Recent a fost confirmat faptul că autoritățile locale din Valea Călugărească au avut dreptate, iar dezvăluirile ziarului nostru, Incisiv de Prahova, s-au dovedit exacte (aici).

O altă instituție a statului român, fără legături cu cei care protejează mafia deșeurilor, a intervenit. Administrația Bazinală de Apă Buzău – Lalomita a descoperit ilegalități grave și a suspendat activitatea S.C. ECOPARK ENERGY S.R.L.

În urma unei petiții trimise către Administrația Bazinală de Apă Buzău – Lalomita, aceasta a confirmat activitățile desfășurate de S.C. ECOPARK ENERGY S.R.L. în satul Arva, comuna Valea Călugărească, care include tratarea și eliminarea deșeurilor nepericuloase de clasa B. Deși societatea deținea anumite acte de reglementare, s-au constatat lucrări neautorizate care nu făceau obiectul reglementărilor emise.

Pe 27 noiembrie 2024, reprezentanți ai Administrației Bazinale au efectuat o verificare pe amplasamentul depozitului, constatând că societatea a depus o cantitate totală de 17.345,52 tone de deșeuri fără respectarea completă a actelor de reglementare. În urma acestor constatări, au fost impuse mai multe măsuri, printre care:

1. Suspendarea lucrărilor neautorizate și obținerea unui aviz modificator.
2. Interzicerea oricăror lucrări legate de apă fără obținerea prealabilă a reglementărilor necesare.
3. Aplicarea de sancțiuni contravenționale conform legislației în vigoare.
4. Verificarea ulterioară a respectării măsurilor impuse.

Aceste descoperiri aduc noi dovezi în sprijinul acuzațiilor de corupție și neglijență în gestionarea mediului.

Reamintim ca, in Valea Călugărească, comunitatea se confruntă cu o criză ecologică agravată de corupția instituțiilor responsabile de protecția mediului. Oficialii din cadrul SRI și agenți ai mediului, precum trioul format din Ginel Preda, Chestorul Eduard Mirițescu și Marcel Bălan, sunt acuzați că protejează poluatorii, ducând la anularea hotărârilor locale esențiale pentru mediu. Aceste acțiuni subminează încrederea comunității și evidențiază necesitatea mobilizării cetățenilor pentru un mediu mai curat. Vom reveni. (Cristina T.).,

Într-o lume în care tehnologia ne asediază pe toate fronturile, Călin Georgescu vine să ne salveze de pericolul invizibil al 5G-ului. Da, ați auzit bine. Într-un moment în care România își caută direcția între modernizare și suveranismul zgomotos, domnul Georgescu, cu telefonul său dotat cu 5G – pe care, desigur, „nu-l folosește așa mult” – ne învață cum să ne ferim de rețelele care, aparent, au o singură misiune: să ne ruineze viața digitală.

Cine e salvatorul și cum ne va lumina?

Călin Georgescu, personaj colorat al peisajului politic, reușește să combine într-un mod spectaculos retorica anti-tehnologie cu o viziune utopică pentru viitorul țării. În discursurile sale, tehnologia 5G este mai mult decât un progres – este un complot globalist menit să îngenuncheze România. Deși ar putea părea greu de crezut, aceleași buze care condamnă „vibrațiile malefice ale 5G-ului” au rostogolit fraze precum „România are nevoie de o viziune spirituală, nu de o economie toxică.”

Ei bine, dacă prin „economie toxică” se înțelege digitalizarea, poate că ar trebui să ne pregătim să ne scriem din nou scrisorile de mână. Ce-i drept, în viziunea lui Georgescu, reîntoarcerea la tradiții este singura cale de a „însănătoși” țara, iar „colonizarea digitală” trebuie combătută.

Planuri mari, dar pentru cine?

Într-un viitor în care Călin Georgescu ar ajunge președinte, ne-am putea aștepta la o Românie în care curentul extremă dreapta îmbracă haine suveraniste. Economia? Un model autarhic bazat pe ideea că ne putem cultiva tot ce ne trebuie pe cele „32 de milioane de hectare fertile” – un alt citat demn de manualele de economie alternativă. Într-o epocă a incertitudinilor globale, România ar putea deveni un experiment în izolare politică și economică.

Dar cum rămâne cu tehnologia? În timp ce restul lumii se conectează la viteze uluitoare și explorează potențialul AI, românii ar putea învăța să „resimtă energia pământului”, așa cum Georgescu însuși sugerează. Asta dacă nu cumva se lovește de o problemă mai pragmatică: cum să explici unui tânăr care își construiește cariera în IT că „digitalizarea e o armă globalistă împotriva suveranității noastre.”

