Exclusiv
EXCLUSIV/INCREDIBIL! MINISTRA INTENELOR, CARMEN DAN, NU ARE HABAR DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ACEST MINISTER!
Iata o noua pata pe imaginea Politiei Locale Ploiesti, pata datorata hartuitorului/hartuitorului sexual Adrian Vaida care se confunda cu institutia.
Stirile Pro Prahova vine si confirma dezvaluirile noastre cu privire la mincinosul si delatorul Adrian Vaida, omul lui Negulescu Mircea.
Vai(de)el, acum pe cine mai introduce in Comisia de Disciplina? S-a atacat imaginea Politiei Locale sau imaginea ta déjà terfelita de tine prin actiunile tale de hartuire sexuala si hartuire a subordonatilor? Cat de prost sa fii? Cat de mincinos ai putut ajunge? Esti vedeta in toata tara…si de acum incepe „balul”!
De aproape 8 ani, enigmele continuă în „Triunghiul Bermudelor” format din trei „colțoși”: STS – Primăria Ploiești – Poliția Locală într-un proces demarat în urma unui dosar cu cântec pe baza achizițiilor publice. Dar nu e cântecul de lebădă! Procesul continuă, iar vinovații fără vină vor să se facă lumină!
Așadar, după opt ani cu peste 70 de termene la nivelul tuturor instanțelor de judecată din România, în care au fost târâte peste 20 de persoane și entități administrative, nu s-au găsit vinovați. Nu e o „Triadă”, nu e nici un triunghi conjugal, atâta timp cât pe parcusul acestor procese au apărut reclamanți, pârâți, vătămați, inculpați, contestatari. Majoritatea persoanelor implicate în acest proces au jucat cam toate aceste roluri. Ca în serialul acela american cu mii de episoade, unde nu mai știai care cu cine este și de ce. Nu dăm verdicte, lăsăm organele abilitate să-și facă datoria. Nu știm când… Dar, până atunci, ne facem datoria de a prezenta faptele.
Una e să te joci cu achizițiile publice, alta e să te joci „Nu te supăra, frate!”
În luna februarie 2010, în cadrul unei ședințe a Consiliului Local al Municipiului Ploiești pe cât de tradițională, pe atât de ordinară (așa se numesc ședințele, nu e tendențios spus!), aleșii au aprobat încheierea unui protocol de colaborare între Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul Public Poliția Comunitară Ploiești, care viza asigurarea de servicii securizate de comunicaţii şi tehnologia informaţiei.
După cum bine știți, Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS), este o instituție care asigură „firul roșu”, furnizând servicii de telecomunicaţii speciale şi de cooperare securizate, oriunde şi oricând, pentru autorităţile statului român. Nu e o firmă care pune interfoane pe la blocuri! Nu a trecut mai mult de o lună și aleșii municipali au mai făcut o ședință ordinară în care, mai mult sau mai puțin nevoiți, au aprobat aceeași „Mărie”, dar cu altă „pălărie”. Adică un protocol, dar de între STS și municipiul Ploiești, așa cum de fapt era legal.
La vremea respectivă, conducerea STS, prin director general locotenent Marcel Opris, a atenționat Primăria față de greșeala apărută în Hotărârea votată de către C. L. Ploiești: „Considerăm că este necesară rectificarea erorii privind partea semnatară a protocolului, întrucât aceasta nu poate fi Poliția Comunitară (n.r. din 2011, denumirea a fost schimbată în Poliţia Locală) a municipiului Ploiești, ci numai Municipiul Ploiești (…), ca singura entitate care poate avea această calitate.”
Consiliul Local Ploieşti a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli al Poliţiei Comunitare (abia din 2011, denumirea a fost schimbată în Poliţia Locală) prin care era prevăzută achiziţionarea unor staţii de emisie-recepţie portabile, staţii emisie-recepţie fixe şi un software AVL pentru dispecerat. Suma prevăzută pentru această achiziţie era de 629.000 de lei. Contractul a fost atribuit în baza procedurii de „licitaţie deschisă“ prin SEAP , firmei SC Barby Route SRL din Braşov. Aceasta se obliga să livreze Poliţiei Comunitare o staţie fixă de comunicaţii TETRA SEPURA SRG, 16 staţii mobile emisie-recepţie TETRA SEPURA SRG 3500 GPS, 100 de staţii portabile de comunicaţii TETRA SEPURA SRH- 3800 GPS şi, ceea ce era mai important, un sistem software-hardware AVL de gestionare a terminalelor.
Pe data de 11 august 2010, Barby Route SRL a emis factura în valoare de 650.000 de lei cu TVA şi tot în aceeaşi dată s-a încheiat nota de recepţie pentru produsele respective. Plata furnizorului s-a efectuat integral, prin mai multe ordine de plată, după data de 24 august 2010, în baza unei recepţii cantitative, fără posibilitatea testării aparaturii, întrucât testarea se putea efectua doar de către specialiștii STS.
În luna februarie 2011, Poliția Locală a trimis o adresă către STS, prin care a cerut sprijin și consultanță tehnică de specialitate în vederea implementării unui serviciu AVL. Reprezentanții STS s-au deplasat la sediul Poliției Locale, unde au semnat Procesul Verbal din care reiese că softul a fost implementat și personalul a fost instruit.
Sistemul AVL (Localizarea Automată a Vehiculelor) bazate pe GPS (Sistemul de Poziționare Globală) ar fi fost utile pentru monitorizare, putând detectând unde sunt vehiculele în timp real și a agenților care își efectuau serviciul de patrulare, când vehiculele ajung la destinație, ce rute aleg șoferii, cum funcționează sistemele din interiorul vehiculului, ce vehiculele au nevoie de mentenanță, dacă integritatea vehiculului a fost compromisă sau dacă a apărut o situație de urgență.
