Connect with us

Exclusiv

EXPLOZIV/Aurel I.Rogojan: Opoziția FBI-zării Serviciului Român de Informații a fost încătușată, cu preaviz telefonic în miez de noapte: „Am să pun să fii arestat!“.

Publicat

pe

Dintotdeauna și peste tot în lume, documentele clasificate ori activități ale serviciilor secrete, odată ce au fost deconspirate în spațiul comunicării publice, au generat, fără excepții, scandaluri de presă, anchete parlamentare, acuzații grave și, pentru satisfacția opiniei publice și stingerea spiritelor politice încinse, se încheiau cu responsabilizarea „acarului Păun“, precizeaza General de brigadă (r) Aurel I. Rogojan colegilor de la Cotidianul.

De altfel, este nimerit a preciza că instituirea primului și, cel puțin aparent, a unui eficient sistem de supraveghere parlamentară și control asupra activității serviciilor secrete, cel din Statele Unite ale Americii, își are sorgintea în „grandioasele“ scandaluri internaționale iscate de nu mai puțin celebra Agenție Centrală de Informații.

Indiscutabil, un mare rău s-a produs. Ne referim la instrumentalizarea politică a anchetei penale și a cercetării judecătorești în anumite procese aflate pe rolul unor instanțe, cu nota de deosebită gravitate pentru cele două complete, deja de notorietate, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dar acest rău a fost posibil, în primă și ultimă instanță, nu din cauza „umbrelor“ SRI, ci pentru că anumiți procurori și judecători s-au pretat la roluri de actorași de operetă, interpreți ai ariei imposturii în magistratură. Recurgem la acest eufemism pentru că nu găsim cuvintele potrivite pentru a exprima crima săvârșită de ei împotriva Constituției României.

Ingerințele inimaginabile în justiție au fost posibile ca urmare a gravelor vulnerabilități ale zeiței „Anticorupția“ la tentațiile ori amenințările zeului „Putere“. Or, tocmai Florian Coldea ne-a învederat, de la microfoanele „comisiei noastre“ (n.n. – Comisia parlamentară de control al SRI!) că vulnerabilitatea are calitatea de a fi exploatabilă! Perioada reconstituirii drepturilor de proprietate și a retrocedărilor pe cale judecătorească a dus pe magistralele corupției pe nu puțini slujbași ai trinității Adevărului, Dreptății și Justiției, din rândul cărora Puterea i-a impus pe așa-zișii reformatori ai justiției, inclusiv pe unii dintre înalții magistrați ai republicii.

Afacerea drepturilor litigioase

Să observăm doar ceea ce nu are cum fi ascuns, rețeaua de înaltă criminalitate politică organizată generată de „industria drepturilor litigioase“. În cifre absolute, după statistici ale Direcției Naționale Anticorupție din anii 2005-2015, cea mai înaltă rată a corupției pare a se fi înregistrat în magistratură, fiind devoalate și tarifele practicate de rețelele de influență: „neînceperea urmăririi penale – 4.000 euro; eliberarea condiționată – de la câteva mii până la 150.000 euro; o decizie favorabilă într-un dosar civil cu miză economică – până la 200.000 euro“. Într-o primă fază, rețelele de influență au negociat cu abilitate tipic avocățească posturi-cheie din justiție. Așadar, să nu ne facem că nu înțelegem cum a fost posibilă racolarea pentru colaborarea infracțională, uneori mediată și de ambasade străine, pe mâna „serviciilor noastre“ elogiate de „parteneri strategici“, pentru merite niciodată clar specificate. Am uitat oare de „frăția“ consilierului secretarului general al NATO, lordul Roberston, locotenent-colonelul Willem Matser, cu Ovidiu Tender, tocmai cel din povestea Alinei Bica despre sesiunile de briefing ținute de Florian Coldea? Willem Matser a declarat, la vremea respectivă, că omul de afaceri roman Ovidiu Tender era la curent cu o bună parte din activitățile pentru care el a fost judecat (spălare de bani, conspirație). În pofida celor susținute de Tender, Matser a declarat instanței că Tender știa că cele 200 milioane dolari ce urmau să fie investite în România proveneau de la cartelul drogurilor din Columbia și că o serie de documente urmau să fie falsificate pentru a se intra mai repede în posesia banilor. Nedumerire ne-a generat, la acel moment, rolul avut de Matser, cu sponsorizarea lui Tender și prietenia asumată a consilierului prezidențial Ioan Talpeș, în summiturile serviciilor secrete de la Sinaia și Predeal, din agenda acțiunilor de preaderare a României la NATO.

Credem că tardiva spovedanie a Alinei Bica (actualmente trezorier al „ASP Centroamerica Sociedad Anonima“ din San Jose – Costa Rica) ar trebui interpretată în adevărata ei cheie, aceea a „Imperiului Tender“ din India, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud. Se va muta și DNA pe unde s-au refugiat, după pierderea înaltei protecții, peștii cei mari, „victime“ ale războiului împotriva corupției? Cel puțin din analiza precedentelor cunoscute din istoria CIA, KGB, SDECE, MI-6, Mossad, ca să numim doar campionii, asemenea mișcări transcontinentale ale rețelelor înaltei criminalități politice nu au fost posibile în afara controlului foarte strâns al serviciilor secrete și mai seamă în afara confruntărilor dintre acestea.

În nenumărate rânduri, în paginile ziarelor care au avut verticalitate s-au dezvăluit atât cazuri irepresibile de tentații la abuzuri, dar și abuzuri, atât din partea serviciilor secrete, cât și dinspre puterea judecătorească. Nimic din încinsa dezbatere de azi nu aduce vreo noutate. Presa din categoria amintită a dezvăluit cum, în anul 2009, George-Cristian Maior, Florian Coldea și Cezar Preda militau pentru învestirea, prin lege, a SRI cu atribuții de cercetare penală, după cum a publicat și declarații politice de opoziție fermă la astfel de tentative. Nimeni nu a dorit să audă, să ia în seamă și, cu atât mai puțin, să pună barieră abuzului de putere și violării Legii fundamentale. Mai mult, opoziția FBI-zării Serviciului Român de Informații a fost încătușată, cu preaviz telefonic în miez de noapte: „Am să pun să fii arestat!“.

