Exclusiv
Cycle European, un recuperator-fantomă/Evaziune fiscală în sistemul bancar românesc – Comisarul de Prahova
Oricât ar părea de halucinant, multe dintre băncile comerciale ce activează pe teritoriul românesc comit la greu infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani, șantaj, amenințare și escrocherie, scoțând importante sume de bani din țara noastră, sub oblăduirea instituțiilor abilitate ale statului aflate în stare de letargie. Dintre care enumerăm: Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Serviciul Român de Informații, probabil și altele.
O bună parte dintre mașinațiile prin care asemenea fapte sunt comise la greu și în totalul dispreț al legii le vom dezvălui în articolul de față, fără pretenția de-a acoperi întregul spectrul de posibile infracțiuni economice comise în sistemul bancar românesc. Care sistem – chipurile – ar fi supravegheat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu și șeful ASF, Mișu Negrițoiu, în interesul țării care i-a făcut milionari în euro din bani publici. Că lucrurile nu sunt deloc în regulă, vom demonstra în cele ce urmează.
Debitele neperformante generează infracțiuni pedepsite de Codul penal
În materialul de față ne vom referi cu predilecție la ceea ce se întâmplă cu debitele neperformante ale împrumutaților la bănci, care nu și-au mai putut plăti ratele, din cauza crizei economice ori a altor nedorite situații speciale, de la caz la caz. Precum și la situațiile-n care, deși debitorii se aflau în plată, chiar fără a cumula restanțe, s-au trezit că banca creditoare le vinde în mod ilogic și complet neeconomic creanțele, pentru a se îndestula în mod samavolnic cu locuințele, bunurile mobile ori imobile pe care aceștia le dețin. Mașinație prin care băncile înregistrează pierderi, la primă vedere, dar în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Fiindcă respectivele creanțe sunt cesionate (citește deturnate) către firme partenere de recuperare a debitelor restante, adesea având aceeași parteneri ca banca respectivă.
Recuperatorii debitelor bancare acționează dincolo de litera legii
Cu alte cuvinte, banca declară un credit neperformant, fără a depune cine știe ce eforturi pentru recuperarea debitului în mod amiabil. Apoi, vinde creanța unei firme de recuperare, cu care desfășoară afaceri mână-n mână, acționarii fiind cam aceeași. Debitul de 100% al amărâtului, care nu și-a mai putut plăti ratele, ajunge astfel în contul recuperatorului, iar banca creditoare se înregistrează la fisc cu doar 8 – 15% procent de recuperare, deci cu o pierdere semnificativă, nemaiplătind statului nimic, ba chiar deducându-și pierderea din impozitele datorate. În continuare, recuperatorul îl execută silit pe debitor, aruncându-l în stradă ori grevându-i veniturile la sânge, banii încasați de la acesta luând drumul străinătății, fără niciun fel de impozit aplicat de către stat ori controlul BNR, ASF, ANAF etc. Chit că firmele cărora le sunt cesionate debitele, cel mai adesea, nici măcar nu desfășoară activități legale de vreun fel pe teritoriul României, nefiind înregistrate la fisc, ci doar reprezentate de societăți obscure de recuperare interpuse, având sedii secrete, ori unele case de avocați.
În continuare vom prezenta patru astfel de situații revoltătoare, prin care băncile și complicii acestora scot bani din țară, nenorocindu-i pe debitorii de bună credință și îmbogățindu-i pe anumiți executori judecătorești, care se înfruptă și ei la greu din necazurile oamenilor de rând, oferind concurs recuperatorilor.