La vremea respectivă, conform Procesul Verbal de mai jos, directorul interimar Adrian Vaida, Chifor George, șef dispecerat și reprezentantul STS au luat la cunoștință că softul era funcțional. Cu o singură omisiune: la momentul respectiv se implentase, de fapt, un soft al STS, nu achiziționat de către Poliția Locală din motive… necunoscute, la aceea vreme, întrucât nu a existat nicio corespondență între STS și Poliția Locală, din care să reiasă că softul achiziționat de Poliția Locală nu poate fi implementat din cauza unor probleme tehnice. În afară procesului verbal, STS nu a trimis nicio adresă. Din motive greu de înțeles, Vaida și Chifor au ascuns acest aspect, în loc să ia măsurile necesare pentru remedierea situației ivite.
La nivelul conducerii Poliției Locale, până în toamna anului 2013, s-a cunoscut faptul că softul achiziționat nu era, de fapt, cel pus în funcțiune. Ci un soft al STS.
Astfel, conducerea de atunci a Poliţiei Locale, (în interimatul deținut de directorul adjunct Adrian Vaida) în loc să ia măsurile necesare pentru implementarea softului deja achitat, a instalat un sistem software pus la dispoziţie de STS, cu titlu gratuit, însă provizoriu. Pe motivul că programul achiziţionat nu era compatibil cu sistemul de transmisiuni STS. Acest fapt s-a aflat abia după doi ani, când scandalul a ajuns în presa locală, STS dând un comunicat de presă față de situația creată. În acest răstimp, doar Adrian Vaida și Chifor George cunoșteau situația reală. Ulterior, reprezentanţii STS ar fi înştiinţat conducerea Poliţiei Locale că nu mai pot lăsa la dispoziţia instituţiei softul împrumutat în mod gratuit. Deși, potrivit declarației reprezentantului firmei Barby Route, Adrian Barbu, în prezența unei delegații STS s-au făcut probe și, paradoxal, softul achiziționat de Poliția Locală se afla pe una dintre cele două partiții ale serverului Poliției Locale. Comisia de recepție din Poliției Locale nu avea atribuții pentru implementarea sistemului, fapt recunoscut și de Vaida în instanță.

Și începe circul!
Firma Barby Route SRL face o plângere penală Serviciului de Telecomunicatii Speciale care se încheie cu NUP. În fapt, STS și firma Barby Route se acuzau reciproc de infuncționalitatea sistemului. Apare apoi o altă plângere penală în urma unei sesizări a celor de la STS care l-au înștiințat Cristinel Toader, pe atunci recent instalat în funcția de director general al Poliției Locale, că nu le mai asigură serviciul AVL, deoarece „STS a pus la dispoziție un soft AVL cu titlu gratuit, până la punerea în funcțiune a sistemului achiziționat de Poliția Comunitară Ploiești”.
Deși a fost numit director general al Poliției Locale în luna august 2012, Cristinel Toader a aflat abia în ianuarie 2013 cum că pe rolul instanțelor există o cauză în care instituția a contestat raportul Curții de Conturi din 2010. Directorul adjunct, Adrian Vaida, ca fost director general interimar, a „omis” această informație, ba mai mult chiar semnase un document de plată către o casă de avocatură, cu toate că instituția avea un Birou Juridic. În schimb, Vaida nu a „omis” să-l informeze pe Toader de activitatea a doi subordonați, Mariana Ionescu și Cezar Stoichiciu, care „nu se încadrau în colectiv”, probabil că nu jucau după cum cânta directorul interimar. Culmea, citat ca martor, Cristinel Toader declară că „Vaida Adrian mi-a spus că a apreciat să-mi ascundă problemele (aflate pe rol în instanță – n.r.), întrucât pe lângă Ionescu și Stoichiciu era și el implicat”.
Culmea culmilor, după cum se vede și în documentul de mai jos, Adrian Vaida avizase procesul verbal prin care se „serviciul funcționează în parametrii normali și personalul Poliției Locale (…) a fost instruit.” Însă, potrivit declarației date în instanță, nu-și reamintea acest lucru.


Intră pe fir procurorul paraditor Mirceaaa Negulescuuu!!!
Dintr-un așa carambol intern procurorul Mircea Negulescu, zis Portocală, zis Zdreanță, nu putea decât să profite. Cred că s-a bătut cu labele pe burtă că poate să-și mărească palmaresul de arestări. Fiind maestru doar în amenințări șantajiste, Portocală a obținut informațiile care îl interesau de la Vaida, probabil amenintându-l că-l „paradește”.
Cristinel Toader pleacă la cursuri de specialitate, iar conducerea Poliției Locale rămâne pe mâinile veșnicului Adrian Vaida. Abia la întoarcere este informat de Vaida că Stoichiciu a achiziționat un soft care nu funcționează, cum s-ar zice… aruncând pisica moartă la vecin. Nu a trecut nici o oră, că Toader primește un telefon. De la cine??? De la procurorul Mircea Negulescu, desigur! A naibii întâmplare întâmplătoare! Care recunoaște că a aflat de la Vaida de probleme și îi face o invitație la biroul său pentru a depune o plângere penală. După cum e lesne de înțeles, Negulescu îi „sugerează” lui Toader cum să facă plângerea penală, îl scoate pe Vaida din schemă, dar îl încercuiește pe Stoichiciu. În stilu-i caracteristic, în perioada următoare, avea să-l șantajeze pe Stoichiciu ca să-l „paradească” pe Toader.
Între timp, în urma insistențelor lui Cristinel Toader de a afla adevărul, Adrian Vaida face un exces de zel și recunoaște, inclusiv în fața lui Cezar Stoichiciu, că softul există și se află încărcat pe un server la Dispeceratul instituției. Abia atunci Vaida a recunoscut că are un conflict mai vechi cu Cezar Stoichiciu și Mariana Ionescu care îl țin „de prost”. Aflând această situație, Toader a mers la Parchet pentru a explica faptul că plângerea era nefondată. A fost anunțat că va fi contactat, fapt care nu s-a mai întâmplat.
Mai mult, în instanță, Vaida declară:


Aici, Adrian Vaida o „omite” din nou, dacă ne uităm la Procesul Verbal, de mai sus, avizat de semnătura sa:

Mai mult, conform declarațiilor date în instanță, Adrian Vaida se contrazice singur și recunoaște că membrii Comisiei de recepție nu au avut atribuții și competențe pe linia implementării softului achiziționat, după cum reiese din manuscrisele de mai jos:


![]()
În loc de concluzie…
În loc de concluzie, un alt termen în acest lung și zadarnic proces are loc peste trei zile. Un proces demarat din răzbunări personale. În fond, Curtea de Conturi constatase neregulile din acest contract de achiziții și impuse ca măsură implementarea sistemului. „Săpându-și” colegii, ca să-și ascundă și propria-i vină, Adrian Vaida a dat la pace cu paraditorul Mircea Negulescu. Cel care a speculat situația, întrucât Cristinel Toader a refuzat de a da curs traficului de influență făcut de procurorul NEGULESCU MIRCEA pentru a-i angaja fina la Poliția Locală, prin favorizarea acesteia la concursul organizat. Astfel, megalomanul Zdreanță Portocală a vrut să-și arate puterea doar pentru simplul motiv că Toader nu i-a dat subiectele de concurs și nu a făcut celelalte demersuri dorite pentru ca „fina” lui să fie declarată admisă, în dauna celorlalți concurenți înscriși. Și iată unde s-a ajuns!
Așadar, după cum era normal, STS și Cristinel Toader au ieșit din schemă. Deși s-a contrazis în declarațiile date în instanță, Adrian Vaida a fost sărit din schemă. Cristian Balaci, Mariana Ionescu, Cezar Dan Stoichiciu și Adrian Barbu, ultimul fiind reprezentantul firmei Barby Route SRL cel care trebuia să implementeze sistemul, sunt încă inculpați. Consiliul Local Ploiești prin Poliția Locală Ploiești, parte vătămată. Și asta pentru un soft care există, dar lipsește cu desăvârșire… Aflați pe atunci în funcții, Cristian Balaci, Mariana Ionescu, Cezar Dan Stoichiciu nu aveau nicio atribuție față de implementarea sistemului și nu pot fi vinovați că nu au cunoștințe IT. Mai mult, conform avizării procesului verbal de recepție, achizițiile erau faptic în custodia Poliției Locale.
Curios este faptul că, predecesorul lui Cristinel Toader la șefia Poliției Locale a fost Dan Tănase. Tot dintr-o omisiune a interimarului Adrian Vaida, nici el nu a fost informat despre faptul că, în data de 6 mai 2011, conform procesului verbal încheiat între STS și Poliția Locală, a fost implementat un soft al STS, nu cel achiziționat de instituție.
Din Ordonanța nr. 8622/P/2016 din data de 04.05.2018, de unde reiese că procurorul Zdreanță a făcut jocurile
Prin ordonanța din data de 12.102016, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare, instigare la mărturie mincinoasă, reținându-se faptul că numitul Vaida Adrian, la data de 27.05.2015, a denunțat organelor de urmărire penală fapte nereale în legătură cu Toader Cristinel și i-a determinat pe Mocanu Gabriela Isabela și Vasilescu Ioan Gabriel să formuleze denunțuri asemănătoare, astfel încât ultimii doi au denunțat organelor de urmîrire penală fapte nereale, au dat declarații mincinoase, producând și probe nereale în susținerea afirmațiilor mincinoase.
La data de 14.03.2018, persoana vătămată, Toader Cristinel a înaintat o continuare a plângerii penale, în care solicită extinderea cercetărilor și față de Negulescu Mircea, fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și DNA Ploiești, întrucât acesta i-a instigat, în mod repetat, pe Vaida Adrian, Mocanu Gabriela Isabela, Vasilescu Ioan Gabriel și Dorobanțu Narcis să formuleze denunțuri false. Adică în stilul de zdreanță al procurorului Portocală.
Competența de soluționare a cauei se află, în prezent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Camelia Rotaru
Exclusiv
Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină – Ziarul Incisiv de Prahova
România a reușit imposibilul: a inventat „Șomajul Tehnic de Lux pentru Obiecte Zburătoare”. În timp ce fermierii își numără boabele de grindină de mărimea oului de struț, băieții deștepți de la AASNACP (Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor) au pus la punct o schemă atât de perfectă, încât și vrăjitoarele care aduc ploaia ar muri de invidie.
Concluzia este oficială, sub antet guvernamental: Sistemul nu trage, nu protejează, dar încasează tot!
Matematica de birt: Zero rachete = 98% buget executat. Record mondial de „mers în gol” pe bani publici
Potrivit Raportului de activitate nr. 25/14.01.2026, anul 2025 a fost „Anul Sfânt al Lenei”. S-au lansat ZERO rachete, dar s-au tocat 94,167 milioane de lei. Din acești bani, vreo 80 de milioane s-au dus pe „pază și conservare”. Adică statul român plătește armate de paznici să stea cu ochii pe niște țevi goale care nu fac nimic, în timp ce grâul fermierilor e făcut praf.
Corpul de Control al Prim-ministrului (CCPM) a rămas mască: programul 2010-2024 a fost realizat doar în proporție de 39%, dar banii au zburat din conturi în proporție de 100%. Este ca și cum ai plăti o vilă cu trei etaje, dar constructorul ți-ar lăsa doar o groapă și un paznic la poartă.
