Exclusiv
Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbra de fosti ofiteri KGB si Securitate – SRI – Comisarul de Prahova
Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbra de fosti ofiteri KGB si Securitate – SRI, dupa cum spun surse din serviciile secrete, a pus umarul la destabilizarea financiara a celui mai mare combinat petrochimic, Oltchim Râmnicu-Vâlcea, alaturi de firma germana PetroCarboChem (PCC), patronata de doi polonezi, dintre care cel putin unul a fost ofiter de informatii.
Constantin Samson, paravan folosit pentru înfiintarea “Centrului”, dezvaluie pentru România libera cum s-au naruit intentiile rusilor de a controla industria strategica româneasca odata cu pierderea alegerilor de PSD – Adrian Nastase.
România Liberă a publicat o serie de dezvăluiri despre Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbră de foşti ofiţeri KGB şi Securitate-SRI, care au pus umărul la falimentarea petrochimiei româneşti. Între ofiţerii de informaţii români care au sprijinit activităţile subterane ale „Centrului” figurează şi fostul şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea.
Între oamenii politici figurează nume grele precum Ion Iliescu ( fost preşedinte), Ioan Talpeş ( fos şef al administraţiei prezidenţiale), Mitică Honciu ( fost şef al protocolului prezidenţial), foştii consilierii prezidenţiali Şerban Nicolae, Corina Creţu, Emil Cico Dumitrescu, Dumitru Iliescu sau fostul şef al SPP, gen Gabriel Nagy. Din partea Guvernului, Samson spune că avea sprijin total de la premierul de atunci Adrian Năstase, prin ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu. Dezvăluirile lui Samson despre susţinerile politice de care a beneficiat ( redăm fragmente din interviu) au fost confirmate pentru România Liberă de generalul (r) Ioan Talpeş.
A ajuns în anturajul preşedintelui ţării printr-un infractor
Rep : Cu cine v-aţi mai sfătuit când aţi înfiinţat Centrul de Afaceri Româno-Rus?
Constantin Samson : În afară de domnul preşedinte Iliescu , de Mitică Honciu şi de domnul general Talpeş, m-am sfătuit în întâlniri separate şi cu Gabriel Nagy, cu Cico Dumitrescu şi cu Corina Creţu, cu care sunt în relaţii de prietenie şi acum. Ca şi cu Şerban Nicolae , pe care l-am cununat.
Rep: Observ că eraţi un apropiat de Palatul Cotroceni.
C.S.: Da, când era preşedinte domnul Iliescu . Eu am fost în toate vizitele, am făcut parte din toate delegaţiile domnului preşedinte Iliescu (…)Ştiu că veneau cu nevestele şi Omar Hayssam şi Munaf ( condamnaţi pentru răpirea jurnaliştilor români în Irak).
Rep: De cine mai eraţi apropiat în 2003?
C.S.: Am avut relaţii civilizate cu Dan Ioan Popescu ( ministrul Industriilor-n.n.), care era prieten cu Năstase. Şi D.I Popescu mi-a spus să fac Centrul.
Rep: Cum l-aţi cunoscut pe dl Iliescu?
C S: Prin 1999-2000, prin Cico Dumitrescu pe care l-am cunoscut prin Ilie Alexandru ( condamnat definitiv-nn) de la Hermes Slobozia. Cico m-a prezentat dlui Ion Iliescu. Iar prin domnul preşedinte i-am cunoscut pe Gabi Nagy, Mitică Honciu, Corina Creţu, Dumitru Iliescu(…)
Rep: De ce aţi înfiinţat Centrul de Afaceri Român- Rus (…)Să aduceţi vizitatori din Rusia?
C S : Nu, ne gândeam la o relaţie strict economică. În 2003, m -am întâlnit cu un prieten ( Liviu Niţă, condamnat definitiv-n.n.), care mi-a zis : „Bă, Costele, de ce nu facem şi noi un centru de afaceri româno-rus. Expune-le ideea , că tu ai cui să expui,ai susţinere la autorităţi„. Şi i-am spus prima dată lui Mitică Honciu, care era şeful grupului prezidenţial la Ion Iliescu. „Da’ cum vezi tu asta?” – m-a întrebat el. „Băi, strict ca pe o societate comercială . 50%- noi, 50%- ei ” i-am zis eu. ” Ei cine sunt , Costele?” ” Ei – zic eu- sunt : unu’ e Anatoli Patron, care e preşedinte la NOVA BANK ( fostă UNIREA-n.n.) Si mai ştiu pe unu’ Iuri Cecan , şi mai ştiu pe unu Ustinov, pe unu chel , care mai traducea (…) Am mai avut marea onoare să-l cunosc pe Arkadie Volski ( general KGB, fost consilier al lui fostului preşedinte rus Vladimir Putin-nn)
Actionarii Nova Bank, fosta banca Unirea, au aprobat la ultima Adunare Generala majorarea capitalului social cu 200 mld. lei, pana la 600 mld. lei, aceasta fiind cea de-a doua majorare de anul acesta.
Actionarul semnificativ al bancii este grupul elvetian Alpur, grup din care fac parte mai multe companii din Rusia, din diverse domenii – metalurgie, energie, industrie, dar si Banca de Investitii si Tehnologie din Moscova.
De fapt conducerea bancii este asigurata de mai multi bancheri si oameni de afaceri rusi. Actiuni la Nova Bank mai detine societatea de investitii financiare (SIF) -3,8% si CNSLR Fratia-0,7%.
Desi a preluat banca Unirea de mai bine de un an singura miscare vizibila facuta de actionarii Nova Bank este infiintarea Centrului de Afaceri Romano-Rus(CARR), organism care va organiza in perioada 3-5 iulie, la Moscova, Forumul romano-rus.
La eveniment va participa si presedintele Ion Iliescu pentru semnarea Tratatului politic romano-rus.
Anatoly Patron, presedintele CA al Nova Bank si membru in conducerea CARR crede ca relatiile comerciale intre Romania si Rusia au un potential de crestere semnificativ, avand in vedere ca schimburile comerciale intre cele doua tari totalizau, inainte de 1990, peste cinci miliarde de dolari.