După nouă ani de fărădelegi, ne este cât se poate de evident cum artizanii protocolului și-au dat seama, din capul locului, de faptul că ar trebui totuși să fie acoperiți de o lege. Chiar și de o lege strâmbă, dar să fie. Ca alte legi strâmbe pe care au reușit să le impună cu servi precum Zgonea la președinția Camerei Deputaților și comisii parlamentare de control sută la sută acoperite, total controlate și, bineînțeles, pe măsură răsplătite.

Geambașii de informații

Din experiența personală în materie, de aproape patru decenii, pot afirma în deplină cunoștință de cauză că, mai înainte vreme, în nicio împrejurare, nu s-a putut nici măcar gândi formalizarea vreunei proiecții de activitate în disprețul legii, cu violarea principiilor ori normelor Constituției. Asta, în teorie, iar dincolo de doctrină, numai deținătorii unui foarte înalt grad de idioțenie profesională își permiteau să comită fatidica eroare practică. Cu referire la perioada copilăriei SRI, am publicat o povestioară cu titlul retoric „Directori ai serviciilor naționale sau geambași de informații?“ (în volumul „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale“, Editura Compania, 2011, pp. 49-51), care este confirmată independent de editorialul „Blocajul protocoalelor“ (Cornel Nistorescu, Cotidianul, joi, 12 aprilie 2018). De ce am făcut această paranteză? Fiindcă nu-mi dă pace intuiția a ceva foarte rău și urât, ideea chinuitoare a unui posibil parteneriat mafiot în numele unor respectabile autorități publice care trebuiau lovite de inamicul invizibil, pentru a-și netezi calea spre totala anulare a atributelor constituționale ale securității României – independența, suveranitatea națională și integritatea teritorială –, a căror infrastructură este forța economică.

În perioada anilor 2002-2006, prin prerogativele „fișei postului“, am avut dispute profesionale cu o categorie de pragmatici ai sistemului, cu cei care țineau cu tot dinadinsul să obțină reglementări laxe, confuze și aproximative noțional, pentru ca prin manipulare și eroare conceptuală să-și poată justifica ori acoperi erorile practice. De fiecare dată, repetam: „Domnilor, securitatea unei națiuni și libertățile fundamentale sunt inseparabile, iar domeniul nostru de activitate nu este un laborator în care să fie posibilă repetarea experiențelor. În materie de securitate, o decizie greșită ne lipsește tocmai de securitate, putem înceta a mai exista“. Privind acum în urmă, parcă încep a înțelege de ce, la trecerea noastră în rezervă, cineva a simțit nevoia precizării în decretul prezidențial a funcției deținute, aceea de „șef al Direcției de Planificare Integrată a Resurselor Informaționale, Reglementare, Coordonare și Cooperare“. Nu eram persoană publică. Eram o persoană ce nimerise unde, în opinia cuiva, nu-i era locul.

Derapaj provocat la SRI

Spre finalul primului mandat al lui Traian Băsescu în calitate de președinte al României, a fost provocat, deliberat ori inconștient (?!), un derapaj al Serviciului Român de Informații către zona activităților de poliție judiciară de drept comun. Să ne reamintim de numeroasele și ridicolele comunicate de presă privind suportul de neprețuit al SRI în depistarea „copiuțelor“ la tezele din licee, de plicurile discret strecurate în buzunarele halatelor medicilor (asistentelor), de ridicarea elevilor cu autocarele pentru audieri la parchete și multe altele asemenea. La adăpostul acestei perdele de fum, mafia transpartinică decarta săptămânal milioanele fără număr prin cabinetele discrete ale puterii. Acesta a fost doar începutul, încălzirea pentru ceea ce a urmat, implicarea în instrumentalizarea politică a cauzelor penale de drept comun, săvârșite ori, pur și simplu, înscenate adversarilor politici sau unor oameni de afaceri incomozi anumitor interese, cel mai adesea din exterior. Căci despre asta este vorba, nu despre altceva.

Ambasadorilor le este interzisă implicarea în activități oneroase pe teritoriile statelor de reședință, cu excepția contractelor civile, încheiate ca subiecți de drept privat. Realitățile românești însă bat Convenția de la Viena asupra relațiilor diplomatice. Un ambasador a devenit mai cunoscut prin ordonarea de arestări decât prin promovarea relațiilor bilaterale americano-române, iar după încheierea misiunii s-a dat priponit, chiar așa, pur și simplu, din întâmplare, la Fondul Proprietatea și la Societatea de Asigurări „Astra“?

Dar directivele operative secrete de susținere a investitorilor străini în dauna celor români în ce infracțiune de trădare ar putea fi încadrate?

Secretele murdare, dacă există, cu siguranță sunt în afara protocoalelor.

Va veni și momentul adevărului, cel al judecăților lucide, la rece, ceasul bilanțului statistic sec, cu realități implacabile.

  • Cât ne-a costat propaganda luptei împotriva corupției?
  • Care sunt, concret, nu declarativ, marile tandemuri „corupător – corupt“?
  • Care este raportul „prejudiciu – recuperare“ din suma totală a valorilor înscrise în capetele de acuzare?
  • Cât la sută din recuperări reprezintă cheltuielile de personal și funcționare a sistemului de luptă împotriva corupției?
  • Cine sunt marii perdanți, dar și marii îmbogățiți, de pe urma simulării luptei împotriva corupției?

Iuda și trădările

Am fost martorii aluziei „de Joia Mare“ a lui Florian Coldea, cea referitoare la Iuda, la trădare și trădători. Până la împlinirea destinelor tragice ale numeroșilor Iuda care au trădat și continuă să trădeze România, vizionăm tragicomicul situației în care a ajuns SRI, aflat o vreme la mâna unor impostori, doctori „magna cum laude“ în sfertodocție și recordmeni în antologia incompetenței. Altfel, de unde dorința irepresibilă a lui Gabriel Oprea de a ajunge directorul Serviciului? A scos doctori mai docți decât el?!

Serviciul Român de Informații, așa cum legea prevede, în îndeplinirea atribuțiilor sale, trebuie să colaboreze cu celelalte autorități publice. Autoritățile publice de neocolit în cooperare sunt expres, dar nu limitativ, stipulate de Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații:

„Art. 14 – În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, Serviciul Român de Informaţii colaborează cu Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Direcţia Generală a Vămilor, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei publice.