Bancpost își umilește clienții
Pe scurt, o debitoare ipotecară din Cluj-Napoca a Bancpost (bancă cu capital grecesc), deși ajunsese cu plățile la zi – după un divorț de soțul ei -, s-a trezit că creditul i-a fost vândut către ERB New Europe din Olanda, firmă nici măcar înregistrată pe teritoriul României, darmite luată în evidență în registrele BNR. Totodată, banca a rămas în continuare administratoarea creditului, explicația fiind una foarte simplă: ERB New Europe este acționară semnificativă a Bancpost. La prima vedere, nimic ieșit din comun, chit că femeia a fost păcălită de angajații băncii, în 2007, să contracteze un împrumut în franci elvețieni, cu toate că nu dorise acest lucru, iar până la urmă i s-au dat tot lei românești. Numai că șmecheria practicată de acționarii greci, pentru a scoate cât mai urgent bani din România, este extrem de simplă și eficientă. Cu toate că debitoarea nu mai înregistra restanțe și își plătea ratele la zi, șacalii și-au propus s-o arunce-n stradă, împreună cu cei doi copii ai săi, scoțându-i urgent apartamentul la licitație, pentru a-și încasa creanța înainte de scadență. Și urmând ca banii astfel obținuți să fie virați în conturile din străinătate ale ERB New Europe, fără a se mai plăti Statului român vreun impozit.
CEC Bank – culmea nesimțirii
Un pensionar din București a contractat un credit la CEC (bancă cu capital integral de stat) în sumă de doar 10.000 de lei. L-a refinanțat în mai multe rânduri, dar aflându-se în imposibilitatea de-a plăti ratele, din cauza unor grave probleme de sănătate, s-a trezit cu o poprire pe pensia lunară de 70 de lei. Pe parcursul întregului an 2014, CEC și-a încasat banii din singurul venit al amărâtului, dar anul acesta omul s-a trezit, fără a fi măcar atenționat, că creanța de 5.630 de lei i-a fost cesionată către recuperatorul Secapital SRL din Luxemburg, reprezentată în țara noastră de KRUK România. Altfel spus, deși încasa lunar bani de la debitor, CEC Bank a preferat să-i vândă creanța pe nimic (între 7 – 14% din valoarea debitului), fiind cât se poate de evident faptul că între șmecherii de la conducerea băncii de stat și recuperator exista o înțelegere oneroasă bazată pe un comision murdar (citește șpagă). Că altfel nu se explică de ce instituția bancară a preferat să încaseze o singură dată cât ar fi primit de la debitor în opt luni, cu posibilitatea recuperării întregii datorii în perioada următoare? Urmând ca banii astfel obținuți de la debitor să nu mai fie fiscalizați de Statul român, ci vărsați direct – complet spălați și uscați – în conturile din străinătate ale șmecherilor. De unde și indiciul temeinic că la mijloc se află o serie de infracțiuni pedepsite de Codul penal al României, asupra cărora nu vom insista, alții fiind îndreptățiți s-o facă.
Nici banca lui Țiriac n-a fost ușă de biserică
Patru persoane din județul Argeș au contractat cu Banca Comercială Ion Țiriac SA credite pentru nevoi personale în valoare de 10.000 de euro fiecare. Acestea au plătit o perioadă, după care – din cauza unor nedorite concursuri de împrejurări – nu și-au mai putut achita ratele, drept pentru care creanțele le-au fost vândute către Cogilane Holdings Ltd. din Cipru, administrată de Creditexpress Financial Services SRL și DDM Invest III AG din Elveția, administrată de Asset Portofolio Servicing SRL. Cum respectivele creanțe au fost cumpărate la prețuri derizorii, între 8 și 15% din valoarea creanțelor, recuperatorii și-au permis să acorde bonificații pentru returnarea imediată ori în termen scurt a debitelor, chiar și de 50%. Desigur, banii urmând să fie vărsați degrabă în conturile firmelor recuperatoare, că să fie scoși imediat din țară, fără a fi în vreun fel fiscalizați. Și asta în condițiile-n care banca comercială cu pricina își diminua impozitele, pe baza așa-ziselor prejudicii suferite.
Cycle European, un recuperator-fantomă
Banca Piraeus, tot cu capital grecesc, a pus la cale o șmecherie diferită pentru a scoate bani nefiscalizați din țară. Nu-și vinde creanțele, în schimb și-a luat o așa-zisă colaboratoare, în persoana juridică a Cycle European SRL, care încearcă (și în majoritatea cazurilor reușește) să obțină în mod fraudulos bani de la debitori. Iar respectivele fonduri umflă în mod direct conturile din străinătate ale șmecherilor, fără ca autoritățile române să se sinchisească. Mai exact, fără a fi anunțat în vreun fel, debitorul restanțier al Piraeus este șicanat în permanență de angajații Cycle European, ce se substituie în reprezentanta instituției financiare fără niciun drept. Pentru că debitorul nu este înștiințat în vreun fel de către Piraeus Bank de vreo cesiune de creanță ori de vreo mandatare a respectivului recuperator, întregul șantaj desfășurându-se telefonic, iar nu prin înscrisuri oficiale, așa cum ar fi normal.
Hienele financiare sfidează legislația și bunul simț
Debitorii de orice fel ai băncilor care vor să-i jupoaie de vii, scoțându-le casele și alte bunuri la licitație, trebuie să știe că nu au nicio obligație față de terți de-a le furniza date personale, așa cum le pretind aceștia, cu mult tupeu și mai ales cu nesimțire, pentru a face bani pe spinarea lor. Potrivit legislației cu privire la protecția datelor cu caracter personal, nimeni n-are dreptul de-a le solicita asemenea informații telefonic sau prin poșta electronică, indiferent dacă între părți există ori nu anumite clauze contractuale. Firmele care procedează altminteri nu sunt altceva decât niște hiene financiare ce exploatează naivitatea și lipsa de informație a românilor, pentru a-i escroca la drumul mare și în totalul dispreț al legilor acestei țări, operațiune care mai poartă și numele de fishing. Iar faptul că instituțiile abilitate ale statului, pe care le-am enumerat la începutul acestui material, sunt insensibile și inerte în fața acestui gen de escrocherie bancară este de-a dreptul revoltător. (Victor Danc).
Exclusiv
PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR! – Ziarul Incisiv de Prahova
Într-o epocă în care unii „vătafi” cu epoleți de la vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) au confundat instituția cu propria moșie, Tribunalul Prahova le-a servit o lecție de drept care i-a lăsat mască. La data de 28 mai 2026, magistrații au decis că semnătura de pe Decizia nr. 1123/2024 valorează mai puțin decât hârtia igienică, anulând mizeria administrativă prin care comisarul-șef Mircea Decu fusese „executat” profesional. În timp ce la Târgșor Decu a demonstrat ani la rând ce înseamnă profesionalismul, „gunoiul” abuzurilor s-a dovedit a fi depozitat chiar în birourile de la București ale ANP, acolo unde s-au fabricat decizii pe genunchi.
DREPTATEA NU SE SCRIE CU PIXUL STRÂMB AL „STRATEGILOR” DIN CAPITALĂ
Se pare că visul umed al unor șefi din ANP — acela de a scăpa de un profesionist incomod prin semnături date la colț de birou — s-a transformat într-un coșmar juridic. Instanța a confirmat ceea ce ziarul de investigații Incisiv de Prahova a urlat în gura mare: execuția lui Mircea Decu a fost un abuz cusut cu ață albă.
Tribunalul Prahova nu doar că l-a repus în funcție pe directorul adjunct, dar a pus și nota de plată pe masa instituției: salarii restante, dobânzi și 15.000 de lei daune morale. Practic, orgoliul „șeferimii” de la București va fi plătit din buzunarul contribuabilului, în timp ce acești „executanți” se uită neputincioși cum legea le dă peste degete, curățând imaginea unui om pe care au încercat să-l mânjească gratuit.
VÂNĂTOAREA DE VRĂJITOARE S-A ÎNECAT ÎN PENIBILUL JURIDIC AL ANP-ului
Contextul acestei execuții ratate a fost unul demn de filmele cu mafioți de mâna a doua: controale peste controale, toate direcționate cu laserul pe fruntea lui Mircea Decu, de parcă era singurul angajat al sistemului care trebuia verificat și sub unghii. S-a încercat cu disperare fabricarea unei imagini de „vinovat de serviciu” pentru a justifica mizeria de sub preșul de la București. Însă Corpul de Control al Ministrului Justiției le-a stricat ploile „strategilor” încă din fazele anterioare, demontând acuzațiile fanteziste.
Așa cum a dezvăluit constant Incisiv de Prahova, întreaga mascaradă a fost un mecanism de eliminare a unui om care nu a acceptat să facă parte din „mizeria” administrativă promovată de unii directori. Această hotărâre judecătorească demonstrează că nu Decu trebuia „măturat”, ci mai degrabă birourile din ANP unde se coace acest tip de management discreționar.
CONCLUZIA: CÂND JUSTIȚIA DĂ CU PUMNUL ÎN MASĂ, VĂTAFII FAC „STÂNGA-MPREJUR!”
Această primă victorie la Tribunalul Prahova (Dosar nr. 205/105/2025) este un semnal de alarmă pentru toți cei care se cred stăpâni pe destinele profesionale ale subalternilor de valoare. Repunerea în funcție a comisarului-șef Mircea Decu nu este vreo pomană, ci un pumn de realitate tras peste fața umflată de aroganță a „șeferimii”.
Justiția a dovedit că probele rămân sfinte, iar judecătorii nu se lasă intimidați de uniformele cu stele de carton de la centru. Mircea Decu se întoarce la Târgșor cu fruntea sus, lăsând „gunoiul” abuzurilor să bântuie holurile ANP-ului, acolo unde incompetența tocmai a primit o factură de plată usturătoare. Cine va plăti pentru acest circ administrativ? Cu siguranță nu cei care au semnat, ci, ca de obicei, statul român, sub privirile complice ale unei conduceri care a pierdut contactul cu legea! (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ PRAHOVA, CU NERVII LA MAXIM: De la „Academia de dictare Portocală” la seminarul de incompetenta generalizata
Pamflet de presă de investigații – orice asemănare cu realitatea nu este deloc întâmplătoare
După „Academia Portocală”, noul curs: „Dictare pentru primari”
La 18 mai 2026, ziarul nostru de investigații a publicat articolul „IPJ PRAHOVA SAU «ACADEMIA DE DICTARE» PORTOCALĂ: Când uniforma de polițist devine costum de scenarist pentru fabricarea de dosare penale-fanteziste”. Pe scurt, anunțam că vremurile „glorioase” ale celebrului Portocală – magistratul care a făcut din justiția ploieșteană un reality-show cu cătușe fabricate și a fost dat afară definitiv din magistratură – bântuie iar prin IPJ Prahova.
Sub cupola „siguranței și încrederii”, unii șefi par să fi confundat fișa postului cu meseria de scenarist: dosare la comandă, declarații la dictare, primari chemați la „meditații” nu pe codul administrativ, ci pe codul „cum să-ți execuți subalternul incomod”.
Așa a apărut scena antologică: un mare șef din IPJ, pentru o zi, profesor de română. Elev: un primar din județ, membru al partidului încă la guvernare. Tema: „scrieți după dictare cum vă spun eu, ca să facem noi un dosărel”. Din fericire pentru statul de drept, edilul a mirosit de la o poștă parfumul de cătușă ilegală și nu a vrut să fie „scribul” poliției.
DGA Prahova – sucursală de „plantat” probe? Piesa pică la premieră
Planul A pică, așa că „scenariștii” mută acțiunea la DGA Prahova, unde șeful – despre care se spune că a fost „plantat” cu grijă de aceeași conducere IPJ – încearcă să repete figura. Din nou, primarul refuză rolul de figurant în piesa „Portocală 2.0”.
Ba mai mult: edilul trimite negru pe alb o adresă oficială către IPJ Prahova, în care spune clar că nu-și asumă nimic din declarația dictată și retractează tot. În acel moment, execuția sigură se transformă într-o bombă cu ceas: dacă apar și înregistrările audio-video despre care vorbesc sursele noastre, nu mai vorbim doar de o demitere, ci de o implozie de manual a unei conduceri care confundă instituția cu moșia personală.
Ședință operativă cu broboane de sudoare: „Cine vorbește cu presa?”
Acum vine partea pe care uitasem să v-o povestim: reacțiile din interior după articol.
Personajul din conducerea IPJ Prahova care s-a simțit cu „musca” pe căciulă – pardon, cu ditamai rahatul pe cap, căci ce a făcut intră, în opinia noastră, la penal – a explodat chiar în aceeași zi, la ședința operativă cu toți șefii.
Conform surselor noastre, tonul a fost mai ridicat decât oricând:
„Ați văzut în presă chestia aia cu primarul PNL? Și asta din cauza unora ca dumneavoastră, care îi mănâncă limba și vorbesc cu presa!”, ar fi tunat marele conducător.
Nu ne-ar mira deloc ca acest domn să-și dea „examenul final” de necunoaștere a legii interne și internaționale, cot la cot cu imputernicitul șef al Biroului Control Intern, comisar-șef Marian Popescu. Să ceară, de exemplu, ziarului de investigații „Incisiv de Prahova” să își predea sursele. Acolo ar fi comedia perfectă: am avea în aceeași scenă și abuz, și incultură juridică, și aroganță cu epoleți. Ar fi de plâns după ore de râs.
Dezastru la Secția 4 Poliție Sud: plângeri „evaporate” și termene depășite
Din aceeași ședință, ne „șoptește” interiorul IPJ Prahova, a ieșit la iveală și o faptă gravă: ce se întâmplă la Secția 4 Poliție Sud.
Acolo, după cum s-a discutat, plângerile, sesizările și petițiile:
- nu sunt înregistrate la timp sau deloc;
- dosarele penale care reușesc totuși să fie înregistrate au termene prăbușite cu mult peste lege.
Adică exact zona aceea de „la limita legii, cu conotații spre Codul de Procedură Penală” pe care unii șefi ar vrea să o păstreze sub preș. Ghinion: ce se discută în ședințele operative, ajunge în presă. Pentru că e de interes public. Pentru că oamenii trebuie să știe ce se face cu drepturile lor.
„Mușamalizările made in IPJ Prahova” și teza de incompetenta juridică
Nervosul-șef și prietenul de la Control Intern probabil încă se întreabă, cu o curiozitate pe care ar trebui s-o agațe în cui: „De unde știe Incisiv de Prahova tot ce se discută la noi în curte?”.
Același tip de întrebare și după dezvăluirile noastre:
„Mușamalizarea «made in I.P.J. Prahova»: Când epoleții sunt scut pentru escroci!”.

Cu un șef de IPJ (Marcel Bălan) declarat incompatibil de ANI, cu un trecut de șef SIC unde „rapoartele dispăreau și se fabricau dosare”, nu este nicio surpriză că subalternii se simt încurajați să folosească uniforma pentru combinații, intimidări și acoperirea „escrocilor de casă”. E o caracatiță a impunității care a sufocat justiția prahoveană și a transformat-o în instrument personal.

Iar acum, culmea ironiei: aceiași oameni ar putea ajunge să-și dea „teza” la capitolul legislație – internă, internațională, drepturi ale surselor și ale presei. Noi, la Incisiv de Prahova, abia așteptăm. Să vedem cât se ia la examenul de incompetenta.
Final provizoriu: „Mai mă leși?”
În timp ce unii șefi își storc mintea cum să afle cine vorbește cu presa, noi avem altă prioritate: să vorbim în continuare despre:
- dictări de declarații pentru primari;
- mușamalizări „de casă”;
- plângeri pierdute prin sertare;
- dosare cu termene făcute praf.
Restul – nervi, amenințări voalate, aluzii la „cine își mănâncă limba și vorbește cu presa” – ține de folclorul instituțional.
Noi rămânem aici, cu pixul ascuțit și cu sursele bine protejate, să consemnăm în direct cum IPJ Prahova își dă, pas cu pas, teza de incompetenta. Iar până la verdictul final, un singur mesaj pentru cei cu epoleți supărați pe presă:
„Mai mă leși?” Vom reveni cu dezvaluiri senzationale. ( Cristina T.).
Exclusiv
Incisiv de Prahova lansează „Incisiv Politic”, singurul hub de marketing politic digital profesionist – Ziarul Incisiv de Prahova
Republica IOR: când Mina își votează singură salariul, iar Darău vânează povești la Kiev
La Ministerul Economiei nu mai vorbim despre guvernanță corporativă, ci despre guvernanță de clan. În timp ce ministrul Ambrozie Irineu Darău se plimbă pe axa București–Kiev ca „luptător împotriva dezinformării”, la București, sub nasul lui, se organizează un mecanism de prăduială cu ștampilă și antet pe S.C. IOR S.A., companie strategică în industria de apărare, cu certificare NATO.
Potrivit documentelor intrate în posesia redacției, la IOR se pregătește un festin: măriri de indemnizații de peste 400%, funcții inventate, salarii obscene pentru oameni plantați politic și o baricadă birocratică ridicată special pentru a nu pătrunde nici control, nici lege, nici bun-simț.
„Eu sunt Statul, eu îmi dau voie singură!” – Modelul Mina
În centrul combinației stă Camelia Andreea Mina, funcționară de stat transformată în stat în stat. O situație de un absurd juridic care, într-o țară normală, ar duce direct la parchet, nu la mărire de leafă:
- la minister: Director al DAPS – Direcția de Administrare a Participațiilor Statului; adică omul care, în numele statului, supraveghează companiile la care statul e acționar, inclusiv IOR S.A.;
- la IOR: Președinte al Consiliului de Administrație – adică omul care conduce compania pe care, teoretic, ministerul trebuie s-o controleze.
Pe 14 mai 2026, AGOA de la IOR S.A. are pe ordinea de zi lovitura de grație: Mina, în dublul ei rol, își pregătește mărirea propriei indemnizații de la circa 4.645 lei/lună la 20.450 lei brut. Mina de la Minister îi aprobă Minei de la IOR să bage mâna până la cot în bugetul unei fabrici cu datorii la ANAF și fără Buget de Venituri și Cheltuieli aprobat pe 2026.
Conflictul de interese e betonat pe două niveluri:
- Mina controlează Mina: ministerul supraveghează compania, dar aceeași persoană e și supraveghetor, și supravegheat. Statul se uită în oglindă și își dă „ok”-ul.
- Beneficiarul își votează singur banii: creșterea indemnizației este propusă de chiar persoana care va încasa suma. OUG 109/2011 există doar ca decor, nu ca lege.
Asta nu mai e „guvernanță corporativă”. E auto-guvernanță de buzunar.
„Expertă de LinkedIn” pe hârtie, dezastru în fabrică pe teren
Pe rețelele profesionale, Camelia Mina e prezentată ca „Senior Advisor”, „expert în guvernanță strategică”, campioană la hashtag-uri cu „transparență”, „accountability” și „leadership”.
În realitate, potrivit sesizărilor oficiale ale Sindicatului Independent IOR, „expertiza” arată așa:
- numirea unui Director Financiar inexistent în actul constitutiv – Alexandru Butiseaca, funcție fantomă creată din pix;
- atribuirea unui salariu de 58.000 lei brut/lună acestui director-fantomă, în timp ce muncitorii iau circa 3.500 lei net;
- incapacitate totală de a opri degradarea fabricii, în timp ce la nivel de titulatură se flutură „Strategic Leadership”.
Cu alte cuvinte, la IOR avem „Leadership strategic” pentru sinecuri, și faliment operațional pentru companie. Muncitorii duc fabrica în spate, „experții de LinkedIn” duc indemnizațiile în conturi.
Adriana-Laura Miron: spălătoria de dosare și storcătorul de sesizări
Ce ar fi un clan fără un om de serviciu al tăcerii? În ecuația de la Economie, piesa cheie este Adriana-Laura Miron, Secretar General al ministerului, instalată prin Decizia 131/22.04.2026.
Rolul ei, potrivit documentelor și sesizărilor citate:
blocarea oricărei anchete și asigurarea imunității pentru „clanul Mina & co.”
- sesizată de sindicate despre ilegalitățile de la IOR, Miron nu reacționează;
- primește o adresă de avertizare de la AMEPIP (nr. 3120/27.03.2026) care cere respectarea legii – și o tratează ca pe o hârtie de împachetat;
- sub mandatul ei, ministerul se transformă în fortăreață: sesizările Corpului de Control sunt îngropate, iar detașările politice înlocuiesc concursurile pe merit.
Pe scurt, Miron e curățătorul oficial al urmelor. Totul într-un minister controlat politic, transformat într-un buncăr al impunității.
IOR – companie strategică, tratată ca bancomat de partid
În timp ce linia de credit de la CEC BANK trebuie renegociată – semn clar că societatea e sub presiune financiară reală – administratorii își votează creșteri de indemnizații ca și cum IOR ar fi Big Tech, nu o fabrică sufocată de datorii.
Pe 14 mai, acționarii – mii de persoane fizice și juridice, compania fiind listată la BVB (simbol AERO) – sunt chemați să valideze, în bloc:
- creșterea indemnizațiilor administratorilor de la ~4.645 lei la 20.450 lei/lună;
- numirea unui al cincilea administrator cu afiliere USR, Adrian Jean Coloman, jurist, introdus prin ordin ministerial;
- renegocierea unei linii de credit ale cărei condiții reale nu sunt clar explicate public;
- împuternicirea reprezentantului MEDAT, controlat politic, să semneze în numele companiei.
Acționarii minoritari nu au primit vreo justificare economică serioasă pentru:
- creșterea de 4 ori a indemnizațiilor,
- ieșirea discretă din scenă a lui Macoveiciuc Alexandru Costin,
- motivele reale ale renegocierii creditului.
În loc de transparență, se livrează fapte împlinite. În loc de dezbatere, se oferă ordonanță de tip „semnează și taci”.
Ministrul Darău: vânător de „fake news” la Kiev, orb la hoțiile din minister
Și, în timp ce tot acest tablou se desfășoară sub geamurile ministerului, unde este ministrul Economiei, Irineu Darău?
La Kiev, în „misiune” de combatere a dezinformării. Ironia e atât de groasă încât nici nu mai intră pe ușă:
- ministrul caută „fake news” în Ucraina,
- în timp ce ignora documentele oficiale și sesizările care vorbesc despre prădăciuni la IOR;
- deplasarea nu este decontată de minister – ceea ce deschide o întrebare simplă: cine plătește plimbările ministrului, în timp ce o companie strategică se scufundă?
Titularul portofoliului pare mai preocupat să-și lustruiască imaginea de „luptător cu propaganda”, decât să oprească jaful cu antet ministerial de acasă.
Consiliul IOR: comisari politici cu mandat până în 2030
Consiliul de Administrație al IOR S.A. a fost constituit în ianuarie 2026, cu cinci membri, mandate până în 2030, în baza art. 29¹ alin.(2) din OUG 109/2011:
- Mina Camelia Andreea – Președinte
- Ioana Marius – Membru
- Radu Gabriel – Membru
- Macaveiu Mihai Ion – Membru
- Macoveiciuc Alexandru Costin – Membru (plecat între timp, fără explicații publice)
Macoveiciuc dispare discret, e mutat deja la „Consiliul anterior” pe site. Locul lui urmează să fie luat de Adrian Jean Coloman, jurist, cu afiliere USR, introdus prin ordin al ministrului USR.
