Exclusiv
Arafat cunostea deficientele constatate de ISU si nu a impus masuri in consecinta!/Abuz in serviciu si neglijenta in serviciu, dar nu numai! – Ziarul Incisiv de Prahova
În plină criză economică, Autoritatea de Supraveghere Financiară, printr-o ordonanță de urgență vrea să ia de la populație și companii până la un miliard de lei în fiecare an, prin scumpirea cu până la 20% a polițelor RCA. Asta, în loc să supravegheze în mod real societățile de asigurare, pe care le mângâie pe creștet în timp ce se burdușește cu foști sau actuali colaboratori SRI, aceiași care nu au văzut cum ASTRA și Carpatica sifonau banii asiguraților. Premierul ar trebui să se sesizeze, Parchetul ar trebui să se sesizeze iar Consiliul Concurenței (despre care ASF susține că nu are nimic de spus în această cartelizare de care o pune), ar trebui să se sesize. Parlamentul ar trebui să îl audieze de urgență pe Președintele ASF, Nicu Marcu. Și să îl revoce, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
Inițiativa se numește decontare directă obligatorie (în prezent este facultativă și nu are niciun succes) și este menită să ia până la un miliard de lei pe an de la populație și companii, și să îi dea acționarilor privați ai societăților de asigurare. Pentru ca aceștia să nu aducă capital pentru neperformanța lor, și eventual să continue să sifoneze sume către companiile mamă. Ca la BNR.
Nici măcar un copil prost nu ar fi motivat public în halul în care a încercat să justifice urgența ordonanței decontării directe (care nu reprezintă o activitate de asigurare ci doar un serviciu auxiliar). Mai rău a făcut-o fostul contabil șef de la păduri, Nicu Marcu, ajuns Președinte ASF în urma unui troc politic menit să îl pună pe socrul lui Victor Ponta șef la Curtea de Contrui.
Pe scurt Nicu Marcu transmite lipsit de dibăcie că pe el îl deranjează petițiile de la asigurați (deși ar trebui să le încurajeze, că să afle problemele din piață, întrucât nu trimite control on-site la asigurători), și, ca să nu îl mai deranjeze, o să impună mai mulți bani chiar de la cei care fac petițiile pentru a îi face cadou acționarilor privați ai societăților de asigurare.
În loc să oblige (are pârghiile) ca societățile rău platnice să își îndeplinească obligația legală (în sarcina supravegherii ASF), obligație care există în lege, și care este de achitare în termen de zece zile de la finalizarea dosarului de daună, Nicu Marcu vrea să cartelizeze piața, profund neconcurențial, prin scumpirea generalizată a polițelor RCA
Pârghille legale ale ASF sunt clare: dacă o societate de asigurări nu își îndeplinește obligațiile în raport cu asigurații (cu alte cuvinte nu plătește integral și la timp), poate să impună administrarea specială a asigurătorului (să preia managementul companiei de asigurare) sau chiar poate suspenda licența de emitere de polițe RCA. Să emită cei care plătesc.
În loc să își îndeplinească însă obligațiile legale, prin acțiuni și inacțiuni în exercitarea funcției publice, Nicu Marcu de la ASF vrea să scumpească polițele RCA, în medie, cu 20%, prin transformarea unei clauze facultative (pentru un serviciu auxiliar) și fără niciun fel de succes (decontarea directă) în obligatorie.
Să privim piața asigurărilor RCA: ea este de circa 4 miliarde de lei anual (aproape trei miliarde de lei, respectiv 2,94 miliarde lei în primele 9 luni, potrivit datelor publice ale ASF, sau 3,1 miliarde lei în ceea ce privește întreaga clasa de asigurări A10.

Graficul arată și că sunt 9,18 milioane de contracte încheiate (pentru circa 6 milioane de autovehicule), întrucât asigurarea poate fi anuală, semi-anuală, lunară, deci un proprietar poate încheia mai mult de un contract.
Să privim acum și cât interes au creat clauzele (facultative) de decontare directă, în primele 9 luni ale anului, din cele 9,18 milioane de contracte: 162.469 din 9.182.175 (1,7% din total).
Adică 98,3% din totalul celor care au încheiat contracte de asigurare RCA nu au ales clauza de decontare directă, pentru că le oferă NIMIC. Sau, le oferă ceea ce oricum ASF are obligația să se asigure, și fără clauza de decontare directă (facultativă sau obligatorie): că asigurătorul va plăti.
Dacă ASF ar supraveghea piața în mod real (și nu ar mângâia pe creștet asigurătorii), nu ar fi nevoie nici măcar de clauza de decontare directă facultativă.
Pentru că dacă cineva vrea ca asigurătorul lui (și nu al celui care a provocat accidentul), are la dispoziție un alt instrument facultativ, care se numește CASCO.
În total, din cele 162.469 de clauze de decontare directă (facultativă), asigurătorii au încasat doar 16,1 milioane de lei – adică 0,5% din valoarea contractelor RCA.
ASF, prin decontarea directă OBLIGATORIE (care face sens doar pentru asigurătorii care vor scumpirea nejustificată a polițelor), încearcă să transforme un serviciu financiar AUXILIAR și facultativ de decontare de la propriul asigurător, în ceva OBLIGATORIU.
De fapt, ASF vrea să le ofere companiilor de asigurare până la un miliard de lei pe an, pe care să îii ia obligatoriu de la populație și companii, în plină criză, în condițiile în care acum nu încasează nici 17 milioane de lei, pentru că nu există interes.
Dealtfel, chiar ASF constată că acesta nu este un serviciu cerut de către piață, în propriul raport, fiind accesată clauza doar în cazul a 1,7% din totalul celor peste 9 milioane de polițe RCA încheiate. 98,3% din cei care încheie contracte RCA obligatorii, nu consideră utilă clauza.
Prețul acestui serviciu financiar auxiliar (care nu ține de activitatea de bază de asigurare (preluarea riscului), motiv pentru care ASF nu are voie să se implice făcând un astfel de serviciu facultativ obligatoriu, este SUBSTANȚIAL, tot potrivit datelor ASF: 112 lei pe contract, în condițiile în care prima medie pentru populație este de 626 de lei. Adică aproape 20%

Multiplicați cu 9.1 milioane de contracte (sau cu 6 dacă vreți sau 4, câte vreți), și ajungeți la o estimare de până la un miliard de lei pe an, în fiecare an, pe care ASF vrea să îi ia de la asigurați (populație și companii) pentru un serviciu auxiliar și FACULTATIV, pentru că nu are chef să suprvegheze piața și nu are chef de petiții.
Cat este prima medie RCA în primele 9 luni? Pe medie, 626 de lei, așa cum arată raportul ASF. Vor să o scumpească spre 750 de lei. În fiecare an.

Din raportul ASF rezultă multe lucruri clare:
- după ce Mișu Negrițoiu a fost dat afară de la ASF de către Parlament (mai 2017) pentru că generat dezordine socială prin majorarea nejustificată a tarifelor de primă RCA, asigurătorii nu s-au mai simțit protejați de către ,,lupul” paznic la oi (vâzându-l dat afară) și au scăzut tarifele de primă RCA; Asigurarea medie costa cu 28% mai mult pe vremea lui Mișu Negrițoiu, când societățile de asiguare se cartelizau, neconcrențial, la scutul lui Mișu Negrițoiu.
