Într-o epocă în care unii „vătafi” cu epoleți de la vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) au confundat instituția cu propria moșie, Tribunalul Prahova le-a servit o lecție de drept care i-a lăsat mască. La data de 28 mai 2026, magistrații au decis că semnătura de pe Decizia nr. 1123/2024 valorează mai puțin decât hârtia igienică, anulând mizeria administrativă prin care comisarul-șef Mircea Decu fusese „executat” profesional. În timp ce la Târgșor Decu a demonstrat ani la rând ce înseamnă profesionalismul, „gunoiul” abuzurilor s-a dovedit a fi depozitat chiar în birourile de la București ale ANP, acolo unde s-au fabricat decizii pe genunchi.

DREPTATEA NU SE SCRIE CU PIXUL STRÂMB AL „STRATEGILOR” DIN CAPITALĂ

Se pare că visul umed al unor șefi din ANP — acela de a scăpa de un profesionist incomod prin semnături date la colț de birou — s-a transformat într-un coșmar juridic. Instanța a confirmat ceea ce ziarul de investigații Incisiv de Prahova a urlat în gura mare: execuția lui Mircea Decu a fost un abuz cusut cu ață albă.

Tribunalul Prahova nu doar că l-a repus în funcție pe directorul adjunct, dar a pus și nota de plată pe masa instituției: salarii restante, dobânzi și 15.000 de lei daune morale. Practic, orgoliul „șeferimii” de la București va fi plătit din buzunarul contribuabilului, în timp ce acești „executanți” se uită neputincioși cum legea le dă peste degete, curățând imaginea unui om pe care au încercat să-l mânjească gratuit.

VÂNĂTOAREA DE VRĂJITOARE S-A ÎNECAT ÎN PENIBILUL JURIDIC AL ANP-ului

Contextul acestei execuții ratate a fost unul demn de filmele cu mafioți de mâna a doua: controale peste controale, toate direcționate cu laserul pe fruntea lui Mircea Decu, de parcă era singurul angajat al sistemului care trebuia verificat și sub unghii. S-a încercat cu disperare fabricarea unei imagini de „vinovat de serviciu” pentru a justifica mizeria de sub preșul de la București. Însă Corpul de Control al Ministrului Justiției le-a stricat ploile „strategilor” încă din fazele anterioare, demontând acuzațiile fanteziste.

Așa cum a dezvăluit constant Incisiv de Prahova, întreaga mascaradă a fost un mecanism de eliminare a unui om care nu a acceptat să facă parte din „mizeria” administrativă promovată de unii directori. Această hotărâre judecătorească demonstrează că nu Decu trebuia „măturat”, ci mai degrabă birourile din ANP unde se coace acest tip de management discreționar.

CONCLUZIA: CÂND JUSTIȚIA DĂ CU PUMNUL ÎN MASĂ, VĂTAFII FAC „STÂNGA-MPREJUR!”

Această primă victorie la Tribunalul Prahova (Dosar nr. 205/105/2025) este un semnal de alarmă pentru toți cei care se cred stăpâni pe destinele profesionale ale subalternilor de valoare. Repunerea în funcție a comisarului-șef Mircea Decu nu este vreo pomană, ci un pumn de realitate tras peste fața umflată de aroganță a „șeferimii”.

Justiția a dovedit că probele rămân sfinte, iar judecătorii nu se lasă intimidați de uniformele cu stele de carton de la centru. Mircea Decu se întoarce la Târgșor cu fruntea sus, lăsând „gunoiul” abuzurilor să bântuie holurile ANP-ului, acolo unde incompetența tocmai a primit o factură de plată usturătoare. Cine va plăti pentru acest circ administrativ? Cu siguranță nu cei care au semnat, ci, ca de obicei, statul român, sub privirile complice ale unei conduceri care a pierdut contactul cu legea! (Cristina T.).

Republica IOR: când Mina își votează singură salariul, iar Darău vânează povești la Kiev

La Ministerul Economiei nu mai vorbim despre guvernanță corporativă, ci despre guvernanță de clan. În timp ce ministrul Ambrozie Irineu Darău se plimbă pe axa București–Kiev ca „luptător împotriva dezinformării”, la București, sub nasul lui, se organizează un mecanism de prăduială cu ștampilă și antet pe S.C. IOR S.A., companie strategică în industria de apărare, cu certificare NATO.