Anul trecut, relatiile comerciale romano-ruse au totalizat 1,32 mld.$, din care exporturile Romaniei s-au ridicat la numai 40 de mil. $.
Centrul de Afaceri Romano-Rus este o societate comerciala, al carei capital este detinut in proportie de 50% de investitori rusi si 50% de oameni de afaceri romani, iar principalul obiectiv va fi chiar promovarea relatiilor comerciale intre cele doua state.
Participatia rusa este impartita intre Nova Bank – 20% din capitalul societatii, Asociatia Oamenilor de Afaceri din Rusia, condusa de Arkadii Volski – 20% si firma elvetiana Alitrade – 10%.
Potrivit lui Patron, Alitrade este o societate de comert cu produse energetice, care detine actiuni si la Nova Bank.
Rep: Inseamnă că Rusia era foarte interesată de dezvoltarea relaţiilor cu România?
C S: Era extrem de interesată. I-am spus preşedintelui Ion Iliescu de proiectul ăsta încă înainte să-l facem. „Ce ziceţi, să-l facem?” El a zis ” Da, măi, da, să-l faceţi, că-i foarte bine” (…). N-am mai aşteptat să-l facem ca un grup de interese, deşi era un proiect pentru asta (…), dar n-am avut timp, pentru că trebuia să plecăm în vizită ( prezidenţială-nn) la Moscova şi voiam să inaugurăm înainte de vizită.
Ruşii voiau ” o mare bază de date”
Rep: Ce-aţi făcut la Moscova?
C S: Era vizită prezidenţială, când s-a inaugurat şi filiala Centrului de Afaceri Româno-Rus de acolo, în prezenta celor doi preşedinţi, Putin şi Iliescu (…) Şi acolo nu mi-au plăcut nişte lucruri. ( ezită să spună)
Rep: Ce nu v-a plăcut?
C S: Nu ştiu (…) Cred că nu mă vroiau pe mine preşedinte acolo. Se credea că trebuiau să facă foarte mulţi bani. Şi au apărut tot felul de persoane, care nu aveau de-a face cu treaba asta, şi asta nu mi-a plăcut (…) I-am întrebat cam ce ar vrea ei să facem şi ei au spus să afiliem nişte firme din România la treaba asta, să facem baza de date. Ei voiau o bază mare de date, şi mie mi s-a părut mult prea stresantă pentru mine treaba asta (…).
Rep: Cum a ajuns Păltânea ( fost şef SRI Prahova-nn) la Centru ?
C S: L-a adus Iurie Cecan ( cetăţean moldovean, locotenentul lui Anatoli Patron-nn) ) , la consiliul de administraţie când am semnat înfiinţarea filialei de la Moscova. Atunci l-am văzut prima dată pe Păltânea şi l-am mai văzut odată, la mine în birou, când am cedat părţile sociale.(…)
Rep: Cine v-a zis să vă vindeţi părţile?
C S: (…) Eu am decis să vând, când m-am întors de la Moscova (…)Am zis că stresul e mare, nu merge, că vin toţi ciudaţiii; nu ştii de unde să-i iei, nu ştii cum îi cheamă, cine sunt, de unde vin. Nu era lumea în care mă învârteam eu. (…). Eu le-am zis „Luaţi-le!”, că n-a fost cu bani (…).
Rep: Cum adică fără bani? (…)V-a obligat cineva?
C S: Nici vorbă de asa ceva. Nici un ban, nici o copeică
„Eu sunt …mai puţin cu conspiraţia”
Rep : Dar ce voiau „ciudaţii” ăia care tot veneau la dvs?
C S: (…)Spuneau ce vrem să facem, cum să facem. Numai că azi discutai cu unii, mâine veneau alţii, poimâine alţii şi, la timpul respectiv, eu nu aveam creerul necesar să înţeleg ce voiau ei. Ei voiau o dezvoltare foarte mare pe subiectul ăsta. Eu de felul meu sunt cu viaţa de zi cu zi, mai puţin cu conspiraţia.
REP: Vi s-a părut că sunt oameni care conspiră?
C S: În nici un caz nu erau ca oamenii din anturajul meu (…) Practic, făceam nişte paşi în necunoscut, prea mari pentru mine.
Rep: Adică, serviciile secrete nu erau domeniul dvs ?
C S: Clar, nu. Deci clar, nu! Deci clar, clar nu! Trebuia să fiu tot timpul precaut. Să văd, să analizez ce a zis ăla şi de ce şi ce a zis celălalt şi nu voiam treaba asta.
Ioan Talpeş: ” trebuia să calmăm puseurile nervoase ale Moscovei”
Dintre oamenii politici enumeraţi de Samson, doar generalul (r) Ioan Talpeş a acceptat să ne relateze împrejurările în care s-a înfiinţat Centrul de Afaceri Româno- Rus, confirmând că această societate a fost folosită ca platformă de acţiune a unor foşti ofiţeri de informaţii români şi ruşi. În 2003, Talpeş era şeful administraţiei prezidenţiale şi consilierul preşedintelui Ion Iliescu pe probleme de siguranţă naţională.
„Atunci se ştia cu siguranţă că România va intra în NATO şi trebuia să calmăm puseurile nervoase ale Moscovei, iar acest centru de afaceri era un mijloc de a relua relaţiile, inclusiv prin domnul Volski ( fost general KGB, consilier al preşedintelui Rusiei de atunci, Vladimir Putin-nn), pe care l-am cunoscut . Noi atunci am semnat şi un tratat cu Rusia, care era o condiţie impusă pentru a putea intra în NATO” argumentează Talpeş.
Talpeş: „Partea rusă avea informaţii despre combinate pentru că avea toată arhiva CAER”
În legătură cu intenţiile din 2003 ale Moscovei de a face din Centrul de Afaceri Româno-Rus o puternică bază de date, cu alte cuvinte să aibă o platformă de unde să facă spionaj având în vedere perspectiva apropiată a aderării României la NATO, domnul Talpeş are o viziune proprie: ” Nu se poate vorbi în aceşti termeni . Uitaţi-vă la alte ţări europene care au relaţii foarte bune cu Rusia, aşa cum trebuie să avem şi noi. Trebuie să ştiţi că fiecare ţară, atât din estul , cât şi din vestul Europei , a folosit şi va folosi tot sistemul informaţional la care putea avea acces „.
Faptul că prin Centrul de Afaceri partea rusă a obţinut informaţii în urma cărora investitori ruşi şi-au adjudecat combinate româneşti între 2001-2004 „nu era un lucru rău deoarece toate activele au fost adjudecate legal. Oricum, partea rusă avea informaţii despre ele , obţinute cu ani în urmă prin CAER. Ei aveau toată arhiva CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat la iniţiativa URSS în 1949 ca organizaţie economică a statelor comuniste europene – nn) şi ei ştiau care sunt centrele de rezistenţa industrială ale României şi care aveau şansa de dezvoltare în noua contextura economică a europei şi a lumii” mai spune Talpeş.
Talpeş: Blocarea finanţării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o reţea transnaţională
În privinţa încercării PetromChem Carbo de a prelua agresiv OLTCHIM la preţ de nimic, cu ajutorul unor persoane care au legături cu foste structuri KGBiste, între suspecţi figurând şi Păltânea, Talpeş spune că acest ultim combinat nu ar fi ajuns în această situaţie dacă se privatiza în 2004. „Oltchim a fost negociat încă din 2004. Au venit austriecii cu o firmă, dar li s-a cerut, în plus faţă de plata oficială, o plată suplimetară de 12 milioane de dolari în numele (…)”. Domnul Talpeş a pronunţat două nume reprezentative ale Guvernului de atunci, dar am evitat nominalizarea acestora deoarece acuzaţia este extrem de gravă iar persoanele acuzate nu au putut fi contactate. Asupra acestui aspect vom reveni . „Blocarea finanţării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o reţea transnaţională de care Păltânea nu este străin ” mai spune Talpeş.
Talpeş: „Diferenţa dintre România şi Rusia în materie de servicii: la ei serviciile îi controlează pe cei ieşiţi din sistem, la noi ofiţerii care au plecat aproape că au reuşit să controleze nu numai economia, ci şi serviciile ”
Când l-am întrebat despre directorul Centrului, Corneliu Păltănea ( fost şef al SRI Prahova) , şi despre relaţiile acestuia cu foşti ofiţeri KGB care operează în economia românească, domnul Talpeş a fost extrem de precis. ” La ei, ca şi la noi, sunt ofiţeri sau foşti ofiţeri de informaţii care operează în economie, inclusiv în economia subterană. La noi, fostul ofiţer Corneliu Păltânea, implicat atât în economia legală, cât şi în cea subterană, a slujit doar propriile interese sau interese de grup, nu a slujit ţara, de aceea eu i-am şi cerut lui Radu Timofte ( fost şef SRI-nn) să-l dea afară şi el l-a dat afară (…) Era evident că Păltânea era în relaţii cu firme din Rusia şi cu foşti ofiţeri corupţi de acolo. Diferenţa dintre România şi Rusia în materie de servicii este că la ei serviciile îi controlează pe ofiţerii care au ieşit din sistem, incluviv pe cei trecuţi în rezervă şi care acţionează în economia subterană, dar la noi ofiţerii care au plecat aproape că au reuşit să controleze nu numai economia, ci şi serviciile , ceea ce este mult mai grav. Ei n-au slujit statul român, ei s-au slujit pe ei şi la ora actuală fac tot posibilul să distrugă statul” spune Talpeş.
Poziţia PCC
PCC, într-un interviu online realizată prin intermediar (o firmă PR) , prin semnătura lui W. Zaremba ( fost ofiţer polonez de informaţii al fostului bloc sovietic) ne-a transmis : „PCC considera privatizarea drept cea mai bună soluţie pentru Oltchim şi singura soluţie viabilă pentru redresarea companiei.(…) In cazul în care vom achiziţiona Oltchim în urma unui proces deschis şi transparent de privatizare, planurile noastre includ dezvoltarea Oltchim (…) prin reorientarea portofoliului de produse către produse de nişă specializate, cu marje de profit ridicate”.
PCC deţine şi alte combinate de acelaşi profil cu OLTCHIM ( spre exemplu ROCHITA, Polonia), iar ” reorientarea portofoliului de produse către produse de nişă ” înseamnă, de fapt, închiderea combinatului, spun specialiştii. Reamintim că PCC a intrat pe piaţa românească în 1998, cu o filială în Ploieşti, pe vremea când Păltânea era şeful zonal al SRI . In 2007 , PCC a reuşit să achiziţioneze de piaţă aproape 1% din acţiuni Oltchim , metamorfozate printr-o hotărârea a Guvernului Tăriceanu în 12 %. La scurt timp cupă ce i-au crescut acţiunile, PCC a făcut o plângere la Uniunea Europeană prin care a blocat finanţarea combinatului. De atunci, din cauza lipsei de finanţare, datoriile istorice ale Oltchim au crescut la aproape 500 de milioane de euro. Dac OLTCHIM se privatizează, acum statul nu va câştiga nimic.
Cine este Corneliu Păltânea
Sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofiţeri acoperiţi pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene. Păltânea a fost trimis în judecată în mai multe dosare, în două dintre ele fiind deja condamnat (cu suspendare) de prima instanţă. Contactat telefonic, Păltânea a negat relaţiile de afaceri cu firme şi cu foşti ofiţeri de informaţii din Rusia.
Cine este Constantin Samson
Constantin Samson este un prosper om de afaceri care , în urma unor scandaluri presărate cu dosare penale, a ajuns în posesia mai multor foste active ale statului. Până în 1990 a fost electrician pe Şantierul Centralei Nucleare Cernavodă, a intrat în afaceri încă din 1991. A început cu un restaurant în Cernavodă, apoi şi-a făcut altul în Azuga; din 1992 şi-a deschis un lanţ de magazine, apoi a preluat fabrici, uzine, ferme, de notorietate fiind podgoria FRUVIMED, pentru care a fost în litigiu cu fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, pe care, în mod spectaculos, l-a învins.