Hectarele de carton și cifra magică: 2,3 milioane de hectare „protejate” prin puterea gândului
Indiferent că trage 2.674 de rachete (ca în 2024) sau că nu trage niciuna (ca în 2025), AASNACP raportează obsesiv aceeași cifră: 2,3 milioane de hectare protejate. Curtea de Conturi confirmă în adresa nr. 39458/2026 că aceste hectare sunt pură ficțiune. Nu există delimitări, nu se folosesc datele APIA, nu se știe care fermier e „salvat”. E o „protecție” mistică: noi vă spunem că sunteți protejați, voi ne dați milioanele, și toată lumea e fericită – mai puțin ăia care au culturile distruse.
„Vrancea, Vrancea, vrei-nu-vrei, dă-ne banii pe rachete, bre!”
Noul front al mafiei s-a mutat în Vrancea. Documentul nr. 41034 din 27.07.2026 arată cum vicepreședintele Vasile Pamfil și asociația sa urlă în pustiu. Consiliile Consultative, unde fermierii ar trebui să aibă un cuvânt de spus, sunt ca extratereștrii: toată lumea vorbește despre ele, dar nimeni nu le-a văzut funcționând. Curtea de Conturi a dat termen până pe 31.12.2026 să mimeze legalitatea. Adică, mai avem încă un an de grație în care „rachetiștii” pot dormi liniștiți pe milioane.
Știință cu termen de valabilitate expirat: Pilotăm norii din 2040 cu avize din 2007
AASNACP vrea să modifice clima României până în anul 2040 folosind un Bilanț de Mediu din 2007! Este ca și cum ai încerca să conduci un Tesla folosind permisul de conducere al bunicului pentru căruță.
Corpul de Control confirmă: NU există studii de impact asupra mediului, nu există monitorizare independentă. Singura „știință” pe care o stăpânesc este „știința de birt”: „După ce aprobăm programul de miliarde, o să vedem noi și ce facem cu mediul”. Întâi tragem, apoi vedem dacă mai rămâne cineva viu să se plângă.
Monopolul de aur: Licențe cu ușa încuiată și rachete „leșinate” pe banii proștilor
CCPM a dat cu documentele în masă: licențele de operare s-au dat prin negocieri directe, fără concurență, doar pentru firmele „care trebuie”. Iar când rachetele expiră în depozite pentru că operatorii sunt incompetenți, cine plătește prelungirea valabilității? Ați ghicit: tot bugetul statului! Operatorul încasează, statul repară rachetele expirate, iar fermierul primește praful de pe tobă.
Tánczos Barna și „logica de fier”: „Fermierii sunt cobai, dar noi știm mai bine”
În timp ce 93% dintre fermierii din Prahova spun un „NU” hotărât acestui experiment chimic, vicepremierul Tánczos Barna plânge la TV că nu e corect să decidă prahovenii pentru Călărași. Documentele arată însă că nimeni nu vrea să decidă pentru alții, ci doar să nu mai fie bombardați cu iodură de argint fără studii.
Statistica e necruțătoare: în 2025, fără nicio rachetă trasă, Prahova a avut recolte record la grâu și rapiță. Mitul „fără noi muriți” s-a pulverizat mai repede decât un nor de ploaie atins de o rachetă de 400 de euro.
Armura de hârtie: Procedurile PO-50, PO-52 și auditorul singuratic
Pentru a se apăra de audit, AASNACP a fabricat o tonă de „proceduri” (PO-48, PO-49, PO-56). Au procedură pentru orice: pentru corupție (PO-52), pentru avertizori de integritate (PO-53), chiar și pentru IT. Pe hârtie, sunt îngeri. În realitate, Compartimentul de Audit Intern are un singur angajat. Un singur om care ar trebui să verifice cum zboară 100 de milioane de lei. Este ca și cum ai pune un singur portar la o finală de Champions League în care poarta are 10 kilometri lățime.
Concluzie: Argint în nori, plumb în buget și multă găteală în instituții
Fermierii rămân „eroii tragici ai gliei”, singurii care plătesc nota de plată pentru acest experiment grotesc. „Mafia Antigrindină” a reușit să transforme cerul României într-un bancomat privat.
Cu un program realizat doar 39%, cu omologări care durează de 18 ani și cu o nepăsare sfidătoare față de lege și față de Curtea de Conturi, AASNACP este singura instituție din lume care demonstrează că, dacă minți destul de mult despre hectarele „protejate”, bugetul va continua să „plouă” cu milioane de euro. Restul… e doar fum de rachetă și tăcere complice la Ministerul Agriculturii.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și o tăcere tot mai greu de apărat în instituțiile care au fost prinse, de data asta, nu doar cu rachetele în nori, ci și cu legea călcată în picioare.
- Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni.
(Cristina T.).
Exclusiv
„Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova
„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari
În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului și plătește amenda la secundă, în interiorul IPJ Prahova sloganul „Siguranță și încredere” funcționează doar ca motto de club privat pentru cămătari, falsificatori și protejați de sistem.
Incisiv de Prahova a documentat, ani la rând, o adevărată „Academie de Cămătărie «Semnătura Falsă»”, unde se „albesc” credite pe semnături falsificate, se adaugă zerouri cu pixul și se transformă colegii în debitori pe viață. Mediasud a venit ulterior și a confirmat dimensiunea jafului: prejudicii de circa 1,7 milioane lei doar în dosarul penal 4621/P/2023 (caracatița creditelor la CAR-ul IPJ Prahova) și peste 500 de acte materiale, conform dezvăluirilor deja publicate.
Noile date completează tabloul grotesc: nu mai vorbim doar de camătă, fals, presiuni pe procurori și dosare îngropate, ci și de „tătici” plângăcioși care încearcă să-și rezolve custodia copiilor cu metode de birou logistic, adică prin „prelucrare prin așchiere” de imagine la poliție.