Potrivit documentelor intrate în posesia redacției, la IOR se pregătește un festin: măriri de indemnizații de peste 400%, funcții inventate, salarii obscene pentru oameni plantați politic și o baricadă birocratică ridicată special pentru a nu pătrunde nici control, nici lege, nici bun-simț.

„Eu sunt Statul, eu îmi dau voie singură!” – Modelul Mina

În centrul combinației stă Camelia Andreea Mina, funcționară de stat transformată în stat în stat. O situație de un absurd juridic care, într-o țară normală, ar duce direct la parchet, nu la mărire de leafă:

• la minister: Director al DAPS – Direcția de Administrare a Participațiilor Statului; adică omul care, în numele statului, supraveghează companiile la care statul e acționar, inclusiv IOR S.A.;
• la IOR: Președinte al Consiliului de Administrație – adică omul care conduce compania pe care, teoretic, ministerul trebuie s-o controleze.

Pe 14 mai 2026, AGOA de la IOR S.A. are pe ordinea de zi lovitura de grație: Mina, în dublul ei rol, își pregătește mărirea propriei indemnizații de la circa 4.645 lei/lună la 20.450 lei brut. Mina de la Minister îi aprobă Minei de la IOR să bage mâna până la cot în bugetul unei fabrici cu datorii la ANAF și fără Buget de Venituri și Cheltuieli aprobat pe 2026.

Conflictul de interese e betonat pe două niveluri:

1. Mina controlează Mina: ministerul supraveghează compania, dar aceeași persoană e și supraveghetor, și supravegheat. Statul se uită în oglindă și își dă „ok”-ul.
2. Beneficiarul își votează singur banii: creșterea indemnizației este propusă de chiar persoana care va încasa suma. OUG 109/2011 există doar ca decor, nu ca lege.

Asta nu mai e „guvernanță corporativă”. E auto-guvernanță de buzunar.

„Expertă de LinkedIn” pe hârtie, dezastru în fabrică pe teren

Pe rețelele profesionale, Camelia Mina e prezentată ca „Senior Advisor”, „expert în guvernanță strategică”, campioană la hashtag-uri cu „transparență”, „accountability” și „leadership”.

În realitate, potrivit sesizărilor oficiale ale Sindicatului Independent IOR, „expertiza” arată așa:

• numirea unui Director Financiar inexistent în actul constitutiv – Alexandru Butiseaca, funcție fantomă creată din pix;
• atribuirea unui salariu de 58.000 lei brut/lună acestui director-fantomă, în timp ce muncitorii iau circa 3.500 lei net;
• incapacitate totală de a opri degradarea fabricii, în timp ce la nivel de titulatură se flutură „Strategic Leadership”.

Cu alte cuvinte, la IOR avem „Leadership strategic” pentru sinecuri, și faliment operațional pentru companie. Muncitorii duc fabrica în spate, „experții de LinkedIn” duc indemnizațiile în conturi.

Adriana-Laura Miron: spălătoria de dosare și storcătorul de sesizări

Ce ar fi un clan fără un om de serviciu al tăcerii? În ecuația de la Economie, piesa cheie este Adriana-Laura Miron, Secretar General al ministerului, instalată prin Decizia 131/22.04.2026.

Rolul ei, potrivit documentelor și sesizărilor citate:
blocarea oricărei anchete și asigurarea imunității pentru „clanul Mina & co.”

• sesizată de sindicate despre ilegalitățile de la IOR, Miron nu reacționează;
• primește o adresă de avertizare de la AMEPIP (nr. 3120/27.03.2026) care cere respectarea legii – și o tratează ca pe o hârtie de împachetat;
• sub mandatul ei, ministerul se transformă în fortăreață: sesizările Corpului de Control sunt îngropate, iar detașările politice înlocuiesc concursurile pe merit.

Pe scurt, Miron e curățătorul oficial al urmelor. Totul într-un minister controlat politic, transformat într-un buncăr al impunității.

IOR – companie strategică, tratată ca bancomat de partid

În timp ce linia de credit de la CEC BANK trebuie renegociată – semn clar că societatea e sub presiune financiară reală – administratorii își votează creșteri de indemnizații ca și cum IOR ar fi Big Tech, nu o fabrică sufocată de datorii.

Pe 14 mai, acționarii – mii de persoane fizice și juridice, compania fiind listată la BVB (simbol AERO) – sunt chemați să valideze, în bloc:

• creșterea indemnizațiilor administratorilor de la ~4.645 lei la 20.450 lei/lună;
• numirea unui al cincilea administrator cu afiliere USR, Adrian Jean Coloman, jurist, introdus prin ordin ministerial;
• renegocierea unei linii de credit ale cărei condiții reale nu sunt clar explicate public;
• împuternicirea reprezentantului MEDAT, controlat politic, să semneze în numele companiei.