OVIDIU SOARE – Şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei din cadrul SRI
– Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 313
– Conform presei generalul Ovidiu Soare este unul dintre ofiterii de Securitate care l-au urmarit informativ pe Gregorian Bivolaru si inainte de Revolutie si in primii ani dupa aceasta. Soare a facut rapoarte despre „secta lui Bivolaru” care prin activitatile sale punea in pericol siguranta statala si „oranduirea socialista”.
– Arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Dosarul sau contine elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”. Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare comise de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu, Ioan Stan – presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si factori din administratia locala Prahova.
– Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003 inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai unor personaje importante: actualul lider al PSD – Mircea Geoana; Silviu Predoiu – director interimar al SIE – sau Gheorghe Fulga – directorul demisionar al SIE.
– Inainte de 1989, Soare a lucrat si la Directia V a Securitatii, unde a fost unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca. Apoi, actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI. Pentru inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A, numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind continuarea Directiei 1 a Securitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.
– Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. In grupul sau de apropiati ii mai regasim pe Victor Opaschi, generalul Carp – fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atat de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. De adaugat ca fostul sef al sectiei SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc, practic, SRI-ul acum.
Intrăm acum în altă cabală, pentru că a vorbi despre CARR este echivalentul vorbirii despre cabala amestecului de afaceri murdare şi servicii secrete ruseşti.
Banca Unirea (ulterior cumpărată de proprii ei acţionari printr-un off-shore şi decapitalizată, după ce a fost redenumită Nova Bank) a funcţionat pe Bulevardul Decebal, unde e acum marele service Samsung.
Atenţie: acum mall-ul industriei aluminiului e exact în această situaţie: preluat de acelaşi gen de mafioţi-industriaşi ruşi, gata să fie decapitalizată la ordin.
Informaţiile de mai jos sunt foarte greu de verificat, iar jurnaliştii care află astfel de lucruri şi le asumă pe propria răspundere.
Deşi nu reprezintă la vedere interesele vreunui oligarh, câţiva afacerişti ruşi proveniţi din serviciile sovietice de spionaj militar au înfiinţat în România un organism hibrid, cu rol de ONG, dar şi de societate comercială.
Se numeşte Centrul de Afaceri Româno – Rus (CARR) şi a atras în rândurile sale ofiţeri de informaţii controversaţi, precum şi personaje care au avut probleme cu legea.
Corneliu Păltânea, fost şef al unităţii prahovene a SRI, a fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Română.
Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Româno – Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii), monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank.
Păltânea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia.
Iuri Ustinov. Fost ofiţer GRU, a fost primul preşedinte al CARR, implicat în inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spălare de bani şi cartelizarea licitaţiilor de furnizare a cărbunelui.
Ustinov se laudă în mediul de afaceri că a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost şef al KGB şi actualul preşedinte al Camerei de Comerţ a Rusiei.
Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia.
Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore şi „firme-mamă”, înfiinţate în Zug (Elveţia), la aceeaşi adresă cu multe dintre companiile lui Marc Rich. (Elena I.).
Exclusiv
Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță – Ziarul Incisiv de Prahova
Clanul cătușelor de pluș: cum s-a transformat SNPP din scut sindical în bâtă de familie
Sub flamura “drepturilor”, cu metode de cazarmă
Dacă vrei să fii jignit, umilit, amenințat cu exilul profesional și pus la zid în stil de mahala, există o scurtătură: intră în Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare (SNPP). Ce ar trebui să fie o organizație de apărare a drepturilor angajaților riscă să arate, conform documentelor interne, mai degrabă a “clan” de familie cu interese încrucișate, unde sindicatul, conducerea penitenciarelor și viața de familie se amestecă într-un talmeș-balmeș toxic.
În centrul rețelei, potrivit notelor de relații și rapoartelor de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, se află Antoanela Cristina Teoroc, fost director al Penitenciarului București-Jilava, soția liderului SNPP, Ștefan Teoroc. Ea este acuzată de un comportament abuziv, limbaj suburban și utilizare discreționară a funcției publice.
“Măgarilor, proștilor, țăranilor”: manualul de “management” de la Jilava
Conform acestor documente, în Penitenciarul București-Jilava, conducerea ar fi practicat un “stil managerial” demn de crâșma de la marginea târgului. Angajați SNPP ar fi fost etichetați cu apelative precum „măgari”, „proști”, „țărani” sau „urâți”, fiind ironizați inclusiv pentru felul în care arată fizic.
Nu vorbim de glume nevinovate la o cafea, ci de jigniri sistematice, consemnate în note oficiale, care au creat – conform rapoartelor de control – un mediu de lucru toxic, cu impact direct asupra stării de sănătate a unor polițiști de penitenciare.
În loc ca directorul să fie reper de echilibru și profesionalism, subalternii se trezesc în fața unui “șef de scară” cu microfon instituțional, care urlă de sus, dar răspunde greu la lege.
“Te mut la Satu Mare!” – amenințarea cu exilul profesional
Când jignirile nu ajung, intră în scenă arma grea: transferul disciplinar mascat în “necesitate de serviciu”. Membrii de sindicat care au îndrăznit să aibă opinii diferite, să semnaleze nereguli sau pur și simplu să nu se închine la “altarul conducerii” ar fi fost amenințați cu trimiterea la unități aflate la sute de kilometri distanță, precum Penitenciarul Satu Mare.
“Te mut la Satu Mare” devine, astfel, corespondentul birocratic al bâtei la genunchi: nu te bat, dar te rup de familie, de casă, de viață. Unde se termină nevoia de personal și începe răzbunarea personală? Documentele indică un model de “management de frică”, nicidecum o aplicare sănătoasă a legii.
Soțul – “apărătorul”, soția – “abuzatorul”: conflictul total de interese
Ironia maximă: în timp ce Ștefan Teoroc, liderul SNPP, se prezintă public drept apărătorul drepturilor polițiștilor de penitenciare, soția sa, aflată în vârful ierarhiei la Jilava, este acuzată că exact pe aceiași oameni îi umilește și îi presează.
Cercul se închide grotesc: dacă ești membru SNPP și reclami abuzurile conducerii, ajungi să te plângi – practic – soțului persoanei pe care o acuzi. Sindicalism “all inclusive”: șeful la sindicat acasă, șeful la serviciu nevasta. Când familia are monopol pe butoanele puterii, membrul simplu devine decor.
Legea e clară. Doar că unii o citesc… pe diagonală
Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare nu lasă loc de interpretări pe principiul “facem cum simțim azi”. Raporturile de serviciu “se exercită în condițiile prezentei legi”, nu după orgolii, ranchiuni sau “cine cu cine e prieten la vârf”.
Aceeași lege precizează limpede că „trecerea temporară în altă funcție se poate dispune fără acord […] în caz de forță majoră sau ca măsură de protecție”. Așadar, modificarea unilaterală a raporturilor de serviciu este o excepție strictă, de urgență și protecție, nu o bâtă cu care lovești pe cine te deranjează.
Când “forța majoră” devine “forța șefului nervos”, nu mai vorbim de aplicarea legii, ci de caricaturizarea ei.
Mărgineni – “tarla proprie”: rețeta se exportă
Informațiile din sistem arată că modelul “manager pe persoană fizică” nu s-a oprit la Jilava. La Penitenciarul Mărgineni, directorul Aldea Marian, apropiat al cercului de influență al familiei Teoroc, ar aplica aceleași metode de constrângere și blocaj.
Angajații care își doresc să se mute în alte unități ar fi întâmpinați cu amenințări și piedici artificiale, de parcă penitenciarul ar fi moștenire de familie, nu instituție publică. Când o unitate a statului devine “tarla proprie”, legea se transformă în simplu decor pe perete.
Bani publici, colecte “evaporate” și suspiciuni penale
Rapoartele de control de la Penitenciarul București-Jilava ating și zona penală, punând pe masă acuzații și suspiciuni grave:
- Art. 296 Cod Penal – folosirea de expresii jignitoare de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor, nu la colț de stradă.
- Folosirea fondurilor publice – există suspiciuni că anumite sume de bani publici ar fi fost “mediate” și direcționate discutabil, profitând de dubla calitate: soție de lider sindical și director de unitate.
- Colecte de bani cu traseu neclar – sume strânse pentru diverse ocazii (de exemplu, pentru pensionarea unor ofițeri) care, potrivit documentelor, nu ar fi ajuns întotdeauna la destinație, rămânând în ceață în gestiunea sindicatului.
Când aceeași mână semnează și pentru conducere, și pentru sindicat, și pentru colecte, întrebarea firească este: cine mai numără banii și cine mai verifică drumul lor?
Sindicat sau clan de familie cu ștampilă?

Cazul ridică o întrebare incomodă pentru toți membrii SNPP: mai reprezintă această structură interesele polițiștilor de penitenciare sau a ajuns o unealtă de presiune, control și reglare de conturi pentru un cerc restrâns care se crede deasupra legii?
Când conducerea penitenciarului se suprapune cu conducerea sindicatului, iar în vârf domnește aceeași familie, “apărarea drepturilor” riscă să devină doar slogan. În realitate, simplul membru de sindicat este prins într-o menghină: dacă reclamă abuzul, reclamă exact la oamenii care îl produc.
Acest material se bazează pe notele de relații și rapoartele de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, documente din interiorul sistemului penitenciar.
Chestor peste semne de întrebare: “Ceva nu iese la socoteală”
Dincolo de limbajul suburban, de presiunile asupra angajaților și suspiciunile privind banii publici, rămâne o întrebare care nu poate fi ocolită:
Prin ce mijloace a obținut gradul de chestor fosta directoare de la Penitenciarul București-Jilava, Antoanela Cristina Teoroc?
Când pui cap la cap acuzațiile, notele de relații, rapoartele de control și traseul fulger al carierei, ceva nu se mai potrivește.
Ori sistemul promovează excelența în abuz, ori cineva a urcat prea repede treptele, sărind, la fiecare etaj, peste câte o lege. În ambele variante, statul are obligația să iasă din tăcere. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”? – Ziarul Incisiv de Prahova
În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să disece „Mafia Antigrindină” încă de la primele rachete trase în vânt, aduce în prim-plan o nouă mutare de geniu a „Procurorilor Gliei”. Fermierii prahoveni, adevărații Agenți 007 ai României profunde, au decis că nu mai pot aștepta după procurorii aflați în „comă birocratică” și au luat cu asalt Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Prahova.
Incisiv de Prahova, singurul ghimpe în coasta „Mafiei norilor”

Ani de zile, Incisiv de Prahova a fost vocea care a strigat în deșert despre jaful programat din banii publici, despre „hectarele fantomă” și despre toxicitatea tăcută a iodurii de argint. Astăzi, dezvăluirile noastre în exclusivitate capătă o nouă dimensiune. Nu mai vorbim doar despre bani furați, ci despre siguranța publică și despre un regim al explozibililor care pare să fi fost tratat de Electromecanica SA Ploiești ca o joacă de copii în curtea școlii.
Într-un demers fără precedent, obținut în exclusivitate de redacția noastră, Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova, sub semnătura președintelui Adrian Mocanu, a somat IPJ Prahova să scoată la lumină adevărul despre „artificiile” scumpe care ne zboară peste capete.