- Prima medie RCA (populație și companii) este de 626 de lei.
- Prima medie RCA pentru populație este de 468 de lei, ceea ce înseamnă cu la un preț mediu de 112 lei, asigurărările RCA, obligatorii, pentru populație se vor scumpi cu 24%. ASF nu prezintă date defalcat din nesemnificativele ,,decontări directe faculative (17 miliaone de lei) încheiate sunt pentru persoane fizice și persoane juridice.
- Prima medie RCA pentru companii a scăzut de la 1.719 lei în mandatul cartel al lui Mișu Negrițoiu, la 1.188 de lei, ceea ce înseamnă că, prin cartelizare (dovedită de Consiliul Concurenței), companiile plăteacu 45% la mai mult decât în prezent, ca asigurare RCA.
- La nivelul primei medii RCA de 626 de lei, prețul clauzei facultative de decontare directă reprezintă aproape 20% din valoarea poliței RCA fără decontare directă.
Astfel, obligativitatea introducerii drept obligatorie a serviciului facultativ de decontare directă, poate conduce la o scumpire a polițelor RCA de până la 20%.
Raportat la o piață anuală de peste 4 miliarde de lei, măsura neconcurențială pe crea vrea să o impună ASF, ca să ia bani de la populație și companii și să îi transfere către acționarii privați ai societăților de asigurare urcă până la un miliarde de lei în fiecare an.
În plină criză.
De aceea, arat că toți factorii decizionali ar trebui să frângă încă din start această inițiativă neconcurențială și îndreptată împotriva populației și companiilor, în plină criză, de a jumuli până la un miliard de lei în fiecare an, de la populație și companii, printr-o clauză INVENTATĂ, dar obligatorie. Astfel:
- Este un motiv suficient pentru ca Președintele ASF, care prin această inițiativă (Ordonanță de Urgență) vrea să sară Parlamentul, să fie de urgență convocat de către Parlament. Și revocat.
- Este un motiv suficient pentru ca în mod real, Consiliul Concurenței să nu își dea avizul pentru o astfel de clauză obligatorie și să împingă în matca de supraveghere ASF, și nu de sifonare a banilor asiguraților către companiile rău-platnice, pe care se presupune că ASF ar trebui să le supravegheze;
- Este un motiv suficient ca șeful Guvenrului, Florin Cîțu, să înțeleagă că o astfel de inițiativă, în plină criză, vine împotriva statului de drept (în fapt, prin aceste scumpiri se încearcă, într-un mod ticălos întrucât vine chiar de la o autoritate a statului, ca societăților de asigurare amendate de Consiliului Concurenței pentru că au umflat prețul asigurărilor RCA, să primească banii pentru amendă tot de la populație, prin cârdășia ASF). După ce înțelege, Florin trebuie să respingă acest proiect de Ordonanță de Urgență, să îl evalueze pe Alexandra Nazare, ministru al finanțelor publice prin care a fost vârât proiectul, și dacă consideră că de prost a făcut acest proiect de Ordnanță de Urgență, să infirme caracterul de urgent la Ordonanței și să trimită proiectul de lege, spre respingere, în Parlament.
În mod evident, Președintele ASF, Nicu Marcu îl ia drept prost și pe premierul României, prin fundamentarea ,,urgenței”:
i) pe de-o parte, pentru că nu mai au chef de petiți, iar pe de altă parte cică
ii) Brexit-ul impune această Ordonanță de Urgență și încălcarea ordinii de drept.
În privința motivării că ASF nu mai are de petiții și nici să supravegheze, ea rezultă clar de aici:
i) verbal, prin interviuri abracadabrante, Președintele ASF folosește motivări de copil prost, așa cum rezultă din interviul acordat de acesta AGERPRES. Întregul interviu este o mostră de necunoaștere a principiilor de bază ale pieței asigurărilor (nici măcar ce înseamnă constatul amiabil (,,urmează să îl reglementeze ulterior”), habar nu are nici despre indicatorii în funcție de care se verifică soliditatea unei societăți de asigurare, deși se presupune că le supraveghează).
O prestație cu motivare și mai de copil prost a avut Președintele Nicu Marcu într-un interviu alifie luat de Bogdan Chireac, pentru DCNews (poate îl voi detalia cu alte ocazii).
Dar iată ce zice Nicu Marcu în interviul Agerpres, ascunzând cauza reală, respectiv că el personal nu spraveghează în mod real piața asigurărilor.
Dacă ar fi supravegheat-o, deja cel puțin una dintre cele 2 societăți de asigurare nu ar mai fi avut voie să emită RCA (dacă nu plătesc) sau ar fi fost deja în administrare specială:

ii) Motivarea în scris a ordonanței de urgență, și a ,,urgenței” îl ia efectiv de prost pe ministrul de finanțe care și-a asumat, Alexandru Nazare, dar și pe premier. Nicu Marcu vrea să ia până la un miliard de lei de la populație pe motiv de (?!?) Brexit:

III) Absolventul Colegiului Național de Apărare, al Institutului Diplomatic Român și contabil șef la păduri fără studii superioare la acel moment, Nicu Marcu, acum Președinte ASF, ia în derâdere întreaga piață, susținând că activitatea de cartelizare demonstrată de o scumpire generalizată a asigurărilor RCA, nu necesită avizul Consilului Concurenței. Poate la păduri, în niciun caz în piața financiară:
Observând cum estimează Nicu Marcu (fost contabil șef la păduri) și Alexandru Nazare (fără școală economică), impactul acestei ticăloșii, orice economist de bun simț realizează că acești oameni au un scop ticălos și că nu înțeleg o boabă de economie. Vor să vă jumulească de bani.

- În mod evident, OUG-ul are impact macroeconomic, luând până la un miliard de lei de la populație printr-un serviciu financiare care se vrea obligatoriu (din consumul lor și din investiții), și dându-l spre acționarii privați ai companiilor de asigurare, fără o contraprestație reală, întrucât societățile de asigurare AU ȘI ACUM OBLIGAȚIA SĂ PLĂTEASCĂ. Cu alte cuvinte, vor să adauge la obligația de plată, încă o obligație de plată, transformând un serviciu auxiliar și facultativ, drept oblgiatoriu.
- În mod evident, OUG are impact supra mediului concurențial, întrucât facilitatează înțelegerea asigurătorilor de a scumpi toți, produsul obligatoriu RCA. Cartelizarea pe piața asigurărilor, prin înțelegerea la preț pentru majorarea tarifelor de primă RCA a fost demonstrată în 2018, deja, de Consiliul Concurenței.
- În mod evident există și un impact asupra mediului de afaceri: În loc ca ASF să facă supravegherea reală, el permite externalizarea veniturilor încaste de companii precum Euroins către firma mamă, în timp ce ASF tolerează neplata obligațiilor și vrea să faciliteze sifonările, prin scumpiri.