Acționarii minoritari nu au primit vreo justificare economică serioasă pentru:

• creșterea de 4 ori a indemnizațiilor,
• ieșirea discretă din scenă a lui Macoveiciuc Alexandru Costin,
• motivele reale ale renegocierii creditului.

În loc de transparență, se livrează fapte împlinite. În loc de dezbatere, se oferă ordonanță de tip „semnează și taci”.

Ministrul Darău: vânător de „fake news” la Kiev, orb la hoțiile din minister

Și, în timp ce tot acest tablou se desfășoară sub geamurile ministerului, unde este ministrul Economiei, Irineu Darău?

La Kiev, în „misiune” de combatere a dezinformării. Ironia e atât de groasă încât nici nu mai intră pe ușă:

• ministrul caută „fake news” în Ucraina,
• în timp ce ignora documentele oficiale și sesizările care vorbesc despre prădăciuni la IOR;
• deplasarea nu este decontată de minister – ceea ce deschide o întrebare simplă: cine plătește plimbările ministrului, în timp ce o companie strategică se scufundă?

Titularul portofoliului pare mai preocupat să-și lustruiască imaginea de „luptător cu propaganda”, decât să oprească jaful cu antet ministerial de acasă.

Consiliul IOR: comisari politici cu mandat până în 2030

Consiliul de Administrație al IOR S.A. a fost constituit în ianuarie 2026, cu cinci membri, mandate până în 2030, în baza art. 29¹ alin.(2) din OUG 109/2011:

1. Mina Camelia Andreea – Președinte
2. Ioana Marius – Membru
3. Radu Gabriel – Membru
4. Macaveiu Mihai Ion – Membru
5. Macoveiciuc Alexandru Costin – Membru (plecat între timp, fără explicații publice)

Macoveiciuc dispare discret, e mutat deja la „Consiliul anterior” pe site. Locul lui urmează să fie luat de Adrian Jean Coloman, jurist, cu afiliere USR, introdus prin ordin al ministrului USR.

Întrebările evidente:

• De ce pleacă Macoveiciuc după doar câteva luni?
• De ce este înlocuit cu un om cu profil politic clar al partidului care controlează ministerul?
• Este acesta un consiliu de administrație sau un consiliu de partid?

Ceea ce se conturează nu e o eroare de management, ci o destructurare cu premeditare. AGOA din 14 mai riscă să beto­neze definitiv controlul politic asupra unui activ strategic al României.

De la companie NATO la bancomat de partid

IOR S.A. nu este un butic privat. Este o companie cu 90 de ani de tradiție, producător din industria de apărare, cu certificare NATO AQAP 2110 și acțiuni tranzacționate la bursă.

Și totuși:

• o funcționară de minister conduce consiliul companiei pe care ministerul trebuie să o supravegheze;
• aceeași persoană propune și votează mărirea propriei indemnizații de patru ori;
• un administrator pleacă fără explicații, iar locul lui e ocupat de un om de partid;
• sindicatele și instituțiile de control trimit avertizări, iar la minister se instalează tăcerea complice.

Regulile guvernanței corporative sunt călcate în picioare, în timp ce pe hârtie se invocă standarde, proceduri și acronime.

Cine mai oprește Caracatița?

Documentele sunt pe masă. Numerele sunt clare. Structura este vizibilă cu ochiul liber: „Clanul Mina & Miron”, sub acoperișul unei conduceri politice care se preface că nu vede nimic, transformă o companie strategică într-un bancomat cu acces controlat de partid.

Domnule premier interimar, domnilor procurori, domnilor din zona de intelligence, ce altceva mai așteptați?

Când o funcționară își votează singură salariul, când un ministru se ascunde în spatele „misiunilor externe”, iar un secretar general îngroapă sesizări, nu mai vorbim de „disfuncționalități”. Vorbim de o Caracatiță de la Economie care a decis că România e doar un portofel cu resurse și o ștampilă.

ADRESA-AMEPIP-NR.312027.03.2026

CONVOCATOR-AGOA-14.05.2026

RAPORT-CURENT-NR-9-DIN-08.04.2026

Întrebarea nu mai este „există dovezi?”. Întrebarea este: aveți curajul să le folosiți? (Cristina T.).