Connect with us

Exclusiv

“Frauda de la City Insurance nu putea sa existe daca ASF nu inchidea ochii” – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

acum 5 ani

pe

Dan Paul, Presedintele Asociatiei Brokerilor, citat de Bursa: “Frauda de la City Insurance nu putea sa existe daca ASF nu inchidea ochii”. Are dreptate. Va spuneam in urma cu o luna: “sifonările de la City Insurance (neplata despăgubirilor și plecarea spre alte zări a încasărilor noi din RCA) s-au produs fix sub ,,supravegherea intensă” a ASF, de doi ani, perioadă în care s-au accelerat neregulile. Cu alte cuvinte, membrii Consiliului ASF nu au fost supraveghetori, ci complici.” Da, nu e de mirare atata timp cat ASF este condusa de un personaj plasmuit prin frauda, si “bagat la buzunar” asa cum am dezvaluit, precizeaza analistul economic Radu Teodor Soviani.

În orice țară normală, Ministerul Educației ar fi verificat deja modul în care Nicu Marcu, Președinte ASF, a obținut prin articole furate titlul de conferențiar universitar. În orice țară normală, Academia (Română) ar fi sesizat deja Parchetul pentru verificarea indiciilor de fraudă financiară pentru plata bursei post-doctorale de 92.000 de lei lui Nicu Marcu, prin articole furate și plătite, ceea ce probabil va face după propria verificare deja inițiată.În orice țară normală, Ministerul Educației ar fi verificat și modul în care Nicu Marcu a obținut titlul de profesor universitar prin articole furate, la o universitate fantomă. În orice țară normală, tot Ministerul Educației ar fi verificat și frauda academică prin articole de grup a lui Nicu Marcu, publicate (nu mai puțin de 11 ,,articole științifice)) în revista ,,ciuma științifică” Metalurgia Internațional.

În orice țară normală, Universitatea Politehnică București ar fi retras titlul de doctor honoris causa obținut de Nicu Marcu prin fraudă (articole și ,,cercetare” la care nu a contribuit), la ceremonia de ungere ca doctor honoris causa a lui Marcu participând și actualul ministru al educației, Sorin Câmpeanu.

În orice țară normală, Academia de Studii Economice ar fi verificat deja calitatea de șef al Școlii Doctorale a lui Nicu Marcu, cel care imediat după doctorat s-a apucat să fure/plagieze/însușească prin frauda academică articole fără nicio valoare științifică și care acum nu numai că este conducător de doctorat, dar este și șef al școlii doctorale 2 din ASE, frauda academică fiind incompatibilă cu aura academică.

În orice țară normală, Parlamentul l-ar fi audiat deja pe Nicu Marcu din poziția de Președinte ASF pentru care este plătit cu 70.000 de lei pe lună, în timp ce încearcă să scumpească nelegal cu 20% polițele RCA, prin decontarea directă obligatorie, în fapt, o sifonare a banilor asiguraților (persoane fizice și companii), de până la 1 miliard de lei pe an, în beneficiul unor societăți de asigurare rău-platnice care nu își îndeplinesc obligațiile de plată, la scutul lui Nicu Marcu, sifonând banii asiguraților.

În orice țară normală, Parchetul s-ar fi sesizat deja pentru verificarea indiciilor de activitate infracțională academică și financiară a lui Nicu Marcu, cele care au stat la baza unei cariere pe care, în urma investigației făcute în primele 6 episoade și ale celei care urmează, nu mă feresc să o numesc drept fraudă, în tot sau în parte.

,,Domnule, nu am văzut pe nimeni de la DNA sau DIICOT să intre în instituție, că dacă vin, întâi vin la mine”, se dădea mare Președintele ASF Nicu Marcu, în februarie 2021, într-un interviu hotnews. Văzând acest lucru, m-am gândit ca azi, în Episodul VII, să documentez și să încerc să înțeleg aparenta orbire fie a DNA/DIICOT fie a lui Nicu Marcu, prin documentarea unor fapte care nu mai pot fi ignorate de vreun procuror onest, nici măcar din fostul Parchet de protocol, DNA.

Episodul demonstrează  sifonarea de bani publici de către Nicu Marcu, care se transformă astfel din hoț de cuvinte și fraudă academică în hoț de TVA prin folosirea unui alt palier infracțional: achiziția trucată. Rețeta aplicată de Marcu pentru asta include tot: conflict de interese, instigarea la cumpărarea de servicii ne-necesare și supra-evaluate, oferte trucate trase la indigo, referat de necesitate intocmit după transmiterea ofertelor trucate, ,,câștigătoruł” și ,,iepurele” ,,pierzător” – cel care a venit cu un preț trucat și a sfârșit prin a fi subcontractat de ,,câștigător”, pierzătorul și iepurele având un singur numitor comun: Nicu Marcu. Și ca tabloul să fie complet, un furt de TVA prin falsificarea în contract a prețului achiziției.

Asocierea infracțională a unor persoane din Poșta Română – Academia Română-INCE – Universitatea din Craiova.

Poșta Română este o mai veche vacă de muls a celor care fac abuz de încredere publică. Printre ei și Nicu Marcu, actual Președinte al ASF, care, pentru a își obține titlul de profesor universitar avea nevoie, conform cutumelor academice, să fie director de proiect într-un program de cercetare. Necăutând-ul nimeni din piață să îi comande cercetări (până la urmă, în 2009, Nicu Marcu era din punct de vedere al valorii academice doar un plagiator) Nicu a fraudat un program de cercetare.

La fel ca și în cazul ,,carierei” sale universitare construită prin fraudă (articole furate) și în ca în cazul încasării sumei de 92.000 de lei cu titlu de ,,bursă post-doctorală” de la Academia Română fără să îndeplinească condițiile pentru a fi plătit, Nicu Marcu se extinde pe un alt palier și devine, prin fraudă,  beneficiar real al unei sifonări de bani din Poșta Română. Scopul? Să devină director de proiect și să își faciliteze astfel, prin fraudă, obținerea titlului de profesor universitar. Iată povestea pe scurt.

Achiziția trucată. Nicu Marcu avea nevoie să fie director într-un program de cercetare pentru a deveni profesor. Pentru asta a contribuit la trucarea unei licitații, furând de la Poșta Română și TVA-ul aferent contractului trucat.

Personajele:

  1. Nicu Marcu, la acel moment Președinte al Consiliului Național de Integritate, director de proiect din partea ,,Academiei Române” în achiziția publică trucată.
  2. Tudor Gabriel Bohâlțeanu, favorit al Consiliilor de Administrație, la acel moment Director General al Poștei Române;
  3. Valeriu Ioan Franc, Director în Institutul Național de Cercetări Economice ,,Costin C. Kirițescu” – Academia Română, și protectorul lui Nicu Marcu în bursa post-doctorală plătită lui Nicu Marcu pe articole furate/fără îndeplinirea condițiilor de plată;
  4. Lucian Bușe, la acel moment Decan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Universitatea din Craiova, co-autor cu Nicu Marcu a unei cărți și, potrivit unor surse de la Universitate, nașul lui Marian Simincă – ,,profesorul” de la Craiova care a semnat în 2009 alături de Marcu cinci ,,articole științifice” în revista fraudă Meturgia Internațional pentru ca atât el cât și Marcu să obțină, prin fraudă științifică, puncte în evaluarea pentru obținerea titlului de profesor universitar. Pe amicul de lungă durată Siminică, Marcu l-a adus în Octombrie 2020 (fără niciun concurs făcut public) ca director executiv ca să fie plătit și din alți bani publici la conducerea Institutului de Studii Financiare (al ASF), pentru a îl recompensa pentru ajutorul dat la împopoțonarea proprie în cadru universitar. În 2009, anul ,,Metalurgia” pentru Marcu și Siminică, cel din urmă, pe baza acelor articole, și-a obținut titlul de profesor universitar, titlu pe care Marcu urma să îl obțină în 2011, pe baza acelorași articole, la o universitate fantomă. Cei 2 au fost co-autori într-un singur an a 5 ,,articole științifice” publicate într-un singur număr, în revista fraudă Metalurgia, în board-ul căreia intra și Nicu Marcu. Frauda Metalurgia a fost devoalată de 3 cercetători sârbi și apoi desființată.
  5. Bogdan Sticlosu, un mai vechi scriitor de articol (prost) pe numele lui Nicu Marcu și al Mădălinei Meghișan (de la Craiova), un personaj cu același nume apărând și în documentele Poștei Române, ca angajat. În investigație, Sticlosu s-a făcut remarcat prin contribuția pe care a avut-o în a îl ajuta pe Nicu Marcu să încaseze prin fraudă, bursa de la Academia Română (detalii în episodul IV).

Era o zi de marți, 5 mai 2009, când cinci persoane a căror medie de vârstă era 42 de ani fondează ,,Asociația Tinerii Schimbă România”, iar sediul care le este pus la dispoziție de ,,tânărul” de 60 de ani Valeriu Ioan Franc – director în Institutul de Cercetări Economice din Academia Română, în 4 camere din clădirea Academiei Române

  1. Președintele fondator se numește Nicu Marcu (la acel moment 41 de ani), cel care era Președintele Consiliului Național de Integritate și se făcuse deja remarcat pentru SRI și pentru oricine printr-o exmatriculare de la o primă facultate din Sibiu, intrare la o doua facultate la Craiova, la 6 ani după presupusa absolvire a licelui (24 de ani) și un șomaj de lungă durată, întrucât până la 28 de ani nu a demonstrat niciun loc de muncă. Ascensiunea sa începe în 2006, prin numiri politice în poziții de șef, fără experiență și generos plătite din bani publici.
  2. Vicepreședinte fondator – Tudor Gabriel Bohâlțeanu care se făcuse și urma să se facă remarcat prin sinecuri – numiri politice – ca vicepreședinte la Eximbank, director general la Poșta Română, membru în Consilii de Supraveghere/Administrare la Fondul Român de Contragarantare, Carom, FNGCIMM, etc.
  3. Vicepreședinte fondator este și Valeriu Ioan Franc, cel care a construit comunismul până în 1989 în calitate de cercetător, după care s-a apucat imediat să construiască și capitalismul, tot în calitate de cercetător.
  4. Ca membru fondator apare și Maria-Cristina Manda – absolventă a Colegiului Național de Apărare și probabil cea care l-a recomandat pe Marcu pentru admiterea în Colegiul Național de Apărare în 2006, apropiat de SRI. Cristina-Maria Manda a fost în 2005 consilier al Ministrului Justitiei – Monica Macovei și chiar secretar de stat la Ministerul Justiției, mandatul ei începând și încetând în 2005, potrivit Monicăi Macovei: ,,când a fost numită Manda secretar de stat, pentru că avea acces la informații secrete, am solicitat la ORNISS certificat pentru doamna Manda iar răspunsul a fost negativ”. Așadar SRI-ORNISS au refuzat accesul Cristinei Manda la informații strict secrete, tot din informațiile publice reieșind că doamna Manda a fost asociată cu lucrătorul Securității anti-NATO, Alexandru Silviu Mohora, care ar fi fost șeful de cabinet al lui Emil Macri – șeful Direcției de Contrainformații Economice din Securitatea Comunistă. În ,,portofoliul” post rejectare de la ORNISS al Cristinei Manda, conform Monicăi Macovei ( care în 2013 încă nu avea încredere în ea), se regăsesc sinecuri de la stat precum Electrica Muntenia Sud, Complexul Energetic Rovinari, Regia Națională a Pădurilor Romsilva (de unde provenea și contabilul de ocol silvic – Nicu Marcu), AVAS, consilier al lui Crin Antonescu în perioada în care a fost Președinte interimar, etc. Printre membrii Asociației ,,Tinerii Schimbă România”, cu Președinte Nicu Marcu și membru Cristina Manda, și-a făcut loc și Bogdan-Sebastian Mohora (cel mai probabil fiul lui Alexandru Silviu-Mohora), tânărul care schimbă România împreună cu Marcu, Franc și cu Manda devenind în 2014 chiar  vicepreședinte al Asociației, pe care o și mută, ca sediu social, acasă la el.

Conflictul de interese:

În 2009, proaspătul vicepreședinte fondator al fundației conduse de Marcu, Tudor Gabriel Bohâlțeanu, tocmai fusese numit director general al Poștei Române. Venirea lui Bohâlțeanu la conducerea Poștei Române a însemnat și primul an de pierdere din ultimii 17 ani (până atunci fiind permanent pe profit). Profitul brut în 2008 a fost de 79 de milioane de lei, în 2009 fiind înregistrată o pierdere de 181 de milioane de lei, iar în 2010 o pierdere de 116 milioane de lei. La pierdere a contribuit și achiziția trucată de Bohîlțeanu, Marcu și Valeriu Ioan Franc. Deși se aflau în conflict de interese (fiind membrii în aceeași asociație, cu sediul în camerele institutului căruia Poșta Română, prin Bohâlțeanu, urma să sifoneze bani), cei trei semnează în 27-29 ianuarie 2010, un contract de ,,cercetare” prin care Institutul Academiei, câțiva profesori de la Craiova și directorul de proiect Nicu Marcu devin beneficiarii reali ai achiziției trucată de la Poșta Română.

Ca în cazul oricărui contract trucat, el este semnat în mod nenatural mai întâi de executant (Academia Română – Centrul de Informare și Documentare Economică), în 27 ianuarie 2010, în aceeași zi în care a depus oferta și care nu avea cum să fie evaluată. Abia apoi este semnat de cel care l-a inițiat (Poșta Română care a comandat contractul și care se presupune că l-a originat și trebuia să îl trimită ea spre semnare, semnează abia în 29 ianuarie 2010). În cazul unui contract netrucat, ar fi trebuit să fie vice-versa: contractul e redactat și semnat de beneficiar (care comandă) care trece în contract termenii (acceptați ai ofertei) și abia apoi semnat de executant. Semnăturile celor 3 aflați în conflict de interese fiind membri în Asociația lui Marcu cu sediul pus la dispoziție de Valeriu Ioan-Franc, pe același document, sunt dovada conflictului de interese.

A avut Poșta Română nevoie reală de acest contract plătit din bani publici sau doar i-a făcut Bohâlțeanu un serviciu lui Marcu, la instigarea lui, prin abuz de încredere publică?

Faptele și derularea evenimentelor arată că Nicu Marcu a folosit acest contract în ,,portofoliul” evaluat pentru obținerea titlului de profesor universitar, întrucât, în evaluarea portofoliului și determinarea punctajului, fișa de evaluare a candidatului include, obligatoriu, criteriul de la punctul F și anume ,,Granturi/proiecte câștigate prin competiție” (extras din fișa lui Marcu, singurul proiect în care a avut calitatea de ,,Director” câștigat ,,prin competiție națională” care era finalizat în 2011 la data obținerii titlului de profesor universitar).

Concluzia mea este următoarea: Poșta Română nu avea nevoie de acest contract (din mai multe motive). De altfel, la Poșta Română, până în acest moment ,,studiul” creat de directorul de proiect Nicu Marcu este de negăsit, la fel ca și procesul verbal de predare primire.

În schimb, Nicu Marcu era cel care  avea nevoie să fie director de proiect, din 2 motive: bani și bifarea poziției pentru obținerea titlului de profesor universitar. Pentru asta, Bohâlțeanu, Marcu, Franc și prin complicitatea lui Lucian Bușe – decanul facultății din Craiova unde Marcu era conferențiar din 2008 și co-autor cu Marcu, au trucat o achiziție directă, din bani publici.

De ce nu avea nevoie Poșta Română de un ,,sistem de indicatori pentru analiza performanței economico-financiare)? Pentru că: i) era pe pierdere; ii) avea propriul departament de analiză economică; iii) nu a existat o fundamentare reală. iv) sistemul de indicatori (,,obiectivele) reprezintă banale evoluții în Excel pe care orice contabil le poate face pe baza datelor de bilanț în termen de câteva zile (și nu 5 luni), cu atât mai mult cu cât Poșta Română avea și are în organigramă un departament de ,,analiză economică”. Iată pentru ce au semnat contractul Tudor Bohâlțeanu și Nicu Marcu:

Așa cum se observă din obiectul contractului, tema de cercetare a fost analiza dinamicii și structurii activelor Poștei Române, analiza dinamicii și structurii capitalurilor, analiza corelației dintre structuri și capitaluri, analiza veniturilor realizate și analiza rentabilității activității, adică o simplă folosire, în dinamică, a indicatorilor pe care deja Poșta Română îi avea, și mai mult, trebuiau deja analizați de propriul deparament de ,,bugete și analize economice”.

Prin urmare, cine și cum ar fi putut fundamenta, altfel decât pentru o achiziție trucată, oportunitatea încheierii unui astfel de contract cu ,,director de proiect” Nicu Marcu?

Nota de fundamentare solicitată de mine și obținută este genială și dovedește trucarea achiziției publice. Iată ,,fundamentarea” necesității unor astfel de servicii de analiză, ivită chiar de la directorul departamentului de analiză al Poștei (evident, la comanda lui Bohâlțeanu):

Așadar, în 20 ianuarie 2010,  șefa departamentului ,,analize economice” din Poșta Română se trezește brusc dimineața și își definește nevoia (imediat aprobată de Tudor Bohâlțeanu) de ,,cercetare documentată științific” privind ,,Sistemul de indicatori pentru analiza performanțelor economico-financiare ale Companiei Naționale Poșta Română”. Mai sus, vedeți nota de fundamentare și inexplicabila evaluare a unui contract de consultanță de ,,aproximativ 10.500 de Euro fără TVA” pentru asta.

De ce este ,,fundamentat” prețul de 10.500 de Euro? Din nota de fundamentare nu rezultă cum s-a ajuns la acest preț, însă este parte a dosarului candidatului la poziția de profesor universitar evaluarea proiectelor (ca director de proiect) ,,câștigate prin competiție națională” de peste 10.000 de Euro. Nivelul indicat al prețului este încă un motiv și un indiciu temeinic pentru faptul că ,,achiziția publică” fără licitație și prin ,,selecție de oferte” a fost dedicată lui Nicu Marcu. Mai mult de 15.000 de Euro ar fi însemnat licitație, mai puțin de 10.000 de Euro ar fi însemnat că un astfel de proiect nu putea fi luat în considerare la ,,mapa academică” a lui Nicu Marcu.

Așadar, trezitul brusc de dimineață pentru achiziții de servicii externe de consultanță nu e chiar atât de brusc, pentru că, în 15 ianuarie 2010, înainte ca Poșta Română să își dea seama și să fundamenteze în 20 ianuarie că are nevoie de un ,,sistem de indicatori”, sosise deja un prim răspuns la solicitarea care încă nu exista.

Concret, în 15 ianuarie 2010,  cu 5 zile înainte ca Poșta Română să își definească și aprobe ,,necesitatea” Lucian Bușe, decanul facultății din Craiova unde preda Nicu Marcu în calitate de confernțiar universitar îi trimite lui Bohâlțeanu, o ofertă pentru o achiziție de servicii care nu fusese încă fundamentată de Poșta Română.

Lăsând la o parte analfabetismul Decanului de la Craiova (care scrie că are specializări la ,,cursuri universitare de licenți”) și faptul că bagă din burtă referitor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor ,,una dintre instituțiile academice cu renume” (în 2011, pe domeniul ,,economie” la prima clasificare universitară a Ministerului, obținea cel mai slab calificativ ,,E” – junk, unde ,,A” era deținut de ASE, în esență, scrisoarea lui Bușe din 15 ianuarie 2010 la cererile de ofertă care nu puteau fi fundamentate decât după 20 ianuarie (cânda  fost aprobată nota de fundamentare pentru achiziția unui sistem de indicatori), este un prim indiciu privind falsificarea achiziției publice. Co-autorul lui Nicu Marcu, Lucian Bușe, îi trimitea vice-președintelui lui Nicu Marcu de la asociație (director la Poșta Română), o ofertă pentru un serviciu care nu numai că nu fusese cerut, dar nici definit.

 

 

 

 

 

 

Puteți observa pe documentul semnat de Lucian Bușe că nu are un număr și o dată de înregistrare pentru ieșirea de la cabinetul Decanului Bușe. Ceea ce nu face decât să valideze cel puțin unul dintre următoarele scenarii:

a) Lucian Bușe, ca decan, are puteri telepatice, întrucât documentul este datat 15 ianuarie 2010, iar referatul de necesitate al Poștei Române era semnat abia 5 zile mai târziu;

b) Lucian Bușe, un apropiat al lui Nicu Marcu, a participat la trucarea achiziției publice cu beneficiar real Nicu Marcu, trimițând o ofertăidentică (inclusiv din punct de vedere al greșelilor de ortografie, dar cu un preț vădit mai mare, astfel încât câștigătorul să fie ,,contracandidatul” Universității din Craiova;

c) La dosarul achiziției a fost schimbată oferta inițială transmisă de către Lucian Bușe (care ar fi trebuit să aibă număr de ieșire de la Universitatea din Craiova), astfel încât să vină cu un preț ,,vădit mai mare” decât destinatarului achiziției publice trucate, fără licitație, beneficiarul real Nicu Marcu,

De ce nu a făcut Poșta Română un anunț public în care să îi invite pe toți cei interesați să depună oferte?