- În mod evident are efect și asupra întreprinderilor mici și mijlocii, întrucât multe au în patrimoniu autovehicule, a căror asigurare se va scumpi;
- Alte informați: ,, nu este cazul” susțin la unison ASF și Ministerul Finanțelor Publice. Eu consider că este cazul de alte informații și anume cum a ajuns acest ordonanță care vrea să jumulească până la un miliard de lei pe an de la populație și companii, SCRISĂ DE UN ASIGURĂTOR, să fie promovată de un fost contabil șef la păduri și de un ministru al finanțelor publice fără școală economică. Același care se pregătește să încalce legile Uniunii Europene pentru că vrea să dea deductibilitate fiscală pentru investițiile turce, deși Uniunea Europeană i-a pus pe lista gri: fără deductibilitate.
Legate de ,,alte informații’‘, voi reveni în al doilea episod. Până atunci consider că toți cei responsabili de economie din România trebuie să se autosesizeze (Consiliul Concurenței, Parchet, Guvern, etc) și să împiedice tentativa lui Nicu Marcu de a transfera până la un miliard de lei în fiecare an, de la populație și companii, spre acționarii privați ai companiilor de asigurare rău platnice.
Până atunci, arăt doar atât:
Prin inițiativa de cartelizare împotriva populației și companiilor, Nicu marcu acționează întocmia ca fostul lucrător în comerțul exterior, Mișu Negrițoiu, demis de către Parlament, în mai 2017, după ce a cartelizat piața asigurărilor și a incitat, la majorarea tarifelor RCA, cu până la 50%

Ulterior, Consiliul Concurenței a amendat 9 companii de asigurări și organizația profesională a acestora (UNSAR), cu 53 de milioane de Euro pentru că s-au cartelizat, așa cum le-a sugerat Mișu Negrițoiu prin protocol, și umflat primele RCA.
Acum, Nicu Marcu, a cărui primă măsură în ASF a fost să îl aducă drept șef de cabinet pe George Voinescu, adjunctul directorului SRI din perioada Florian Coldea și lucrător al Securității înainte de 1989, vrea să facă exact ca Mișu Negrițoiu: să jumulească bani de la populație și companii și să îi dea acționarilor privați ai societăților de asigurare. Pe Geoerge Voinescu, Eduard Hellwig l-a trecut în rezerva iar la nicio lună, hop la ASF.
Mișu Negrițoiu a fost între timp revocat, iar piața și-a revenit după revocarea lui. Urmează mai multe informații despre cum a ajuns Nicu Marcu, semnatar de protocol secret în perioada Coldea și Predoiu, ca Președinte ASF acum, cu un director de cabinet fost adjunct la SRI, să încerce același lucru ca și Mișu Negrițoiu: să jumulească populația.
Este exact același gen de explicații ticăloase pe care le dădea Adrian Vasilescu pus de turnătorul Securității Manole, că de vină pentru cele mai mari dobânzi la credite din Uniunea Europeană sunt tot românii, că au credite neperformante. Nu ei de la BNR, pentru că au tolerat și acoperit mulți ani rețelele mafiote de creditare din bănci, gen creditul Elenei Udrea, al lui Remus Truică sau al altor derbedei care, în timp ce erau venerați de BNR, fraudau bugeul de stat. Sau care au tolerat externalizarea creditelor ,,neperformante” la 5% din valoare, în frauda bugetului de stat, mai dezvaluie sursa citata. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova
„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari
În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului și plătește amenda la secundă, în interiorul IPJ Prahova sloganul „Siguranță și încredere” funcționează doar ca motto de club privat pentru cămătari, falsificatori și protejați de sistem.
Incisiv de Prahova a documentat, ani la rând, o adevărată „Academie de Cămătărie «Semnătura Falsă»”, unde se „albesc” credite pe semnături falsificate, se adaugă zerouri cu pixul și se transformă colegii în debitori pe viață. Mediasud a venit ulterior și a confirmat dimensiunea jafului: prejudicii de circa 1,7 milioane lei doar în dosarul penal 4621/P/2023 (caracatița creditelor la CAR-ul IPJ Prahova) și peste 500 de acte materiale, conform dezvăluirilor deja publicate.
Noile date completează tabloul grotesc: nu mai vorbim doar de camătă, fals, presiuni pe procurori și dosare îngropate, ci și de „tătici” plângăcioși care încearcă să-și rezolve custodia copiilor cu metode de birou logistic, adică prin „prelucrare prin așchiere” de imagine la poliție.
Logistica groazei: „deratizarea” care dă afară oamenii, nu șobolanii
La Serviciul Logistică al IPJ Prahova, condus de Alexandru Năsulea, deratizarea nu se face în curte, ci în organigramă. Stilul său – agresiv, conflictual, de tip „eu sunt stăpânul la chei și la mașini” – a alungat din sistem un număr semnificativ de lucrători, împinși la pensie sau forțați să plece. Din teritoriu, nimeni nu mai vrea la Logistică: nu pentru că munca ar fi grea, ci pentru că șeful e „toxicul perfect”.
Conform surselor interne citate de Incisiv de Prahova, Năsulea nu este doar „maestru al șuruburilor”, ci și informatorul de casă al chestorului Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR, fiind protejat atent de Marcel Bălan, nume care apare recurent în anchetele Incisiv de Prahova drept mare păpușar din umbră.
Problemele lui Năsulea cu legea nu sunt bârfe de hol: i s-a constituit dosar penal pentru violență domestică, după ce și-ar fi agresat fosta soție. Când polițiștii de la Biroul Rutier Ploiești i-au reținut permisul de conducere, a reacționat ca un „mic zeu” local: sfidare, amenințări, promisiuni de „probleme la locul de muncă”. Un civil în astfel de postură? Dosar penal. Un șef de logistică? Protecție.
Sezon nou în „Grădinița de cadre”: „tăticul plângăcios” își face probe la secție
Ultimul episod din serialul „Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX – îl are tot pe Alexandru Năsulea în rol principal, de data aceasta în registru lacrimogen.
Conform noilor informații primite din interior, în urmă cu aproximativ 2–3 săptămâni, renumitul „maestru al șuruburilor”, cunoscut și ca „șeful la chiloți” al Logisticii, s-a prezentat la o secție de poliție din Ploiești pentru a se plânge, cu sensibilitate demnă de telenovelă, că fosta soție nu respectă programul de vizită al copiilor și că el „nu îi poate vedea”.
Realitatea relatată de apropiați este însă mai puțin lacrimogenă: copiii, spun sursele, nu ar mai vrea să stea cu el din cauza alcoolului și a exceselor de furie. În loc să-și rezolve problemele în oglindă sau, eventual, la terapie, Năsulea alege să „lucreze” cazul ca la Logistică: preventiv, prin hârtie. Se duce la poliție să sifoneze, în speranța că își pregătește „probe” pentru instanța de judecată, ca să poată demonstra „rea-credință” din partea fostei soții și astfel să câștige custodia copiilor.
Mentalitate de prelucrător prin așchiere: totul se rezolvă dacă dai două-trei găuri în imaginea celuilalt și prinzi șurubul bine în dosar.
Service pe bani publici, profit pe persoană fizică: „mașina vine reparată, pleacă stricată”
În manualul „Academiei de Cămătărie”, capitolul „service & șurubăreală” e predat chiar de Năsulea. Contractele de service auto semnate în numele IPJ Prahova au fost ani de zile o zonă gri, aproape neverificată. Practic, scenariul standard:
- mașina de poliție intră „defectă” la service;
- iese „reparată” pe hârtie;
- în realitate, se strică la scurt timp după „intervenție”.