Ironia lui „dar nu-l folosesc așa mult”

Poate cel mai fascinant aspect al discursului său este contradicția între retorica sa anti-5G și utilizarea personală a tehnologiei. Georgescu însuși recunoaște că are un telefon cu 5G, dar „nu-l folosește așa mult”. Este ca și cum un vegan militant ar mânca ocazional bacon, doar pentru că „nu se poate abține.” În acest context, ironia devine mai dulce decât Wi-Fi-ul dintr-un local hipster de pe Dorobanți.

O țară în ritmul dial-up

Dacă România ar urma planurile lui Georgescu, viitorul ar putea arăta astfel: izolare, dezinformare, un internet lent (dar spiritual sănătos) și o economie în ritmul unui modem dial-up. În timp ce restul lumii zboară pe aripile digitalizării, România lui Georgescu ar încerca să readucă daciadele. Poate că Wi-Fi-ul ar trebui să mai aștepte, dar la cum stau lucrurile, ar fi bine să ne pregătim și pentru faxuri.

Cine este Călin Georgescu și ce legătură are petrolul românesc cu o benzinărie din Ploiești? Aparent, destul de multe, dacă ne luăm după propriile sale declarații. În discursuri pline de elocvență pseudo-naționalistă, candidatul Călin Georgescu dezvăluie o viziune grandioasă pentru România: o țară care își revendică petrolul din Rusia și Orient, dar care, culmea ironiei, îl lasă să curgă printre degete pe scena geopolitică. Într-un univers alternativ, OMV-ul „cât o benzinărie Petrom” s-a transformat, în viziunea sa, în simbolul trădării naționale.

Dar să ne oprim o clipă și să privim mai atent axele acestui discurs—care, deși pare solid la suprafață, începe să crape la prima analiză.

Petrolul Pierdut și Visele Orientale

Conform lui Călin Georgescu, petrolul românesc, alături de cel rusesc și oriental, formează o triadă energetică vitală pentru viitor. În realitate, cifrele arată altceva. Petrom, vândut către OMV în 2004, nu a fost o conspirație geopolitică, ci o tranzacție economică ce a permis modernizarea unui sector aproape falimentar. OMV a investit masiv în infrastructura Petrom, iar România beneficiază astăzi de un sistem energetic mai eficient și mai puțin vulnerabil.

Ironic, Georgescu blamează o privatizare ce a salvat industria petrolieră locală, dar nu oferă alternative realiste. În schimb, sugerează că Rusia ar putea fi un partener strategic pentru România, ignorând contextul sancțiunilor internaționale și agresiunii din Ucraina.

Candidat Călin și Fascinația pentru Rusia

Călin Georgescu nu ascunde simpatia sa pentru Rusia, punând pe tapet idei ce includ o eventuală reorientare a României spre Est. Problema? Această abordare nu doar că ignoră realitățile economice, dar subminează și interesele strategice ale țării. Într-o Europă unită, dependentă de cooperare și securitate colectivă, ideile lui Georgescu sună mai degrabă a izolaționism periculos.

Cu o retorică anti-NATO și anti-UE, candidatul sugerează ruperea de partenerii tradiționali ai României. Rezultatul? O economie fragilizată, vulnerabilă la influențe externe, și un popor care ar plăti scump pentru ambițiile unui lider cu viziuni demodate.

Planuri de Guvernare: Utopii Naționaliste sau Realități Periculoase?

Georgescu promite „renașterea națională”, dar rămâne evaziv în detalii. Mesajele sale amintesc de retorica legionară din anii ’30, cu accente autoritare și pro-rusești. Ce ar însemna asta pentru români? O țară izolată pe scena internațională, un sistem economic de tip autocrație, și o degradare a drepturilor democratice.

Concluzie: Petrolul Pierdut, România Rătăcită

Călin Georgescu promite o schimbare, dar direcția sa este periculoasă. În loc să aducă prosperitate, discursul său sugerează o Românie decuplată de la valorile occidentale și prinsă în menghina influenței rusești. Dacă ar ajunge președinte, România ar risca să devină o axă a petrolului pierdut și o piesă marginală într-un joc geopolitic pe care nu-l poate câștiga.

În final, ironia amară rămâne aceasta: un candidat care vrea să „redea petrolul românilor” ar putea să-l vândă iluziei unui trecut glorios, fără niciun viitor concret.