Organele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să-și acorde reciproc sprijinul necesar în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege“.

Protocolul de cooperare dintre Serviciul Român de Informații și Ministerul Public – Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (în realitate, pactul Maior – Kovesi) nr. 003064 din 24.02.2009, desecretizat sub nr. 7505 din 29.03.2018, invocă în preambul nu mai puțin de 26 de „temeiuri de drept“ generic enumerate, fără trimitere concretă la vreun articol, paragraf sau alineat care să se refere la vreo atribuție legală a SRI. Excepție fac Hotărârea CSAT nr. 00234/2004 privind cooperarea între Serviciul Român de Informații și Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranței naționale, precum și alte șase hotărâri ale CSAT, al căror conținut este menținut secret, deci trebuie creditate de naivii contribuabili în numele înaltelor rațiuni ale guvernării prin secrete. Așadar, a existat și un protocol între SRI și Ministerul Public, aprobat de CSAT în anul 2004, protocol intervenit după ce Rodica Stănoiu a impus abrogarea prevederilor Legii siguranței naționale referitoare la interceptări, deoarece contraveneau Convenției Europene a Drepturilor Omului. Din anul 1991 până în anul 2004, interceptările s-au efectuat potrivit unor dispoziții legale strâmbe.

Nămolul pactului Maior – Kovesi

Manipularea conceptuală a fost ridicată de serviciile secrete, sub guvernările fără legitimitate morală, peste tot în lume, la rang de artă. Nu este și cazul României, cu o populație sensibilă la tot ce percepe ca estetic. Poporul român, în suprema-i bunătate, i-a suportat, ba chiar venerat, pe cei care l-au guvernat mințindu-l frumos. Nu este valabil și în cazul pactului Maior – Kovesi.

Înscenările judiciare staliniste sunt, pro forma, capodopere juridice. Cine studiază azi dosarele marilor procese politice din secolul terorii ideologice, fără a fi trăit în epocă, fără a avea cunoștințe solide asupra contextului istoric, nu le va găsi cusur. Dimpotrivă, va crede în adevărul lor și le va admira acuratețea juridică. Nu este și cazul dosarelor năclăite în nămolul pactului Maior – Kovesi.

Paradoxul situației: din nămolul pactului Maior – Kovesi adevărul va ieși curat, alb, precum cânepa topită în nămolul gropilor din vaduri, peste care trece apa cristalină venită din adâncuri. Până la fir, cânepa trece testul meliței, al torsului, iar firul până la pânzele albe trece prin război. Ordinea naturală a lucrurilor, ancestralitatea și arhetipul bunului-simț nu pot fi răsturnate de logica agramaților cu doctorate plagiate.

Protocolul declasificat este calificat ca fiind un dictat al forței asupra dreptului.

Chiar așa stând lucrurile, trebuie să fim convinși că interacționarea serviciilor de informații cu autoritățile publice nu poate avea loc în afara instrumentelor de normare a cooperării, colaborării și conlucrării. Juridic și tehnico-metodologic, cele trei noțiuni, chiar dacă semantic nu le sunt evidențiate deosebirile, pot exprima nivele, scopuri și obiective distincte ale interacțiunii autorităților publice, părțile cooperante urmând a defini termenii utilizați în accepția de comun acord stabilită. Numai că acest exercițiu obligatoriu nu a fost nici el făcut.

Protocolul este o mostră de incompetență, superficialitate și criză deontologică a ambelor părți semnatare. Poate că acestea sunt și motivele reale ale secretizării. Ascunderea prostiei. Numai că legea interzice clasificarea dovezilor de greșită administrare a legii și greșită exercitare a funcției publice. Conținutul protocolului desecretizat nu se încadrează criteriilor legale de clasificare ca secret de stat, prevăzute de Legea nr. 182/2002.

Dacă protocolul nu viza acoperirea unor rele practici, adică nu ar fi generat abuzuri și ilegalități, rămânea bine-mersi „la secret“, căci cine simțea nevoia să fie avertizor public („Iuda“ deocamdată anonim?) pentru a atrage atenția asupra unei nelegitimități inexistente a actului? Cine a provocat „sifonarea“ secretului existenței protocolului cunoștea intim consecințele aplicării acestuia și a dorit să-și elibereze conștiința.

Avertizorii publici angajați în comentarii, cei aflați în conflicte de interese cu părțile protocolului, ar trebui să aibă decența abținerii. Spunem asta fiindcă este inadmisibil să promovezi confuzia între colaborarea secretă, ca opțiune personală, și colaborarea oficială instituțională cu serviciile de informații pentru securitate națională, aceasta din urmă fiind o obligație legală stipulată de un întreg capitol al Legii securității naționale.

Este impardonabil din partea unui ofițer superior în rezervă (SRI) să inducă premeditat sinonimia dintre Strategia Națională de Securitate Cibernetică și Legea nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, declarată neconstituțională, nu pe fond, ci în privința mijloacelor de implementare.

Nu sunt singurele extreme, căci cei mai mulți comentatori furați de val nu au sesizat cât de fragilă este granița dintre informare și dezinformare.

Dezinformarea și agresarea informațională mizează pe atitudinea sinucigașă a celor care tac când trebuie să vorbească, după ce mai înainte vreme au vorbit când trebuia să tacă. Acum, în împrejurările create, tăcerea SRI amplifică zvonistica demolatoare, deci nu este o tăcere din înțelepciune, ci o expresie a lipsei soluțiilor de gestionare a crizei. Serviciul pierde niște procente ale unei relative cote de încredere, dar României îi este periclitată nu doar credibilitatea, ci şi securitatea.

General de brigadă (r) Aurel I. Rogojan

 

 

Exclusiv

când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII) – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

De la „băiatul de sistem” SRI–Penitenciar la angajarea fortata cu handicap: același judecător, aceeași semnătură, același dispreț

Există judecători care mai greșesc. Și există judecători care calcă, metodic, legea, logica și bunul-simț, ridicând aberația la rang de practică profesională. Personajul nostru face parte fără dubiu din a doua categorie: un produs clasic al „culoarelor” justiției, împins în sus nu în ciuda sentințelor sale de noaptea minții, ci exact datorită lor.

Acest magistrat s-a remarcat deja într-un dosar în care apărea un fost șef al Penitenciarului Ploiești, nimeni altul decât fiul unui ofițer SRI. Atunci, judecătorul a reușit performanța de a da o hotărâre flagrant în favoarea șefului de penitenciar, în condițiile în care petentul nu a fost informat vreodată că există dosarul. Dreptul la apărare a fost executat la întuneric, iar „justiția” s-a făcut în cerc închis, pentru „băieții de sistem”.

Acea magărie nu doar că nu l-a costat nimic, dar a fost urmată de avansarea magistratului. Și, ca să fie tabloul complet, de ieri acest judecător a fost avansat vicepreședinte al Tribunalului Prahova. Ziarul de investigații Incisiv de Prahova îi urează, desigur, „succes” în noua funcție – exact succesul pe care un astfel de traseu îl merită într-un sistem care și-a pierdut orice rușine.

Ziarul Incisiv de Prahova va prezenta pe larg cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești, fiu de ofițer SRI, într-un serial separat, cu toate detaliile și complicitățile aferente. Până atunci, același judecător lovește din nou, într-un alt dosar, într-un mod și mai revoltător.

Dosarul 2881/105/2024: când litigiul de muncă devine sentință împotriva angajatorului

Pe portalul Tribunalului Prahova, dosarul nr. 2881/105/2024 pare, la prima vedere, un banal litigiu de muncă:

  • Secția: I Civilă – Litigii de muncă și asigurări sociale
  • Obiect: contestație decizie de concediere
  • Reclamant: Bădilă Viorel Cosmin
  • Pârât: SC Popas Alpin SRL

În realitate, reclamantul nu este un salariat obișnuit. Este o persoană încadrată în handicap accentuat, cu insotitor permanent,  recunoscut oficial de stat, cu documente medicale, cu decizie pentru însoțitor – tot pachetul juridic fiimnd menit  să-l protejeze, nu să-l transforme din persoana care si-a pierdut integral capacitatea de munca într-un salariat prin „creativitatea” unui judecător de culoar.

În cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești (fiul ofițerului SRI), judecătorul a înclinat balanța cu toată greutatea în favoarea acestuia, în absența petentului.
În cazul angajatorului lui Bădilă Viorel Cosmin, aceeași balanță este folosită ca o bâtă împotriva societatii si a celui mai vulnerabil.

Și, foarte important juridic: reclamantul era deja încadrat în grad de handicap (handicap accentuat), cu toate efectele legale aferente. Judecătorul NU avea cum să „dispună” o altă interpretare/încadrare a situației de handicap, nu avea cum să ignore această încadrare și să pronunțe o soluție ca și cum handicapul ar fi opțional. Admiterea acțiunii și soluția dată în aceste condiții sunt, pur și simplu, o forțare ilegală: nu poți „reîncadra” sau eluda un handicap deja stabilit legal.

Certificatul de handicap accentuat: statul recunoaște, judecătorul șterge cu buretele

Potrivit certificatului nr. 3711/24.04.2024, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap – Consiliul Județean Prahova

  • Nume: Bădilă Viorel Cosmin
  • Domiciliul: Sinaia
  • Încadrare: persoană cu handicap ACCENTUAT (A)
  • Valabilitate: 24.04.2024 – 30.04.2028

Adică statul român spune limpede: acest om are o afecțiune serioasă, încadrată în handicap accentuat, ceea ce atrage după sine o protecție juridică specială, inclusiv în raporturile de muncă. Handicapul nu este un moft, nu este o opinie, este o realitate constatată oficial.

Și totuși, pentru magistratul „de culoar”, acest certificat pare să aibă valoarea unui bilețel mototolit. În cazul „băiatului cu SRI în familie” și trecut de șef de penitenciar, fiecare virgulă a fost transformată în pavăză. În cazul omului cu handicap, fiecare act este tratat ca zgomot de fundal.

Repetăm punctul-cheie: reclamantul era deja încadrat în grad de handicap, cu un certificat clar, valabil până în 2028. Judecătorul nu avea cum să ignore această încadrare și să pronunțe o soluție ca și cum handicapul nu ar exista din punct de vedere juridic. Orice „dispunere” sau soluție care ocolește acest fapt este nu doar imorală, ci profund ilegală.

Primarul Sinaiei confirmă gravitatea situației. Justiția o aruncă la coș

Dispoziția nr. 127/15.05.2024 a Primarului orașului Sinaia (vezi pagina 3 din setul de documente) confirmă, încă o dată, că nu vorbim despre un moft birocratic:

  • Primarul, în baza certificatului de handicap accentuat,
  • Aprobă indemnizația lunară pentru însoțitorul lui Bădilă Viorel Cosmin,
  • Consacră necesitatea unui asistent personal,
  • Invocă temeiuri legale: Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, hotărâri ale Consiliului Local, referate de specialitate,
  • Stabilește aplicarea măsurii începând cu luna iunie 2024.

Cu alte cuvinte, nu doar comisia de handicap, ci și administrația locală, printr-un act oficial, recunoaște gravitatea stării persoanei și instituie măsuri concrete de protecție. Statul, prin propriile sale instituții, spune: acest om are dreptul la protecție sporită, nu la execuție.

În universul paralel al judecătorului nostru, însă, toate acestea nu mai contează. Pentru „băiatul SRI” din dosarul Penitenciarului Ploiești, s-a putut face justiție în absența petentului, în favoarea puternicului. Pentru omul cu handicap accentuat si al angajatorului, se poate face „dreptate” în absența legii, a empatiei și a oricărei urme de morală – dar cu prezența fermă a unui pix foarte curajos când lovește în cei slabi.

Dreptul muncii explică, judecătorul „de culoar” falsifică

În documentația dosarului se regăsește și o pagină dintr-un tratat de dreptul muncii (vezi pagina 4), cu pasaje subliniate pe tema:

  • Încetării contractului individual de muncă,
  • Obligațiilor angajatorului,
  • Condițiilor și limitărilor concedierii,
  • Protecției drepturilor salariatului, în special în situații de vulnerabilitate.

Dreptul muncii este limpede:

  • Concedierea trebuie să respecte proceduri stricte și clare.
  • Salariatul trebuie corect informat, ascultat, protejat.
  • În cazul persoanelor cu handicap, protecția NU se reduce, ci se intensifică.