Service-ul Nicogel este pomenit de oameni din interior drept o veritabilă stație de spălat nu doar șuruburi, ci și bani. Pe contracte – totul impecabil; în teren – autospeciale care cedează după reparații, în timp ce pe persoană fizică se plimbă „foloasele” pentru cei care semnează generos.
Într-un stat normal, asta ar declanșa audit, controale, DGA, parchet. În „normalitatea” IPJ Prahova, e doar capitol de manual intern: „așa se face”.
Promoția 2015–2023: cămătari cu uniformă, victime cu popriri
Potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, completate ulterior de Mediasud, gruparea de casă din IPJ Prahova arată așa:
- lider: Matei Tatiana – pensionară, plecată „prin Olanda”, după cum susțin colegii;
- mâna dreaptă: Neacșu Silviu;
- om de legătură pe logistică și foloase: Cremeneanu Costel;
- secretara cu pix de aur: Hagiu Monica.
Din 2015–2016, aceștia au intrat până la gât în credite – bănci, CAR, IFN-uri. Când datoriile au început să-i sufoce, au trecut la „next level”: au „convins” colegi să facă împrumuturi la CAR IPJ Prahova, servind povești lacrimogene:
- „am probleme grave de sănătate”;
- „trebuie să iau repede o casă / o mașină”;
- „mă ajuți acum, îți plătesc eu ratele, nu rămâi cu nimic pe cap”.
Banii? Folosiți strict personal și pentru acoperit alte credite. Un Caritas cu uniformă, ștampilă și acces la dosarele colegilor.
„Semnătura ta, golul meu”: falsuri grosolane, popriri elegante
Mărturiile polițiștilor păgubiți, publicate de Incisiv de Prahova și confirmate în linii mari de Mediasud, descriu același tipar:
- cereri de împrumut falsificate;
- sume umflate de la 6.000 la 60.000 lei printr-un zero „creativ”;
- semnături contrafăcute ale unor lucrători de poliție:
- Iulică Dascălu (șef Post Hălești),
- Manea Victor,
- Bădică Gabriel,
- plus, „în oglindă”, zeci de alți lucrători în situații similare.
Unii au aflat că „au luat” credite când au sosit poprile. Alții, că au girat pentru oameni pe care nu i-au văzut vreodată. Falsul nu e excepția, ci procedura standard.
În timp ce Incisiv de Prahova a strigat ani în șir că la IPJ Prahova funcționează o fabrică de cămătărie și fals, sistemul a privit în altă parte. Astăzi, când în interior se vorbește de un prejudiciu apropiat de 600.000 de euro doar pe această schemă (distinct de dosarul 4621/P/2023), conducerea pare să audă doar fanfara de la defilare.
Mirițescu și Bălan: „rectorii” academiei de cămătărie
Nu e vorba de câțiva „băieți de jos” scăpați de sub control, ci de o structură cu protecție verticală. Numele-cheie:
- Eduard Mirițescu, adjunct IGPR – pomenit în anchetele Incisiv de Prahova ca „prieten la telefon” în diverse combinații;
- Marcel Bălan, adjunct al șefului IPJ Prahova – protector al lui Năsulea și al altor „olimpici” ai academiei.
Conform surselor din interior, Mirițescu știa de sutele de cereri de împrumut făcute pe numele polițiștilor păgubiți. Din 2016 până azi, toți șefii de inspectorat au fost informați, sesizați, atenționați. Bilanțul:
- șefii – pensionări, avansări, „liste guvernamentale”, pensii speciale;
- rețeaua – funcțională ani de zile;
- polițiștii – popriri, divorțuri, familii prăbușite.
SICE, „biroul sertar”: Șchiopu și pensia pentru liniște
Dosarele penale rezultate din plângerile polițiștilor păgubiți au ajuns, „întâmplător”, la SICE. Adică la structura direct interesată să nu explodeze scandalul în propria curte.
Fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, s-a asigurat că dosarele rămân la loc sigur: în sertar. Nu la percheziții, nu la expertize, nu la instanță. Cariera sa a fost, la rândul ei, „protejată”: când nu apărea pe listele IPJ Prahova, ateriza direct dinspre IGPR. Finalul: o pensionare mai mult decât specială.
Rezultatul „muncii” SICE:
- plângerile – îngropate;
- dosarele – conexate, blocate, lăsate spre prescripție;
- gruparea – neatinsă de cătușe.
DGA și SIPI/DGPI: viteji cu amărâți, timizi la VIP-uri
Direcția Generală Anticorupție Prahova a săpat până când a dat de plafon: conducerea IPJ Prahova și IGPR. De acolo, pauză.
Când șpaga este 200 de lei pe șosea, apar camere, flagrant, comunicate și „toleranță zero”. Când prejudiciul sare spre 600.000 de euro doar în această schemă (fără cei 1,7 milioane lei din dosarul 4621/P/2023), apar brusc „alte priorități”.
SIPI (actual DGPI), cu sediul în aceeași clădire cu IPJ Prahova, a auzit tot: discuții pe holuri, polițiști disperați, articole în Incisiv de Prahova și Mediasud, nume, mecanisme, perioade. Dacă se verifica serios „de la început”, astăzi nu am vorbi de zeci de polițiști cu popriri și familii distruse.
Dar e mai simplu să asculți telefoane de amărâți decât să verifici CAR-ul inspectoratului unde ai biroul la doi pași.
BCI de vitrină și examene „cu dedicație”
Lanțul protecțiilor ajunge și în zona „eroilor” de la criminalitate organizată.
La Biroul de Combatere a Infracționalității (BCI), șeful de birou a fost titularizat printr-un examen în care președintele comisiei a fost… Marcel Bălan. Adică exact omul pomenit în dezvăluirile Incisiv de Prahova ca fiind „dispecerul” de influență.
Noul șef de BCI, Popescu, este cunoscut mai ales pentru activitatea la Prevenirea Criminalității și pentru „capturi” de crap în timpul liber, nu pentru lupte cu rețele dure. Când examenele se dau cu dedicație, nu contează ce ai făcut, ci cine ți-a citit lucrarea.
În timp ce polițiștii operativi reali se luptă cu infractori autentici, „Academia de Cămătărie” rezolvă credite, popriri și comisioane.
Victimele sistemului: grade pe umăr, popriri pe fluturaș
În tot acest decor absurd, victimele sunt polițiștii simpli:
- folosiți ca giranți;
- trecuți fictiv drept beneficiari de credite;
- cu semnături falsificate;
- sau pur și simplu naivi, care au crezut în colegialitate.
Consecințe:
- zeci de angajați ai IPJ Prahova cu popriri pe salarii;
- mulți nu își mai pot întreține familiile;
- divorțuri, scandaluri domestice, întrebări dureroase: „cum să fii polițist și să fii păcălit așa?”;
- rușinea se lipește de victimă, nu de autor.
Prejudiciul intern despre care se vorbește se apropie de 600.000 de euro, separat de cei 1,7 milioane lei indicați de Incisiv de Prahova și Mediasud în dosarul 4621/P/2023.
„Grădinița de cadre”: tătici plângăcioși, cămătari zâmbitori, lege în concediu
Din 2015–2016 încoace, șefii se schimbă, se pensionează, dispar prin Olanda, aterizează pe liste „guvernamentale”, se bucură de pensii speciale. Incisiv de Prahova a strigat primul despre „Caracatița WHITE TOWER” și dosarul 4621/P/2023. Mediasud a confirmat mecanismele și dimensiunea jafului.
Astăzi, noile informații despre Năsulea – de la violență domestică și amenințări la Rutieră până la episodul „tăticul plângăcios” care își face „probe” la secție împotriva fostei soții – arată că „Academia de Cămătărie” are și „Grădiniță de cadre”: oameni crescuți în logica șurubelniței aplicate pe oameni, nu pe mașini.
Statul? Procurorii? DGA? DGPI?
- dosarele zac;
- presiunile se fac nu pe infractori, ci pe procurorii care mișcă ceva;
- prescripția curge ca o pensie specială juridică.
Până când dosarele nu vor produce altceva decât praf pe raft, pamfletele – fie ele semnate de Incisiv de Prahova, confirmate de Mediasud sau alimentate de surse interne curajoase – vor rămâne, trist, mai dure decât legea.
La IPJ Prahova, „Siguranță și încredere” pare valabil doar între cămătari, nu între stat și cetățean. Iar în „Grădinița de cadre”, tăticii plâng la secție, copiii fug de ei, iar sistemul îl ține de mână pe cel cu șurubelnița, nu pe cel cu poprirea.
Vor urma noi dezvăluiri despre presiunile exercitate asupra procurorilor – cine, cum și de unde apasă butoanele –, precum și fapte și mai grave, capabile să zguduie nu doar IPJ Prahova, ci și alte structuri așa-zis de „intelligence”, unde informația se ascunde sub birou, nu se pune în slujba legii. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI) – Ziarul Incisiv de Prahova
„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise
În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca o bijuterie ecvestră: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, locul unde „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.
Tribune pline, cai lucioși, selfie-uri, copii care mănâncă popcorn – un decor de carte poștală. Numai bun pentru broșuri, turism și poze pe rețele sociale.
Ce nu scrie în broșuri este capitolul „Tips & Tricks pentru inițiați”: cum să refuzi controlul antidoping, să scapi doar cu o amendă, să-ți păstrezi trofeul și, bonus, să transformi totul într-o problemă cu iz penal, nu doar sportiv.
Marele Premiu de Trap al României: „Refuz antidoping, ia premiul și vezi-ți de drum”
Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații ecvestre, atracții pentru copii – la suprafață, spectacol impecabil.
În culise însă, manual de „așa NU” în sport:
- impresarii au solicitat controlul antidoping, în mod firesc;
- calul clasat pe primul loc a „refuzat” să fie supus recoltării probelor;
- în orice sport serios, aici se oprește totul: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.
La Ploiești, nu. Conform relatărilor despre reuniune, Comisia de Arbitri a aplicat doar o amendă și a menținut rezultatul inițial: același cal, același titlu, același Mare Premiu de Trap al României.
Formula locală de „sport curat”:
Refuz de antidoping + amendă + trofeu păstrat = „merge și așa”.
Regulamentul ANARZ nu e pliant turistic: descalificare obligatorie și sesizare penală

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ (sursa: ANARZ, „Regulamentul general al curselor de Trap din România”, document PDF oficial), nu are caractere decorative. Printre prevederi, două sunt cruciale:
- Orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice faptei;
- Refuzul supunerii calului la recoltarea probelor pentru control antidoping nu se termină cu un simplu „ai luat amendă”, ci presupune și sesizarea organelor de urmărire penală.
În plus, din documentul oficial ANARZ reiese clar (Art.95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul general al curselor de trap din România, disponibil pe anarz.eu) că:
- se poate aplica o amendă de până la 50% din fondul de premiere al cursei;
- se poate dispune interzicerea accesului pe Hipodrom până la 60 de zile;
- iar în cazul unor abateri grave – precum refuzul recoltării probelor pentru testare, suspiciuni de substituire, falsificarea pașaportului calului – este obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală.
Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitri nu avea dreptul să aleagă, după bunul plac, între „amendă” sau „descalificare”, și nici să ignore partea penală. Pachetul complet trebuia să fie:
descalificare + sancțiune sportivă + sesizare penală.
Din informațiile publice de până acum, nu rezultă că o astfel de sesizare penală a fost formulată imediat după incident. Asta transformă problema dintr-o glumă proastă de regulament într-o posibilă complicitate instituțională la încălcarea propriilor norme.
De la „flagel” recunoscut la vârf la șase plângeri penale și protecția animalelor
Tabloul devine și mai sumbru dacă punem laolaltă elementele deja cunoscute:
- În relatările anterioare, apare o declarație atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, conform căreia dopajul ar fi un „flagel”, iar „toți caii de pe podium ar fi fost drogați” – afirmație care, dacă este redată corect, ridică sportul de trap direct la rangul de campion național la dopaj sistemic.
- Conform noilor informații, au fost formulate șase plângeri penale, iar protecția animalelor s-ar fi autosesizat în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodrom.
- Este „de notorietate” în interiorul hipodromului faptul că anumite grupuri de proprietari ar practica astfel de metode de mult timp – un fenomen perceput ca generalizat, nu ca un accident izolat.
Dacă până acum vorbeam despre încălcarea unui regulament sportiv, acum suntem în plin teren penal, cu animale potențial maltratate, supuse dopajului și utilizate ca material consumabil pentru trofee și bani.
Poliția Animalelor intră în scenă: „sportul rege” se întâlnește cu Codul Penal
Un element de noutate esențial:
Poliția Animalelor a fost sesizată și urmează controale vizând exact ceea ce regulamentul, bunul simț și legea penală ar fi trebuit să combată de mult:
- dopajul sistematic al animalelor,
- maltratarea acestora,
- folosirea de substanțe necunoscute pe cai pentru a obține avantaje în competiții.
În acest context, nu mai este vorba doar de „fair-play” sportiv, ci de fapte penale:
- posibile infracțiuni de fraudă sportivă,
- posibile fapte de rele tratamente aplicate animalelor,
- și, în subsidiar, posibile infracțiuni ce țin de fals (pașapoarte, documente etc.), așa cum chiar Regulamentul ANARZ (Art.95, inclusiv alin. 3) prevede că trebuie raportate organelor de urmărire penală.
Orice „tratament” aplicat cailor, prin substanțe de proveniență și compoziție neclare, nu mai este doar o „șmecherie de hipodrom”, ci o problemă de siguranță, sănătate și legalitate, atât pentru animale, cât și pentru cei care le manipulează.
Comisia de Arbitri – arbitri sportivi sau gardieni ai dopajului?
Decizia Comisiei de Arbitri de a păstra rezultatul cursei, în ciuda refuzului controlului antidoping, transmite un mesaj devastator:
- regulile nu se aplică tuturor,
- există câștigători „speciali” pentru care laboratorul antidoping devine opțional,
- sancțiunea reală nu este dopajul, ci naivitatea de a crede că regulamentul chiar se aplică.
Când Regulamentul General al Curselor de Trap (sursa: ANARZ) prevede descalificare și sesizare penală, iar în practică se alege doar amenda și tăcerea, nu mai vorbim de un simplu act de „indulgență”. Vorbim de:
- ignorarea unor dispoziții imperative adoptate tocmai pentru protejarea integrității competițiilor;
- un potențial favor acordat celor care recurg la practici ilegale;
- un semnal periculos către toți ceilalți participanți: „Dacă ești suficient de bine conectat, regulile se aplică… altora.”