Întrebările evidente:
- De ce pleacă Macoveiciuc după doar câteva luni?
- De ce este înlocuit cu un om cu profil politic clar al partidului care controlează ministerul?
- Este acesta un consiliu de administrație sau un consiliu de partid?
Ceea ce se conturează nu e o eroare de management, ci o destructurare cu premeditare. AGOA din 14 mai riscă să betoneze definitiv controlul politic asupra unui activ strategic al României.
De la companie NATO la bancomat de partid
IOR S.A. nu este un butic privat. Este o companie cu 90 de ani de tradiție, producător din industria de apărare, cu certificare NATO AQAP 2110 și acțiuni tranzacționate la bursă.
Și totuși:
- o funcționară de minister conduce consiliul companiei pe care ministerul trebuie să o supravegheze;
- aceeași persoană propune și votează mărirea propriei indemnizații de patru ori;
- un administrator pleacă fără explicații, iar locul lui e ocupat de un om de partid;
- sindicatele și instituțiile de control trimit avertizări, iar la minister se instalează tăcerea complice.
Regulile guvernanței corporative sunt călcate în picioare, în timp ce pe hârtie se invocă standarde, proceduri și acronime.
Cine mai oprește Caracatița?
Documentele sunt pe masă. Numerele sunt clare. Structura este vizibilă cu ochiul liber: „Clanul Mina & Miron”, sub acoperișul unei conduceri politice care se preface că nu vede nimic, transformă o companie strategică într-un bancomat cu acces controlat de partid.
Domnule premier interimar, domnilor procurori, domnilor din zona de intelligence, ce altceva mai așteptați?
Când o funcționară își votează singură salariul, când un ministru se ascunde în spatele „misiunilor externe”, iar un secretar general îngroapă sesizări, nu mai vorbim de „disfuncționalități”. Vorbim de o Caracatiță de la Economie care a decis că România e doar un portofel cu resurse și o ștampilă.
ADRESA-AMEPIP-NR.312027.03.2026
RAPORT-CURENT-NR-9-DIN-08.04.2026
Întrebarea nu mai este „există dovezi?”. Întrebarea este: aveți curajul să le folosiți? (Cristina T.).
-
Uncategorizedacum 6 zileSamsung lansează noua generație de monitoare de gaming Odyssey, inclusiv primul monitor de gaming 6K din industrie
-
Uncategorizedacum 4 zilebForce își extinde activitatea prin deschiderea unui service nou în zona Sibiului
-
Evenimentacum 3 zileNBI: Piața rezidențială accelerează, iar nordul Bucureștiului rămâne principalul pol de investiții al capitalei
-
Evenimentacum 2 zile„Condu Prudent! Alege Viața!” a adus brașovenii față în față cu realitatea accidentelor rutiere, transformând siguranța rutieră într-o experiență trăită, nu doar explicată
-
Uncategorizedacum 5 zileHONOR prezintă HONOR Pad X8b, noua tabletă inspirată de segmentul flagship, cu autonomie extinsă: până la 97 de zile standby și 21 de ore de redare video online
-
Uncategorizedacum 4 zileRețeaua de sănătate Regina Maria: Cum evităm ca dreptul pacienților la servicii medicale să fie afectat de „experimente administrative”?
-
Evenimentacum 3 zileInvitatie de prezentare de oferte pentru lucrări de construcție și lucrări aferente organizării de șantier in cadrul proiectului “CONSTRUIRE HALĂ PRODUCȚIE AMBALAJE DE HÂRTIE – DEZVOLTAREA ȘI CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII SOCIETĂȚII 24H CONNECT BUSINESS INNOVATION SRL”
-
Evenimentacum 3 zileCauciucuri încinse și atmosferă incendiară: ATBS 2026 a transformat Romexpo în arena cailor-putere