Logistica groazei: „deratizarea” care dă afară oamenii, nu șobolanii
La Serviciul Logistică al IPJ Prahova, condus de Alexandru Năsulea, deratizarea nu se face în curte, ci în organigramă. Stilul său – agresiv, conflictual, de tip „eu sunt stăpânul la chei și la mașini” – a alungat din sistem un număr semnificativ de lucrători, împinși la pensie sau forțați să plece. Din teritoriu, nimeni nu mai vrea la Logistică: nu pentru că munca ar fi grea, ci pentru că șeful e „toxicul perfect”.
Conform surselor interne citate de Incisiv de Prahova, Năsulea nu este doar „maestru al șuruburilor”, ci și informatorul de casă al chestorului Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR, fiind protejat atent de Marcel Bălan, nume care apare recurent în anchetele Incisiv de Prahova drept mare păpușar din umbră.
Problemele lui Năsulea cu legea nu sunt bârfe de hol: i s-a constituit dosar penal pentru violență domestică, după ce și-ar fi agresat fosta soție. Când polițiștii de la Biroul Rutier Ploiești i-au reținut permisul de conducere, a reacționat ca un „mic zeu” local: sfidare, amenințări, promisiuni de „probleme la locul de muncă”. Un civil în astfel de postură? Dosar penal. Un șef de logistică? Protecție.
Sezon nou în „Grădinița de cadre”: „tăticul plângăcios” își face probe la secție
Ultimul episod din serialul „Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX – îl are tot pe Alexandru Năsulea în rol principal, de data aceasta în registru lacrimogen.
Conform noilor informații primite din interior, în urmă cu aproximativ 2–3 săptămâni, renumitul „maestru al șuruburilor”, cunoscut și ca „șeful la chiloți” al Logisticii, s-a prezentat la o secție de poliție din Ploiești pentru a se plânge, cu sensibilitate demnă de telenovelă, că fosta soție nu respectă programul de vizită al copiilor și că el „nu îi poate vedea”.
Realitatea relatată de apropiați este însă mai puțin lacrimogenă: copiii, spun sursele, nu ar mai vrea să stea cu el din cauza alcoolului și a exceselor de furie. În loc să-și rezolve problemele în oglindă sau, eventual, la terapie, Năsulea alege să „lucreze” cazul ca la Logistică: preventiv, prin hârtie. Se duce la poliție să sifoneze, în speranța că își pregătește „probe” pentru instanța de judecată, ca să poată demonstra „rea-credință” din partea fostei soții și astfel să câștige custodia copiilor.
Mentalitate de prelucrător prin așchiere: totul se rezolvă dacă dai două-trei găuri în imaginea celuilalt și prinzi șurubul bine în dosar.
Service pe bani publici, profit pe persoană fizică: „mașina vine reparată, pleacă stricată”
În manualul „Academiei de Cămătărie”, capitolul „service & șurubăreală” e predat chiar de Năsulea. Contractele de service auto semnate în numele IPJ Prahova au fost ani de zile o zonă gri, aproape neverificată. Practic, scenariul standard:
- mașina de poliție intră „defectă” la service;
- iese „reparată” pe hârtie;
- în realitate, se strică la scurt timp după „intervenție”.
Service-ul Nicogel este pomenit de oameni din interior drept o veritabilă stație de spălat nu doar șuruburi, ci și bani. Pe contracte – totul impecabil; în teren – autospeciale care cedează după reparații, în timp ce pe persoană fizică se plimbă „foloasele” pentru cei care semnează generos.
Într-un stat normal, asta ar declanșa audit, controale, DGA, parchet. În „normalitatea” IPJ Prahova, e doar capitol de manual intern: „așa se face”.
Promoția 2015–2023: cămătari cu uniformă, victime cu popriri
Potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, completate ulterior de Mediasud, gruparea de casă din IPJ Prahova arată așa:
- lider: Matei Tatiana – pensionară, plecată „prin Olanda”, după cum susțin colegii;
- mâna dreaptă: Neacșu Silviu;
- om de legătură pe logistică și foloase: Cremeneanu Costel;
- secretara cu pix de aur: Hagiu Monica.
Din 2015–2016, aceștia au intrat până la gât în credite – bănci, CAR, IFN-uri. Când datoriile au început să-i sufoce, au trecut la „next level”: au „convins” colegi să facă împrumuturi la CAR IPJ Prahova, servind povești lacrimogene:
- „am probleme grave de sănătate”;
- „trebuie să iau repede o casă / o mașină”;
- „mă ajuți acum, îți plătesc eu ratele, nu rămâi cu nimic pe cap”.
Banii? Folosiți strict personal și pentru acoperit alte credite. Un Caritas cu uniformă, ștampilă și acces la dosarele colegilor.
„Semnătura ta, golul meu”: falsuri grosolane, popriri elegante
Mărturiile polițiștilor păgubiți, publicate de Incisiv de Prahova și confirmate în linii mari de Mediasud, descriu același tipar:
- cereri de împrumut falsificate;
- sume umflate de la 6.000 la 60.000 lei printr-un zero „creativ”;
- semnături contrafăcute ale unor lucrători de poliție:
- Iulică Dascălu (șef Post Hălești),
- Manea Victor,
- Bădică Gabriel,
- plus, „în oglindă”, zeci de alți lucrători în situații similare.
Unii au aflat că „au luat” credite când au sosit poprile. Alții, că au girat pentru oameni pe care nu i-au văzut vreodată. Falsul nu e excepția, ci procedura standard.
În timp ce Incisiv de Prahova a strigat ani în șir că la IPJ Prahova funcționează o fabrică de cămătărie și fals, sistemul a privit în altă parte. Astăzi, când în interior se vorbește de un prejudiciu apropiat de 600.000 de euro doar pe această schemă (distinct de dosarul 4621/P/2023), conducerea pare să audă doar fanfara de la defilare.