Lecția pentru copii din tribune: „Regulamentul e facultativ, dacă sistemul te ține în brațe”
În broșuri, Hipodromul Ploiești este descris ca locul ideal pentru „experiențe memorabile în familie”. În realitate, lecția pe care o primesc copiii din tribune arată așa:
- poți refuza controlul antidoping și rămâi campion;
- regulile sunt scrise frumos în PDF-uri oficiale, citate pompos din ANARZ, dar pot fi tratate ca literatură de sertar;
- „fair-play-ul” e bun doar ca slogan de marketing, nu și ca practică de zi cu zi.
În loc să vadă un model de disciplină, respect pentru animale și onestitate sportivă, copiii asistă la un curs aplicat de relativism moral:
regulamentul este opțional, iar integritatea competiției se negociază.
Din „Tips & Tricks” turistice în „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă
Într-un stat care se respectă, după un asemenea episod, ar trebui să avem:
- anchetă oficială,
- reanalizarea hotărârii de clasament,
- aplicarea integrală a Regulamentului general al curselor de trap (sursa: ANARZ), inclusiv descalificarea calului care a refuzat controlul,
- sesizarea organelor de urmărire penală, în baza Art.95 și Art.95.3 privind obligația de a sesiza Parchetul în caz de fapte grave (refuz recoltare probe, suspiciuni de substituiri, fals etc.),
- intensificarea controalelor Poliției Animalelor, cu prelevare de probe și verificarea tuturor substanțelor administrate cailor.
În schimb, realitatea descrisă arată mai degrabă a scenariu de manual pentru „cum să scapi cu o amendă și să păstrezi cupa”.
Cerința minimă de normalitate: regulamentul se aplică, faptele penale se tratează ca fapte penale
În lumina noilor informații – Art.95.3 din regulament (obligația de sesizare a organelor de urmărire penală), existența celor șase plângeri penale, autosesizarea protecției animalelor și implicarea Poliției Animalelor – un minim standard de normalitate ar presupune:
- Reanalizarea oficială a deciziei prin care calul câștigător a fost lăsat să-și păstreze titlul după refuzul la control antidoping;
- Aplicarea strictă a articolului 95 și a articolului 95.3 din Regulamentul general ANARZ (sursa ANARZ), în integralitatea lor: descalificare, sancțiuni sportive, interdicții de acces pe hipodrom, acolo unde se impune;
- Clarificare publică: cine, când și de ce nu a dispus imediat sesizarea penală, deși regulamentul o cere;
- Tratarea dopajului și maltratării cailor ca fapte penale, nu ca „exces de zel sportiv”.
Respectarea regulamentului nu este nici negociabilă, nici opțională, nici meniu „a la carte” pentru Comisia de Arbitri. Este obligația minimă pentru a nu transforma un hipodrom într-un laborator la vedere, cu cai în loc de cobai.
Apel ferm: Poliția Animalelor să se autosesizeze și să verifice tot
Având în vedere gravitatea situației, caracterul aparent generalizat al dopajului și maltratării și faptul că în interiorul hipodromului se vorbește de mult despre aceste practici, un apel public se impune:
- Poliția Animalelor trebuie să se autosesizeze și să acționeze ferm în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodromul Ploiești;
- este necesară prelevarea de analize și verificarea substanțelor administrate cailor în mod sistematic;
- controalele trebuie extinse la toți cei implicați în pregătirea și administrarea acestor „tratate” chimice cailor, pentru a se stabili natura și proveniența substanțelor utilizate.
Nu e vorba doar de imaginea unui sport sau de corectitudinea unei competiții, ci de viața și sănătatea animalelor, folosite ca instrumente într-un mecanism care, dacă va fi confirmat de anchete, depășește cu mult sfera „neregulilor sportive” și intră frontal în zona infracționalității.
Concluzie: „Ținutul Vinului” sau „Ținutul dopajului protejat”?
Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca „atracție-vedetă” din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre cum se distruge din interior credibilitatea unui sport.
Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi onest să se adauge, în paranteză:
„…și, din când în când, un tur prin culisele unde se rescriu regulamentele, se refuză testele antidoping, se maltratează caii și se transformă sportul în dosar penal latent.”
Aici nu mai e loc de marketing.
E loc de anchetă, de răspundere și de penal (Cerasela N.).
Exclusiv
cum poate un cablu furat să bage un tren întreg în pământ – Ziarul Incisiv de Prahova
„Poliție aservită”, conferință disperată: Drăgan iese la tablă cu „purul adevăr”
Pe 22 mai 2026, după investigația Recorder „Poliție aservită”, Inspectoratul General al Poliției Române își scoate la înaintare artileria grea de imagine: chestorul de poliție Georgian Drăgan. Omul se pune la microfon, se umflă în cifre și formulează acuzații grave împotriva a doi lideri de sindicat: Vitalie Josanu (SPR „Diamantul”) și Cosmin Andreica (Sindicatul Europol).
Totul împachetat solemn sub eticheta magică: „datele Poliției Române reprezintă purul adevăr”.
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” nu s-a îmbătat cu „purul” din propoziție. A luat legea în mână, mai exact Legea nr. 544/2001, a cerut în scris cifrele reale și dovezile acuzațiilor.
Răspunsurile oficiale ale IGPR au venit frumos ștampilate: adresa nr. 407.220/15.06.2026 și adresa nr. 407.303/26.06.2026.
Când le pui lângă declarațiile de la conferință, „purul adevăr” al chestorului Drăgan se topește într-un banal: a mințit. Cu acte în regulă.
1. „Avem surpriză”: cum a făcut Drăgan din ajutorul de șef de post ditamai „funcție de conducere”
Ce a spus Drăgan la microfon, 22 mai 2026:
„să știți că avem surpriză și 3500 de agenți care au funcții de conducere, respectiv de șef de post și de ajutor de șef de post.”
„Poliția Română deține 3500 de funcții de conducere, pentru agenți, 3600 pentru ofițeri. […] Totalul este de 7100.”
Traducere din limbaj de scenă: „stați liniștiți, popor român, avem mii de agenți lideri, totul e ocupat corect, prin concurs, ierarhia duduie de meritocrație până în ultima comună”.
Ce spune IGPR, în scris, în adresa nr. 407.303/26.06.2026:
„sunt aproximativ 3.000 de posturi de poliţie la nivelul Poliţiei Române, implicit aproximativ 3.000 de funcții de şef de post (funcție de conducere) şi aproximativ 8.000 de funcţii de ajutor şef post (funcție de execuție).”
Pe scurt, chiar instituția pe care Drăgan o reprezenta oficial spune negru pe alb:
- șeful de post = funcție de conducere, aprox. 3.000;
- ajutorul de șef de post = funcție de execuție, nu de conducere, aprox. 8.000.
La microfon, ajutorul de șef de post a fost urcat abuziv în rang: din funcție de execuție, transformat peste noapte în „funcție de conducere”, doar ca să iasă socoteala „3500 de agenți cu funcții de conducere”.
Pe hârtie, aceeași instituție recunoaște exact contrariul.