Radiografia „Bombei de sub norii Prahovei”: Rechizitoriul fermierilor-007 către Poliția Prahova
| Nr. Crt. | Domeniul de Control (Solicitare ACCPT Prahova) | Miza Juridică și de Siguranță Publică | Suspiciunea de „Derapaj” Legal (Analiză Incisiv de Prahova) |
|---|---|---|---|
| 1 | Încadrarea Juridică a Rachetelor | Clasificarea rachetelor ca materii explozive, muniții sau obiecte pirotehnice (Legea 126/1995). | Suspiciunea că rachetele sunt manipulate fără regimul strict de securitate impus armamentului și muniției reale. |
| 2 | Autorizarea de Funcționare | Existența licențelor de operare și a documentelor care atestă dreptul de a lucra cu materiale explozibile. | Posibilitatea ca operatorii să activeze în baza unor avize expirate sau fără vizele anuale obligatorii de la IPJ. |
| 3 | Securitatea Depozitelor | Verificarea distanțelor de siguranță față de școli, biserici, locuințe și conducte de gaz/petrol. | Pericolul unei catastrofe în cazul unui incident la depozitele temporare amplasate iresponsabil în proximitatea zonelor locuite. |
| 4 | Personalul „Pirotehnic” | Atestarea calificării profesionale, a aptitudinilor psihologice și medicale ale celor care apasă pe buton. | Temerea că „specialiștii” sunt instruiți superficial, punând în pericol viața cetățenilor prin manipulare defectuoasă. |
| 5 | Trasabilitatea Explozibilului | Controlul fluxului rachetelor: de la producția la Electromecanica, până la lansare sau distrugerea celor expirate. | Riscul ca „muniția” să circule prin județ fără pază armată și fără o evidență strictă a consumului operativ. |
| 6 | Istoricul Incidentelor | Evidența oficială a rachetelor căzute intacte pe câmp sau în curțile oamenilor și a rachetelor „rătăcite”. | Mușamalizarea incidentelor în care rachetele au reprezentat un pericol direct pentru viața și bunurile prahovenilor. |
| 7 | Intervenția la Urgență | Procedura clară de ridicare și neutralizare a componentelor de rachete căzute la sol în zonele agricole. | Lipsa de coordonare între operator și autorități (Poliție, ISU) atunci când rachetele deviază de la traiectoria balistică. |
| 8 | Paza și Protecția Obiectivelor | Respectarea normelor privind paza bunurilor, posesia de armament și protecția împotriva incendiilor/tensiunilor. | Suspiciunea că punctele de lansare sunt vulnerabile și nu respectă standardele de siguranță națională impuse de regimul explozivilor. |
Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Agenții 007 cu palmele bătătorite: Fermierii fac treaba DNA-ului
Cine are nevoie de agenți secreți cu costume scumpe când îi avem pe fermierii prahoveni? Acești „Agenți 007 ai Gliei” au demonstrat o rigoare juridică și o tenacitate care ar trebui să bage în ședință orice serviciu de informații. Ei au pus degetul pe rana sângerândă a sistemului: regimul materiilor explozive.
Conform solicitării trimise către IPJ Prahova, fermierii cer clarificări pe care statul le-a evitat timp de 20 de ani. Sunt aceste rachete materii explozive, muniții sau doar niște „mijloace pirotehnice” de bâlci? Legea 126/1995 este clară, dar se pare că pentru „Mafia Antigrindină”, legile sunt doar sugestii opționale. Fermierii vor să știe: cine a autorizat „bombardierele” de la Electromecanica să se joace cu amestecuri pirotehnice fără să respecte normele drastice impuse oricărui alt muritor de rând?
Muniție, explozibil sau petarde de lux? IPJ Prahova, scos la tablă
Solicitarea fermierilor (Memoriul din 30.03.2026) este un veritabil rechizitoriu care vizează 32 de puncte nevralgice. „Procurorii Gliei” vor să vadă autorizațiile de lucru cu dispozitive explozibile și capacitatea operatorului de a gestiona muniția.
Iată ce trebuie să explice Poliția Prahova, sub presiunea dezvăluirilor Incisiv de Prahova:
- Încadrarea Juridică: Sunt rachetele de la Ploiești muniție de război? Dacă da, cine le păzește?
- Autorizarea de fațadă: Au avut operatorii punctelor de lansare vizele anuale obligatorii sau au tras „la negru” timp de două decenii?
- „Calificările Fantomă”: Cine sunt pirotehnicienii care apasă pe buton? Au ei atestate reale sau sunt doar „specialiști” cu diplome scoase la imprimantă, așa cum Incisiv de Prahova a sugerat în repetate rânduri?
Depozite lângă școli și rachete prin grădini: Cine semnează pentru moarte?
Cea mai gravă parte a solicitării vizează amplasamentul depozitelor și al punctelor de lansare. Fermierii-007 întreabă direct: s-au respectat distanțele de siguranță față de locuințe, școli, biserici și conducte petroliere? Sau „Mafia Norilor” a instalat rachete lângă rezervoarele de gaz, bazându-se pe norocul chior că nu va bubui tot județul?
Incisiv de Prahova a documentat cazuri în care rachetele au căzut intacte în curțile oamenilor sau au deviat periculos de la traiectorie. Acum, fermierii cer Poliției toate procesele-verbale de incident, toate dosarele penale ascunse prin sertare și toate sancțiunile care – bănuim noi – au fost „uitate” pentru a nu deranja afacerea de 260 de milioane de lei.
„Trasabilitatea” banului și a explozibilului: Un circuit al minciunii
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Unde se duc rachetele care nu pornesc? Cine le neutralizează pe cele expirate? Fermierii cer evidența clară a stocurilor și a distrugerilor. Există o suspiciune legitimă, întreținută de opacitatea sistemului, că rachetele circulă prin județ ca pâinea caldă, fără avize de transport și fără pază armată, transformând Prahova într-un poligon de tragere scăpat de sub control.
Dacă Poliția Prahova nu poate garanta siguranța acestor operațiuni, înseamnă că trăim într-un „Ospiciu Antigrindină” unde pacienții (noi) suntem la mila unor pirotehnicieni de ocazie.
Incisiv de Prahova va monitoriza pas cu pas răspunsul IPJ Prahova. Nu vom accepta răspunsuri evazive! Dacă instituțiile statului vor continua să protejeze „Mafia Norilor”, „Procurorii Gliei” sunt pregătiți să meargă până la capăt. Adevărul despre rachetele care ne pârjolesc norii și ne amenință casele trebuie să iasă la suprafață.
Cine își asumă responsabilitatea dacă o „muniție” de la Electromecanica aterizează pe o școală? Rămâneți aproape, asediul asupra minciunii instituționalizate abia a început! Vom reveni. (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică!
Exclusiv
O farsă de 94 de milioane de lei cu pedigree sovietic! Cum cumpărăm explozibili, nu protecție! – Ziarul Incisiv de Prahova
FABRICĂ DE ILUZII ÎN CRÂNGUL LUI BOT: CUM A PUS STATUL BOTUL LA RACHETA „ROMÂNEASCĂ” ANTIGRINDINĂ
Cum cumpără statul cu 94 de milioane de lei o tehnologie antigrindină care seamănă izbitor cu Alazan, dar e validată mai ales ca exploziv, nu ca eficiență antigrindină
Statul român, expert în iluzii scumpe: 94 de milioane de lei pentru o rachetă care nu stie să facă decât zgomot!
Incisiv de Prahova prezintă un nou episod din dosarul sistemului antigrindină: statul român continuă să pompeze sume uriașe într-o tehnologie prezentată drept „românească”, deși documentele analizate de redacție indică o asemănare frapantă cu familia de rachete sovietico-rusești Alazan. Și mai grav: în locul unei validări științifice solide a eficienței antigrindină, ceea ce găsim în acte este, în principal, o omologare de siguranță și conformitate pirotehnică, cu teste făcute pe standul producătorului și cu proceduri interne ale acestuia. Pe scurt: România pare să finanțeze din bani publici grei nu o tehnologie dovedită științific, ci o rachetă cu profil balistic validat și cu pedigree tehnologic rusesc, vândută într-o piață închisă, fără concurență reală.
Alazan-RAG-96: Când ‘made in România’ sună suspect de rusesc (și scump)!
Documentele tehnice despre RAG 96 arată că racheta produsă de Electromecanica Ploiești are exact următorii parametri: 82,5 mm calibru, 1,4 m lungime, 8,8 kg masă totală, 0,66 kg încărcătură utilă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m distanță orizontală maximă și autodistrugere la 38–47 secunde. În plus, racheta este descrisă ca având două încărcături propulsive, două întârzietoare, un cartuș activ fumigen și mecanism de autodistrugere. Acum comparați aceste date din fișa rachetelor rusești Alazan-5 și Alazan-6: 82,5 mm calibru, max. 1402 mm lungime, 8,8 kg masă, 0,66 kg încărcătură activă fumigenă, 9.300 m înălțime maximă, 12.000 m bătaie maximă, pornirea părții active la 13 ± 2,5 secunde și autodistrugere la 41 ± 5 secunde. Asta nu mai este o simplă „coincidență inginerească”. Este o suprapunere aproape perfectă. Mai mult, documentația despre Alazan arată că și racheta rusească este descrisă drept rachetă neghidată, cu aripioare, motor în două regimuri, cap activ pirotehnic și autodistrugere, iar pentru Alazan-5 este prezentat lansatorul TKB-040-04, cu 12 ghidaje, tragere în salve și unghiuri diferite pentru a acoperi volumetric zona de însămânțare. Racheta „românească” RAG 96 nu doar că seamănă cu Alazan. Arată ca un produs din aceeași familie tehnologică.
Istoria ‘secreta’ a rachetei ‘noastre’: Bun venit inapoi, URSS!
Documentul rusesc despre dezvoltarea tehnologiei de combatere a grindinei spune explicit că primele cercetări din fosta URSS au început în valea Alazan din Georgia, că primele experimente s-au făcut în anii 1950 și că metoda rachetelor a fost dezvoltată prin complexele PGI-M, Oblako și, ulterior, Alazan. Același document arată că familia Alazan a rămas una dintre platformele majore ale sistemului rusesc și că ulterior a fost modernizată în variante precum Alazan-5 și Alazan-6. În același material, Alazan-6 apare în tabelul principal al complexelor rusești cu exact parametrii care aprind toate becurile roșii: 82,5 mm, 1402 mm, 8,8 kg, 630 g agent activ și lansator de 12 ghidaje. Așadar, problema nu mai este dacă există sau nu o asemănare. Problema reală este alta: de ce statul român continuă să prezinte această tehnologie ca pe o soluție autohtonă excepțională, fără să clarifice transparent proveniența ei constructivă și filiația tehnologică?
Omologarea fantastică: Racheta stie să nu explodeze, dar cu grindina… mai vedem!
Aici intrăm în miezul scandalului. Singurele informații disponibile despre omologarea RAG 96 nu au nicio legătură cu demonstrarea eficienței antigrindină. Practic, omologarea a constat dintr-o evaluare de conformitate cu cerințe de securitate. Ce s-a testat concret? Nu eficiența în nor. Nu reducerea grindinei. Nu modificarea măsurabilă a microfizicii celulei convective, ci • presiuni maxime și medii, • timpi de ardere, • impuls total, • timpii întârzietoarelor, • secvența pirotehnică a autodistrugerii. Condițiile de conformitate care au stat la baza omologării sunt strict balistice și pirotehnice: pmax ≤ 70 bar, intervale de ardere, impuls minim și un timp T25 între 11 și 17 secunde pentru aprinderea unui element din lanțul pirotehnic. Mai direct spus: ceea ce s-a validat este că racheta pornește, arde, intră în regim, declanșează cartușul activ și se autodistruge în limitele cerute de proiect. Nu că suprimă grindina în mod demonstrat.
Autoevaluarea supremă: Când vulpea păzește găinile și testează explozibili!
Și aici apare o altă problemă grea. În lipsa unor standarde armonizate, directivele permit utilizarea standardelor naționale / procedurilor interne ale producătorului, iar pentru RAG 96.00 Electromecanica Ploiești a dezvoltat propriile proceduri pentru verificarea cerințelor relevante de siguranță. Mai mult, pentru determinarea parametrilor balistici, producătorul are o infrastructură proprie de testare, un stand special pentru rachetele antigrindină și componentele lor. Testele au fost efectuate în laboratorul Electromecanica. Asta înseamnă că: • producătorul își testează propriul produs, • cu proceduri dezvoltate de el însuși, • pentru a demonstra conformitatea cu cerințe de securitate și funcționare. Unde este aici validarea independentă a eficienței antigrindină? Unde este laboratorul extern care să măsoare aerosolul activ, activitatea glaciogenă, distribuția particulelor și efectul real în nor? Răspunsul, în lucrarea care legitimează oficial produsul, este simplu: nu există.
Bulgarii au făcut stiință, Noi facem… PR agresiv pe bani publici!