Pentru că în fapt vorbim despre o achiziție trucată în care vorbele erau deja făcute de Nicu Marcu, Tudor Bohâlțeanu și Valeriu Ioan Franc, membri în Asociație pentru a truca o achiziție publică pentru servicii nenecesare.

Iar Lucian Bușe, juca rolul de ,,iepure”: să trimită o ofertă la mișto, astfel încât să fie descalificat și să câștige cine trebuie – Valeriu Ioan Franc și Nicu Marcu. Din dosarul achiziției publice nu rezultă cum a ajuns 5 zile mai târziu, în 20 ianuarie, departamentul de analiză din Poșta Română la evaluarea de ,,10.500 de Euro, fără TVA”.

Rezultă însă din faza doi a trucării achiziției, când apare ,,câștigătorul”. La 7 zile de la ,,fundamentarea” Poștei Române, respectiv în 27 ianuarie 2010, apare ,,câștigătorul” – Nicu Marcu (director de proiect) și Valeriu Ioan Franc – Director la INCCE, care ,,câștigă” de la colegul lor de asociație și de apartament (asociația lui Marcu, Bohîlțeanu și Franc avea sediul la INCE – instituția condusă de Franc) cu o ofertă, surpriză, de ,,10.500 Euro, fără TVA”, fix cât ,,fundamenta” Poșta Română.

După cum puteți observa, și în oferta ,,iepure” din 15 ianuarie 2010 și în cea ,,câștigătoare” din 27 ianuarie 2010, ultimul paragraf este identic, semn că au fost copiate una după cealaltă (inclusiv literele bolduite sau scrise cu majuscule), evidențiind încă o dată trucarea licitației. Mai mult, ofertele tehnice sunt cvasi-identice, în timp ce oferta financiară a INCE, cu director de proiect Nicu Marcu pică fix pe valoarea ,,estimată” de Bohâlțeanu: ,,10.500 Euro, fără TVA”. Nici mai jos, nici mai sus.

Mai mult, odată cu trimiterea ,,ofertei” înregistrată sub nr. 89/27.01.2010, INCE deși trimite oferta ,,în vederea analizei”, înregistrează deja și semnează sub același număr și contractul (din care este scos ultimul punct al ofertei – ,,analiza corelației dintre structura financiară și rentabilitatea activității”). Probabil că acest punct l-a deranjat pe Bohâlțeanu, întrucât o analiza reală, chiar și ipotetică a acestei corelații, ar fi putut permite ajungerea la concluzia că deși Poșta Română are o structură financiară care ar determina o rentabilitate mai mare, rentabilitatea scade sub mandatul lui Bohâlțeanu. Adică prost management.

Faptul că cele două oferte au fost copiate una dupa alta și dezvoltate în același laborator, reprezintă materializarea achiziției trucate, așa cum este evident și din ,,oferta tehnică”.

Ambele sunt identice (inclusiv aceleași greșeli de ortografie) cu excepția înlocuirii ,,Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor” (Bușe și Nicu Marcu) cu ,,Institutul Național de Cercetări Economice Costin K. Kirițescu (Franc și Nicu Marcu). Numitor comun: Nicu Marcu.

Oferta Universității din Craiova (15 ianuarie 2010) vs oferta INCE (27 ianuarie 2010)

Proba 1:

 

 

 

 

Proba 2:

Deși Poșta Română nu solicită și nu indică (în fundamentare) defalcat sistemul de indicatori, pe sub-puncte, creativitatea celor 2 oferte este copy-paste, pe principiu ,,iepure”-,,câștigător – oferte copiate una după alta, astfel încât una ,,să piardă” iar cealaltă ,,să câștige”. Identice.

Craiova vs INCE, identic

În esență, două oferte trucate, într-o achiziție trucată. Și asta nu e tot.

Academia Română – prin INCE Costin C. Kirițescu, în final ,,bate” oferta identică a decanului Bușe, care se înțelesese prin Nicu Marcu cu institutul Academiei ca acesta să trimită o ofertă doar cu prețul diferit ( ,,15.000 Euro fără TVA” la Craiova vs 10.500 Euro fără TVA, la Institutul Academiei).

A dat un alt colaborator comun al lui Nicu Marcu și al Poștei Române date confidențiale Institutului Academiei, în speță, prețul achiziției?

Din analiza dosarului achiziției, reiese că la departamentul ,,Buget și Analize Economice” al Poștei Române, adică fix cel care trebuia doar să ia datele din bilanțul existent și să treacă prin excel cifrele în dinamică, lucra fix Bogdan Sticlosu (tot de la Craiova) care trimite o adresă Direcției Juridice a Poștei Române (directoarea Aurelia Malescu – care lucrase anterior la păduri, ca și Marcu. Respectiv la Romsilva. Numele Bogdan Sticlosupare ca fiind înregistrat ca autor cu propria adresă de email pentru un articol (fără nicio valoare) semnat de Nicu Marcu, în limba engleză (de baltă) pe care Marcu nu o cunoștea și folosit de Nicu Marcu ulterior în fundamentarea legalității îndeplinirii criteriilor pentru plata busei post-doctorale de la Academia Română – Valeriu Ioan Franc.

Odată achiziția publică TRUCATĂ, Nicu Marcu (director de proiect), Valeriu Ioan-Franc – director INCE – Centrul de Documentare și Gabriel Bohâlțeanu – director general Poșta Română) – toți aflați în conflict de interese în legătură cu semnarea acestui contract (fiind membri în Consiliul Director al Asociației – Tinerii Schimbă România și care funcționa sub principiul ,,competiției juste și dezvoltării pe criterii de performanță a valorilor intelectuale” – mai comit o infracțiune: falsifică prețul contractului de achiziție publice în raport cu oferta și realitatea legală de neplătitor de TVA al Centrului de Documente, pentru a sifona, prin falsuri, Poșta Română.

Concret, așa cum am arătat, în 27.01.2010, Academia Română – INCE – Centrul de Documentare, trimite oferta de ,,10.500 de Euro, fără TVA”, acceptată de către Poșta Română.

10.500 (zece mii cinci sute) Euro fără TVA, înseamna FIX 10.500 de Euro, întrucât Centrul de Informare și Documentare economică nu era plătitor de TVA și nu putea emite facturi cu TVA.  Centrul, cu aceeași adresă ca și fundația ,,Tinerii schimbă România” (Marcu, Franc, Bohâlțeanu) a obținut Codul de Identificare Fiscală în 9 iulie 1993, dar nu a fost niciodată plătitor de TVA, fiind instituție publică, acest lucru fiind atestat chiar de către ei.

Prin urmare, prețul ofertat de Centrul de Informare și Documentare Economică -INCE din Academia Română (și acceptat) de către Poșta Română, era, conform ofertei din 27 ianuarie 2010, de fix 10.500 de Euro.

În contract, semnatarii Nicu Marcu, Valeriu Ioan Franc și Gabriel Tudor Bohâlțeanu, falsifică rezultatul achiziției publice (10.500 de Euro) și, prin fals în raport cu oferta acceptată în cadrul achiziției trucate, în aceeași zi cu oferta (27.01.2010), semnatarii umflă prețul la 12.495 de Euro, aduăgând nelegal și prejudiciind Poșta Română încă 19% la valoarea de ofertă:

În fapt, diferența între prețul din ofertă (10.500 de Euro) și prețul din contract (12.495 de Euro) reprezintă o falsificare de către cei trei a rezultatului achiziției, adăugând TVA de 19% față de ofertă, deși știau că nu sunt plătitori de TVA.

Parchetul, Curtea de Conturi și Poșta Română ar trebui să se sesizeze, pentru recuperarea acestui prejudiciu de la cei trei semnatari ai contracului, aflați în conflict de interese.

Falsificarea prețului contractului în raport cu oferta (parte a contractului) și cu statutul de neplătitor de TVA al Centrului de Informare și Documentare Economică – INCE din Academia Română, este evidentă și în raport de factura emisă de Centru și achitată fără obiecții de către Bohâlțeanu, certificată pentru ,,legalitate” de Bogdan Sticlosu.

Ordonanțarea plății s-a făcut și cu semnătura lui Bogdan Sticlosu (despre care presa locală a scris că și el a făcut parte din Asociația Tinerilor Economiști), care, la fel ca și Marcu, Franc și Bohâlțeanu, știa că Centrul de Informare și Documentare Economică nu este plătitor de TVA și a cărui semnătură apare și pe factura primită de la Centru în vederea ,,certificării realității, legalității și regularității”.

Prin urmare, nu numai că Nicu Marcu, Valeriu-Ioan Franc și Tudor Bohâlțeanu au trucat achiziția publică (la asta concurând și oferta fictivă, neînregistrată la Universitate și telepatică a lui Lucian Bușe – co-autorul lui Nicu Marcu și identică fizic în raport cu cea a INCE), dar au falsificat și prețul ofertei.

Mai mult, deși Facultatea lui Nicu Marcu ,,a pierdut” contractul cu Poșta, în favoarea aceluiași Nicu Marcu (care era și ,,cercetător” în Academia Română), în realitate nu cercetătorii Academiei Române au făcut ,,cercetarea” pentru Poșta Română, ci tot profesori de la Craiova, aceștia fiind obișnuiți și acceptând faptul că ,,directorul de proiect” Nicu Marcu doar fura munca de cercetare (articole plagiate) sau doar semna articole scrise de alții, fără să aibă nicio contribuție proprie. Cel puțin 4 oameni au fost implicați în ,,analiza” unor simpli indicatori extrași din bilanț. E ca bancul cu polițistul și cu becul…

Practic, Directorul de Proiect (și beneficiarul real) al achiziției trucate a fost Nicu Marcu, conferențiar universitar în domeniul Economie la Facultatea de categorie ,,E” din Craiova (junk), acesta contribuind prin semnătură alături de Franc și Bohâlțeanu la falsificarea prețului ofertei. Apoi, în proiect nu au fost incluși (și plătiți) cercetători ai Academiei Române, ci tot profesori de la Craiova, amicii de lungă durată ai lui Nicu Marcu.

Eu am identificat alți 3, pe lângă Nicu Marcu, toți de la Facultatea unde decan era Bușe, care ,,a pierdut” competiția, deși telepatic, Bușe a aflat de proiect înainte ca acesta să existe:

  • Daniel Cîrciumaru, conferențiar universitar la ,,Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor”, unde decanul era Bușe – co-autorul lui Marcu și complice telepatic la achiziția trucată. În 2009, Circiumaru a fost și co-autor, alături de Nicu Marcu a unui articol ,,științific” în revista fraudă Metalurgia International. Pe articolul din revista fraudă și pe proiectul de cercetare ,,câștigat” cu Poșta Română, și Cîrciumaru și Marcu și-au luat ,,puncte” pentru a deveni profesori universitari:

  • Cătălina Sitnikov, profesor la aceeași facultate ca și Marcu unde decan era Lucian Bușe (nașul lui Marian Siminică – co-autor cu Marcu la 5 articole din revista fraudă Metalurgia, într-un singur an și într-un singur număr). În 2009, Cătălina Sitnikov a fost co-autoare cu Nicu Marcu a trei articole ,,științifice” în revista frauda Metalurgia, publicate într-un singur an și într-un singur număr. Marcu publicase 11 în Metalurgia, în co-autorat, într-un singur an și într-un singur număr. Genul acesta de co-autorat (articole colective pseudo-științifice) în care se auto-citează cu alte articole fără valoare nebăgate în schimb în seamă de cercetătorii internaționali fiind identificat chiar de căre Ministerul Educației drept o formă de fraudă, prin falsificarea ,,factorului de impact” al revistelor și a relevanței ,,științifice” ale unor ,,autori”. După 3 articole cu Nicu Marcu, o găsim pe Sitnikov și la Poștă, cu Nicu Marcu. Și Sitnikov a ,,punctat” în cariera academică în urma achiziției trucate, la fel ca Nicu Marcu.

  • Mirela Schigea (Ganea), tot de la Facultatea unde Bușe era Decan iar Marcu conferențiar, căreia includerea în proiectul rezultat în urma achiziție trucate de Marcu, Franc, Bohâlțeanu și cu complicitatea lui Bușe, i-a folosit, urcând de la preparator universitar la asistent universitar la ,,reputata” facultate.

În esență,

Poate cineva nega că beneficiarul real al achiziției trucate de la Poșta Română a fost Nicu Marcu, care și-a împopoțonat astfel CV-ul cu ,,director proiect de cercetare” fără de care nu putea obține titlul de profesor universitar la universitatea junk Financiar Bancară (neacreditată ș desființată)?

Proiectul în care Nicu Marcu a devenit ,,director de proiect” prin achiziția trucată și prin falsificarea prețului a stat la baza și ,,admiterii” lui Nicu Marcu la bursa post-doctorală de 92.000 de lei, de la Academia Română, respectiv de la Valeriu Ioan-Franc. Valeriu Ioan Franc nu avea cum să nu știe cum s-a născut ,,acest proiect”. Prin fraudă. Nicu Marcu, la evaluarea făcut de ,,Academia Română” pentru bursa post-doctorală a primit doar 71 de puncte din 100 (ante-penultima notă), foarte probabil, fără acest proiect generat prin fraudă, punctajul lui coborând sub nivelul de 70 ceea ce nu i-ar fi permis încasarea bursei post-doctorale, de 92.000 de lei. Am scris despre asta, pe larg, aici:

Episodul IV. Împopoțonarea și îndestularea lui Nicu Marcu de la ASF prin bursă de 92.000 de lei de la Academia Română și articole ,,științifice” dubioase. Tranziția dinspre frauda academică spre ALTCEVA.

Poate cineva nega că prin atitudinea de ,,șmenar de Grant” (furând TVA-ul necuvenit, ca director de Proiect) Nicu Marcu este altceva decât un om fără căpătâi care, prin frauda academică (și nu numai), a reușit să acceadă ulterior și la poziția de Președinte al ASF, plătit în prezent cu 70.000 de lei pe lună?

Poate cineva nega faptul că Nicu Marcu, exmatriculat, șomer până la 28 de ani și cu facultatea terminată la 29 de ani, a fraudat prin achiziția publică trucată, Poșta Română, așa cum a fraudat și Academia Română și fondurile publice ale Uniunii Europene din care i-a fost plătită (fără să îndeplinească condițiile obligatorii) bursa post-doctorală de 92.000 de lei, cum am arătat anterior?

Poate cineva nega că, în timp ce era beneficiarul real al achiziției trucate de la Poșta Română, Nicu Marcu, era și Președinte ale Consiliului Național de Integritate (alți bani publici, altă sinecură) adică cel care ar fi trebuit să aibă toleranță ZERO față de lipsa de integritate?

Poate cineva nega că frauda academică a articolelor plagiate și achiziția publică trucată a fost folosită pentru altceva decât pentru a obține prin fraudă titlul de conferențiar universitar, bursă post-doctorală și ulterior, chiar profesor universitar și șef de școală doctorală, cu alte cuvinte, pentru împopoțonare prin fraudă și pe bani publici?

Poate cineva nega că fraudele financiare ale rețelelor de ,,profesori”, cum este cazul achiziției de la Poșta Română sunt altceva decât mecanisme larg răspândite pentru a antrena fraude și mai mari, cu fonduri europene ,,de cercetare”, de zcei de milioane de Euro, din moment ce frauda a pătruns prin Nicu Marcu chiar și în Academia Română?

Desigur, DNA ar trebui să se sesizeze și să verifice indiciile de fraudă financiară și furt de TVA pe care le-am demonstrat în acest episod. La fel cum DNA ar trebui să verifice și indiciile de fraudă din fonduri europene prin bursa post-doctorală plătită fără îndeplinirea condițiilor, lui Nicu Marcu.

Desigur, Poșta Română ar trebui să se sesizeze și să se îndrepte spre recuperarea TVA-ului plătit nelegal (prin falsificarea în contract a ofertei de 10.500 de Euro în raport cu oferta, transformată în 12.495 de Euro cu știința de către Nicu Marcu și Valeriu Ioan Franc că Academia Română – INCE – Centrul de Documentare nu este plătitor de TVA.

Iar Poșta Română ar trebui să se îndrepte fix către Bohâlțeanu, Nicu Marcu, Valeriu Ioan Franc și a celorlalți aflați în conflict de interese în legătură cu acest contract, și să recupereze suma în cazul în care serviciile au fost prestate fictive și categoric pentru recuperarea TVA-ului.

Și încă ceva:

Cum vi se pare faptul că ,,studiul documentat științific” a făcut obiectul unei achiziții directe și nu a unei licitații, achiziție trucată în meciul Universitatea din Craiova (Nicu Marcu) vs. Nicu Marcu (cercetător la Academia Română plus profesori de la Universitatea din Craiova)?

Dar mai ales: cum vi se pare faptul că la Poșta Română ,,studiul documentat științific”, plătit din bani publici și cu TVA furat, este de negăsit?

Într-un prim răspuns la solicitarea mea privind dosarul public al achiziției (ulterior Poșta Români mi-a răspuns mai pe larg, conform Legii), Poșta Română mi-a răspuns oficial:

La fel cum nici Parlamentul României nu mai găsește înregistrarea VIDEO a Comisiilor Reunite de Buget Finanțe, Economică, etc, în care a fost audiat Nicu Marcu în iunie 2020, ca să devină Președinte ASF (în urma trocului politic PSD-PNL-USR-Pro România, prin care Nicu Marcu lăsa liberă poziția de vicepreședinte a Curții de Conturi prin numirea la ASF, astfel încât vicepreședinte al Curții de Conturi să devină Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta).

Spre deosebire de Camera Deputaților, Poșta Română a mai găsit documente.. Chiar dacă nu găsește studiul și nici procesul verbal de predare primire, probabil aici fiind nevoie de audierea ,,beneficiarilor” Nicu Marcu și Gabriel Bohâlțeanu.

Spre deosebire de Poșta Română, Camera Deputaților chiar minte în refuzul de a îmi pune la dispoziție înregistrarea audierii lui Nicu Marcu, pentru poziția de Președinte ASF.

Dovada că minte este fotografia profit.ro, care atestă audierea (și înregistrarea) prin sistemul Cisco Webex Meetings. Sistemul are pur și simplu buton de Record, fiind salvat în cloud sau local, chiar dacă Camera Deputaților pretinde în fals că ,,nu dispune de sistem de înregistrare VIDEO’.’ E butonul roșu care apare în dreapta sus, activat în timpul audierii, lângă connected.

Așadar, în mod evident Camera Deputaților vrea să ascundă faptul că Parlamentul a achiesat la neîndeplinirea în mod real a experienței cerute de lege pentru ocuparea funcției de președinte ASF de către Nicu Marcu (experiență efectivă în instituții bancare sau instituții financiare non-bancare neexistând la Nicu Marcu), dar pe care Nicu Marcu a ,,compensat-o” în fața unor parlamentari de paie la audiere prin ,,experiență de cercetare”’. Care experiență de cercetare? Aia cu articole furate? Aia cu achiziție publică trucată? Aia în care e nevoie să fi ,,director de proiect” și să subcontractezi alți 3 ,,profesori” ca să citești niște cifre din bilanț și să faci un Excel?

Revenind, Poșta Română s-a dovedit ulterior cât a putut de transparentă și a arătat că nu are nimic de ascuns și că nu intenționează să acopere indiciile de infracțiuni în sarcina lui Bohâlțeanu și Marcu. Însă, studiul care ar fi fost livrat de directorul de proiect Nicu Marcu – este în continuare de negăsit în arhiva Poștei Române. De asemenea, la dosarul achiziției este de negăsit procesul verbal de predare-primire a studiului, document, obligatoriu conform contractului.

Asta, deși conform legii, raportul de cercetare și procesul verbal de predare-primire sunt parte a contractului de achiziție publică.

Și deși, potrivit contractului, factura falsificată prin includerea TVA în baza de calcul, nu putea fi achitată fără înmânarea studiului și fără procesul verbal. La dosar, se regăsește doar factura. Nu și studiul. Nu și procesul verbal de predare-primire.

La final, vă întreb: cât timp credeți că va mai fi valabilă afirmația lui Nicu Marcu, Doctor honoris causa al Universității din București (și acolo devenit pe baza evaluării în laudatio a unor articole efectiv furate), conferențiar și profesor universitar așișderea, respectiv: ,,Domnule, nu am văzut pe nimeni de la DNA sau DIICOT să intre în instituție (ASF), că dacă vin, întâi vin la mine”? Pentru că într-un episod următor vorbesc și despre Nicu Marcu și DIICOT. (Cristina T.).

Articole pe aceiasi tema:
Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exclusiv

„Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

acum 3 zile

pe

iulie 27, 2026

De

„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari

În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului și plătește amenda la secundă, în interiorul IPJ Prahova sloganul „Siguranță și încredere” funcționează doar ca motto de club privat pentru cămătari, falsificatori și protejați de sistem.

Incisiv de Prahova a documentat, ani la rând, o adevărată „Academie de Cămătărie «Semnătura Falsă»”, unde se „albesc” credite pe semnături falsificate, se adaugă zerouri cu pixul și se transformă colegii în debitori pe viață. Mediasud a venit ulterior și a confirmat dimensiunea jafului: prejudicii de circa 1,7 milioane lei doar în dosarul penal 4621/P/2023 (caracatița creditelor la CAR-ul IPJ Prahova) și peste 500 de acte materiale, conform dezvăluirilor deja publicate.

Noile date completează tabloul grotesc: nu mai vorbim doar de camătă, fals, presiuni pe procurori și dosare îngropate, ci și de „tătici” plângăcioși care încearcă să-și rezolve custodia copiilor cu metode de birou logistic, adică prin „prelucrare prin așchiere” de imagine la poliție.

Logistica groazei: „deratizarea” care dă afară oamenii, nu șobolanii

La Serviciul Logistică al IPJ Prahova, condus de Alexandru Năsulea, deratizarea nu se face în curte, ci în organigramă. Stilul său – agresiv, conflictual, de tip „eu sunt stăpânul la chei și la mașini” – a alungat din sistem un număr semnificativ de lucrători, împinși la pensie sau forțați să plece. Din teritoriu, nimeni nu mai vrea la Logistică: nu pentru că munca ar fi grea, ci pentru că șeful e „toxicul perfect”.

Conform surselor interne citate de Incisiv de Prahova, Năsulea nu este doar „maestru al șuruburilor”, ci și informatorul de casă al chestorului Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR, fiind protejat atent de Marcel Bălan, nume care apare recurent în anchetele Incisiv de Prahova drept mare păpușar din umbră.

Problemele lui Năsulea cu legea nu sunt bârfe de hol: i s-a constituit dosar penal pentru violență domestică, după ce și-ar fi agresat fosta soție. Când polițiștii de la Biroul Rutier Ploiești i-au reținut permisul de conducere, a reacționat ca un „mic zeu” local: sfidare, amenințări, promisiuni de „probleme la locul de muncă”. Un civil în astfel de postură? Dosar penal. Un șef de logistică? Protecție.

Sezon nou în „Grădinița de cadre”: „tăticul plângăcios” își face probe la secție

Ultimul episod din serialul „Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX – îl are tot pe Alexandru Năsulea în rol principal, de data aceasta în registru lacrimogen.

Conform noilor informații primite din interior, în urmă cu aproximativ 2–3 săptămâni, renumitul „maestru al șuruburilor”, cunoscut și ca „șeful la chiloți” al Logisticii, s-a prezentat la o secție de poliție din Ploiești pentru a se plânge, cu sensibilitate demnă de telenovelă, că fosta soție nu respectă programul de vizită al copiilor și că el „nu îi poate vedea”.

Realitatea relatată de apropiați este însă mai puțin lacrimogenă: copiii, spun sursele, nu ar mai vrea să stea cu el din cauza alcoolului și a exceselor de furie. În loc să-și rezolve problemele în oglindă sau, eventual, la terapie, Năsulea alege să „lucreze” cazul ca la Logistică: preventiv, prin hârtie. Se duce la poliție să sifoneze, în speranța că își pregătește „probe” pentru instanța de judecată, ca să poată demonstra „rea-credință” din partea fostei soții și astfel să câștige custodia copiilor.

Mentalitate de prelucrător prin așchiere: totul se rezolvă dacă dai două-trei găuri în imaginea celuilalt și prinzi șurubul bine în dosar.

Service pe bani publici, profit pe persoană fizică: „mașina vine reparată, pleacă stricată”

În manualul „Academiei de Cămătărie”, capitolul „service & șurubăreală” e predat chiar de Năsulea. Contractele de service auto semnate în numele IPJ Prahova au fost ani de zile o zonă gri, aproape neverificată. Practic, scenariul standard:

  • mașina de poliție intră „defectă” la service;
  • iese „reparată” pe hârtie;
  • în realitate, se strică la scurt timp după „intervenție”.

Service-ul Nicogel este pomenit de oameni din interior drept o veritabilă stație de spălat nu doar șuruburi, ci și bani. Pe contracte – totul impecabil; în teren – autospeciale care cedează după reparații, în timp ce pe persoană fizică se plimbă „foloasele” pentru cei care semnează generos.

Într-un stat normal, asta ar declanșa audit, controale, DGA, parchet. În „normalitatea” IPJ Prahova, e doar capitol de manual intern: „așa se face”.

Promoția 2015–2023: cămătari cu uniformă, victime cu popriri

Potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, completate ulterior de Mediasud, gruparea de casă din IPJ Prahova arată așa:

  • lider: Matei Tatiana – pensionară, plecată „prin Olanda”, după cum susțin colegii;
  • mâna dreaptă: Neacșu Silviu;
  • om de legătură pe logistică și foloase: Cremeneanu Costel;
  • secretara cu pix de aur: Hagiu Monica.

Din 2015–2016, aceștia au intrat până la gât în credite – bănci, CAR, IFN-uri. Când datoriile au început să-i sufoce, au trecut la „next level”: au „convins” colegi să facă împrumuturi la CAR IPJ Prahova, servind povești lacrimogene:

  • „am probleme grave de sănătate”;
  • „trebuie să iau repede o casă / o mașină”;
  • „mă ajuți acum, îți plătesc eu ratele, nu rămâi cu nimic pe cap”.

Banii? Folosiți strict personal și pentru acoperit alte credite. Un Caritas cu uniformă, ștampilă și acces la dosarele colegilor.

„Semnătura ta, golul meu”: falsuri grosolane, popriri elegante

Mărturiile polițiștilor păgubiți, publicate de Incisiv de Prahova și confirmate în linii mari de Mediasud, descriu același tipar:

  • cereri de împrumut falsificate;
  • sume umflate de la 6.000 la 60.000 lei printr-un zero „creativ”;
  • semnături contrafăcute ale unor lucrători de poliție:
    • Iulică Dascălu (șef Post Hălești),
    • Manea Victor,
    • Bădică Gabriel,
    • plus, „în oglindă”, zeci de alți lucrători în situații similare.

Unii au aflat că „au luat” credite când au sosit poprile. Alții, că au girat pentru oameni pe care nu i-au văzut vreodată. Falsul nu e excepția, ci procedura standard.

În timp ce Incisiv de Prahova a strigat ani în șir că la IPJ Prahova funcționează o fabrică de cămătărie și fals, sistemul a privit în altă parte. Astăzi, când în interior se vorbește de un prejudiciu apropiat de 600.000 de euro doar pe această schemă (distinct de dosarul 4621/P/2023), conducerea pare să audă doar fanfara de la defilare.

Mirițescu și Bălan: „rectorii” academiei de cămătărie

Nu e vorba de câțiva „băieți de jos” scăpați de sub control, ci de o structură cu protecție verticală. Numele-cheie:

  • Eduard Mirițescu, adjunct IGPR – pomenit în anchetele Incisiv de Prahova ca „prieten la telefon” în diverse combinații;
  • Marcel Bălan, adjunct al șefului IPJ Prahova – protector al lui Năsulea și al altor „olimpici” ai academiei.

Conform surselor din interior, Mirițescu știa de sutele de cereri de împrumut făcute pe numele polițiștilor păgubiți. Din 2016 până azi, toți șefii de inspectorat au fost informați, sesizați, atenționați. Bilanțul:

  • șefii – pensionări, avansări, „liste guvernamentale”, pensii speciale;
  • rețeaua – funcțională ani de zile;
  • polițiștii – popriri, divorțuri, familii prăbușite.

SICE, „biroul sertar”: Șchiopu și pensia pentru liniște

Dosarele penale rezultate din plângerile polițiștilor păgubiți au ajuns, „întâmplător”, la SICE. Adică la structura direct interesată să nu explodeze scandalul în propria curte.

Fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, s-a asigurat că dosarele rămân la loc sigur: în sertar. Nu la percheziții, nu la expertize, nu la instanță. Cariera sa a fost, la rândul ei, „protejată”: când nu apărea pe listele IPJ Prahova, ateriza direct dinspre IGPR. Finalul: o pensionare mai mult decât specială.

Rezultatul „muncii” SICE:

  • plângerile – îngropate;
  • dosarele – conexate, blocate, lăsate spre prescripție;
  • gruparea – neatinsă de cătușe.

DGA și SIPI/DGPI: viteji cu amărâți, timizi la VIP-uri

Direcția Generală Anticorupție Prahova a săpat până când a dat de plafon: conducerea IPJ Prahova și IGPR. De acolo, pauză.

Când șpaga este 200 de lei pe șosea, apar camere, flagrant, comunicate și „toleranță zero”. Când prejudiciul sare spre 600.000 de euro doar în această schemă (fără cei 1,7 milioane lei din dosarul 4621/P/2023), apar brusc „alte priorități”.

SIPI (actual DGPI), cu sediul în aceeași clădire cu IPJ Prahova, a auzit tot: discuții pe holuri, polițiști disperați, articole în Incisiv de Prahova și Mediasud, nume, mecanisme, perioade. Dacă se verifica serios „de la început”, astăzi nu am vorbi de zeci de polițiști cu popriri și familii distruse.

Dar e mai simplu să asculți telefoane de amărâți decât să verifici CAR-ul inspectoratului unde ai biroul la doi pași.

BCI de vitrină și examene „cu dedicație”

Lanțul protecțiilor ajunge și în zona „eroilor” de la criminalitate organizată.

La Biroul de Combatere a Infracționalității (BCI), șeful de birou a fost titularizat printr-un examen în care președintele comisiei a fost… Marcel Bălan. Adică exact omul pomenit în dezvăluirile Incisiv de Prahova ca fiind „dispecerul” de influență.

Noul șef de BCI, Popescu, este cunoscut mai ales pentru activitatea la Prevenirea Criminalității și pentru „capturi” de crap în timpul liber, nu pentru lupte cu rețele dure. Când examenele se dau cu dedicație, nu contează ce ai făcut, ci cine ți-a citit lucrarea.

În timp ce polițiștii operativi reali se luptă cu infractori autentici, „Academia de Cămătărie” rezolvă credite, popriri și comisioane.

Victimele sistemului: grade pe umăr, popriri pe fluturaș

În tot acest decor absurd, victimele sunt polițiștii simpli:

  • folosiți ca giranți;
  • trecuți fictiv drept beneficiari de credite;
  • cu semnături falsificate;
  • sau pur și simplu naivi, care au crezut în colegialitate.