Aceeași funcție, două calificări, în funcție de nevoie:
– la presă, ajutorul e „șef”;
– la răspuns oficial, ajutorul revine brusc la locul lui de executant.
„Purul adevăr” sună, de fapt, a pură manipulare.
2. Minunea celor „9%”: cum se fabrică o cifră prin umflarea numitorului și amputarea numărătorului
Ce a spus Drăgan, solemn, la conferință:
„procentul funcțiilor de conducere ocupate prin împuternicire la nivelul Poliției Române este în prezent de aproximativ 9%, dintre toate funcțiile de conducere din Poliția Română.”
„doar 9% sunt asigurate prin împuternicire, restul prin concurs.”
Tabloul vopsit pentru public:
– 9% împuterniciri,
– 91% „restul prin concurs”.
Curat stat de drept. Numai că procentul ăsta e falsificat la ambele capete.
2.1. Trucul numitorului: mii de funcții mărunte, aruncate în groapa comună
Cele 7.100 de „funcții de conducere” invocate de Drăgan sunt dopate cu cea mai mică treaptă de conducere: agenții șefi de post din comune, cu 2–3 oameni în subordine.
Aproximativ 3.000 dintre cele 7.100 sunt aceste funcții mărunte.
Puse la grămadă în același sac cu inspectorii-șefi, cu adjuncții de IGPR, cu șefii de direcții centrale, rezultatul e simplu:
– numitorul explodează,
– procentul de împuterniciri se subțiază frumos la 9%, ca să dea bine la televizor.
Și ca să iasă mai „mic procentul”, Drăgan a mai făcut o magie: a băgat în „funcții de conducere” și ajutorii de șef de post, pe care IGPR îi recunoaște, în scris, drept funcții de execuție. Astfel a împins cifra agenților cu funcții de conducere de la circa 3.000 la 3.500.
Artificial, convenabil, manipulator.
2.2. Trucul numărătorului: „DESEMNATII” scoși din poză
La numărător, „purul adevăr” devine și mai toxic. Drăgan afirmă că „restul” sunt prin concurs, de parcă ar exista doar două moduri:
– concurs;
– împuternicire.
Legea nr. 360/2002, însă, e clară: funcțiile de conducere se ocupă:
- prin concurs / examen;
- sau prin împuternicire, pe cel mult două perioade de câte 6 luni, timp în care e obligatoriu să se organizeze concurs.
Ce nu există în lege este categoria de laborator: „desemnații”.
Aceștia sunt cei ținuți ani la rând în funcții de conducere după expirarea împuternicirii, printr-un artificiu birocratic. Ei nu intră nici la „concurs”, nici în cei „9%”.
Sunt, strategic, scoși din cadru.
Ce recunoaște IGPR, în scris, în adresa nr. 407.303/26.06.2026:
„situația statistică a poliţiştilor care au în fişa postului ca sarcină preluarea atribuțiilor postului ierarhic nu este inclusă în situația împuternicirilor comunicată de I.G.P.R. la conferinţa de presă.”
Traducere: toată armata de „desemnați”, care conduc în fapt structuri întregi, a fost ștearsă din statistica „purului adevăr”.
Ce nu se numără, nu există — în PowerPoint.
3. Opt ani de împuternicire: când legea spune „12 luni”, iar MAI scrie „2018–2026”
Falsificarea nu se oprește la IGPR. Răspunsul subsecretarului de stat Petru Bledea din partea Ministerului Afacerilor Interne (adresa nr. 765303/25.06.2026) confirmă că practica „desemnărilor” urcă până în vârful ministerului.
3.1. Cazul Ioana Dorobanțu: împuternicită din 2018, „desemnată” de ani întregi
- Ioana Dorobanțu este împuternicită secretar general adjunct al MAI din 2018, prin decizii succesive ale prim-ministrului, reînnoite din șase în șase luni, ultima fiind Decizia nr. 11/2026.
- Suplimentar, este „desemnată” secretar general al MAI din 1 septembrie 2023, după plecarea Ștefaniei-Gabriella Ferencz (Decizia nr. 371/2023).
În același răspuns, subsecretarul Bledea citează, grav, articolul 27¹⁶ din Legea nr. 360/2002: împuternicirea se poate da pe cel mult 6 luni și se poate prelungi o singură dată cu încă 6 luni. În intervalul ăsta este obligatorie organizarea concursului.
Realitatea admisă oficial: aproximativ opt ani de împuterniciri reînnoite din șase în șase luni.
Legea vorbește de 12 luni maximum, ministerul face din ăsta un program de carieră.
3.2. MAI recunoaște golurile, ascunde cine le acoperă
Tot răspunsul Bledea mai spune ceva esențial:
- postul de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane (structura care organizează concursurile!) e vacant din 14 septembrie 2021;
- postul de director general al Corpului de Control al Ministrului e vacant din 6 decembrie 2024.
Ministerul confirmă că vârful aparatului de management e gol. Dar refuză să spună, clar, cine conduce în fapt și în baza cărui act. Scrie o jumătate de adevăr și o îngroapă pe cealaltă sub „desemnare”.
3.3. Cazul colonelului Lefterache: militar „desemnat” în funcție de polițist
În plus, răspunsul MAI dezvăluie o dublă ilegalitate:
- funcția de șef al Corpului de Control al Ministrului are criterii de ocupare „specifice categoriei profesionale a polițiștilor”, deci trebuie guvernată de Legea 360/2002;
- în practică, funcția este ocupată prin desemnare de colonelul Lefterache, cadru militar venit de la S.I.P.I. Tulcea, aflat sub incidența Legii nr. 80/1995.
Rezultatul:
– o funcție de conducere de poliție, ocupată printr-o „desemnare” neprevăzută de lege;
– un ofițer militar pus pe o funcție rezervată polițiștilor, cu recunoașterea oficială că e „specifică lor”.
„Măsura de excepție, punctuală, pentru continuitate”, cum o vinde MAI, se întinde deja pe ani de zile. Continuitate nu e, excepție nu mai e, dar fictiunea e menținută. Tocmai de aceea formula IGPR cu „preluarea atribuțiilor prin fișa postului” este un ecran de fum, nu o descriere.
Schema e simplă:
- funcțiile mărunte, de șef de post, sunt numărate până la ultimul, ca să dilueze procentul;
- funcțiile grele, de la vârf – secretar general MAI, resurse umane, Corpul de Control – sunt băgate la „desemnați”, în afara oricărei statistici.
Numitor umflat cu mărunțiș, numărător mutilat la vârf. Din asta se nasc cei „9%”. Nu e greșeală de calcul, e construcție cu intenție.
4. Realitatea de pe site-urile oficiale: împuternicirea ca regulă, nu excepție
Dacă deschizi paginile oficiale de structură, vezi imediat unde se concentrează cancerul împuternicirilor și al desemnărilor.
4.1. MAI – aparatul central: „10% împuterniciți”, plus desemnații „invizibili”
În răspunsul oficial al subsecretarului Petru Bledea (nr. 765303/25.06.2026), Ministerul Afacerilor Interne recunoaște că:
- din aproximativ 200 de funcții de conducere din aparatul central al MAI, circa 10% sunt ocupate prin împuternicire;
- la acestea se adaugă „desemnații”, categorie distinctă, pe care ministerul o recunoaște, dar nu o cuantifică.