Mirițescu și Bălan: „rectorii” academiei de cămătărie
Nu e vorba de câțiva „băieți de jos” scăpați de sub control, ci de o structură cu protecție verticală. Numele-cheie:
- Eduard Mirițescu, adjunct IGPR – pomenit în anchetele Incisiv de Prahova ca „prieten la telefon” în diverse combinații;
- Marcel Bălan, adjunct al șefului IPJ Prahova – protector al lui Năsulea și al altor „olimpici” ai academiei.
Conform surselor din interior, Mirițescu știa de sutele de cereri de împrumut făcute pe numele polițiștilor păgubiți. Din 2016 până azi, toți șefii de inspectorat au fost informați, sesizați, atenționați. Bilanțul:
- șefii – pensionări, avansări, „liste guvernamentale”, pensii speciale;
- rețeaua – funcțională ani de zile;
- polițiștii – popriri, divorțuri, familii prăbușite.
SICE, „biroul sertar”: Șchiopu și pensia pentru liniște
Dosarele penale rezultate din plângerile polițiștilor păgubiți au ajuns, „întâmplător”, la SICE. Adică la structura direct interesată să nu explodeze scandalul în propria curte.
Fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, s-a asigurat că dosarele rămân la loc sigur: în sertar. Nu la percheziții, nu la expertize, nu la instanță. Cariera sa a fost, la rândul ei, „protejată”: când nu apărea pe listele IPJ Prahova, ateriza direct dinspre IGPR. Finalul: o pensionare mai mult decât specială.
Rezultatul „muncii” SICE:
- plângerile – îngropate;
- dosarele – conexate, blocate, lăsate spre prescripție;
- gruparea – neatinsă de cătușe.
DGA și SIPI/DGPI: viteji cu amărâți, timizi la VIP-uri
Direcția Generală Anticorupție Prahova a săpat până când a dat de plafon: conducerea IPJ Prahova și IGPR. De acolo, pauză.
Când șpaga este 200 de lei pe șosea, apar camere, flagrant, comunicate și „toleranță zero”. Când prejudiciul sare spre 600.000 de euro doar în această schemă (fără cei 1,7 milioane lei din dosarul 4621/P/2023), apar brusc „alte priorități”.
SIPI (actual DGPI), cu sediul în aceeași clădire cu IPJ Prahova, a auzit tot: discuții pe holuri, polițiști disperați, articole în Incisiv de Prahova și Mediasud, nume, mecanisme, perioade. Dacă se verifica serios „de la început”, astăzi nu am vorbi de zeci de polițiști cu popriri și familii distruse.
Dar e mai simplu să asculți telefoane de amărâți decât să verifici CAR-ul inspectoratului unde ai biroul la doi pași.
BCI de vitrină și examene „cu dedicație”
Lanțul protecțiilor ajunge și în zona „eroilor” de la criminalitate organizată.
La Biroul de Combatere a Infracționalității (BCI), șeful de birou a fost titularizat printr-un examen în care președintele comisiei a fost… Marcel Bălan. Adică exact omul pomenit în dezvăluirile Incisiv de Prahova ca fiind „dispecerul” de influență.
Noul șef de BCI, Popescu, este cunoscut mai ales pentru activitatea la Prevenirea Criminalității și pentru „capturi” de crap în timpul liber, nu pentru lupte cu rețele dure. Când examenele se dau cu dedicație, nu contează ce ai făcut, ci cine ți-a citit lucrarea.
În timp ce polițiștii operativi reali se luptă cu infractori autentici, „Academia de Cămătărie” rezolvă credite, popriri și comisioane.
Victimele sistemului: grade pe umăr, popriri pe fluturaș
În tot acest decor absurd, victimele sunt polițiștii simpli:
- folosiți ca giranți;
- trecuți fictiv drept beneficiari de credite;
- cu semnături falsificate;
- sau pur și simplu naivi, care au crezut în colegialitate.
Consecințe:
- zeci de angajați ai IPJ Prahova cu popriri pe salarii;
- mulți nu își mai pot întreține familiile;
- divorțuri, scandaluri domestice, întrebări dureroase: „cum să fii polițist și să fii păcălit așa?”;
- rușinea se lipește de victimă, nu de autor.
Prejudiciul intern despre care se vorbește se apropie de 600.000 de euro, separat de cei 1,7 milioane lei indicați de Incisiv de Prahova și Mediasud în dosarul 4621/P/2023.
„Grădinița de cadre”: tătici plângăcioși, cămătari zâmbitori, lege în concediu
Din 2015–2016 încoace, șefii se schimbă, se pensionează, dispar prin Olanda, aterizează pe liste „guvernamentale”, se bucură de pensii speciale. Incisiv de Prahova a strigat primul despre „Caracatița WHITE TOWER” și dosarul 4621/P/2023. Mediasud a confirmat mecanismele și dimensiunea jafului.
Astăzi, noile informații despre Năsulea – de la violență domestică și amenințări la Rutieră până la episodul „tăticul plângăcios” care își face „probe” la secție împotriva fostei soții – arată că „Academia de Cămătărie” are și „Grădiniță de cadre”: oameni crescuți în logica șurubelniței aplicate pe oameni, nu pe mașini.
Statul? Procurorii? DGA? DGPI?
- dosarele zac;
- presiunile se fac nu pe infractori, ci pe procurorii care mișcă ceva;
- prescripția curge ca o pensie specială juridică.
Până când dosarele nu vor produce altceva decât praf pe raft, pamfletele – fie ele semnate de Incisiv de Prahova, confirmate de Mediasud sau alimentate de surse interne curajoase – vor rămâne, trist, mai dure decât legea.