Mai mult: atunci când o persoană este deja încadrată oficial într-un grad de handicap, instanța NU poate ignora acea încadrare legală ca să „reconstruiască” situația după bunul-plac. Nu e negociabil: nu poți face abstracție de certificatul de handicap și de dispoziția de însoțitor, ca și cum nu ar exista, ca să-ți iasă socotelile.

Judecătorul nostru – același care, în cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești, fiu de ofițer SRI, a produs o sentință halucinantă, în absența petentului – pare să fi înțeles exact pe dos:

  • pentru protejații sistemului, legea se îndoaie, se întinde, se mulează;
  • pentru oamenii vulnerabili, legea se strivește și se aruncă la gunoi.

Două dosare, un singur „stil”: jos pălăria în fața puternicilor, bocancul pe gâtul celor slabi

  1. Cazul fostului șef al Penitenciarului Ploiești, fiu de ofițer SRI
    • Petentul nu este informat despre existența dosarului.
    • Judecătorul emite o sentință de noaptea minții, evident în favoarea șefului de penitenciar.
    • Justiția se face pe întuneric, în spatele ușilor, pentru „culoare”.
    • Rezultatul? Judecătorul este promovat.
  2. Cazul Bădilă Viorel Cosmin vs. SC Popas Alpin SRL (dosar 2881/105/2024)
    • Există certificat de handicap accentuat, valabil până în 2028, emis de comisie oficială.
    • Există dispoziția primarului Sinaia care confirmă nevoia de însoțitor și acordă indemnizație.
    • Există doctrină solidă de dreptul muncii, subliniată, care arată clar obligațiile angajatorului și protecția salariatului vulnerabil.
    • Există o încadrare de handicap deja stabilită – pe care judecătorul nu are voie să o ignore sau să o „reconfigureze” după interes.
    • Și, peste toate, există un judecător cu un istoric de abuzuri „de lux”, pe filieră SRI–Penitenciar, gata să demonstreze că pentru omul bolnav și fără spate, legea e doar o iluzie.

Aceste două dosare nu sunt accidente. Sunt oglinda unui sistem în care justiția nu mai înseamnă adevăr și lege, ci relații, filiere și ascensiuni bine recompensate. Un sistem în care un judecător își permite să calce în picioare drepturi fundamentale, știind că nu doar că nu va păți nimic, dar va mai primi și o funcție de conducere – cum s-a și întâmplat: vicepreședinte la Tribunalul Prahova.

Justiția de culoar în Prahova: când ai spate pe ENE de la CSM, ești apărat

Portretul acestui magistrat, așa cum se conturează din fapte:

  • Pentru fostul șef de Penitenciar Ploiești, fiu de ofițer SRI:
    închide ochii la drepturile petentului, produce o sentință de noaptea minții, iar sistemul îl răsplătește cu promovarea.
  • Pentru un om cu handicap accentuat, recunoscut oficial de comisie și de primărie:
    ignoră documente incontestabile, tratează încadrarea în handicap ca pe un detaliu incomod și transformă actul de justiție într-o farsă crudă.

Judecătorul NU trebuia să admită acțiunea în condițiile unui handicap deja încadrat legal; nu avea baza legală să dispună o altă „încadrare” sau să se comporte ca și cum acest grad de handicap nu există. A făcut-o oricum. Iar pentru această „performanță”, sistemul l-a uns vicepreședinte al Tribunalului Prahova. Repetăm, cu ironia de rigoare: Incisiv de Prahova îi urează „mult succes” în continuarea acestei cariere de laborator al injustiției.

Incisiv de Prahova nu uită și nu iartă aceste cauze

Ziarul Incisiv de Prahova nu va lăsa aceste dosare să dispară pe „culoare”:

  • vom documenta pe larg abuzul din cazul Penitenciarului Ploiești și al fiului de ofițer SRI;
  • vom urmări pas cu pas bătaia de joc din dosarul Bădilă Viorel Cosmin, persoană cu handicap accentuat;
  • vom expune lanțul de complicități care transformă astfel de magistrați în „vedete” ale unei justiții putrede.

Când un sistem își apără oamenii cu spate CSM și calcă în picioare un om cu handicap accentuat, nu mai vorbim doar despre un judecător ratat. Vorbim despre o justiție decrepită moral, care funcționează impecabil pentru cei cu relații și devine mortală pentru cei care nu au alt scut decât legea – lege pe care acest gen de magistrat o sfidează zi de zi.

Ghicitoare: Cine va fi „mazilit” si cine va fi numit (peste cateva luni),  Presedinte al Tribunalului Prahova?

Vom reveni. Cu siguranță. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

rachete în nori, minciună pe hârtie, milioane la casierie – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Cum a prins Incisiv de Prahova „argintul din nori” și plumbul din declarații

În România de manual absurd, există un sistem „științific” care:

  • trage (sau nu) rachete cu iodură de argint în nori,
  • modifică (sau nu) precipitațiile,
  • protejează (pe hârtie) milioane de hectare,
  • dar încasează, sigur, zeci de milioane de lei anual.

Ziarul de investigații Incisiv de Prahova i-a prins pe cei din ceea ce opinia publică numește deja „mafia antigrindină” cu minciuna, cu auto-contradicțiile și cu posibile falsuri în declarații și hârtii oficiale, folosindu-se exact de documentele lor:

11a

  • Adresa AASNACP nr. 1965/03.04.2026,
  • răspunsul AASNACP nr. 1965/06.05.2026,
  • Raportul de activitate AASNACP 2025, nr. 25/14.01.2026,
  • răspunsul Administrației Naționale de Meteorologie nr. 2853/05.06.2026.

Din aceste acte, nu din pamflete, reiese un adevăr greu de înghițit: argintul stă în nori, dar tupeul curge în instituții.

Bilanțul de mediu din 2007: Sfânta Scriptură a ignoranței planificate

În răspunsul oficial AASNACP nr. 1965/06.05.2026, Autoritatea scoate din dulap Bilanțul de mediu din 2007 pentru Unitatea Pilot Prahova, înregistrat la MADR sub nr. 232154/30.10.2007.

Ni se spune senin că acest studiu:

  • „își menține relevanța”,
  • deși domeniul e „dinamic” și „poate necesita actualizări”.

Tradus din biserica birocratică în limba fermierului:

„Știm că e vechi, știm că ar trebui făcut altul, dar nu ne riscăm: ăsta ne convine.”

Între timp:

  • schimbările climatice au devenit axă centrală în toate strategiile,
  • programul antigrindină se întinde până în 2040,
  • dar temelia lui rămâne un document din 2007, când România abia descoperea „climate change” la televizor.

Incisiv de Prahova demonstrează, din chiar scrisul AASNACP, că statul român vrea să conducă vremea până în 2040 cu o legitimație expirat‑ștampilată din 2007.

„Sub limita de cuantificare”, peste limita de tupeu

În paginile 2–3 ale răspunsului AASNACP nr. 1965/06.05.2026, instituția invocă „studii 2019–2023” care ar arăta că argintul este „sub limita de cuantificare”.

Ce NU se dă:

  • niciun punct de prelevare,
  • nicio dată brută,
  • nicio distanță față de punctele de lansare,
  • nicio clarificare: argint total sau iodură de argint?,
  • nicio zonă martor,
  • nicio metodologie verificabilă.

Pe înțelesul tuturor:

„Avem analize, dar nu vi le arătăm. Credeți-ne pe cuvânt, că oricum nu e treaba voastră.”

Sintagma „sub limita de cuantificare” este folosită ca plapumă pentru orice întrebare incomodă: apă, sol, vegetație, pești, albine, oameni – totul intră la „nu avem atribuții, dar suntem siguri că e bine”.

Capodopera cinismului: Program 2024–2040, studiu după, când om fi

În pagina 5 a răspunsului AASNACP, scrie negru pe alb:

„După aprobarea Programului Național Antigrindină 2024–2040, în anul următor urmează să fie achiziționat studiul privind impactul asupra mediului și influența intervențiilor active asupra regimului de precipitații.”

Deci:

  1. Întâi aprobi un program care trage rachete cu iodură de argint până în 2040.
  2. Apoi, când te dezmeticești, promiți că vei cumpăra un studiu să vezi ce faci, de fapt, cu atmosfera.

Orice fermier cu bun simț știe regula:

„Mai întâi vezi ce bagi în nor, apoi începi să tragi.”

Mafia antigrindină, acoperită de hârtii oficiale, aplică însă regula inversă:

„Întâi tragem. Dacă nu se plânge nimeni cu acte, facem și un studiu… poate… cândva.”

Incisiv de Prahova consemnează această frază ca probă scrisă a unei politici publice făcute pe sistemul „semnezi întâi, gândești mai târziu”.

Deliciul juridic: „Nu avem atribuții, dar garantăm că e totul bine”

Tot în pagina 5, AASNACP recunoaște negru pe alb că nu are atribuții pe:

  • sănătatea populației,
  • lanț trofic,
  • fructe, legume, produse apicole,
  • organisme acvatice.

Cu aceeași semnătură, instituția declară că nu există efecte negative semnificative.

Logica oficială:

„Nu e treaba noastră să verificăm dacă vă îmbolnăviți, dar vă asigurăm că nu vă îmbolnăviți.”

Această contradicție, documentată și analizată de Incisiv de Prahova, este:

  • mină de aur juridică pentru contestații,
  • un posibil caz de abuz de autoritate intelectuală,
  • și teren fertil pentru suspiciuni de fals intelectual și inducere în eroare a publicului.

Internaționale la apel: WMO, UNEP, IPCC – icoane de pus în geam

În paginile 3–4 din răspunsul oficial, AASNACP invocă:

  • Weather Modification Association,
  • Organizația Meteorologică Mondială (WMO),
  • UNEP,
  • IPCC,
  • Agenția Europeană de Mediu (EEA).

Dar:

  • fără pagini concrete,
  • fără citate tehnice,
  • fără condiții de aplicare,
  • fără dovezi că România a respectat standardele lor.

Pe scurt:

„Nu știm să demonstrăm nimic local, dar ne rugăm la WMO.”

În realitate, cum arată analiza critică publicată de Incisiv de Prahova, tocmai aceste nume grele deschid ușa:

  • cererilor de documente pe standarde WMO/UNEP/IPCC,
  • verificării dacă România chiar a respectat principiile de prudență, monitorizare, transparență și consultare.

Documentele oficiale arată însă un mare gol acolo unde ar trebui să fie date, nu invocații religioase la instituții internaționale.

Raza de 20 km și vântul salvator „din nord-vest”

AASNACP susține, doct:

  • că rachetele au „rază de influență localizată, ~20 km”,
  • că „direcția predominantă a curenților atmosferici (din nord-vest)” rezolvă problema influenței în anumite județe.

Lipsește, însă, tot ce contează:

  • modele de dispersie anexate,
  • profiluri de vânt pe altitudine,
  • date radar corelate cu momentele de lansare,
  • măsurători reale de depunere.

„20 km” e, în aceste condiții, un număr de pus în PowerPoint, nu o concluzie științifică.
„Curenții din nord-vest” sunt o linie dreaptă pe harta pentru clasa a V-a, nu o analiză dinamică a atmosferei.

2025 – Anul în care Sistemul Antigrindină a păzit nimicul, pe bani adevărați

Din Raportul de activitate AASNACP 2025, nr. 25/14.01.2026, analizat și demontat în memoriul Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova și în anchetele Incisiv de Prahova, rezultă un tablou grotesc:

  • Zero activități operaționale de combatere a grindinei;
  • 104 puncte de lansare ținute în regim de „pază și conservare”;
  • fermierii – sub cerul liber, fără niciun serviciu real;
  • sistemul – cu buget aproape integral executat.

Câteva cifre din raport:

  • în text: ~88,277 milioane lei alocați, cu execuție 98,48%;
  • în tabel: 96,01 milioane lei cheltuiți;
  • din aceștia:
    • 82,80 milioane lei – pază și monitorizare infrastructură,
    • 9,31 milioane lei – salarii,
    • 3,90 milioane lei – bunuri, servicii, utilități.

Matematica e „creativă”, banii sunt foarte reali.
Când nici măcar suma exactă nu e clară între text și tabel, cum să mai crezi în „știința” cu care ar fi dirijate norii?

2.300.000 hectare „protejate”: câmpul de luptă de pe hârtie

Pentru anii 2022, 2023 și 2024, raportul AASNACP repetă aceeași cifră magică:

  • 2.300.000 ha „protejate”.

În 2024:

  • 99 puncte de lansare,
  • 76 activități de intervenție,
  • 2.674 rachete,
  • dar aceeași 2,3 milioane ha, fără:
    • defalcare pe județe,
    • tip de folosință,
    • tip de cultură,
    • identificare fermieri beneficiari.

În 2025, când nu există intervenții operative, noțiunea de „suprafață protejată” devine o glumă administrativă. Protejată de ce? De formulare? De pix?

Memoriul fermierilor și investigațiile Incisiv de Prahova pun întrebarea de bun-simț:

„Vorbim de hectare reale de culturi, sau de hectare fantomă, desenate la birou pentru a justifica bugete grase?”

Omologarea și studiile de impact: întâi tragem ani la rând, apoi „vedem noi”

Raportul AASNACP 2025 recunoaște că:

  • în 2025 se elaborează programul de omologare,
  • se scriu caiete de sarcini pentru studii de impact,
  • se pregătesc documentații privind datele meteo și protecția mediului.

Adică:

„După ani de funcționare (2016–2024), în 2025 abia ne apucăm de actele care să legitimeze tehnic și legal ce am făcut până acum.”

Întrebarea fermierilor, preluată și amplificată de Incisiv de Prahova, este frontală:

„În baza a ce exact ați tras rachete și ați modificat precipitațiile între 2016 și 2024, dacă în 2025 abia lucrați la omologări și studii de impact?”

ANM: „Noi doar dăm prognoze, nu răspundem de rachetele voastre”

În răspunsul cu nr. 2853/05.06.2026, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) explică, pe scurt, că:

  • rolul său este de suport meteorologic și furnizare de date,
  • activitățile SNACP se desfășoară în baza Legii 173/2008 și a unei hotărâri de Guvern din 2013,
  • competențele și responsabilitățile privind rachetele antigrindină revin structurilor specializate ale SNACP, nu ANM.

ANM spune clar:

  • nu avizează direct infrastructura de rachete,
  • nu răspunde de omologarea tehnicii,
  • nu confirmă și nu infirmă impactul asupra precipitațiilor sau mediului – doar furnizează prognoze și date.

Cu alte cuvinte, cum se vede din actele analizate de Incisiv de Prahova:

„Nu noi ținem racheta în mână. Noi doar spunem când vine norul.”

Astfel, lanțul responsabilității pentru intervențiile active în atmosferă rămâne:

  • bine plătit,
  • bine compartimentat,
  • prost asumat.

Audit intern: curat pe hârtie, murdar în realitate

Raportul AASNACP 2025 notează că:

  • auditul intern nu a găsit nereguli.

Nu e greu de înțeles de ce:

  • nu s-au întrebat suprafețe reale de culturi agricole,
  • nu s-a calculat costul real pe hectar protejat,
  • nu s-a verificat dacă există zone martor, măsurători post-intervenție, studii independente,
  • nu s-a întrebat dacă fermierii au fost vreodată consultați.

Un audit care verifică doar dacă antetul e aliniat și ștampila e rotundă nu are cum să deranjeze mafia antigrindină. Doar o încurajează.

Fermierii trag semnalul: „Frână până vedem ce-am plătit și ce ne-ați făcut”

Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova cere, prin documente oficiale, iar Incisiv de Prahova face public:

  • execuția bugetară detaliată pe 2025, cu toate contractele,
  • lista celor 104 puncte de lansare, cu cost per punct și entitatea care le păzește,
  • studiile de impact (dacă există) privind iodura de argint, seceta, solul, apa, apicultura, sănătatea publică,
  • metodologia de calcul pentru cele 2.300.000 ha „protejate”, cu defalcare reală (județ, cultură, fermier),
  • rapoartele operative și meteorologice 2016–2024,
  • documentele de omologare reale, nu doar intenții.

Și, mai ales:

  • audit extern independent,
  • control al Curții de Conturi,
  • blocarea extinderii sistemului până la omologare completă, studii independente și raport cost–beneficiu real,
  • clarificarea răspunderii administrative, civile și patrimoniale dacă suprafețele au fost umflate sau fictive.

Concluzie: Statul ține cu grindina, fermierii țin cu viața

Din toate documentele oficiale și din analiza critică publicată de Incisiv de Prahova rezultă un tablou greu de contestat:

  • un sistem extins până în 2040,
  • bazat pe un bilanț de mediu din 2007,
  • cu studiu serios de impact promis „după” aprobarea programului,
  • cu un an 2025 fără nicio intervenție, dar cu aproape 100 de milioane lei cheltuiți,
  • cu 2,3 milioane ha protejate mai mult pe hârtie decât pe câmp,
  • cu recunoașterea că nu are atribuții pe sănătate și lanț trofic,
  • dar cu pretenția de a garanta public că „nu există efecte negative semnificative”.

Asta nu mai e doar incompetență.
Este un sistem național de tăcere activă.

Mafia antigrindină funcționează după principiul:

„Argint în nori, plumb în minciuni, bani în buget.
Fermierii să tacă și să plătească.”

Până când:

  • nu vom avea studii actualizate, independente, publice și verificabile,
  • făcute înainte de aprobarea programelor,
  • și până când nu va răspunde nimeni cu nume și funcție pentru deciziile luate pe minciună și pe hârtie,

o singură concluzie rămâne valabilă, așa cum reiese din documentele oficiale și anchetele Incisiv de Prahova:

Nu se poate continua și extinde un sistem de intervenții active în atmosferă, pe bani publici, cu iodură de argint, pe studii vechi, promisiuni vagi și hectare fantomă.

Fermierii rămân, din nou, eroii tragici ai gliei și finanțatorii adevărului.
Restul este doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituțiile care ar trebui să ne apere, nu să ne păcălească. 

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.

Citeste in continuare

Exclusiv

PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR! – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Într-o epocă în care unii „vătafi” cu epoleți de la vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) au confundat instituția cu propria moșie, Tribunalul Prahova le-a servit o lecție de drept care i-a lăsat mască. La data de 28 mai 2026, magistrații au decis că semnătura de pe Decizia nr. 1123/2024 valorează mai puțin decât hârtia igienică, anulând mizeria administrativă prin care comisarul-șef Mircea Decu fusese „executat” profesional. În timp ce la Târgșor Decu a demonstrat ani la rând ce înseamnă profesionalismul, „gunoiul” abuzurilor s-a dovedit a fi depozitat chiar în birourile de la București ale ANP, acolo unde s-au fabricat decizii pe genunchi.