Consecințe:

  • zeci de angajați ai IPJ Prahova cu popriri pe salarii;
  • mulți nu își mai pot întreține familiile;
  • divorțuri, scandaluri domestice, întrebări dureroase: „cum să fii polițist și să fii păcălit așa?”;
  • rușinea se lipește de victimă, nu de autor.

Prejudiciul intern despre care se vorbește se apropie de 600.000 de euro, separat de cei 1,7 milioane lei indicați de Incisiv de Prahova și Mediasud în dosarul 4621/P/2023.

„Grădinița de cadre”: tătici plângăcioși, cămătari zâmbitori, lege în concediu

Din 2015–2016 încoace, șefii se schimbă, se pensionează, dispar prin Olanda, aterizează pe liste „guvernamentale”, se bucură de pensii speciale. Incisiv de Prahova a strigat primul despre „Caracatița WHITE TOWER” și dosarul 4621/P/2023. Mediasud a confirmat mecanismele și dimensiunea jafului.

Astăzi, noile informații despre Năsulea – de la violență domestică și amenințări la Rutieră până la episodul „tăticul plângăcios” care își face „probe” la secție împotriva fostei soții – arată că „Academia de Cămătărie” are și „Grădiniță de cadre”: oameni crescuți în logica șurubelniței aplicate pe oameni, nu pe mașini.

Statul? Procurorii? DGA? DGPI?

  • dosarele zac;
  • presiunile se fac nu pe infractori, ci pe procurorii care mișcă ceva;
  • prescripția curge ca o pensie specială juridică.

Până când dosarele nu vor produce altceva decât praf pe raft, pamfletele – fie ele semnate de Incisiv de Prahova, confirmate de Mediasud sau alimentate de surse interne curajoase – vor rămâne, trist, mai dure decât legea.

La IPJ Prahova, „Siguranță și încredere” pare valabil doar între cămătari, nu între stat și cetățean. Iar în „Grădinița de cadre”, tăticii plâng la secție, copiii fug de ei, iar sistemul îl ține de mână pe cel cu șurubelnița, nu pe cel cu poprirea.

Vor urma noi dezvăluiri despre presiunile exercitate asupra procurorilor – cine, cum și de unde apasă butoanele –, precum și fapte și mai grave, capabile să zguduie nu doar IPJ Prahova, ci și alte structuri așa-zis de „intelligence”, unde informația se ascunde sub birou, nu se pune în slujba legii. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI) – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

acum 3 săptămâni

pe

iulie 8, 2026

De

„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise

În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca o bijuterie ecvestră: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, locul unde „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.

Tribune pline, cai lucioși, selfie-uri, copii care mănâncă popcorn – un decor de carte poștală. Numai bun pentru broșuri, turism și poze pe rețele sociale.

Ce nu scrie în broșuri este capitolul „Tips & Tricks pentru inițiați”: cum să refuzi controlul antidoping, să scapi doar cu o amendă, să-ți păstrezi trofeul și, bonus, să transformi totul într-o problemă cu iz penal, nu doar sportiv.

Marele Premiu de Trap al României: „Refuz antidoping, ia premiul și vezi-ți de drum”

Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații ecvestre, atracții pentru copii – la suprafață, spectacol impecabil.

În culise însă, manual de „așa NU” în sport:

  • impresarii au solicitat controlul antidoping, în mod firesc;
  • calul clasat pe primul loc a „refuzat” să fie supus recoltării probelor;
  • în orice sport serios, aici se oprește totul: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.

La Ploiești, nu. Conform relatărilor despre reuniune, Comisia de Arbitri a aplicat doar o amendă și a menținut rezultatul inițial: același cal, același titlu, același Mare Premiu de Trap al României.

Formula locală de „sport curat”:
Refuz de antidoping + amendă + trofeu păstrat = „merge și așa”.

Regulamentul ANARZ nu e pliant turistic: descalificare obligatorie și sesizare penală

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ (sursa: ANARZ, „Regulamentul general al curselor de Trap din România”, document PDF oficial), nu are caractere decorative. Printre prevederi, două sunt cruciale:

  1. Orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice faptei;
  2. Refuzul supunerii calului la recoltarea probelor pentru control antidoping nu se termină cu un simplu „ai luat amendă”, ci presupune și sesizarea organelor de urmărire penală.

În plus, din documentul oficial ANARZ reiese clar (Art.95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul general al curselor de trap din România, disponibil pe anarz.eu) că:

  • se poate aplica o amendă de până la 50% din fondul de premiere al cursei;
  • se poate dispune interzicerea accesului pe Hipodrom până la 60 de zile;
  • iar în cazul unor abateri grave – precum refuzul recoltării probelor pentru testare, suspiciuni de substituire, falsificarea pașaportului calului – este obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală.

Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitri nu avea dreptul să aleagă, după bunul plac, între „amendă” sau „descalificare”, și nici să ignore partea penală. Pachetul complet trebuia să fie:
descalificare + sancțiune sportivă + sesizare penală.

Din informațiile publice de până acum, nu rezultă că o astfel de sesizare penală a fost formulată imediat după incident. Asta transformă problema dintr-o glumă proastă de regulament într-o posibilă complicitate instituțională la încălcarea propriilor norme.

De la „flagel” recunoscut la vârf la șase plângeri penale și protecția animalelor

Tabloul devine și mai sumbru dacă punem laolaltă elementele deja cunoscute:

  • În relatările anterioare, apare o declarație atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, conform căreia dopajul ar fi un „flagel”, iar „toți caii de pe podium ar fi fost drogați” – afirmație care, dacă este redată corect, ridică sportul de trap direct la rangul de campion național la dopaj sistemic.
  • Conform noilor informații, au fost formulate șase plângeri penale, iar protecția animalelor s-ar fi autosesizat în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodrom.
  • Este „de notorietate” în interiorul hipodromului faptul că anumite grupuri de proprietari ar practica astfel de metode de mult timp – un fenomen perceput ca generalizat, nu ca un accident izolat.

Dacă până acum vorbeam despre încălcarea unui regulament sportiv, acum suntem în plin teren penal, cu animale potențial maltratate, supuse dopajului și utilizate ca material consumabil pentru trofee și bani.

Poliția Animalelor intră în scenă: „sportul rege” se întâlnește cu Codul Penal

Un element de noutate esențial:
Poliția Animalelor a fost sesizată și urmează controale vizând exact ceea ce regulamentul, bunul simț și legea penală ar fi trebuit să combată de mult:

  • dopajul sistematic al animalelor,
  • maltratarea acestora,
  • folosirea de substanțe necunoscute pe cai pentru a obține avantaje în competiții.

În acest context, nu mai este vorba doar de „fair-play” sportiv, ci de fapte penale:

  • posibile infracțiuni de fraudă sportivă,
  • posibile fapte de rele tratamente aplicate animalelor,
  • și, în subsidiar, posibile infracțiuni ce țin de fals (pașapoarte, documente etc.), așa cum chiar Regulamentul ANARZ (Art.95, inclusiv alin. 3) prevede că trebuie raportate organelor de urmărire penală.

Orice „tratament” aplicat cailor, prin substanțe de proveniență și compoziție neclare, nu mai este doar o „șmecherie de hipodrom”, ci o problemă de siguranță, sănătate și legalitate, atât pentru animale, cât și pentru cei care le manipulează.

Comisia de Arbitri – arbitri sportivi sau gardieni ai dopajului?

Decizia Comisiei de Arbitri de a păstra rezultatul cursei, în ciuda refuzului controlului antidoping, transmite un mesaj devastator:

  • regulile nu se aplică tuturor,
  • există câștigători „speciali” pentru care laboratorul antidoping devine opțional,
  • sancțiunea reală nu este dopajul, ci naivitatea de a crede că regulamentul chiar se aplică.

Când Regulamentul General al Curselor de Trap (sursa: ANARZ) prevede descalificare și sesizare penală, iar în practică se alege doar amenda și tăcerea, nu mai vorbim de un simplu act de „indulgență”. Vorbim de:

  • ignorarea unor dispoziții imperative adoptate tocmai pentru protejarea integrității competițiilor;
  • un potențial favor acordat celor care recurg la practici ilegale;
  • un semnal periculos către toți ceilalți participanți: „Dacă ești suficient de bine conectat, regulile se aplică… altora.”

Lecția pentru copii din tribune: „Regulamentul e facultativ, dacă sistemul te ține în brațe”

În broșuri, Hipodromul Ploiești este descris ca locul ideal pentru „experiențe memorabile în familie”. În realitate, lecția pe care o primesc copiii din tribune arată așa:

  • poți refuza controlul antidoping și rămâi campion;
  • regulile sunt scrise frumos în PDF-uri oficiale, citate pompos din ANARZ, dar pot fi tratate ca literatură de sertar;
  • „fair-play-ul” e bun doar ca slogan de marketing, nu și ca practică de zi cu zi.

În loc să vadă un model de disciplină, respect pentru animale și onestitate sportivă, copiii asistă la un curs aplicat de relativism moral:
regulamentul este opțional, iar integritatea competiției se negociază.

Din „Tips & Tricks” turistice în „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă

Într-un stat care se respectă, după un asemenea episod, ar trebui să avem:

  • anchetă oficială,
  • reanalizarea hotărârii de clasament,
  • aplicarea integrală a Regulamentului general al curselor de trap (sursa: ANARZ), inclusiv descalificarea calului care a refuzat controlul,
  • sesizarea organelor de urmărire penală, în baza Art.95 și Art.95.3 privind obligația de a sesiza Parchetul în caz de fapte grave (refuz recoltare probe, suspiciuni de substituiri, fals etc.),
  • intensificarea controalelor Poliției Animalelor, cu prelevare de probe și verificarea tuturor substanțelor administrate cailor.

În schimb, realitatea descrisă arată mai degrabă a scenariu de manual pentru „cum să scapi cu o amendă și să păstrezi cupa”.

Cerința minimă de normalitate: regulamentul se aplică, faptele penale se tratează ca fapte penale

În lumina noilor informații – Art.95.3 din regulament (obligația de sesizare a organelor de urmărire penală), existența celor șase plângeri penale, autosesizarea protecției animalelor și implicarea Poliției Animalelor – un minim standard de normalitate ar presupune:

  1. Reanalizarea oficială a deciziei prin care calul câștigător a fost lăsat să-și păstreze titlul după refuzul la control antidoping;
  2. Aplicarea strictă a articolului 95 și a articolului 95.3 din Regulamentul general ANARZ (sursa ANARZ), în integralitatea lor: descalificare, sancțiuni sportive, interdicții de acces pe hipodrom, acolo unde se impune;
  3. Clarificare publică: cine, când și de ce nu a dispus imediat sesizarea penală, deși regulamentul o cere;
  4. Tratarea dopajului și maltratării cailor ca fapte penale, nu ca „exces de zel sportiv”.