La IPJ Prahova, „Siguranță și încredere” pare valabil doar între cămătari, nu între stat și cetățean. Iar în „Grădinița de cadre”, tăticii plâng la secție, copiii fug de ei, iar sistemul îl ține de mână pe cel cu șurubelnița, nu pe cel cu poprirea.
Vor urma noi dezvăluiri despre presiunile exercitate asupra procurorilor – cine, cum și de unde apasă butoanele –, precum și fapte și mai grave, capabile să zguduie nu doar IPJ Prahova, ci și alte structuri așa-zis de „intelligence”, unde informația se ascunde sub birou, nu se pune în slujba legii. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI) – Ziarul Incisiv de Prahova
„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise
În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca o bijuterie ecvestră: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, locul unde „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.
Tribune pline, cai lucioși, selfie-uri, copii care mănâncă popcorn – un decor de carte poștală. Numai bun pentru broșuri, turism și poze pe rețele sociale.
Ce nu scrie în broșuri este capitolul „Tips & Tricks pentru inițiați”: cum să refuzi controlul antidoping, să scapi doar cu o amendă, să-ți păstrezi trofeul și, bonus, să transformi totul într-o problemă cu iz penal, nu doar sportiv.
Marele Premiu de Trap al României: „Refuz antidoping, ia premiul și vezi-ți de drum”
Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații ecvestre, atracții pentru copii – la suprafață, spectacol impecabil.
În culise însă, manual de „așa NU” în sport:
- impresarii au solicitat controlul antidoping, în mod firesc;
- calul clasat pe primul loc a „refuzat” să fie supus recoltării probelor;
- în orice sport serios, aici se oprește totul: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești, nu. Conform relatărilor despre reuniune, Comisia de Arbitri a aplicat doar o amendă și a menținut rezultatul inițial: același cal, același titlu, același Mare Premiu de Trap al României.
Formula locală de „sport curat”:
Refuz de antidoping + amendă + trofeu păstrat = „merge și așa”.
Regulamentul ANARZ nu e pliant turistic: descalificare obligatorie și sesizare penală

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ (sursa: ANARZ, „Regulamentul general al curselor de Trap din România”, document PDF oficial), nu are caractere decorative. Printre prevederi, două sunt cruciale:
- Orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice faptei;
- Refuzul supunerii calului la recoltarea probelor pentru control antidoping nu se termină cu un simplu „ai luat amendă”, ci presupune și sesizarea organelor de urmărire penală.
În plus, din documentul oficial ANARZ reiese clar (Art.95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul general al curselor de trap din România, disponibil pe anarz.eu) că:
- se poate aplica o amendă de până la 50% din fondul de premiere al cursei;
- se poate dispune interzicerea accesului pe Hipodrom până la 60 de zile;
- iar în cazul unor abateri grave – precum refuzul recoltării probelor pentru testare, suspiciuni de substituire, falsificarea pașaportului calului – este obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală.
Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitri nu avea dreptul să aleagă, după bunul plac, între „amendă” sau „descalificare”, și nici să ignore partea penală. Pachetul complet trebuia să fie:
descalificare + sancțiune sportivă + sesizare penală.
Din informațiile publice de până acum, nu rezultă că o astfel de sesizare penală a fost formulată imediat după incident. Asta transformă problema dintr-o glumă proastă de regulament într-o posibilă complicitate instituțională la încălcarea propriilor norme.
De la „flagel” recunoscut la vârf la șase plângeri penale și protecția animalelor
Tabloul devine și mai sumbru dacă punem laolaltă elementele deja cunoscute:
- În relatările anterioare, apare o declarație atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, conform căreia dopajul ar fi un „flagel”, iar „toți caii de pe podium ar fi fost drogați” – afirmație care, dacă este redată corect, ridică sportul de trap direct la rangul de campion național la dopaj sistemic.
- Conform noilor informații, au fost formulate șase plângeri penale, iar protecția animalelor s-ar fi autosesizat în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodrom.
- Este „de notorietate” în interiorul hipodromului faptul că anumite grupuri de proprietari ar practica astfel de metode de mult timp – un fenomen perceput ca generalizat, nu ca un accident izolat.
Dacă până acum vorbeam despre încălcarea unui regulament sportiv, acum suntem în plin teren penal, cu animale potențial maltratate, supuse dopajului și utilizate ca material consumabil pentru trofee și bani.
Poliția Animalelor intră în scenă: „sportul rege” se întâlnește cu Codul Penal
Un element de noutate esențial:
Poliția Animalelor a fost sesizată și urmează controale vizând exact ceea ce regulamentul, bunul simț și legea penală ar fi trebuit să combată de mult:
- dopajul sistematic al animalelor,
- maltratarea acestora,
- folosirea de substanțe necunoscute pe cai pentru a obține avantaje în competiții.
În acest context, nu mai este vorba doar de „fair-play” sportiv, ci de fapte penale:
- posibile infracțiuni de fraudă sportivă,
- posibile fapte de rele tratamente aplicate animalelor,
- și, în subsidiar, posibile infracțiuni ce țin de fals (pașapoarte, documente etc.), așa cum chiar Regulamentul ANARZ (Art.95, inclusiv alin. 3) prevede că trebuie raportate organelor de urmărire penală.
Orice „tratament” aplicat cailor, prin substanțe de proveniență și compoziție neclare, nu mai este doar o „șmecherie de hipodrom”, ci o problemă de siguranță, sănătate și legalitate, atât pentru animale, cât și pentru cei care le manipulează.
Comisia de Arbitri – arbitri sportivi sau gardieni ai dopajului?