DREPTATEA NU SE SCRIE CU PIXUL STRÂMB AL „STRATEGILOR” DIN CAPITALĂ

Se pare că visul umed al unor șefi din ANP — acela de a scăpa de un profesionist incomod prin semnături date la colț de birou — s-a transformat într-un coșmar juridic. Instanța a confirmat ceea ce ziarul de investigații Incisiv de Prahova a urlat în gura mare: execuția lui Mircea Decu a fost un abuz cusut cu ață albă.

Tribunalul Prahova nu doar că l-a repus în funcție pe directorul adjunct, dar a pus și nota de plată pe masa instituției: salarii restante, dobânzi și 15.000 de lei daune morale. Practic, orgoliul „șeferimii” de la București va fi plătit din buzunarul contribuabilului, în timp ce acești „executanți” se uită neputincioși cum legea le dă peste degete, curățând imaginea unui om pe care au încercat să-l mânjească gratuit.

VÂNĂTOAREA DE VRĂJITOARE S-A ÎNECAT ÎN PENIBILUL JURIDIC AL ANP-ului

Contextul acestei execuții ratate a fost unul demn de filmele cu mafioți de mâna a doua: controale peste controale, toate direcționate cu laserul pe fruntea lui Mircea Decu, de parcă era singurul angajat al sistemului care trebuia verificat și sub unghii. S-a încercat cu disperare fabricarea unei imagini de „vinovat de serviciu” pentru a justifica mizeria de sub preșul de la București. Însă Corpul de Control al Ministrului Justiției le-a stricat ploile „strategilor” încă din fazele anterioare, demontând acuzațiile fanteziste.

Așa cum a dezvăluit constant Incisiv de Prahova, întreaga mascaradă a fost un mecanism de eliminare a unui om care nu a acceptat să facă parte din „mizeria” administrativă promovată de unii directori. Această hotărâre judecătorească demonstrează că nu Decu trebuia „măturat”, ci mai degrabă birourile din ANP unde se coace acest tip de management discreționar.

CONCLUZIA: CÂND JUSTIȚIA DĂ CU PUMNUL ÎN MASĂ, VĂTAFII FAC „STÂNGA-MPREJUR!”

Această primă victorie la Tribunalul Prahova (Dosar nr. 205/105/2025) este un semnal de alarmă pentru toți cei care se cred stăpâni pe destinele profesionale ale subalternilor de valoare. Repunerea în funcție a comisarului-șef Mircea Decu nu este vreo pomană, ci un pumn de realitate tras peste fața umflată de aroganță a „șeferimii”.

Justiția a dovedit că probele rămân sfinte, iar judecătorii nu se lasă intimidați de uniformele cu stele de carton de la centru. Mircea Decu se întoarce la Târgșor cu fruntea sus, lăsând „gunoiul” abuzurilor să bântuie holurile ANP-ului, acolo unde incompetența tocmai a primit o factură de plată usturătoare. Cine va plăti pentru acest circ administrativ? Cu siguranță nu cei care au semnat, ci, ca de obicei, statul român, sub privirile complice ale unei conduceri care a pierdut contactul cu legea! (Cristina T.).

Citeste in continuare
Advertisement

Parteneri

Ultimile Noutăți din Brașov

panouri solare in rate panouri solare in rate
Uncategorized20 de ore inainte

Panouri solare în rate – cum „îngheți” factura la curent?

Prețul energiei electrice în România a urcat constant în ultimii ani – de la 0,68 lei/kWh în 2022 la peste...

Uncategorized2 zile inainte

Samsung The Movingstyle: ecranul care merge acolo unde mergi tu

Ecranul QHD tactil și portabil de 27 inch redefinește experiența de vizionare la tine acasă, fiind detașabil, wireless și personalizabil...

Uncategorized2 zile inainte

Cloud vs. offline: cum să îmbinăm accesibilitatea și securitatea

În prezent, tendința este de a stoca tot mai multe date în cloud. Fotografii, documente, proiecte profesionale sau arhive personale...

Uncategorized4 zile inainte

Confortul invizibil: cum influențează temperatura și calitatea aerului starea de bine

Vara aduce cu sine una dintre cele mai plăcute perioade ale anului: zile lungi, seri petrecute în aer liber și...

Exclusiv5 zile inainte

când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII) – Ziarul Incisiv de Prahova

De la „băiatul de sistem” SRI–Penitenciar la angajarea fortata cu handicap: același judecător, aceeași semnătură, același dispreț Există judecători care...

Eveniment5 zile inainte

COMPASS NORD S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI COMPASS NORD S.R.L.”

18.06.2026 Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia...

Uncategorized5 zile inainte

Samsung Art Store aduce Art Basel în casele din întreaga lume cu o nouă colecție selectată

Utilizatorii pot explora o selecție de lucrări de la Art Basel din Basel, care prezintă diversitatea artei contemporane elvețiene București,...

Eveniment5 zile inainte

FLY DENTAL OFFICE S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI FLY DENTAL OFFICE S.R.L.”

18.06.2026 Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia...

Eveniment5 zile inainte

ECHITAX PROFIT SRL în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI ECHITAX PROFIT SRL.”

18.06.2026 Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – Componenta 9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiţia...

Eveniment6 zile inainte

Primăria Mătăsari – Gorj, Consiliul Local Mătăsari și Casa de Cultură Mătăsari organizează marți, 30 iunie 2026, un spectacol caritabil dedicat strângerii de fonduri pentru Anastasia Erdei

Divertiland Water Park, una dintre cele mai mari destinații de distracție și relaxare în aer liber din România, își redeschide...

Uncategorized6 zile inainte

Ce se întâmplă când dai unui telefon o galerie de artă? Vino să afli la CINA, 19 – 20 iunie

Weekendul 19 – 20 iunie aduce experiențe interactive la CINA și marchează ultimele zile de vizitare a expoziției „Desene animate...

Uncategorized6 zile inainte

Calificare instructor fitness: drumul tău spre o carieră activă

Descoperi cum un curs acreditat de instructor fitness te poate pregăti pentru o carieră solidă în domeniu. Află detalii despre...

Top Știri