Respectarea regulamentului nu este nici negociabilă, nici opțională, nici meniu „a la carte” pentru Comisia de Arbitri. Este obligația minimă pentru a nu transforma un hipodrom într-un laborator la vedere, cu cai în loc de cobai.

Apel ferm: Poliția Animalelor să se autosesizeze și să verifice tot

Având în vedere gravitatea situației, caracterul aparent generalizat al dopajului și maltratării și faptul că în interiorul hipodromului se vorbește de mult despre aceste practici, un apel public se impune:

  • Poliția Animalelor trebuie să se autosesizeze și să acționeze ferm în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodromul Ploiești;
  • este necesară prelevarea de analize și verificarea substanțelor administrate cailor în mod sistematic;
  • controalele trebuie extinse la toți cei implicați în pregătirea și administrarea acestor „tratate” chimice cailor, pentru a se stabili natura și proveniența substanțelor utilizate.

Nu e vorba doar de imaginea unui sport sau de corectitudinea unei competiții, ci de viața și sănătatea animalelor, folosite ca instrumente într-un mecanism care, dacă va fi confirmat de anchete, depășește cu mult sfera „neregulilor sportive” și intră frontal în zona infracționalității.

Concluzie: „Ținutul Vinului” sau „Ținutul dopajului protejat”?

Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca „atracție-vedetă” din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre cum se distruge din interior credibilitatea unui sport.

Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi onest să se adauge, în paranteză:

„…și, din când în când, un tur prin culisele unde se rescriu regulamentele, se refuză testele antidoping, se maltratează caii și se transformă sportul în dosar penal latent.”

Aici nu mai e loc de marketing.
E loc de anchetă, de răspundere și de penal (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

cum poate un cablu furat să bage un tren întreg în pământ – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

acum o lună

pe

iunie 28, 2026

De

„Poliție aservită”, conferință disperată: Drăgan iese la tablă cu „purul adevăr”

Pe 22 mai 2026, după investigația Recorder „Poliție aservită”, Inspectoratul General al Poliției Române își scoate la înaintare artileria grea de imagine: chestorul de poliție Georgian Drăgan. Omul se pune la microfon, se umflă în cifre și formulează acuzații grave împotriva a doi lideri de sindicat: Vitalie Josanu (SPR „Diamantul”) și Cosmin Andreica (Sindicatul Europol).
Totul împachetat solemn sub eticheta magică: „datele Poliției Române reprezintă purul adevăr”.

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” nu s-a îmbătat cu „purul” din propoziție. A luat legea în mână, mai exact Legea nr. 544/2001, a cerut în scris cifrele reale și dovezile acuzațiilor.
Răspunsurile oficiale ale IGPR au venit frumos ștampilate: adresa nr. 407.220/15.06.2026 și adresa nr. 407.303/26.06.2026.
Când le pui lângă declarațiile de la conferință, „purul adevăr” al chestorului Drăgan se topește într-un banal: a mințit. Cu acte în regulă.

1. „Avem surpriză”: cum a făcut Drăgan din ajutorul de șef de post ditamai „funcție de conducere”

Ce a spus Drăgan la microfon, 22 mai 2026:

„să știți că avem surpriză și 3500 de agenți care au funcții de conducere, respectiv de șef de post și de ajutor de șef de post.”
„Poliția Română deține 3500 de funcții de conducere, pentru agenți, 3600 pentru ofițeri. […] Totalul este de 7100.”

Traducere din limbaj de scenă: „stați liniștiți, popor român, avem mii de agenți lideri, totul e ocupat corect, prin concurs, ierarhia duduie de meritocrație până în ultima comună”.

Ce spune IGPR, în scris, în adresa nr. 407.303/26.06.2026:

„sunt aproximativ 3.000 de posturi de poliţie la nivelul Poliţiei Române, implicit aproximativ 3.000 de funcții de şef de post (funcție de conducere) şi aproximativ 8.000 de funcţii de ajutor şef post (funcție de execuție).”

Pe scurt, chiar instituția pe care Drăgan o reprezenta oficial spune negru pe alb:

  • șeful de post = funcție de conducere, aprox. 3.000;
  • ajutorul de șef de post = funcție de execuție, nu de conducere, aprox. 8.000.

La microfon, ajutorul de șef de post a fost urcat abuziv în rang: din funcție de execuție, transformat peste noapte în „funcție de conducere”, doar ca să iasă socoteala „3500 de agenți cu funcții de conducere”.
Pe hârtie, aceeași instituție recunoaște exact contrariul.

Aceeași funcție, două calificări, în funcție de nevoie:
– la presă, ajutorul e „șef”;
– la răspuns oficial, ajutorul revine brusc la locul lui de executant.

„Purul adevăr” sună, de fapt, a pură manipulare.

2. Minunea celor „9%”: cum se fabrică o cifră prin umflarea numitorului și amputarea numărătorului

Ce a spus Drăgan, solemn, la conferință:

„procentul funcțiilor de conducere ocupate prin împuternicire la nivelul Poliției Române este în prezent de aproximativ 9%, dintre toate funcțiile de conducere din Poliția Română.”
„doar 9% sunt asigurate prin împuternicire, restul prin concurs.”

Tabloul vopsit pentru public:
– 9% împuterniciri,
– 91% „restul prin concurs”.
Curat stat de drept. Numai că procentul ăsta e falsificat la ambele capete.

2.1. Trucul numitorului: mii de funcții mărunte, aruncate în groapa comună

Cele 7.100 de „funcții de conducere” invocate de Drăgan sunt dopate cu cea mai mică treaptă de conducere: agenții șefi de post din comune, cu 2–3 oameni în subordine.
Aproximativ 3.000 dintre cele 7.100 sunt aceste funcții mărunte.

Puse la grămadă în același sac cu inspectorii-șefi, cu adjuncții de IGPR, cu șefii de direcții centrale, rezultatul e simplu:
– numitorul explodează,
– procentul de împuterniciri se subțiază frumos la 9%, ca să dea bine la televizor.

Și ca să iasă mai „mic procentul”, Drăgan a mai făcut o magie: a băgat în „funcții de conducere” și ajutorii de șef de post, pe care IGPR îi recunoaște, în scris, drept funcții de execuție. Astfel a împins cifra agenților cu funcții de conducere de la circa 3.000 la 3.500.
Artificial, convenabil, manipulator.

2.2. Trucul numărătorului: „DESEMNATII” scoși din poză

La numărător, „purul adevăr” devine și mai toxic. Drăgan afirmă că „restul” sunt prin concurs, de parcă ar exista doar două moduri:
– concurs;
– împuternicire.

Legea nr. 360/2002, însă, e clară: funcțiile de conducere se ocupă:

  • prin concurs / examen;
  • sau prin împuternicire, pe cel mult două perioade de câte 6 luni, timp în care e obligatoriu să se organizeze concurs.

Ce nu există în lege este categoria de laborator: „desemnații”.
Aceștia sunt cei ținuți ani la rând în funcții de conducere după expirarea împuternicirii, printr-un artificiu birocratic. Ei nu intră nici la „concurs”, nici în cei „9%”.
Sunt, strategic, scoși din cadru.

Ce recunoaște IGPR, în scris, în adresa nr. 407.303/26.06.2026:

„situația statistică a poliţiştilor care au în fişa postului ca sarcină preluarea atribuțiilor postului ierarhic nu este inclusă în situația împuternicirilor comunicată de I.G.P.R. la conferinţa de presă.”

Traducere: toată armata de „desemnați”, care conduc în fapt structuri întregi, a fost ștearsă din statistica „purului adevăr”.
Ce nu se numără, nu există — în PowerPoint.

3. Opt ani de împuternicire: când legea spune „12 luni”, iar MAI scrie „2018–2026”

Falsificarea nu se oprește la IGPR. Răspunsul subsecretarului de stat Petru Bledea din partea Ministerului Afacerilor Interne (adresa nr. 765303/25.06.2026) confirmă că practica „desemnărilor” urcă până în vârful ministerului.

3.1. Cazul Ioana Dorobanțu: împuternicită din 2018, „desemnată” de ani întregi

  • Ioana Dorobanțu este împuternicită secretar general adjunct al MAI din 2018, prin decizii succesive ale prim-ministrului, reînnoite din șase în șase luni, ultima fiind Decizia nr. 11/2026.
  • Suplimentar, este „desemnată” secretar general al MAI din 1 septembrie 2023, după plecarea Ștefaniei-Gabriella Ferencz (Decizia nr. 371/2023).

În același răspuns, subsecretarul Bledea citează, grav, articolul 27¹⁶ din Legea nr. 360/2002: împuternicirea se poate da pe cel mult 6 luni și se poate prelungi o singură dată cu încă 6 luni. În intervalul ăsta este obligatorie organizarea concursului.

Realitatea admisă oficial: aproximativ opt ani de împuterniciri reînnoite din șase în șase luni.
Legea vorbește de 12 luni maximum, ministerul face din ăsta un program de carieră.

3.2. MAI recunoaște golurile, ascunde cine le acoperă

Tot răspunsul Bledea mai spune ceva esențial:

  • postul de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane (structura care organizează concursurile!) e vacant din 14 septembrie 2021;
  • postul de director general al Corpului de Control al Ministrului e vacant din 6 decembrie 2024.

Ministerul confirmă că vârful aparatului de management e gol. Dar refuză să spună, clar, cine conduce în fapt și în baza cărui act. Scrie o jumătate de adevăr și o îngroapă pe cealaltă sub „desemnare”.

3.3. Cazul colonelului Lefterache: militar „desemnat” în funcție de polițist

În plus, răspunsul MAI dezvăluie o dublă ilegalitate:

  • funcția de șef al Corpului de Control al Ministrului are criterii de ocupare „specifice categoriei profesionale a polițiștilor”, deci trebuie guvernată de Legea 360/2002;
  • în practică, funcția este ocupată prin desemnare de colonelul Lefterache, cadru militar venit de la S.I.P.I. Tulcea, aflat sub incidența Legii nr. 80/1995.

Rezultatul:
– o funcție de conducere de poliție, ocupată printr-o „desemnare” neprevăzută de lege;
– un ofițer militar pus pe o funcție rezervată polițiștilor, cu recunoașterea oficială că e „specifică lor”.

„Măsura de excepție, punctuală, pentru continuitate”, cum o vinde MAI, se întinde deja pe ani de zile. Continuitate nu e, excepție nu mai e, dar fictiunea e menținută. Tocmai de aceea formula IGPR cu „preluarea atribuțiilor prin fișa postului” este un ecran de fum, nu o descriere.

Schema e simplă:

  • funcțiile mărunte, de șef de post, sunt numărate până la ultimul, ca să dilueze procentul;
  • funcțiile grele, de la vârf – secretar general MAI, resurse umane, Corpul de Control – sunt băgate la „desemnați”, în afara oricărei statistici.

Numitor umflat cu mărunțiș, numărător mutilat la vârf. Din asta se nasc cei „9%”. Nu e greșeală de calcul, e construcție cu intenție.

4. Realitatea de pe site-urile oficiale: împuternicirea ca regulă, nu excepție

Dacă deschizi paginile oficiale de structură, vezi imediat unde se concentrează cancerul împuternicirilor și al desemnărilor.

4.1. MAI – aparatul central: „10% împuterniciți”, plus desemnații „invizibili”

În răspunsul oficial al subsecretarului Petru Bledea (nr. 765303/25.06.2026), Ministerul Afacerilor Interne recunoaște că:

  • din aproximativ 200 de funcții de conducere din aparatul central al MAI, circa 10% sunt ocupate prin împuternicire;
  • la acestea se adaugă „desemnații”, categorie distinctă, pe care ministerul o recunoaște, dar nu o cuantifică.

La vârf găsim:

  • Ioana Dorobanțu — împuternicită secretar general adjunct al MAI din 2018, reîmprospătată din 6 în 6 luni; plus desemnată secretar general din 1 septembrie 2023;
  • Valentin Minoiu — la conducerea Direcției Generale Management Resurse Umane, post „vacant” pe hârtie din 14.09.2021;
  • colonelul Lefterache — desemnat șef al Corpului de Control al Ministrului, post „vacant” din 06.12.2024, cadru militar pe o funcție specifică polițiștilor.

Aici procentul de 9% își dă singur foc: în zona în care chiar contează decizia, împuternicirea și desemnarea sunt regula, nu excepția.

4.2. IGPR – aparatul central: o treime din șefi, în regim provizoriu

Pe paginile oficiale ale Poliției Române, la structuri și conducere, apar 54 de funcții efectiv ocupate la nivel de direcții, centre și servicii (două posturi de director – Direcția Siguranța Școlară și Direcția Logistică – sunt vacante).

Dintre acești 54 de șefi:

  • 20 nu sunt titulari prin concurs – aproximativ 37%;
  • dintre ei, 17 sunt împuterniciți (peste 31%), iar 3 sunt directori interimari („P. Director”).

Lista „purului adevăr” din organigramă include, între alții:

  • Direcția de Ordine Publică – director împuternicit (Alexandru-Ionuț Leuțu-Cotroceanu) și director adjunct împuternicit (Ioan-Emil Furdui);
  • Direcția Juridică – împuternicit director (Marius-Claudiu Iaru);
  • Centrul de Informare și Relații Publice – împuternicit director (Carmen Șerbănescu);
  • Direcția de Poliție Transporturi – împuternicit director (Marius-Andrei Savu);
  • Direcția Operațiuni Speciale – împuternicit director (George-Aurelian Ionescu);
  • Direcția de Combatere a Criminalității Organizate – împuternicit director adjunct (Victor Nistor);
  • Direcția de Investigare a Criminalității Economice – împuternicit director adjunct (Claudiu-Ionel Enache);
  • Direcția Rutieră – împuternicit director adjunct (Radu Gâtan);
  • Brigada Autostrăzi – împuternicit șef brigadă (Horațiu Pop) și împuternicit adjunct șef brigadă (Mihai-Silviu Simion);
  • Oficiul Național pentru Protecția Martorilor, Centrul Operațional, Unitatea de Implementare a Proiectelor – toți cu „P. Director (interimar)”.

Mai grav, Direcția Juridică, adică exact structura care certifică legalitatea actelor Poliției Române, este condusă din 2021 de un împuternicit: comisarul-șef Marius-Claudiu Iaru, titular pe funcția de la serviciul de arest. O împuternicire ținută aproximativ cinci ani, cu mult peste plafonul legal de un an (două perioade de câte șase luni).

Titularul postului de director al Direcției Juridice, comisarul-șef Sabin-Gabriel Poschină, nici el nu se află în funcția în care e titular: a fost plimbat tot ca împuternicit, mai întâi la Direcția pentru Protecția Animalelor, apoi la Direcția Management Resurse Umane, unde pe organigramă apare simplu „Director”, deși a ajuns acolo tot prin împuternicire.

Mecanismul e clar:

  • titularii sunt transformați în împuterniciți în alte structuri;
  • posturile pe care le lasă goale sunt umplute cu alți împuterniciți;
  • iar locurile de unde vin aceștia sunt, la rândul lor, acoperite prin împuterniciri.

Eticheta „Director” de pe site nu înseamnă nimic: poți fi trecut „director” și să fii de fapt împuternicit perpetuu. Cei 20 identificați sunt un minim, nu un total.

4.3. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră: 50% împuterniciți în vârf

Pagina oficială „Echipa managerială” a IGPF prezintă patru funcții:

  • inspectorul general: chestor principal de poliție Cornel-Laurian Stoica – titular;
  • trei adjuncți:
    • chestor principal de poliție Dumitru Bîltag – împuternicit;
    • chestor de poliție Dan Călinoiu – împuternicit;
    • chestor principal de poliție Daniel Mincă – titular.

Două din patru funcții de vârf sunt împuterniciri: 50% la conducere.
Cât de departe suntem de „9%”? De trei până la cinci ori peste.

La posturile mici, de comună, unde procentul dă bine și trage media în jos, majoritatea sunt titulari prin concurs. La vârf, unde se iau deciziile cu adevărat sensibile, împuternicirea și desemnarea sunt norma.

5. De la „purul adevăr” la calomnie în direct: Josanu și Andreica, executați mediatic fără probe

Ce a spus Drăgan, oficial, la conferința din 22 mai 2026:

„nu vom accepta ceea ce au încercat să facă mulți ani de zile și vor încerca și mulți ani de aici înainte să ne impună domniile lor ce șefi să fie împuterniciți pe anumite funcții de conducere. Management-ul Poliției Române este făcut de către conducerea Poliției Române, nu de către sindicate și nicidecum de către domnul Josanu, care a fost dat afară din Poliția Română.”

Acuzația, pe scurt:
Vitalie Josanu (SPR „Diamantul”) și Cosmin Andreica (Sindicatul Europol) ar fi încercat „mulți ani de zile” să impună numirea unor șefi pe funcții de conducere.
Asta intră direct în zona faptelor asimilate corupției.

SPR „Diamantul” a cerut în scris, prin petiția nr. 90/25.05.2026:

  • toate documentele – petiții, adrese, note, corespondență – din care să reiasă că sindicatul ar fi cerut sau impus vreo numire ori ar fi făcut presiuni pentru funcții de conducere.

Ce a răspuns IGPR, oficial, în adresa nr. 407.220/15.06.2026:

„regimul juridic al accesului la informațiile de interes public, reglementat de Legea nr. 544/2001, vizează comunicarea unor informații existente și aflate în posesia ori gestionarea instituției, iar nu formularea unor interpretări sau aprecieri cu privire la declarații publice sau semnificația unor afirmații.”

și, ca lecție bonus:

„potrivit art. 2.2.3 din Codul Deontologic al Jurnalistului […] «în chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părților implicate».”

Cu alte cuvinte:

  • întrebată ce dovezi are pentru acuzațiile publice ale chestorului Drăgan, instituția nu prezintă niciun înscris;
  • nu spune nici că există dovezi, nici că nu există;
  • răspunde cu o eschivă.
Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

Eveniment7 ore inainte

Bălțile toxice la Glina, o problemă de mediu rămasă fără soluții concrete

Alegerea unui salon de piercing sau tatuaje nu ar trebui să înceapă cu întrebarea „Care este cel mai mic preț?”,...
Eveniment14 ore inainte

AMA FINANCIAL CONSULT SRL anunţă finalizarea implementarii proiectului„Digitalizarea societatii AMA FINANCIAL SRL”

Data: 29.07.2026 Beneficiar:  AMA FINANCIAL CONSULT SRL AMA FINANCIAL CONSULT SRL anunţă finalizarea implementarii proiectului„Digitalizarea societatii AMA FINANCIAL SRL”, finanţat prin...
Eveniment22 de ore inainte

PROFESSIONAL ADMINISTRATION SERVICE SRL  anunţă finalizarea implementarii proiectului „DIGITALIZAREA ACTIVITATII PROFESSIONAL ADMINISTRATION SERVICE SRL”

Alegerea unui salon de piercing sau tatuaje nu ar trebui să înceapă cu întrebarea „Care este cel mai mic preț?”,...
Evenimento zi inainte

Cafeaua Perfectă Există în București

Alegerea unui salon de piercing sau tatuaje nu ar trebui să înceapă cu întrebarea „Care este cel mai mic preț?”,...
Eveniment2 zile inainte

Cum alegi salonul potrivit pentru piercing sau tatuaj în București fără să regreți decizia?

Alegerea unui salon de piercing sau tatuaje nu ar trebui să înceapă cu întrebarea „Care este cel mai mic preț?”,...
Eveniment2 zile inainte

ACX PROMOTIONS S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI ACX PROMOTIONS S.R.L.”

28.07.2026 Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia...
Eveniment2 zile inainte

ONE PHOTOGRAPHER CRS S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI ONE PHOTOGRAPHER CRS S.R.L.”

Benzile LED sunt utilizate astăzi în numeroase proiecte de iluminat, de la iluminarea mobilierului și a tavanelor decorative până la...
Eveniment3 zile inainte

PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!

Benzile LED sunt utilizate astăzi în numeroase proiecte de iluminat, de la iluminarea mobilierului și a tavanelor decorative până la...
Exclusiv3 zile inainte

„Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova

„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului...
Eveniment5 zile inainte

Costumul de mire: investiția care face diferența între un bărbat îmbrăcat și unul cu stil

Benzile LED sunt utilizate astăzi în numeroase proiecte de iluminat, de la iluminarea mobilierului și a tavanelor decorative până la...
Eveniment5 zile inainte

Vacanțe 2026: destinații și experiențe pentru fiecare stil de călătorie

Benzile LED sunt utilizate astăzi în numeroase proiecte de iluminat, de la iluminarea mobilierului și a tavanelor decorative până la...
Uncategorized5 zile inainte

Transport Colete România – Italia – Germania: Cum Funcționează Serviciul Oferit prin Topala Travel și Luk-Travel

Pentru comunitatea românească stabilită în Italia sau Germania, distanța față de casă nu înseamnă doar zile de drum, ci și...

Top Știri