Documentele studiate de noi despre situația din Bulgaria arată un contrast devastator pentru discursul oficial românesc. După ce și bulgarii au pornit de la rachete rusești de tip PGI, Oblako și Alazan, ei au schimbat reactivul, au introdus modele de difuzie și au testat reactivul în: • Laboratorul Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie al Academiei Bulgare de Științe, • laboratorul lui P. DeMott de la Colorado State University, • Laboratorul de Cercetare a Aerosolilor de la Observatorul Aerologic Central din Moscova. Aceleași documente spun că noul compus pirotehnic cu 10% AgI emite 5 × 10^13 nuclei pe gram, iar cantitatea de reactiv necesară a fost stabilită prin model de difuzie, ceea ce a redus consumul de rachete de cinci ori. La români, în schimb, cifra cu „numărul de nuclei” apare pe site-ul producătorului sau în materiale de prezentare, dar nicăieri nu apare demonstrată prin teste dedicate ale aerosolului. Nu se prezintă măsurători specifice ale nucleației active în funcție de temperatură, nu se prezintă metoda de determinare și nici nu se vede o validare externă comparabilă cu exemplul bulgar. Adică exact acolo unde ar fi trebuit să înceapă știința, la noi începe PR-ul.
Magia numerelor mari: Când nucleii sunt mai mulți decât dovezile!
Aici autoritățile și producătorul joacă una dintre cele mai eficiente cărți de marketing tehnico-pseudoștiințific: numere foarte mari. La Alazan-5, documentul vorbește despre 12,6 g AgI per rachetă și 6,6 × 10^15 nuclei activi la -10°C. În literatura rusească mai apar variante Alazan-6 cu 26,4 g AgI, ceea ce arată că și în familia Alazan există mai multe formule active și mai multe niveluri de încărcare cu iodură de argint. Problema este că, în cazul românesc, discuția despre reactiv și nuclei pare ruptă de orice protocol de testare public, reproductibil și independent. Iar fără o astfel de testare, „numărul de nuclei” devine doar un număr de catalog, nu o probă de eficiență. În plus, documentele bulgare recunosc că pentru operarea serioasă nu ajunge să știi câți nuclei scoți pe gram; trebuie să știi și: • unde introduci reactivul, • când îl introduci, • în ce strat termic al norului îl activezi, • și ce densitate volumetrică atingi în zona de însămânțare. Exact această verigă – trecerea de la balistică la microfizica reală a norului – lipsește din validarea românească prezentată public.
Monopolul absurdității: 94 de milioane de lei aruncați fără concurență reală!
Peste toate aceste întrebări tehnice vine și componenta financiară. Potrivit textului acordului-cadru CAN1133652/20 septembrie 2024 transmis redacției, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor a atribuit către Electromecanica Ploiești SA un acord-cadru în valoare de 93.910.000 lei fără TVA pentru maximum 12.000 rachete antigrindină, dintre care 11.000 RAG 96 și 1.000 RAG 96 S, prin negociere fără publicare prealabilă. Motivul? În același text se afirmă că RAG 96 și RAG 96 S sunt singurele produse omologate pentru tehnologia utilizată în România. Tradus din limbaj birocratic: • tehnologia este închisă, • omologarea este închisă, • furnizorul este cunoscut dinainte, • competiția reală dispare. Și atunci întrebarea devine una de interes public major: Statul român cumpără exclusiv, fără concurență reală, o rachetă care seamănă izbitor cu Alazan, dar a cărei validare publică disponibilă este în principal una de tip pirotehnic și balistic.
Rețeta succesului românesc: Rachetă veche, monopol nou, bani publici proști!
Aici este, de fapt, cheia întregii povești. Dacă o tehnologie cu filiație clar estică este prezentată drept soluție strategică românească, dacă omologarea invocată este în realitate una de siguranță și conformitate pirotehnică, dacă reactivul și nucleii activi nu sunt validați transparent și independent, iar apoi statul o cumpără prin procedură închisă, cu aproape 94 de milioane de lei, atunci nu mai vorbim doar despre o achiziție discutabilă. Vorbim despre mecanismul clasic prin care o tehnologie opacă este împinsă în față ca „indispensabilă”, apoi blindată administrativ și alimentată constant din bani publici. Iar fermierilor li se spune, de ani de zile, să creadă pe cuvânt.
Întrebări deranjante pentru Sistem: Când răspundeți, „Maiestățile Voastre”?

- De ce parametrii RAG 96 coincid aproape integral cu cei ai familiei rusești Alazan-5 / Alazan-6?
- Care este proveniența tehnologică reală a rachetei RAG 96?
- Unde este validarea independentă a eficienței antigrindină, nu doar a siguranței pirotehnice?
- Unde sunt testele publice privind reactivul, nucleii activi și comportarea aerosolului în nor?
- De ce statul cumpără prin negociere fără publicare prealabilă o tehnologie declarată din start „singura omologată”?
- Cine și pe baza căror criterii a decis că exact aceste rachete sunt singurele acceptabile pentru România? Până când aceste întrebări nu primesc răspuns, orice nou milion aruncat în această schemă va mirosi tot mai puțin a „protecție antigrindină” și tot mai mult a sistem întreținut pe bani publici.
-
Evenimentacum 7 zileSC LIFTPARK S.R.L. anunță finalizarea activităților proiectului DIGITALIZAREA SOCIETĂȚII LIFTPARK S.R.L
-
Evenimentacum 7 zileStartul sezonului în solarii: de ce luna aprilie face diferența între un an bun și unul pierdut
-
Evenimentacum 3 zilestiricj.ro – platformă de știri dedicată comunității din Cluj-Napoca și județul Cluj
-
Evenimentacum 4 zileCITY PROTECT SECURITY accelerează expansiunea națională: noi parteneriate în retail, intrare în mall-uri și extindere în bricolaj
-
Evenimentacum 4 zileBRUTA PLAN S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI BRUTA PLAN S.R.L.”
-
Evenimentacum 3 zileANUNȚ DE PARTICIPARE LA PROCEDURA COMPETITIVĂ „DOTARE SERVICE AUTO PENTRU HTZ AUTO SRL” finanțat prin Programul „Regiunea Centru” 2021–2027
-
Evenimentacum 18 oreLucruri pe care trebuie să le știi dacă vrei să cumperi un apartament în care să te muți imediat
-
Uncategorizedacum 7 zile
Peste 14 milioane de oaspeți, 9,5 milioane de camere vândute și o campanie aniversară care pune în prim-plan oamenii, comunitățile și experiențele construite în timp