La vârf găsim:
- Ioana Dorobanțu — împuternicită secretar general adjunct al MAI din 2018, reîmprospătată din 6 în 6 luni; plus desemnată secretar general din 1 septembrie 2023;
- Valentin Minoiu — la conducerea Direcției Generale Management Resurse Umane, post „vacant” pe hârtie din 14.09.2021;
- colonelul Lefterache — desemnat șef al Corpului de Control al Ministrului, post „vacant” din 06.12.2024, cadru militar pe o funcție specifică polițiștilor.
Aici procentul de 9% își dă singur foc: în zona în care chiar contează decizia, împuternicirea și desemnarea sunt regula, nu excepția.
4.2. IGPR – aparatul central: o treime din șefi, în regim provizoriu
Pe paginile oficiale ale Poliției Române, la structuri și conducere, apar 54 de funcții efectiv ocupate la nivel de direcții, centre și servicii (două posturi de director – Direcția Siguranța Școlară și Direcția Logistică – sunt vacante).
Dintre acești 54 de șefi:
- 20 nu sunt titulari prin concurs – aproximativ 37%;
- dintre ei, 17 sunt împuterniciți (peste 31%), iar 3 sunt directori interimari („P. Director”).
Lista „purului adevăr” din organigramă include, între alții:
- Direcția de Ordine Publică – director împuternicit (Alexandru-Ionuț Leuțu-Cotroceanu) și director adjunct împuternicit (Ioan-Emil Furdui);
- Direcția Juridică – împuternicit director (Marius-Claudiu Iaru);
- Centrul de Informare și Relații Publice – împuternicit director (Carmen Șerbănescu);
- Direcția de Poliție Transporturi – împuternicit director (Marius-Andrei Savu);
- Direcția Operațiuni Speciale – împuternicit director (George-Aurelian Ionescu);
- Direcția de Combatere a Criminalității Organizate – împuternicit director adjunct (Victor Nistor);
- Direcția de Investigare a Criminalității Economice – împuternicit director adjunct (Claudiu-Ionel Enache);
- Direcția Rutieră – împuternicit director adjunct (Radu Gâtan);
- Brigada Autostrăzi – împuternicit șef brigadă (Horațiu Pop) și împuternicit adjunct șef brigadă (Mihai-Silviu Simion);
- Oficiul Național pentru Protecția Martorilor, Centrul Operațional, Unitatea de Implementare a Proiectelor – toți cu „P. Director (interimar)”.
Mai grav, Direcția Juridică, adică exact structura care certifică legalitatea actelor Poliției Române, este condusă din 2021 de un împuternicit: comisarul-șef Marius-Claudiu Iaru, titular pe funcția de la serviciul de arest. O împuternicire ținută aproximativ cinci ani, cu mult peste plafonul legal de un an (două perioade de câte șase luni).
Titularul postului de director al Direcției Juridice, comisarul-șef Sabin-Gabriel Poschină, nici el nu se află în funcția în care e titular: a fost plimbat tot ca împuternicit, mai întâi la Direcția pentru Protecția Animalelor, apoi la Direcția Management Resurse Umane, unde pe organigramă apare simplu „Director”, deși a ajuns acolo tot prin împuternicire.
Mecanismul e clar:
- titularii sunt transformați în împuterniciți în alte structuri;
- posturile pe care le lasă goale sunt umplute cu alți împuterniciți;
- iar locurile de unde vin aceștia sunt, la rândul lor, acoperite prin împuterniciri.
Eticheta „Director” de pe site nu înseamnă nimic: poți fi trecut „director” și să fii de fapt împuternicit perpetuu. Cei 20 identificați sunt un minim, nu un total.
4.3. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră: 50% împuterniciți în vârf
Pagina oficială „Echipa managerială” a IGPF prezintă patru funcții:
- inspectorul general: chestor principal de poliție Cornel-Laurian Stoica – titular;
- trei adjuncți:
- chestor principal de poliție Dumitru Bîltag – împuternicit;
- chestor de poliție Dan Călinoiu – împuternicit;
- chestor principal de poliție Daniel Mincă – titular.
Două din patru funcții de vârf sunt împuterniciri: 50% la conducere.
Cât de departe suntem de „9%”? De trei până la cinci ori peste.
La posturile mici, de comună, unde procentul dă bine și trage media în jos, majoritatea sunt titulari prin concurs. La vârf, unde se iau deciziile cu adevărat sensibile, împuternicirea și desemnarea sunt norma.
5. De la „purul adevăr” la calomnie în direct: Josanu și Andreica, executați mediatic fără probe
Ce a spus Drăgan, oficial, la conferința din 22 mai 2026:
„nu vom accepta ceea ce au încercat să facă mulți ani de zile și vor încerca și mulți ani de aici înainte să ne impună domniile lor ce șefi să fie împuterniciți pe anumite funcții de conducere. Management-ul Poliției Române este făcut de către conducerea Poliției Române, nu de către sindicate și nicidecum de către domnul Josanu, care a fost dat afară din Poliția Română.”
Acuzația, pe scurt:
Vitalie Josanu (SPR „Diamantul”) și Cosmin Andreica (Sindicatul Europol) ar fi încercat „mulți ani de zile” să impună numirea unor șefi pe funcții de conducere.
Asta intră direct în zona faptelor asimilate corupției.
SPR „Diamantul” a cerut în scris, prin petiția nr. 90/25.05.2026:
- toate documentele – petiții, adrese, note, corespondență – din care să reiasă că sindicatul ar fi cerut sau impus vreo numire ori ar fi făcut presiuni pentru funcții de conducere.
Ce a răspuns IGPR, oficial, în adresa nr. 407.220/15.06.2026:
„regimul juridic al accesului la informațiile de interes public, reglementat de Legea nr. 544/2001, vizează comunicarea unor informații existente și aflate în posesia ori gestionarea instituției, iar nu formularea unor interpretări sau aprecieri cu privire la declarații publice sau semnificația unor afirmații.”
și, ca lecție bonus:
„potrivit art. 2.2.3 din Codul Deontologic al Jurnalistului […] «în chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părților implicate».”
Cu alte cuvinte:
- întrebată ce dovezi are pentru acuzațiile publice ale chestorului Drăgan, instituția nu prezintă niciun înscris;
- nu spune nici că există dovezi, nici că nu există;
- răspunde cu o eschivă.
-
Evenimentacum 6 zileCum alegi terenurile sportive cu gazon artificial în funcție de sportul practicat
-
Evenimentacum 6 zileTipuri de benzi LED și caracteristicile care le diferențiază
-
Evenimentacum 5 zileCum se stabilește valoarea unei mașini la amanet auto? Factorii care influențează evaluarea
-
Evenimentacum 5 zileCostumul de mire: investiția care face diferența între un bărbat îmbrăcat și unul cu stil
-
Exclusivacum 3 zile„Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Evenimentacum 2 zileCum alegi salonul potrivit pentru piercing sau tatuaj în București fără să regreți decizia?
-
Evenimentacum 5 zileVacanțe 2026: destinații și experiențe pentru fiecare stil de călătorie
-
Evenimentacum 2 zileONE PHOTOGRAPHER CRS S.R.L., în calitate de beneficiar, anunță finalizarea proiectului „DIGITALIZAREA FIRMEI ONE PHOTOGRAPHER CRS S.R.L.”