Decizia Comisiei de Arbitri de a păstra rezultatul cursei, în ciuda refuzului controlului antidoping, transmite un mesaj devastator:
- regulile nu se aplică tuturor,
- există câștigători „speciali” pentru care laboratorul antidoping devine opțional,
- sancțiunea reală nu este dopajul, ci naivitatea de a crede că regulamentul chiar se aplică.
Când Regulamentul General al Curselor de Trap (sursa: ANARZ) prevede descalificare și sesizare penală, iar în practică se alege doar amenda și tăcerea, nu mai vorbim de un simplu act de „indulgență”. Vorbim de:
- ignorarea unor dispoziții imperative adoptate tocmai pentru protejarea integrității competițiilor;
- un potențial favor acordat celor care recurg la practici ilegale;
- un semnal periculos către toți ceilalți participanți: „Dacă ești suficient de bine conectat, regulile se aplică… altora.”
Lecția pentru copii din tribune: „Regulamentul e facultativ, dacă sistemul te ține în brațe”
În broșuri, Hipodromul Ploiești este descris ca locul ideal pentru „experiențe memorabile în familie”. În realitate, lecția pe care o primesc copiii din tribune arată așa:
- poți refuza controlul antidoping și rămâi campion;
- regulile sunt scrise frumos în PDF-uri oficiale, citate pompos din ANARZ, dar pot fi tratate ca literatură de sertar;
- „fair-play-ul” e bun doar ca slogan de marketing, nu și ca practică de zi cu zi.
În loc să vadă un model de disciplină, respect pentru animale și onestitate sportivă, copiii asistă la un curs aplicat de relativism moral:
regulamentul este opțional, iar integritatea competiției se negociază.
Din „Tips & Tricks” turistice în „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă
Într-un stat care se respectă, după un asemenea episod, ar trebui să avem:
- anchetă oficială,
- reanalizarea hotărârii de clasament,
- aplicarea integrală a Regulamentului general al curselor de trap (sursa: ANARZ), inclusiv descalificarea calului care a refuzat controlul,
- sesizarea organelor de urmărire penală, în baza Art.95 și Art.95.3 privind obligația de a sesiza Parchetul în caz de fapte grave (refuz recoltare probe, suspiciuni de substituiri, fals etc.),
- intensificarea controalelor Poliției Animalelor, cu prelevare de probe și verificarea tuturor substanțelor administrate cailor.
În schimb, realitatea descrisă arată mai degrabă a scenariu de manual pentru „cum să scapi cu o amendă și să păstrezi cupa”.
Cerința minimă de normalitate: regulamentul se aplică, faptele penale se tratează ca fapte penale
În lumina noilor informații – Art.95.3 din regulament (obligația de sesizare a organelor de urmărire penală), existența celor șase plângeri penale, autosesizarea protecției animalelor și implicarea Poliției Animalelor – un minim standard de normalitate ar presupune:
- Reanalizarea oficială a deciziei prin care calul câștigător a fost lăsat să-și păstreze titlul după refuzul la control antidoping;
- Aplicarea strictă a articolului 95 și a articolului 95.3 din Regulamentul general ANARZ (sursa ANARZ), în integralitatea lor: descalificare, sancțiuni sportive, interdicții de acces pe hipodrom, acolo unde se impune;
- Clarificare publică: cine, când și de ce nu a dispus imediat sesizarea penală, deși regulamentul o cere;
- Tratarea dopajului și maltratării cailor ca fapte penale, nu ca „exces de zel sportiv”.
Respectarea regulamentului nu este nici negociabilă, nici opțională, nici meniu „a la carte” pentru Comisia de Arbitri. Este obligația minimă pentru a nu transforma un hipodrom într-un laborator la vedere, cu cai în loc de cobai.
Apel ferm: Poliția Animalelor să se autosesizeze și să verifice tot
Având în vedere gravitatea situației, caracterul aparent generalizat al dopajului și maltratării și faptul că în interiorul hipodromului se vorbește de mult despre aceste practici, un apel public se impune:
- Poliția Animalelor trebuie să se autosesizeze și să acționeze ferm în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodromul Ploiești;
- este necesară prelevarea de analize și verificarea substanțelor administrate cailor în mod sistematic;
- controalele trebuie extinse la toți cei implicați în pregătirea și administrarea acestor „tratate” chimice cailor, pentru a se stabili natura și proveniența substanțelor utilizate.
Nu e vorba doar de imaginea unui sport sau de corectitudinea unei competiții, ci de viața și sănătatea animalelor, folosite ca instrumente într-un mecanism care, dacă va fi confirmat de anchete, depășește cu mult sfera „neregulilor sportive” și intră frontal în zona infracționalității.
Concluzie: „Ținutul Vinului” sau „Ținutul dopajului protejat”?
Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca „atracție-vedetă” din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre cum se distruge din interior credibilitatea unui sport.
Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi onest să se adauge, în paranteză:
„…și, din când în când, un tur prin culisele unde se rescriu regulamentele, se refuză testele antidoping, se maltratează caii și se transformă sportul în dosar penal latent.”
Aici nu mai e loc de marketing.
E loc de anchetă, de răspundere și de penal (Cerasela N.).
-
Uncategorizedacum 7 zile
Ce Este Randarea 3D? Tot ce Trebuie să Știi
-
Uncategorizedacum 4 zile
Ce așteptări au vizitatorii de la facilitățile sanitare dintr-un spațiu public bine organizat
-
Uncategorizedacum 7 zile
IT-Outsourcing in Deutschland: Warum Feel IT Services der richtige Partner ist
-
Exclusivacum 3 zileFermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Evenimentacum 3 zileLaserul dentar – tratamente stomatologice in care poate fi utilizat si beneficiile pentru pacienti
-
Evenimentacum o ziEvenimenteGratuite.ro promovează online evenimentele cu acces gratuit din România
-
Evenimentacum 3 zileSala de ședințe, spațiul care spune multe despre o companie

