială lucrează în fundal pentru a...

Evenimento zi inainte

Dezvoltatorul imobiliar Natrom devine BTCO. Toate proiectele noi vor fi operate sub noul brand

Cifra de afaceri a unui distribuitor de materiale industriale poate crește de la un an la altul fără ca poziția...

Evenimento zi inainte

RIAM 2026 a adus la București profesioniști ai industriei internaționale de film pentru pregătirea actorilor români

Cifra de afaceri a unui distribuitor de materiale industriale poate crește de la un an la altul fără ca poziția...

Eveniment2 zile inainte

Cum îți evaluezi cota de piață locală atunci când concurezi în distribuția de materiale industriale

Cifra de afaceri a unui distribuitor de materiale industriale poate crește de la un an la altul fără ca poziția...

Uncategorized2 zile inainte

Românii care cumpără online cu plata în rate prin tbi bank pot intra în 2027 cu un autoturism electric BYD Seal U sau un iPhone 18 Pro

Românii cumpără tot mai mult cu plata în rate. În perioada 10 noiembrie – 20 decembrie 2026, clienții care fac...

Uncategorized2 zile inainte

1 din 5 români cred că angajatorii acordă puțină valoare sau chiar deloc abilităților dobândite în afara jobului

84% spun că au abilități valoroase dobândite în viața personală care nu se regăsesc în CV. Pentru trei din patru,...

Uncategorized2 zile inainte

CITR confirmă o etapă decisivă pentru Șantierul Naval Mangalia: prețul de 138 de milioane de euro a fost achitat integral și s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare

CITR, lichidatorul judiciar al Șantierului Naval Mangalia, anunță un pas major în procedura de valorificare a activelor șantierului. Pe 9...

Uncategorized2 zile inainte

tbi bank: Românii cumpără tot mai mult cu plata în rate. Creștere de 79% la asigurări, 61% la fashion și 58% în categoria produselor pentru copii în primele 9 luni din 2026

Cumpărăturile online finanțate prin tbi bank au înregistrat creșteri importante în primele nouă luni din 2026, în special în categoriile...

Uncategorized3 zile inainte

Poveștile extraordinare din spatele animalelor pe care le cunoaștem: „Misterele Evoluției”, în fiecare duminică, de la ora 20:00, pe BBC Earth

Prezentată de Chris Packham, seria documentară explorează patru miliarde de ani de evoluție prin poveștilea cinci animale.Lansarea în România a...

Exclusiv3 zile inainte

Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE! – Ziarul Incisiv de Prahova

Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează” Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe...

Uncategorized3 zile inainte

ING Bank România lansează „Verifică apelul ING”, o nouă măsură de protecție împotriva fraudelor telefonice pentru persoane juridice

Clienții pot verifica direct în aplicație dacă sunt sunați de un reprezentant ING Bank ING Bank România lansează „Verifică apelul...

Uncategorized3 zile inainte

Bergerat Monnoyeur își consolidează proximitatea față de clienții din Oltenia prin deschiderea sediului de la Craiova

Noua locație susține strategia companiei de a construi parteneriate și de a oferi soluții adaptate, expertiză și intervenții rapide Craiova,...

Top Știri