A absolvit Facultatea de Medicină Generală Bucureşti în 1977, iar în perioada 1977-1980 a fost intern prin concurs. A fost apoi rezident (1980-1983), medic specialist chirurg (clasificat PRIMUL PE ȚARĂ la concursul de specialitate, în 1983), iar din 1990 – medic primar chirurg la Spitalul Clinic Fundeni. În anul 1990 a obţinut titlul de doctor în medicină, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti.

A reuşit un număr record de transplanturi hepatice, peste 900 şi a salvat sute de mii de vieţi până la ora actuală, prin operaţiile dificile pe care le-a realizat, folosind cele mai sofisticate tehnici operatorii, dar şi prin intermediul sutelor de rezidenţi pe care i-a învăţat să fie buni chirurgi. 

Și în medicină, ca în orice alt domeniu, ca să ajungi cel mai bun ai nevoie de multă muncă şi dăruire, dar şi de un talent cu care numai Dumnezeu te poate înzestra. Și aşa este marele chirurg, profesorul Irinel Popescu, care pentru mulţi pacienţi a fost şi este în continuare un înger coborât din ceruri pe pământ ca să le aducă alinare şi vindecare.

„Mi-a redat viaţa înapoi. Am murit şi el m-a ridicat din morţi acum 6 ani„, povesteşte cu lacrimi în ochi unul dintre foştii pacienţi ai profesorului Irinel Popescu, operat de cancer colo-rectal. „Nu este doar un om, este un înger. Înainte să-l întâlnesc pe el, deja îmi scriam testamentul. Și apoi el a făcut un miracol şi astăzi trăiesc „, a adăugat un altul. 

Mesajul Claudiei 

Claudia Elena este una dintre pacientele care a câştigat bătălia cu moartea, în urma unui transplant reuşit de către profesorul Irinel Popescu. Ea s-a rugat, iar EL i-a trimis un vindecător.

“Cred că puţini sunt creştinii ortodocşi, practicanţi, care ştiu că există o rugăciune specială pentru ca Dumnezeu să le scoată în cale un medic profesionist potrivit suferinţei fiecăruia: aceasta o rosteam permanent când am primit un mesaj prin care mi se recomanda un medic: prof. dr. IRINEL POPESCU. Acestui om -”mâna lui Dumnezeu”, vreau să-i dedic câteva gânduri: recunoştinţa nu se poate exprima în cuvinte căci fiecare o simte şi o trăieşte în funcţie de propria conştiinţă, de propria sensibilitatea emoţională.

Mă plec în faţa dăruirii şi profesionalismului Domniei Voastre, cu admiraţia şi preţuirea mamelor care şi-au putut mângâia şi strânge în braţe copii, din nou, şi a soţilor care şi-au putut împlini, în continuare, viaţa de familie. Deasemenea, mă fac mesagera recunoştinţei şi a fiului meu Ștefan Teodor ”o minune ulterioară acestui transplant” care este mărturie vie că ”există viaţă după moarte”, a transmis Claudia, transplantată în 2006.

Cartea Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah – Ecclesiasticul, cap. 38, 12-14 

”Și doctorului dă-i loc căci şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă. Că şi el se va ruga Domnului ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă ”